Spete pretentii comerciale. Decizia 35/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIA Nr. 35

Ședința publică de la 7 Februarie 2008

PREȘEDINTE: Angela Rădulescu

JUDECĂTOR 2: Carmen Popescu

Grefier

Pe rol judecarea apelurilor declarate de reclamanta - SRL B DE A și de către pârâta - SERV SRL DTS împotriva sentinței nr. 477 din 14.09.2007 pronunțate de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru reclamantă și avocat pentru pârâtă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care apărătorul pârâtei precizează că nu mai susține cererea de probatorii formulată la termenul anterior.

Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra apelului.

Avocat pentru apelanta reclamantă solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței pronunțată de instanța de fond și admiterea în totalitate a acțiunii susținând că între părți nu operat compensarea unor creanțe deoarece nu au existat obligații reciproce. Totodată, precizează că atâta timp cât pârâta nu formulat cerere reconvențională și pretențiile reclamantei au fost dovedite, acțiunea trebuia admisă în totalitate și de asemenea și cheltuielile de judecată constând în onorarii expert, avocat precum și taxa judiciară de timbru trebuie acordate integral.

Avocat pentru apelanta pârâtă, solicită admiterea apelului declarat de aceasta, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii susținând că între părți a fost încheiat un contract de cesiune de creanță ce nu a fost contestat de nici una din părțile contractante. Solicită respingerea apelului declarat de reclamantă și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Avocat solicită respingerea apelului declarat de pârâtă întrucât contractul de cesiune creanță încheiat între părți nu s-a materializat deoarece prin decizia nr. 6000/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit în mod irevocabil că pârâta nu era titulara nici unei creanțe pe care să o cesioneze în mod valabil.

CURTEA

Asupra apelurilor de față constată următoarele:

Prin sentința nr. 477/COM/14.09.2007 a Tribunalului Mehedinți -Secția Comercială și de contencios Administrativ pronunțată în dosarul nr- a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta - SRL BMî mpotriva pârâtei - SERV SRL Dr. Tr. S, fiind obligată pârâta la plata sumei de 104.921,59 lei cu titlu de c/v facturi neachitate, sumă ce se va actualiza la executare cu rata inflației, ce se va calcula de la data scadenței, cât și obligarea la 4246,66 lei cheltuieli de judecată. De asemenea, instanța de fond a respins ca nefondată cererea privind plata penalităților de întârziere.

În considerentele sentinței, instanța de fond a reținut faptul că între cele două societăți au existat relații comerciale, pârâta aprovizionându-se de la reclamantă cu diferite materiale de construcții. S-a reținut faptul că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de experta, c/v facturilor neachitate de pârâte și necompensate de părți este de 104.921,59 lei.

Împotriva sentinței nr. 477/COM/14.09.2007 a Tribunalului Mehedinți -Secția Comercială și de Contencios Administrativ au declarat apel atât reclamanta - SRL BMc ât și pârâta - SERV SRL Dr. Tr.

Criticile apelantei reclamante - SRL BMs -au referit atât la nelegalitatea cât și la netemeinicia hotărârii pronunțată de instanța de fond.

Criticile apelantei reclamante privind netemeinicia hotărârii s-au referit la faptul că în speță, pârâta ar fi depus în apărare înscrisuri care fac referire la operațiuni comerciale derulate între societăți anterior datei precizate de apelanta reclamantă în cererea de chemare în judecată, astfel că apărările acesteia sunt fără relevanță. Totodată, s-a susținut faptul că expertul nu a răspuns la obiectivul stabilit de către instanță, în sensul că nu s-a pronunțat dacă actele depuse de către pârâtă sunt apte de a fi compensate și nu s-a stabilit dacă plățile făcute de pârâtă au legătură cu obiectul dedus judecății. Totodată, s-a invocat faptul că experta a procedat la efectuarea unui punctaj între cele două societăți, deși nu i se solicitase acest aspect.

O altă critică a apelantei reclamante s-a referit la faptul că instanța de fond nu a motivat soluția de respingere a cererii de acordare a penalităților, a respins-o în mod nelegal, deși acestea au fost calculate printr-o expertiză în cursul judecății.

O ultimă critică a apelantei reclamante s-a referit la greșita aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor art. 274 pr. civ. în ce privește cheltuielile de judecată în sensul că s-a acordat numai suma de numai 4246,66 lei, deși pretențiile acesteia au fost admise într-o măsură mult mai

Criticile apelantei pârâte - SERV SRL s-au referit la netemeinicia hotărârii instanței de fond în sensul că aceasta a stabilit în mod arbitrar sumele pe care pârâta, în calitate de debitoare urma să le achite. În acest sens, s-a susținut faptul că există o diferență de aproximativ 35.000 lei între sumele reținute în concluziile raportului inițial de expertiză și concluziile suplimentului la aceeași expertiză, efectuate de același expert. Ca atare, apelanta pârâtă a apreciat că se impune întocmirea unei alte expertize contabile care să stabilească cu certitudine dacă exista vreun debit ce trebuia achitat de către aceasta. Totodată, a susținut faptul că între părți există o convenție prin care aceasta se obligă să achite toate obligațiile restante după ce obținea sumele de bani aferente unei prestații făcute în favoarea beneficiarului Primăria comunei.

La data de 28.11.2007 apelanta reclamantă - SRL B DE a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat de pârâta - SERV SRL DR.TR.S. În acest sens, apelanta reclamantă a susținut faptul că prima instanță nu a stabilit în mod arbitrar sumele de bani pe care trebuie să le achite apelanta pârâtă deoarece această sumă reprezintă contravaloarea facturilor neachitate de către aceasta, precizate în acțiune și existente la dosar. De asemenea, referitor la contractul de cesiune de creanță nr. 289/08.12.2004 prin care a fost cesionată

creanța de 100.000 RON, sumă ce urma să fie recuperată de la Primăria în baza titlului executoriu - sentința nr. 166/10.03.2004 pronunțată de Tribunalul Mehedinți ce formează obiectul dosarului de executare nr. 123/E/2004, s-a apreciat că este lipsit de obiect și prin urmare nul deoarece pârâta nu este titulara vreunei creanțe pe care să o cesioneze în mod valabil.

Analizând criticile celor două apelante, Curtea va admite apelul declarat de reclamanta - SRL și va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta - SERV SRL având în vedere următoarele considerente:.

Referitor la criticile apelantei reclamante - SRL, Curtea apreciază că sunt fondate doar criticile referitoare la modul de acordare de către instanța de fond cheltuielilor de judecată, celelalte critici privind fondul cauzei fiind nefondate.

Astfel, referitor la fondul cauzei, Curtea constată că apelanta reclamantă a formulat la instanța de fond obiecțiuni la raportul de expertiză (fila 407 dosar fond), iar aceste obiecțiuni la care a răspuns ulterior experta, constituie în fapt motive de apel inserate de apelanta reclamantă în cererea sa de apel referitoare la netemeinicia hotărârii instanței de fond.

Curtea apreciază că experta a răspuns în mod corect la obiecțiunile formulate de reclamantă la fond, astfel că și criticile apelantei reclamante referitoare la cele reținute în raportul de expertiză sunt nefondate.

În acest sens, critica potrivit căreia expertul nu ar fi răspuns dacă actele depuse de către pârâtă sunt apte de a fi compensate sau nu sau dacă plățile făcute de pârâtă au legătură cu obiectul dedus judecății, se apreciază că este nefondată deoarece în suplimentul la raportul de expertiză (fila 412 dosar fond) experta a apreciat că actele depuse de pârâtă sunt apte pentru a fi compensate și plățile făcute de aceasta au legătură cu obiectul judecății.

Referitor la critica referitoare la efectuarea punctajului între cele două societăți, se constată că experta a răspuns și la acest aspect în suplimentul la raportul de expertiză apreciind că acest punctaj a fost necesar deoarece actele depuse la dosar de către reclamantă nu corespundeau cu actele depuse de pârâtă existând o diferență între acestea.

De asemenea, Curtea apreciază că este nefondată și critica apelantei reclamante referitoare la acordarea de penalități deoarece se constată că între părți nu a existat vreun contract care să stipuleze în mod concret acordarea acestora. Faptul că părțile nu au încheiat un contract a fost confirmat inclusiv de apelanta reclamantă prin apărătorul său la termenul de judecată din data de 4 decembrie 2007, aspect consemnat de instanță în practicaua încheierii de ședință din data respectivă.

În schimb, Curtea apreciază că este fondată critica apelantei-reclamante referitoare la faptul că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 274 pr. civ. referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată.

În acest sens, Curtea constată că la instanța de fond reclamanta a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum total de 6185 RON reprezentând 32 RON timbru mobil, 3953 RON timbru judiciar, 1700 RON onorariu avocat ( 2 chitanțe existente la filele 56și 58 reprezentând 700 RON și respectiv 1000 RON) și onorariu expert în sumă de 500 RON(fila 113).

Deoarece instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei în sensul că a obligat pârâta să-i plătească suma de 104.291,59 RON ( în cererea introductivă s-a solicitat suma de 135.285,95 RON) Curtea va obliga pârâta să plătească reclamantei cheltuielile de judecată compuse din timbru judiciar aferent sumei la care a fost obligată pârâta de către instanță, la care se adaugă cheltuieli reprezentând onorariu avocat, expert și timbru mobil. Ca atare, va obliga pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 5565,04 RON alcătuite din suma de 2232 RON reprezentând totalul cheltuielilor efectuate de reclamantă cu onorariul avocatului, expertului și timbru mobil fix la care se adaugă suma de 3333,04 RON reprezentând valoarea timbrului judiciar corespunzătoare sumei de 104.291,59 RON acordate reclamantei de instanță, la care a fost obligată pârâta.

În condițiile în care se constată că sunt fondate criticile apelantei-reclamante referitoare la cheltuielile de judecată acordate în mod greșit de instanța de fond, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 296 pr. civ. va admite apelul declarat de reclamantă referitor la acest aspect, va schimba sentința în parte în sensul că va obliga pârâta la 5565,04 lei cheltuieli de judecată, menținând restul dispozițiilor sentinței referitoare la obligarea pârâtei la plata sumei de 104.291,59 RON despăgubiri și respingerea cererii reclamantei cu privire la acordarea penalităților de întârziere.

Referitor la apelul declarat de apelanta-pârâtă - SERV SRL, Curtea îl va respinge ca nefondat având în vedere următoarele considerente:

Astfel, nu se poate reține faptul că instanța de fond ar fi stabilit în mod arbitrar sumele pe care trebuie să le achite apelanta pârâtă deoarece se constată că aceste sume reprezintă c/val facturilor neachitate, ce au fost precizate în acțiunea introductivă și care au fost reținute în raportul de expertiză efectuat în cauză.

În speță, Curtea apreciază că nu este utilă efectuarea în calea de atac a unei alte expertize contabile, așa cum a solicitat apelanta pârâtă în cadrul criticilor sale de apel. Astfel, se apreciază că expertiza efectuată în cauză la instanța de fond este concludentă, reținând în mod corect faptul că pârâta are de achitat reclamantei suma de 104.291,59 lei c/val facturilor neachitate.

Faptul că există o discrepanță între concluziile raportului inițial de expertiză și concluziile suplimentului la raportul de expertiză a fost tranșat în urma punctajului efectuat de expert, care la fila 412 (dosar fond) a explicat faptul că a fost necesar a fi efectuat deoarece actele depuse la dosar de către reclamant nu corespundeau cu actele depuse de cealaltă parte.

Curtea apreciază că este nefondată și critica apelantei pârâte referitoare la faptul că ar fi existat o convenție prin care aceasta se obliga să achite toate obligațiile restante după ce obținea sumele de bani aferente unei prestații făcute în favoarea beneficiarului Primăria comunei. În acest sens, se apreciază că referirea la contractul de cesiune de creanță este nefondată deoarece respectivul contract nr. 289/8.12.2004 prin care pârâta a cesionat creanța de 100.000 RON ( sumă ce urma să fie recuperată de la Primăria ) este lipsit de obiect în condițiile în care pârâta nu mai este titulara creanței pe care să o cesioneze valabil. Astfel, din considerentele deciziei 6000/15.12.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție rezultă că sentința nr. 166/C/10.03.2004 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 8067/2004( ce constituie titlul executoriu în baza căruia pârâta avea de recuperat creanțe de la Primăria ) fost modificată în sensul respingerii acțiunii pârâtei - SERV SRL și prin urmare Primăria comunei nu mai reprezintă un debitor, fiind desființat titlul executoriu.

Ca atare, având în vedere considerentele sus-menționate, în temeiul dispozițiilor art. 296 pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă - SERV SRL.

Văzând dispozițiile art. 274 pr. civ. va obliga apelanta pârâtă la 500 lei cheltuieli de judecată efectuate în calea de atac de apelanta reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de reclamanta - SRL B de A, cu sediul în B de A,-, jud. M împotriva sentinței nr. 477 din 14.09.2007 pronunțate de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.

Respinge apelul pârâtei - SERV SRL D TR. S, cu sediul în DTS,-, - 4,. 3,. 2, jud. M, declarat împotriva aceleiași sentințe.

Schimbă în parte sentința nr. 477/2007 a Tribunalului Mehedinți în sensul că obligă pârâta - SERV SRL DTS la 5565,04 lei cheltuieli de judecată către reclamanta - SRL B DE A.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Obligă pe apelanta pârâtă - SERV SRL DTS la 500 cheltuieli de judecată, efectuate în calea de atac, către apelanta reclamantă - SRL B DE A.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 7 februarie 2008.

Președinte,

Judecător,

Grefier,

07 Februarie 2008

Jud. red. /3.03.2008

Tehnored. / 5 ex.

Președinte:Angela Rădulescu
Judecători:Angela Rădulescu, Carmen Popescu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 35/2008. Curtea de Apel Craiova