Spete pretentii comerciale. Decizia 347/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 716/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 347
Ședința publică de la 23 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță
Grefier ---
****************
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect apelul formulat de pârâta - SA B în contradictoriu cu intimata reclamantă - " SERV" SA - SUCURSALA DE ÎNTREȚINERE ȘI SERVICII ENERGETICE " M" B, împotriva Sentinței comerciale nr.1750/06.02.2008 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr- (număr intern 9411/2007) plus cererea de suspendare a executării sentinței atacate.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelanta prin avocat, cu împuternicire avocațială colectivă depusă la dosar și intimata prin consilier juridic, cu delegație.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează, după care:
Apărătorul apelantei solicită cauza la amânare și susține că susține că are cereri de probatorii, respectiv acte, interogatoriu și expertiză judiciară contabilă, în raport de motivarea instanței de fond în sensul că un expert ar putea să identifice unele susțineri ale apelantei.
Reprezentantul intimatei se opune la efectuarea expertizei, considerând că părțile nu pot folosi alte probatorii decât cele solicitate în cererea de apel.
Curtea, deliberând, apreciază pertinentă proba cu înscrisuri, respinge proba cu interogatoriu și expertiză contabilă ca neconcludente.
Apelanta, prin avocat, depune la dosar înscrisuri cunoscute de către intimată.
Curtea dispune lăsarea cauzei la ordine.
La a doua strigare, se prezintă părțile prin reprezentanții susmenționați.
Părțile susține că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată dezbaterile închise și acordă cuvântul în apel.
Apelanta, prin avocat, solicită admiterea apelului și respingerea pe fond a cererii formulată de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
În susținere, arată că procesul-verbal nu poate fi considerat un înscris doveditor întrucât a fost semnat sub rezerva verificării actelor,
semnătura a fost dată pentru acordul termenului, dar nu pentru plata facturii fiscale care nu a fost acceptată la plată și nici semnată de un reprezentant. Nu s-a făcut dovada livrării mărfii, avizul de însoțire al mărfii a fost semnat de persoane care nu au putut fi identificate și datează din 4 mai, iar factura a fost emisă în data de 6 mai, astfel că nu se face dovada că bunurile au fost livrate apelantei și, pe de altă parte, procesul-verbal de custodie datează din noiembrie 2004. Susține că, în realitate, apelanta are calitatea de vânzător și nu de cumpărător.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată și, în combaterea apelului, arată că în procesul-verbal de conciliere s-a recunoscut pentru plată factura fiscală, respectiv datoria și nu s-a con testat factura.
Mai arată că scrisul olograf nu a fost confirmat și apare după semnături, iar susținerea apelantei că este vânzător este o simplă afirmație, nefondată și nedovedită. Faptul că factura fiscală nu conținea unele elemente nu înseamnă că obligația la plată nu există și nu este obligatoriu ca factura să însoțească marfa, fiind posibil ca aceasta să fie emisă după livrarea mărfii.
În replică, avocatul apelantei, arată că este prima dată când se invocă faptul că mențiunea olografă a fost aplicată ulterior încheierii actului.
CURTEA,
Asupra apelului comercial d e față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.1750/6.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - SERV SA - SUCURSALA DE INTREȚINERE SI SERVICII ENERGETICE " M" în contradictoriu cu pârâta - SA. A fost obligată pârâta la plata sumei de 193.354,07 lei debit și 5.140 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 193.354,97 lei debit reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr.-/6.05.2005, sumă care va fi actualizată la data plății efective.
Tribunalul a stabilit că, printre temeiurile de drept ale acțiunii nu se menționează temeiul contractual, dar este evident că prin folosirea facturii nr.-/2005 temeiul este contractual.
Tribunalul a avut de deliberat dacă se impune efectuarea unei expertize contabile pentru a stabili dacă factura a fost înregistrată în contabilitatea societății debitoare, mai ales pentru că aceasta nu este semnată sau ștampilată.
Expertiza nu a mai fost pusă în discuție întrucât tribunalul a stabilit că la dosar există un act ce reprezintă causa debendi, act în baza căruia se poate admite acțiunea, tot pe un temei contractual. Deși temeiul contractual nu mai este același ca C invocat de reclamanta, instanța de fond a apreciat că procesul-verbal de conciliere directă este depus la dosar și invocat de părți. În cuprinsul acestuia părțile au recunoscut existența și cuantumul creanței pe care o solicită reclamanta, iar pârâtei i s-a acordat o amânare de 30 de zile în vederea achitării debitului. Actul de conciliere are natură convențională, părțile aplicând ștampilele și conferind acestui act forța unei convenții. Tribunalul a apreciat că rezervele scris olograf nu au relevanță atât timp cât s-a stabilit un termen de plată.
În consecință, acțiunea reclamantei a fost apreciată ca fiind întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâta care a solicitat schimbarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată în fond și apel.
Totodată s-a solicitat în temeiul articolului 280 raportat la articolului 7208Cod procedură civilă suspendarea executării dispozitivului sentinței până la soluționarea apelului.
În esență, în cuprinsul motivelor de apel s-a arătat că acțiunea a fost în mod eronat admisă atâta timp cât chiar instanța de fond a constatat faptul că factura fiscală emisă la 6.05.2006 nu a fost nici semnată, nici ștampilată și în consecință neacceptată la plată de către apelantă.
Apelanta a mai învederat că nu a semnat nici avizul de însoțire a mărfii având în vedere faptul că, așa cum rezultă din procesul-verbal de custodie, marfa a fost livrată către - - & DI COM SRL la data de 1.11.2004.
De asemenea, avizul de însoțire a mărfii poartă data de 04.05.2005, factura fiscală data de 06.05.2005, iar livrarea mărfii nu poate fi efectuată decât prin însoțirea avizului de factura fiscală aferentă.
S-a mai arătat și faptul că cele două documente nu conțin decât denumirea cumpărătorului, fără a fi precizate și celelalte elemente obligatorii de identificare.
Mai mult decât atât, bunurile care fac obiectul facturii au fost achiziționate, în fapt, de către reclamantă de la pârâtă, fiind în prealabil achiziționate de la - - & DI SRL. În sprijinul acestei susțineri vine și adresa comandă din 28.09.2005 emisă de - - & DI SRL în care se comandă exact cantitățile din procesul-verbal de custodie din 1.11.2004 și exact aceleași cantități de materiale facturate de reclamantă către pârâtă.
În mod greșit a reținut instanța de fond că certitudinea creanței nu este contestată, întrucât purtarea de negocieri de către părți nu reprezintă acceptarea creanței pusă în discuție.
Apelanta a fost de acord doar cu termenul de plată de 30 de zile propus de intimată în situația în care urma să fie identificată vreo creanță față de - SA, fapt care rezultă și din adresele înaintate ulterior părții adverse.
În opinia apelantei, nu are nici un fel de relevanță faptul că rezervele au fost scrise olograf, neexistând nici un fel de condiții care să impună o anumită formă acestui gen de înscrisuri.
S-a mai învederat și că hotărârea instanței de fond nu este motivată, neexistând în cuprinsul acesteia aprecieri cu privire la probatoriile administrate de părți.
Apelul a fost legal timbrat.
Din întâmpinarea depusă la dosar la 10 iunie 2008, intimata a solicitat respingerea apelului, arătând că procesul-verbal de custodie la care face referire apelanta pârâtă nu are la bază un contract de depozit, nu poartă nici un număr de înregistrare al vreuneia dintre societăți și nu este semnat de directorul intimatei, motiv pentru care nu poate constitui o probă în această cauză. De asemenea, cantitățile din procesul-verbal de custodie diferă de cantitățile din avizul de însoțire a mărfii din data de 4.05.2005.
Faptul că factura nu conține datele de identificare ale debitoarei nu constituie un motiv care să înlăture obligația de plată, atât timp cât intimata recunoaște factura în original, pe care, prin procesul-verbal de conciliere se obligă să o achite în termenul de 30 de zile.
olograf de pe procesul-verbal de conciliere nu are nici o relevanță, deoarece a fost scris în josul paginii, după semnăturile și ștampilele reprezentanților societăților în cauză.
Prin încheierea de ședință din 10 iunie 2008 Curtea a admis cererea de suspendare formulată de apelanta pârâtă și a dispus suspendarea executării sentinței comerciale nr. 1750/6.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, până la soluționarea apelului.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de apel invocate, Curtea urmează a verifica stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Sub aceste aspecte, Curtea reține că fundamentul pretențiilor formulate de reclamantă îl constituie avizul de însoțire a mărfii nr.-/4.05.2005 și factura fiscală nr.-/6.05.2005, înscrisuri a căror validitate reclamanta arată că este confirmată prin procesul-verbal de conciliere directă nr.3693/19.10.2005.
Analizând conținutul acestor înscrisuri, Curtea constată că avizul de însoțire a mărfii poartă o dată anterioară facturii fiscale ce reprezintă temeiul pretențiilor reclamantei, astfel încât se ridică o primă întrebare referitoare la realitatea operațiunii de livrare a mărfii raportat la succesiunea în timp a operațiunii de emitere a celor două documente justificative, atât timp cât livrarea mărfii nu poate fi operată în contabilitate decât prin însoțirea avizului de factura fiscală aferentă.
De asemenea, factura fiscală emisă de reclamantă la 6.05.2005 nu poartă nici semnătura reprezentanților debitoarei și nici ștampila acestei societăți.
În ceea ce privește conținutul procesului verbal de conciliere, se poate observa că pârâta apelantă s-a obligat să achite datoria în termen de 30 de zile cu rezerva că nu deține toate documentele în baza cărora s-a emis factura nr.-/5.06.2005.
Mai mult decât atât, la 12.05.2005, înainte de încheierea procesului - verbal de conciliere, apelanta a remis intimatei factura fiscală arătând că a fost în mod eronat emisă întrucât o parte din mărfuri s-au livrat prin în anul 2004, mărfuri care au fost recepționate și achitate de intimata reclamantă. Fața de data întocmirii înscrisului, anterioară procesului-verbal de conciliere, instanța urmează să- aprecieze ca un început de dovadă în ceea ce privește inexistența datoriei.
Referitor la mențiunile scrise olograf pe procesul-verbal de conciliere, Curtea apreciază că acestea au valoare egală cu celelalte mențiuni întrucât nu există nici o prevedere legală care să impună o anumită formă de redactare acestui gen de înscrisuri, iar intimata nu a contestat realitatea acestor mențiuni.
De altfel, dacă mențiunile ar fi fost executate olograf ulterior întocmirii și semnării înscrisului de către părți, intimata reclamantă ar fi fost în posesia unui exemplar din procesul-verbal de conciliere care nu ar fi cuprins vreo mențiune olografă, dar ea însăși a invocat ca temei al pretențiilor înscrisul aflat la fila 5 dosar fond.
Față de toate aceste aspecte, Curtea apreciază că instanța de fond a reținut situație de fapt eronată, motiv pentru care, în baza articolului 296 Cod procedură civilă va schimba în tot hotărârea atacată și va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, Curtea reține că au fost dovedite numai cele efectuate în apel, în cuantum de 2.563 lei, iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate la fond, extrasele de cont depuse nu sunt însoțite de facturile fiscale aferente pentru ca instanța să poată verifica dacă plățile efectuate de pârâtă către avocat reprezintă onorariul avocațial aferent prezentului dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă - SA cu sediul în B,str. - nr.23 C, sector 2, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SERV SA - SUCURSALA DE INTREȚINERE SI SERVICII ENERGETICE " M" cu sediul în B-, Județul B, împotriva sentinței comerciale nr.1750/6.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și obligă intimata la plata sumei de 2563 lei către apelantă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 23.09.2008.
.
Președinte, - - - | Judecător, --- - |
Grefier, --- |
Red.Jud.
Tehnored.
ex.4
26.09.2008
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță
