Spete pretentii comerciale. Decizia 34/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1870/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 34
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Diana Manole
JUDECĂTOR 2: Georgeta Țilimpea
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței comerciale nr. 8106 pronunțată la data de 14.06.2007 de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC BANK SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata prin consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Intimata prin consilier juridic, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat sau probe noi de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă intimatei cuvântul pe cererea de apel.
Intimata prin consilier juridic, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul București ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința comercială nr.8106/14.06.2007 a Tribunalului București - Secția VI-a Comercială, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată.
A fost admisă excepția prescripției parțiale a pretențiilor aferente anului 2002.
A fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
În motivare s-a reținut că în contractul de asociere nr.2417/1992 încheiat cu RA Imobiliare, pârâta s-a obligat să achite anual o taxă de concesiune a terenului a cărei valoare urma să suporte influențele economico-financiare apărute pe durata derulării contractului.
Este întemeiată prescripția parțială a pretențiilor aferente anului 2002, în condițiile art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 care prevede termenul general de prescripție de 3 ani în care reclamanta exercita dreptul la acțiune.
Obligațiile pârâtei rezultă din contractul de asociere nr.2417/1992 încheiat pentru terminarea execuției lucrărilor de construcție, punere în funcțiune și exploatarea blocului din ansamblul.
Durata asocierii era pe toată perioada existenței construcției (art.4 din contract), însă pârâta a vândut o parte din spațiu unor persoane fizice cu privire la care susține că s-au emis certificate de proprietate asupra terenurilor, iar în baza G 106/2001 a predat 168. reprezentând spații bancare și folosința terenului aferent statului prin administratorul RA APPS.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1055/2003, pârâta a transmis către SC SRL proprietatea asupra imobilului din B,-, -12B și dreptul de folosință supra terenului aferent.
Aceste aspecte nu au fost contestate de reclamantă, care nu a prezentat dovezi în combaterea acestor argumente, nu a depus un mod de calcul al pretențiilor, suprafața avută în vedere în raport de înstrăinările produse, obligația revenind eventual proprietarului imobilului.
În consecință, nici cererea cu privire la plata majorărilor și penalităților nu poate fi primită, întrucât clauza penală pentru răspunderea contractuală a părților este stipulată doar în caz de neîndeplinire a obligațiilor asumate în art.3 și 10 din contract și exercitarea necorespunzătoare a obligațiilor asumate prin anexa 1 la contract și nu pentru neplata taxei de concesiune (art.12 din contract).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Municipiul B prin primar general, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată.
În motivarea apelului se arată că în mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, întrucât sumele pretinse cu titlu de taxă de concesionare se fac venit la bugetul local, fiind deci guvernate de G 61/2002 și Codul d e procedură fiscală care stabilesc un termen special de prescripție de 5 ani.
În ce privește majorările și penalitățile, au fost calculate pentru neachitarea taxei de concesiune care avea scadența la 31.12. fiecărui an și erau datorate anual, conform cuantumului prevăzut de G 26/2001 și G 11/1996. La dosar există 2 certificate emise de prefectură, deci nu este vorba despre întregul imobil.
Pretențiile formulate privind obligarea pârâtei SC Bank SA la 107.958,16 lei (taxă concesiune aferentă perioadei 2002-2003, plus majorări și penalități actualizate până la 31.12.2005) se întemeiază pe art.4 din contractul nr.2417/17.03.1992, unde se menționează că durata asocierii este pe toată durata existenței construcției. Dispozițiile contractuale menționate au fost menținute prin actele adiționale încheiate ulterior.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat.
Nu au fost administrate probe noi în apel.
Analizând actele dosarului în conformitate cu dispozițiile art.295 pr.civ. Curtea constată și reține următoarele:
Între Regia autonomă de investiții și administrație locativă "Imobiliara" SA și Banca Agricolă (contract preluat ulterior de pârâta SC Bank) a fost încheiat contractul de asociere având ca obiect terminarea execuției lucrărilor de construcții, punerea în funcțiune și exploatarea distinctă a blocului B din ansamblul.
În mod corect instanța de fond a reținut stingerea prin prescripție extinctivă a pretențiilor deduse judecății, reprezentând taxă de concesiune pentru anul 2002 și accesoriile acestui debit, potrivit prejudiciului accesoriuM sequitur principale.
În cauză erau aplicabile dispozițiile de drept comun ale art.3 din Decretul nr.167/1958 care stabilesc termenul general de prescripție extinctivă de 3 ani și nu dispozițiile care stabilesc un regim juridic distinct creanțelor bugetare.
Chiar apelanta-reclamantă a indicat ca temei juridic dispozițiile art.969 Cod civil, recunoscând astfel că și-a întemeiat acțiunea pe răspunderea contractuală.
Contractul de asociere invocat drept temei de apelanta-reclamantă nu constituie un izvor al vreunei creanțe bugetare, părțile contractante nefiind angajate în raporturi fiscale, ci de natură comercială, contractuală.
Imobiliara RA a fost desființată, patrimoniul acesteia fiind preluat de către apelanta-reclamantă. Prin preluarea patrimoniului acesteia, s-a produs o confuziune a patrimoniilor, astfel încât obligațiunea asumată de pârâta-intimată de a suporta și cota de aport a Imobiliarei a rămas fără obiect. Dacă la data semnării contractului, Imobiliara RA avea obligația proprie de a achita taxă de concesiune către Primăria B, aceasta nu mai subzistă, din moment ce Primăria B este chiar cea care a preluat patrimoniul Imobiliarei RA.
Imobilul a fost finalizat, pârâta intimată procedând la vânzarea spațiilor cu destinație de locuință, ocazie cu care s-a transmis și dreptul de folosință asupra terenului aferent acestor spații. Din moment ce Bank nu mai este proprietara spațiilor din imobil, nu mai este nici titulara obligației de plată a taxei de concesiune, transmisă treptat o dată cu vânzarea fiecărui spațiu deținut în parte.
Astfel, Banca Agricolă SA a deținut o suprafață de 300,25. spațiu comercial și locativ și 98,22 teren aferent în folosință.
Prin G 106/2001 aprobată prin Lg.578/2001 de privatizare a Băncii Agricole SA, 168,5. reprezentând spații bancare și folosința a 55,13. teren aferent au trecut în proprietatea statului prin administrator RA APPS.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat de pârâta-intimată cu SC SRL autentificat sub nr.1055/6.10.2003, s-a transmis acesteia proprietatea asupra imobilului situat în B,-, -12B și dreptul de folosință asupra terenului aferent.
Constatând deci că hotărârea apelată este temeinică și legală în baza art.297 pr.civ. Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelanta MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței comerciale nr. 8106 pronunțată la data de 14.06.2007 de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC BANK SA B, de nr.15, sector 1.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte -
Președinte:Diana ManoleJudecători:Diana Manole, Georgeta Țilimpea
