Spete pretentii comerciale. Decizia 34/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 34/A-
Ședința publică din 03 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
: - -, JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
: - -, grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta 93 SRL, cu sediul în nr.3,.17,.A,.19, sector 4, împotriva sentinței nr. 346/C din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC SRL, cu sediul social în localitatea,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 27 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea asupra apelului s-a amânat la data de 03.04.2009, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Asupra apelului de față, constată:
La data de 27.11.2007, reclamanta " ", a chemat în judecată pe pârâta " 93" B, pentru a fi obligată la plata sumelor de 258.316,05 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate, 40119,24 lei, cu titlu de dobândă legală, calculată până la data de 20.11.2007 și până la achitarea integrală a debitului, precum și cheltuielile de judecată.
În motivare, reclamanta susține că a livrat pârâtei bunuri prefabricate din lemn, pe bază de facturi, în perioada 25.10.-14.12.205 și, deși, au fost recepționate, fără a exista obiecțiuni din punct de vedere cantitativ și calitativ, nu i-a fost achitată contravaloarea mărfii. Aceasta a refuzat să se prezinte și la procedura de conciliere.
Prin Întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, motivând că reclamanta, nu și-a îndeplinit obligațiile convenite, în sensul că, nu a respectat termenele de livrare și calitatea materialelor, fapt care a prejudiciat-o, prin pierderea convenției cu partenerul din Canada. A susținut, că reclamanta a livrat marfă necorespunzătoare, noaptea pentru a evita recepția. De asemenea, a subliniat, că semnarea facturilor emise de către reclamantă prin contabilii săi, nu reprezintă acceptul de plată, ci doar recunoașterea primirii facturilor. A invocat excepția de neexecutare a contractului, evidențiind reaua-credință a pârâtei.
Prin Sentința nr.346/C/15.05.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă și s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 258.316, 05 lei, contravaloare marfă, 90.119,24 lei dobândă legală, calculată până la data de 20.11.2007 și dobânda legală în continuare, până la achitarea integrală a debitului. Pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 27.173 lei.
Pentru a hotărî în acest mod, în considerente, a reținut că între părți au existat relații contractuale începând din luna august 2005 pe bază de comenzi, urmate de livrarea mărfurilor și pentru care pârâta, cum chiar aceasta recunoaște prin întâmpinare, a achitat prețul.
Cum reclamanta a livrat marfă pe bază de comenzi și în continuare, pârâta nu a mai plătit însă facturile emise în perioada 25.10-14.12.2005.
Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de expertul contabil și la care părțile nu au formulat obiecțiuni, rezultă că facturile emise de reclamantă pentru marfa livrată pârâtei sunt înregistrate în contabilitatea acesteia, fiind întocmite și note de intrare-recepție, ceea ce conduce la concluzia că mărfurile au fost efectiv livrate și primite de pârâtă.
A apreciat, față de dispozițiile art.969 și 1361 din civ. precum și art.46 din com, că acțiunea este întemeiată și se impune a fi admisă, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 258.316,05 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate și neachitate, conform facturilor precizate în dosar (6), regăsite și de expert în contabilitatea pârâtei.
Totodată, pârâta a fost obligată și la plata sumei de 40.119,24 lei, reprezentând dobânda legală calculată pe fiecare zi de întârziere, de la data scadențeifiecăreifacturi și până la 20.11.2007, precum și în continuare până la achitarea integrală de către debitoare a debitului restant.
Cu privire la apărarea pârâtei invocată pentru prima dată prin întâmpinare, în sensul, că nu ar datora prețul pentru produsele livrate cu întârziere sau necorespunzătoare calitativ, instanța a reținut că, deși a fost invitată, prin notificare, la conciliere de către reclamant, potrivit dispozițiilor art.7201proc.civ. pârâta, nu numai că nu s-a prezentat, dar nu a formulat nici un punct de vedere sau apărare în legătură cu pretențiile reclamantei.
Instanța, a pus în vedere pârâtei la termenul din 11.03.2008 (89), să precizeze dacă a formulat obiecțiuni scrise cu privire la mărfurile livrate de reclamantă în ceea ce privește calitatea, cantitatea, termenele de livrare, însă asemenea înscrisuri nu s-au prezentat.
A reținut că, expertiza a stabilit că pentru mărfurile livrate de reclamantă, s-au întocmit -uri cu semnăturile gestionarilor, respectiv comisiilor de recepție, ori dacă marfa prezenta deficiențe calitative ori erau sesizate alte aspecte, ea nu trebuia înregistrată în gestiune, iar mai apoi în contabilitate, înregistrările respective neconținând obiecțiuni privind calitatea sau cantitatea mărfurilor livrate.
De asemenea, printr-un document aflat la dosar și care poartă semnătura contabilului societății, se confirmă soldul de 258.316,05 lei, iar apărarea pârâtei conform căreia, persoana semnatară, nu avea atribuții de a semna înscrisul, deși era contabilul societății, urmează a fi înlăturată, atât timp, cât documentul poartă ștampila și semnătura unui angajat al acesteia.
Împotriva acestei soluții, pârâta a formulat recurs (calificat ca fiind apel, în baza dispozițiilor art.2 pct.1 litera a și 2821Cod procedură civilă) în termen legal, invocând critici de nelegalitate, încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă sub următoarele aspecte:
- instanța de fond, prin refuzul de a administra probele cu expertiză tehnică și martori, necesare dovedirii executării necorespunzătoare a contractului de către reclamantă, a încălcat dispozițiile art.129 alin.5 Cod procedură civilă și implicit, prevederile art.40 din Codul comercial.
Reclamanta, în calitatea de vânzător, avea obligația să livreze material lemnos de o calitate care să-l facă pentru realizarea produselor pe care le fabrica pentru beneficiarul din Canada, aducându-i la cunoștință condițiile de calitate, atât la începutul colaborării, cât și pe parcurs. Aceasta, era obligată să efectueze livrările în cantitățile și termenele stabilite. A susținut, că reclamanta, a refuzat să-și ridice marfa necorespunzătoare, în pofida corespondenței, înaintată prin poșta electronică și inclusiv, în urma discuțiilor purtate la sediul acesteia de către reprezentantul său și beneficiarul din Canada.
De asemenea, a mai susținut, că pârâta a livrat în continuare marfă necorespunzătoare, după numeroasele atenționări, iar faptul nesemnării avizelor de însoțire a mărfii, dovedește acest aspect și reaua-credință.
În apel, au fost administrate probele cu acte și expertiză tehnică.
Analizând criticile invocate, precum și întregul probatoriu administrat, instanța apreciază apelul ca fiind nefondat, după cum se va explicita, în considerentele ce vor urma.
În primul rând, se va porni de la greșeala apelantei, care nu a înțeles să materializeze convenția cu intimata în formă scrisă, în care să includă, cantitatea și calitatea materialelor livrate, termenul de livrare, termenul de plată, orele de primire ale materialelor, modul de recepționare, ce se întâmplă în cazul în care marfa, nu corespunde din punct de vedere calitativ, în cazul în care nu se face livrarea în termen, plata în termen, etc.
De asemenea, nici pe parcursul derulării convenției, apelanta nu și-a preconstituit probe, cu privire la reclamațiile adresate intimatei legate de calitate, somația acesteia de a-și ridica materialul cu defecte, angajamentele luate după fiecare întâlnire, etc, fiind astfel imposibil de a se stabili cantitatea de material, care nu s-a putut utiliza și ce s-a întâmplat cu acest material lemnos, în cele din urmă, cu atât mai mult, cu cât, din probe, nu a rezultat că apelanta a uzat de un singur furnizor, iar expertul cauzei, a stabilit că prelucrarea s-a făcut și la punctul de lucru.
În conformitate, cu probele administrate, rezultă că pârâta a înregistrat în contabilitate materialul lemnos, fără a distinge cantitățile corespunzătoare de cele necorespunzătoare, semnând totodată și facturile în același mod, fapt ce operează ca prezumție de acceptare a materialului și, de asemenea, a plății.
De asemenea, depozițiile martorilor sunt contradictorii, sub aspectul cantității de marfă care nu a corespuns calitativ, rezultând că s-au făcut prelucrări, care nu s-au vândut, datorită defectelor de calitate, ceea ce înseamnă că apelanta a executat mobilier, din materiale necalitative.
Aceste depoziții, sunt făcute totuși de către salariații apelantei și trebuie privite ca fiind subiective, câtă vreme, nu se coroborează și cu celelalte probe.
Dacă materialul lemnos, a fost necorespunzător în cota procentuală de 50%, după cum susține martorul (director), apelanta ar fi trebuit să dovedească, că a plătit intimatei, restul de material lemnos.
Nu se pot interpreta viciile materialului lemnos, prin raportare la convenția dintre apelantă și firma din Canada, (deși, nici aceasta nu a fost probată), deoarece încetarea raporturilor contractuale, putea să aibă loc și din alte cauze, cum ar fi prelucrarea defectuoasă, nerespectarea termenelor de execuție, etc (din cauze proprii). În plus, materialele au provenit de la mai mulți furnizori.
După cum reține și expertul cauzei, pârâta avea posibilitatea să oprească livrările și s-o oblige pe reclamantă să înlăture deficiențele. Apelanta mai susține, că marfa a fost livrată noaptea, când nu avea program de lucru, dar nu dovedește cum era totuși cu putință să fie primită și depozitată și de ce totuși, ulterior a prelucrat mobilier. Apelanta avea posibilitatea să interzică primirea mărfii în afara programului de lucru.
Prin probele administrate, apelanta nu a dovedit că întreaga cantitate de material lemnos, nu a putut fi utilizată și că din cauza pârâtei a încetat convenția cu partenerul extern.
Așa cum s-a arătat, apelanta mai colabora și cu alți furnizori de materiale, care puteau să-i livreze material optim și deși, avea posibilitatea să returneze marfa necorespunzătoare reclamantei, a continuat convenția și chiar a prelucrat mobilier.
Pentru a fi exonerată de la plată, aceasta trebuia să demonstreze că deține în stoc toată cantitatea de material pe care i-a livrat-o reclamanta sau să probeze indubitabil, cota procentuală a celui necorespunzător, prin raportare la suma de bani.
Față de cele menționate, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, se va respinge apelul ca nefondat, apreciind, că instanța de fond, a pronunțat o soluție legală și temeinică.
Cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, nu vor putea fi acordate, deoarece nu au fost dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta 93 SRL, cu sediul în nr.3,.17,.A,.19, sector 4, împotriva Sentinței nr. 346/C din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC SRL, cu sediul social în localitatea,-, județul A și cererea pentru acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/4 ex/01.04.2009
Jud.fond
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Constantina Duțescu, Victoria Ilinca
