Spete pretentii comerciale. Decizia 37/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 37/
Ședința publică din data de 22 februarie 2010
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
Grefier: - -
S-au luat în examinare, după casare cu trimitere spre rejudecare, apelurile declarate de reclamanta - EY- ROMÂNIA SRL și de pârâta - SRL împotriva sentinței civile nr. 489/27.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta apelantă administrator Holzheimer asistat de avocat, pentru pârâta apelantă administrator și reprezentant, asistați de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta pârâtei apelante - SRL depune la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentantul reclamantei apelante - EY- ROMÂNIA SRL depune la dosar în original, declarația de renunțare formulată de către administratorul Holzheimer la drepturile deduse judecății în prezentul dosar.
Administratorul reclamantei apelante - EY- ROMÂNIA SRL - Holzheimer se legitimează cu pașaport seria P nr., iar administrator pentru pârâta apelantă - SRL se legitimează cu cartea de identitate CI seria - nr. -, CNP -.
Părțile au depus la dosar tranzacția încheiată, care a fost semnată în fața instanței, în trei exemplare, unul fiind depus la dosar și câte unul fiind înmânat fiecăreia dintre părți.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților.
Reprezentantul reclamantei apelante - EY- ROMÂNIA SRL solicită ca instanța să ia act de tranzacția încheiată și să pronunțe o hotărâre de expedient care să consfințească tranzacția încheiată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei apelante - SRL pune aceleași concluzii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 489/27.06.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanta - EY- ROMÂNIA SRL în contradictoriu cu pârâta - SRL; a obligat pârâta la plata sumei de 88.832 lei cu titlu de penalități și la plata sumei de 15.261,17 Ron calculată până la depunerea completării de acțiune și în continuare până la plata efectivă a debitului; a respins în rest pretențiile; a obligat pârâta la cheltuieli de judecată în sumă de 4.027 lei; a admis cererea reconvențională formulată de reclamanta-reconvențională - SRL; a obligat pârâta reconvențională la plata sumei de 519.631,88 lei plus TVA, cu titlu contravaloare lucrări suplimentare; a anulat obiecțiunile la procesul verbal de recepție finală; a obligat pârâta reconvențională la cheltuieli de judecată în sumă de 23.853 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea introductivă, reclamanta - EY- ROMÂNIA SRL D, în contradictoriu cu pârâta - SRL T, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 139.337 ron reprezentând 88.832 ron penalizări datorate întârzierii de executare a obligațiilor contractuale și 50.505 ron daune datorate pentru executarea defectuoasă a lucrărilor, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Între părțile aflate în litigiu s-a încheiat contractul de antrepriză nr. 2162/22.02.2005, având ca obiect executarea de către pârâtă a unor lucrări descrise în art.1 al contractului de antrepriză stabilindu-se de comun acord de către părți prețul paușal de 63.451.200.000 lei plus TVA-ul aferent, care ulterior a fost modificat prin actul adițional nr. 03 la contract încheiat la data de 31.10.2005, în sensul că prețul final al contractului a fost stabilit la suma de 6.704.202,67 ron. Durata de execuție a contractului a fost consemnată la paragraful 4 din contract în art.12, stabilindu-se ca termen de predare a întregii lucrări data de 14.07.2005, cu obligația respectării unor etape de lucrări prevăzute în anexa 5 la contract, începerea lucrărilor era stabilită pentru data de 28.02.2005.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere calculate în conformitate cu art.49 din contractul de antrepriză în care părțile de comun acord au înțeles să insereze clauza penală, constând în obligația antreprenorului de a plăti penalități de întârziere de 0,1%/zi de întârziere din valoarea contractului, penalități valabile atât pentru termenele intermediare cât și pentru termenul final.
Reclamanta a convocat-o pe pârâtă la conciliere directă în condițiile disp.art.720/1 Cod procedură civilă, conciliere la care pârâta s-a și prezentat, însă a contestat plata penalităților cu motivarea că reclamanta nu a depus modul de calcul al acestor penalități și documentele pe care se întemeiază această cerere, fără însă a respinge în mod categoric obligația sa de plată a acestor penalități.
Cuantumul penalităților de întârziere solicitate privește doar perioada 31.08.2005-14.09.2005, fără a fi formulate astfel de pretenții pentru perioada anterioară după încheierea contractului de antrepriză și începerea executării lucrărilor, perioadă în care într-adevăr și reclamanta are culpa sa, împiedicând desfășurarea în termenele stabilite a lucrărilor contractate, reclamanta având în vedere doar perioada precizată în care întârzierea predării finale a lucrării s-a datorat exclusiv pârâtei.
Așadar, prima instanță a constatat întemeiată cererea privind plata penalităților de întârziere în cuantum de 88.832 ron, și pe cale de consecință a admis și cererea de plată a dobânzii în sumă de 15.261,17 ron calculată până la data depunerii completării și în continuare până la plata efectivă a debitului.
Prin cererea introductivă la instanță reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la plata daunelor datorate pentru executarea defectuoasă a lucrărilor în sumă de 50.505 ron, întemeindu-se pe dispozițiile art.49 alin.2 din contractul de antrepriză în care se statua că beneficiarul își rezervă dreptul de a solicita suplimentar față de penalitățile convenționale și alte despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat, fără a se preciza însă în ce constau aceste daune pe care le putea solicita, întrucât daunele interese nu pot fi solicitate în condițiile în care s-au solicitat penalități de întârziere. Art.1069 cod civil definește clauza penală ca fiind o compensație a daunelor interese și ca atare daunele interese nu pot fi cumulate cu penalitățile de întârziere întrucât acestea se suprapun.
Pe de altă parte, reclamanta nu a făcut nici un fel de dovadă în ceea ce privește pretențiile de despăgubire, deși prin prevederile Condițiilor generale de contractare se instituie în sarcina beneficiarului obligația de a dovedi pretențiile de despăgubire.
S-a apreciat din ansamblul materialului probator că pârâta reclamantă-reconvențională a efectuat lucrări suplimentare față de contractul de antrepriză, lucrări fie solicitate în mod expres de către beneficiarul lucrării, fie acestea rezultând pe parcursul executării ca fiind absolut necesare și acceptate de către beneficiar, toate aceste lucrări fiind recepționate de către reclamantă.
Deși prin contractul de antrepriză părțile de comun acord au stabilit un preț paușal, la data încheierii contractului nu puteau fi avute în vedere și lucrările suplimentare care au fost efectuate în afara înțelegerii contractuale, iar înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu dovedesc că beneficiarul ar fi formulat obiecțiuni față de nici una din lucrările suplimentare executate, dimpotrivă le-a acceptat așa cum rezultă din procesele verbale de recepție.
Întrucât beneficiara a înțeles să accepte lucrările executate în plus față de contractul de expertiză și să le folosească, a fost obligată la plata contravalorii acestora, lucrările sporindu-i patrimoniul cu valoarea pe care o înmagazinează, neplata acestora cauzându-i implicit reclamantei reconvenționale un prejudiciu egal cu aceeași valoare a lucrărilor suplimentare.
În cauză s-a formulat și cerere reconvențională prin care pârâta a solicitat să se constate netemeinicia și lipsa de realitate a deficiențelor înscrise în procesul verbal de recepție finală și anularea obiecțiunilor, care a fost admisă, întrucât reclamanta nu a făcut nici un fel de probe în sensul existenței unor deficiențe în calitatea lucrărilor efectuate, practic obiecțiunile formulate contrazicând ceea ce se consemnează în același proces verbal de recepție din 26.10.2005 și anume că: obiectivul investiției corespunde tehnic și calitativ, putând fi exploatat conform destinației sale.
S-a admis cererea reconvențională formulată de reclamanta-reconvențională - " " SRL T și a obligat pârâta reconvențională la plata sumei de 519.631,88 lei plus TVA, cu titlu contravaloare lucrări suplimentare; a anulat obiecțiunile la procesul verbal de recepție finală și a obligat pârâta reconvențională la cheltuieli de judecată în sumă de 23.853 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta - EY- ROMÂNIA SRL cât și pârâta - SRL, acestea fiind înregistrate pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-.
Prin apelul formulat, pârâta - EY- ROMÂNIA SRL a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii în întregime a acțiunii introduse de reclamantă, cu cheltuieli de judecată în apel, apreciind că în mod netemeinic si nelegal a admis doar în parte acțiunea sa, deși în mod corect a admis capătul de cerere cu privire la obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, cu privire la daune, că instanța in mod eronat a respins acest capăt de cerere. Consideră că instanța tot în mod eronat a susținut ca nu poate solicita obligarea paratei la plata daunelor având in vedere ca a solicitat penalități de întârziere, iar daunele interese nu pot fi cumulate cu penalitățile de întârziere, interpretând eronat atât prevederile art. 1069 Cod civil, cât și prevederile contractuale (art. 42, art.47 si art.49).
Cu privire la cererea reconvenționala, a considerat că instanța de fond în mod netemeinic si nelegal a admis cererea reconvenționala, că instanța nu a motivat cererea reconvențională, ci a făcut afirmații de ordin general, fără a preciza un act sau o norma pe care își întemeiază concluziile, iar admiterea acțiunea înseamnă o mărire unilaterala a prețului contractului cu 10% după executarea si recepția lucrărilor. Instanța a invocat Ia modul general expertiza efectuata în cauza, deși prin încheierea din 14.03.2008 a respins expertiza, deoarece conținea inadvertențe, iar expertul nu a răspuns la toate obiectivele și nu o luat in considere acte esențiale pentru raporturile dintre părți.
Pârâta a formulat motivele de apel și întâmpinare la apelul reclamantei, prin care a solicitat respingerea apelului reclamantei, admiterea apelul său, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul de a respinge în întregime acțiunea reclamantei, înlăturând obligarea sa la plata sumelor de 88.832 lei cu titlu de penalități de întârziere și de 15.261,17 lei cu titlu de dobânzi calculate, până la depunerea completării de acțiune și în continuare până la plata efectivă a debitului, păstrând celelalte dispoziții ale hotărârii apelate, cu cheltuieli de judecată în apel.
Față de aspecte arătate de către părți, Curtea de APEL TIMIȘOARAa reținut că la data de 22.02.2005 s-a încheiat de către reclamanta - EY- ROMÂNIA SRL în calitate de beneficiar, cu pârâta, - SRL în calitate de antreprenor, contractul de antrepriză nr. 2162/22.02.2005 prin care pârâta se obliga să execute lucrarea "extindere hală" și "corp social, depozit, zonă de încărcare și anexa tehnică", urmând ca lucrarea să fie predată la data de 14.07.2005.
Din corespondența purtată între părți executarea lucrărilor a fost mult întârziată, cauzele întârzierilor fiind multiple: întreruperi de curent, nepredarea amplasamentului la termen, deficiențe de proiectare, deficiențe de executare, cauze de întârzieri care se datorează atât reclamantei cât și pârâtei. Datorită acestor întârzieri părțile au înțeles să încheie acte adiționale la contract prin care au prelungit durata de execuție și termenul final de predare al lucrării, recepția finală având loc la data de 26.10.2005 când s-a și încheiat procesul verbal de recepție de terminare al lucrărilor. Însăși încheierea actelor adiționale de prelungire a termenului de executare al lucrărilor dovedește faptul că ambele părți au contribuit la prelungirea duratei de execuție, manifestând înțelegere reciprocă și recunoscându-și implicit culpa.
Prin actul adițional nr.1 încheiat la 2.06.2005 termenul de predare a lucrării a fost stabilit pentru 14.08.2005, însă ulterior prin actul adițional nr.2/27.07.2005 termenul de predare al lucrării a fost prelungit pentru data de 22.08.2005 pentru lucrarea "corp social". Datorită nerespectării termenelor stabilite prin actele adiționale și ca urmare a executării defectuoase a lucrărilor recepția finală a avut loc la data de 26.10.2005, întocmindu-se un proces-verbal de recepție la inițiativa reclamantei deși pârâta avea obligația de a notifica în scris îndeplinirea condițiilor de constatare a finalizării lucrărilor.
Reclamanta a formulat un capăt de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor datorate pentru efectuarea defectuoasă a lucrărilor, constatate prin procesul verbal din 26.10.2005, convocând-o pe pârâtă la conciliere directă, și deși pârâta s-a prezentat, nu s-a ajuns la un acord între părțile contractante.
Din actele dosarului și din susținerile părților a rezultat expres faptul că termenele de finalizare a lucrării au fost stabilite prin acordul părților si au fost finale: 14.07.2005 pentru lucrarea hală si 22.08.2005 pentru lucrarea Corp social. Termenele menționate apel (22.09.2005 pentru hala si Depozit, si 01.11.2005 pentru Corp Social) sunt nereale si nedovedite, deoarece parata nu a depus nici o dovada (în apel sau în fata instanței de fond) ca termenele finale de executare a lucrărilor s-ar fi modificat fata de cele stabilite in actele adiționale la contract.
S-a mai reținut că pârâta a recunoscut explicit ca a depășit termenele de execuție, însă invocă in apărare faptul ca termenele de finalizare au fost depășite din culpă societății reclamante.
Pe cale reconvențională s-a tins la obligarea reclamantei - pârâtă reconvențională la plata sumei de 447.552,68 Ron plus TVA, reprezentând prețul lucrărilor suplimentare față de contractul de antrepriză nr.2162/22.02.2005, anularea obiecțiunilor înscrise în procesul verbal de recepție finală nr.527/12.02.2007 și anexe încheiat de comisia de recepție constituită de reclamantă pentru recepția finală a lucrărilor efectuate de către pârâtă, conform contractului de antrepriză. Deși s-a arătat că unele lucrări suplimentare față de contract au fost plătite sau fac obiectul unei alte acțiuni în procedura somației de plată, însă nu sunt incluse în lista lucrărilor suplimentare a căror contravaloare o pretinde reclamanta reconvențională. Aceste lucrări suplimentare nu au fost contestate de către reclamanta beneficiară și au presupus creșteri importante ale cantităților de materiale, manoperă și utilaje față de cantitățile avute în vedere la momentul încheierii contractului.
S-a apreciat de către Curtea de APEL TIMIȘOARA că susținerile reclamantei nu sunt întemeiate. Astfel, cu toate că în contract a fost stabilit un preț paușal, atât părțile cât și prima instanță au omis a lua în considerare prevederile contractuale care stabilesc la articolul 7 din contract: calculația de preț este definitivă irevocabila, indiferent de condițiile care survin in derularea contractului, părțile având in vedere eventuale modificări ale cantităților de materiale utilizate si eventualele modificări ale modului de realizare a lucrării, stabilind ca aceste modificări nu pot avea nici o influenta asupra prețului contractual. Astfel, materiale si lucrările suplimentare realizate pentru finalizarea lucrării de baza (extindere hala, corp social, depozit) sunt suportate exclusiv de parata - antreprenor.
Pe de altă parte, reclamanta a mai arătat că în plus si pentru lucrările suplimentare executate pe lângă construcția de bază, există o procedura contractuală stabilită la art. 10-11 din contract, însă pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri, care să ii dea dreptul de a solicita despăgubiri. Conform acestor clauze, pentru lucrări suplimentare, antreprenorul avea obligația de a notifica in scris reclamanta si de a anexa o oferta si o calculație, efectuarea lucrărilor făcându-se de comun acord, astfel că deoarece oferta si calculația nu există, conform prevederilor art. 11 din contract, lucrările nu trebuie plătite. În realitate lucrările a căror plata le cere parata sunt lucrări incluse in contractul de antrepriza, nefiind lucrări suplimentare, ci lucrări necesare executării construcțiilor conform prevederilor contractuale si legale, lucrări care au fost deja achitate de reclamantă, prin plata prețului contractului.
Au fost înlăturate și apărările pârâtei, fiind contrare atât clauzelor contractuale, cât și probelor administrate. Nici unul din actele adiționale la contractul de antrepriză nu consemnează voința părților de a limita lucrările suplimentare sau de a se plăti numai lucrările suplimentare înscrise în acele acte. Art.5 din Contract prevede, într-adevăr, că prețul convenit este un preț paușal, dar acest preț a avut în vedere numai lucrările prevăzute de caietul de sarcini și de proiectele existente la data încheierii contractului, așa cum prevede în mod expres art. 7 din Contract. Art. 10 din Contract prevede că pretențiile suplimentare față de contract vor fi plătite de beneficiar dacă sunt pentru lucrări de construcție suplimentare față de contract, comandate sau acceptate de beneficiar. Toate lucrările suplimentare, a căror plată o pretinde pârâta, au fost comandate sau acceptate de beneficiar (acceptarea s-a făcut prin procesele verbale de recepție). Art. 11 din Contract prevede obligația notificării beneficiarului despre necesitatea unor lucrări suplimentare și prezentarea devizelor aferente, dar și faptul că beneficiarul, dacă lucrările suplimentare nu se execută conform regulilor din contract, este obligat să ceară înlăturarea respectivelor lucrări de către beneficiar, aspect cu privire la care se arată că a notificat beneficiarul despre necesitatea lucrărilor suplimentare și i-am prezentat calculațiile necesare, toate fiind acceptate de reclamanta beneficiară. Reclamanta nu a cerut să fie înlăturată nici o lucrare suplimentară și, în plus, a acceptat expres toate lucrările suplimentare prin recepționarea lor.
Pe de altă parte, termenele contractuale au fost prelungite prin mai multe acte adiționale dar și din neobținerea tuturor documentelor necesare desfășurării în condiții optime și legale a lucrărilor stabilite.
Cu toate că instanța de fond a admis cererea motivând ca parata a efectuat lucrări suplimentare, fie solicitate în mod expres de către reclamantă, fie lucrări care au fost absolut necesare pentru construcție, acest aspect nefiind motivat de către instanță, care nu precizează care lucrări au fost solicitate de către reclamantă, din ce acte ar reieși acceptul acesteia pentru lucrări și nici care lucrări erau absolut necesare pentru finalizarea lucrării. Nu s-a stabilit nici de către prima instanță și nici nu s-a dovedit de părți, lucrările executate de parata si natura acestora, care nu sunt lucrări suplimentare in înțelesul art. 10 si 11 din contract, ci sunt lucrări care erau necesare pentru finalizarea lucrării de baza, conform art. 1 din contract (lucrări absolut necesare, așa cum a retinut si instanța), astfel că daca parată nu executa aceste lucrări, nu își putea îndeplini obligația esențiala din contract, aceea de a preda o lucrare corespunzătoare din punct de vedere tehnic si calitativ. Deoarece lucrările invocate de parata au fost pentru realizarea construcțiilor prevăzute la art. 1 din contract, acestea au fost deja achitate fiind incluse in prețul stabilit din contract.
Raportat la cele de mai sus, Curtea a reținut că ambele părți contractante nu au respectat în totalitate dispozițiile contractului încheiat. Față de disp. art. 979. civ. atât în ceea ce privește prețul lucrării, stabilit paușal cât și în ceea ce privește termenele de îndeplinire prelungite prin acordul părților sau din culpa acestora, pretențiile emise în prezentul litigiu nu sunt întemeiate.
În privința expertizei efectuate la fond, aceasta are de făcut precizări numai din punct de vedere tehnic, însă aplicarea și respectarea dispozițiilor legale și contractuale revine aprecierii instanței de judecată.
În concluzie, reclamanta - EY- ROMÂNIA SRL D, în contradictoriu cu pârâta - SRL T, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 139.337 Ron reprezentând 88.832 Ron penalizări datorate întârzierii de executare a obligațiilor contractuale și 50.505 Ron daune datorate pentru executarea defectuoasă a lucrărilor, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la plata daunelor datorate pentru executarea defectuoasă a lucrărilor în sumă de 50.505 Ron, întemeindu-se pe dispozițiile art. 49 alin. 2 din contractul de antrepriză în care se statua că beneficiarul își rezervă dreptul de a solicita suplimentar față de penalitățile convenționale și alte despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat, fără a se preciza însă în ce constau aceste daune pe care le putea solicita, întrucât daunele interese nu pot fi solicitate în condițiile în care s-au solicitat penalități de întârziere. Art.1069 Cod civil definește clauza penală ca fiind o compensație a daunelor interese și ca atare daunele interese nu pot fi cumulate cu penalitățile de întârziere întrucât acestea se suprapun. Mai mult, reclamanta nu a făcut nici un fel de probe în sensul existenței unor deficiențe în calitatea lucrărilor efectuate, practic obiecțiunile formulate contrazicând ceea ce se consemnează în același proces verbal de recepție din 26.10.2005 și anume că: obiectivul investiției corespunde tehnic și calitativ, putând fi exploatat conform destinației sale, astfel că, în mod întemeiat prima instanță a anulat acest act.
Însă, pentru același raționament, trebuia să respingă și petitul 1 al acțiunii principale privind plata penalităților de întârziere care, așa cum s-a arătat mai sus, au fost cauzate în parte chiar de reclamantă și în parte au rezultat din desfășurarea lucrărilor, scop în care, părțile au încheiat actele adiționale antemenționate.
În ceea ce privește cererile pârâtei privind sumele de plată aferente lucrărilor suplimentare, Curtea reține că raporturile dintre părți sunt guvernate de prevederile art. 969 Cod civil, care instituie principiul puterii de lege a convenției părților, de prevederile contractului de antrepriza nr. 2162/22.02.2005 care stipulează prețul contractului si caracterul definitiv și irevocabil al acestuia. De asemenea, după terminarea lucrărilor a fost semnat actul adițional care stabilește prețul final al lucrărilor suplimentare și al contractului. Ca urmare a semnării actului adițional 03, orice altă pretenție a pârâtei pentru plata adițională a unor lucrări sau cantități este neîntemeiată.
Ori, la efectuarea construcției, reclamanta a încheiat cu o alta societate un contract de diriginte de șantier, iar toate actele aferente construcției au fost supervizate de aceasta societate, ori, dirigintele de șantier nu a admis alte lucrări suplimentare fata de cele deja achitate de reclamantă si nu există vreo dovadă ca alte lucrări ar fi fost efectuate.
Instanța de fond a admis cererea reconvențională motivând ca parata a efectuat lucrări suplimentare, fie solicitate în mod expres de către reclamantă, fie lucrări care au fost absolut necesare pentru construcție. Pe lângă faptul că acest aspect este nemotivat nu se precizează care lucrări au fost solicitate de către reclamantă, din ce acte ar reieși acceptul acesteia pentru lucrări și nici care lucrări erau absolut necesare pentru finalizarea lucrării.
În plus, s-a considerat de către Curtea de APEL TIMIȘOARA că nu există o distincție între lucrările executate de parata si natura acestora, lucrări suplimentare in înțelesul art. 10 si 11 din contract sau lucrări care erau necesare pentru finalizarea lucrării de baza, conform art. 1 din contract.
Prin decizia civilă nr. 208/A/2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- s-au dmis apelurile declarate de reclamanta - EY- ROMÂNIA SRL și de pârâta - SRL împotriva sentinței civile nr. 489/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, a schimbat în tot hotărârea apelată, în sensul că a respins acțiunea reclamantei - EY- ROMÂNIA SRL împotriva pârâtei - SRL și cererea reconvențională a pârâtei - SRL împotriva reclamantei - pârâtă reconvențional - EY- ROMÂNIA SRL.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât pârâta - SRL, cât și reclamanta - EY- ROMÂNIA SRL, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr-.
Prin decizia nr. 2340/08.10.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-a s-au admis recursurile declarate de pârâta - SRL și de reclamanta - EY- ROMÂNIA SRL; s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare Curții de APEL TIMIȘOARA, cu motivarea că instanța de apel va trebui să administreze probe suplimentare pentru o reală și profundă cercetare a fondului cauzei.
Astfel, cauza a fost din nou înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-.
La termenul de judecată din 22.02.2010, părțile au învederat instanței faptul că au încheiat o tranzacție, pe care au depus-o și în scris la dosar, în 3 exemplare, fiind semnată și ștampilată de către reprezentanții părților societăți comerciale, solicitând a se lua act de aceasta și a se pronunța o hotărâre de expedient care să consfințească tranzacția încheiată.
În aceste condiții, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 271 - 273 referitoare la hotărârile care consfințesc învoiala părților, astfel încât, ață de cele de mai sus, Curtea va admite apelurile formulate de reclamanta - EY- ROMÂNIA SRL și de pârâta - SRL împotriva sentinței civile nr. 489/27.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-; va schimba hotărârea apelată și n temeiul art. 241 indice 4 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă va lua act de tranzacția încheiată între părți, astfel cum a fost depusă la dosar, pe care o va consfinți și care va constitui dispozitivul hotărârii de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de reclamanta - EY- ROMÂNIA SRL și de pârâta - SRL împotriva sentinței civile nr. 489/27.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Schimbă hotărârea apelată și ia act de tranzacția încheiată între părți, pe care o consfințește cu următorul conținut:
"TRANZACȚIE Art.1. PĂRȚILE EY- ROMÂNIA cu sediul social in D,-, jud. T, telefon -, înregistrată la ORC T, sub nr. J-, având cont de virament nr. -R-, deschis la Bank și CUI - reprezentata legal prin Holzheimer, având funcția de administrator și -- cu sediul social in T, B-dul -
-, nr. 50, telefon -, înregistrată la ORC T, sub nr.
J-, având cont de virament nr. -R-,
deschis la Bank și CUI -, reprezentata legal prin
, având funcția de administrator Am convenit prin concesii reciproce sa stingem toate litigiile dintre noi in legătură cu executarea contractului de antrepriza nr. 2162/22.02.2005, conform prevederilor art.1704 Cod civil, art. 271 si art. 720 ind. 1 Cod procedură civila, in următoarele condiții: Ey-utomotive România SRL va achita către -- SRL suma de 96.000 Euro + TVA iar ambele părți vor renunța la toate litigiile, executările silite si toate pretențiile, bănești sau de orice alta natura, față de cealaltă parte. Art.2. OBIECTUL TRANZACȚIEI Tranzacția are ca obiect stingerea irevocabila a tuturor litigiilor intre cele doua părți, ce fac obiectul dosarelor nr- (- ) (aflat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA si având ca obiect rejudecarea apelurilor formulate de
parți împotriva sentinței nr. 489/27.06.2008 pronunțata de Tribunalul Timiș în
dosarul -), nr-, nr-, nr-,
nr-, nr-, nr-, nr-, nr- aflate pe rolul Judecătoriei Timișoara, Tribunalul Timiș, Curții de APEL TIMIȘOARA, Înaltei Curți de Casație si Justiție, și a oricăror altor litigii sau pretenții intre cele doua parți (trecute, prezente sau potențiale), precum si încetarea executării silite începuta in dosarul execuțional nr. 649/ex/2008 al. Civ. Prof. de Executori Judecătorești - & și a oricărei alte executări silite. Art. 3. Ey-utomotive România SRL va achita către -- SRL suma de 96.000 Euro + TVA, la cursul BNR din ziua de 22.02.2010, astăzi, 22.02.2010, data semnării prezentei tranzacții, iar -- SRL confirma încasarea sumei. Prin achitarea acestei sume se sting toate pretențiile, de orice natura, intre cele doua parți. După plata acestei sume nici o parte nu va mai avea vreo pretenție, de orice natura, fata de cealaltă parte. Art. 4 Ey-utomotive România SRL renunța la drepturile solicitate prin acțiunile care fac obiectul dosarului nr- (-), aflat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA si dosarul -, aflat pe rolul Tribunalului Timiș, si -- SRL renunța la drepturile solicitate prin cererea reconvenționala formulata in dosarul nr-(-), aflat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA, si ambele parți renunța expres la orice alte pretenții, bănești sau de orice alta natura, fata de cealaltă parte. Art. 5 Prin încheierea prezentei tranzacții, -- SRL declara expres ca nu mai are nici o pretenție băneasca sau de orice fel, prezenta sau viitoare, fata de Ey-utomotive România SRL. in legătura cu contractul de antrepriza nr. 2162/22.02.2005. Prin încheierea prezentei tranzacții, Ey-utomotive România SRL declară expres ca nu mai are nici o pretenție băneasca sau de orice fel, prezenta sau viitoare, fata de -- SRL in legătura cu contractul de antrepriza nr. 2162/22.02.2005, cu excepția garanțiilor legale. Art. 6 Sentința nr. 489/27.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș in dosarul - este desființată, nu mai produce nici un efect, iar prezenta tranzacție va constitui dispozitivul hotărârii in orice dosar dintre parți. Art. 7 Prin prezenta tranzacție încetează executarea silita din dosarul nr. 649/ex/2008 al. Civ. Prof. de Executori Judecătorești - & si orice alta executare silita, prin renunțarea la pretenții, la executarea silita si prin desființarea titlului executoriu, iar -- SRL va solicita cel târziu luni, 22.02.2010, executorului judecătoresc încetarea executării silite și va suporta toate cheltuielile de executare. -- SRL renunța in mod expres la orice executare silita împotriva Ey-utomotive România SRL. -- SRL declara expres ca nu va mai porni nici o alta executare silita împotriva Ey-utomotive România SRL. Art.8 Ambele parți declara expres ca vor solicita de îndată încetarea oricărui proces intre parți, renunța la orice cale de atac, si nu vor formula nici o alta cerere de chemare in judecata a celeilalte parți. Oricare parte care deține o sentința care poate fi executata împotriva celeilalte parți declara expres ca renunța la pretenții si la executarea silita sau de buna voie a acestor sentințe. Art. 9 Fiecare parte își suporta toate cheltuielile aferente tuturor dosarelor in care cele doua societăți sunt sau au fost parți (taxe de timbru, onorarii de avocat, onorarii experți, cheltuieli de executare silita, onorariu executor etc.), indiferent daca aceste dosare au fost soluționate irevocabil sau nu. Nici o societate nu va avea vreo pretenție de la cealaltă cu privire la aceste cheltuieli sau la orice alte cheltuieli viitoare. Art. 10 -- SRL declara expres, conform art. 723 ind. 1. că nu va solicita despăgubiri si nu se va opune ca societatea Ey-utomotive România SRL sa își recupereze integral cauțiunile consemnate in dosarele nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA, - al Curții de APEL TIMIȘOARA, - si - ale Judecătoriei Timișoara. Art. 11 Prezenta tranzacție constituie o soluționare amiabila a litigiilor dintre parți si nu constituie o recunoaștere a propriei culpe a vreunei parți. Art. 12 Prin încheierea prezentei tranzacții, declaram expres ca am lichidat definitiv orice pretenții intre societăți, toate litigiile dintre noi fiind soluționate. Ca urmare a semnării prezentei tranzacții nici o parte nu va mai avea nici o pretenție, de orice natura, fata de cealaltă parte, iar litigiul in legătura cu contractul de antrepriza nr.2162/22.02.2005 se considera închis odată si pentru totdeauna. Art. 13 Înscrisul constatator al prezentei tranzacții va servi la evidențele financiar contabile ale fiecărei părți. Facturile anterior emise de cele doua părți si care au făcut obiectul litigiilor vor fi anulate. -- SRL va emite o noua factura pentru suma care face obiectul prezentei tranzacții astăzi, 22.02.2010, data semnării prezentei tranzacții. Oricare din părți se va putea înfățișa in ziua termenului înaintea instanțelor si a executorului judecătoresc pentru a cere închiderea dosarelor - (-), -, -, - -, -, -, -1-, nr. 649/ex/2008 sau a oricărui alt dosar dintre părți pe baza prezentului act, conform art. 271 Aceasta înțelegere scrisa reprezintă voința noastră libera, neviciata, act pe care îl vom depune la instanța judecătoreasca cu rugămintea de a fi consfințit printr-o hotărâre judecătoreasca, in temeiul art. 271-273. proc. civ. Prezenta tranzacție s-a încheiat astăzi, 22.02.2010, in trei exemplare, cate unul pentru fiecare parte și unul pentru instanța. EY- ROMÂNIA, Prin administrator Holzheimer, SS Indescifrabil, -- Prin administrator, SS Indescifrabil."
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 februarie 2010.
Presedinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red./26.02.2010
Tehn. /5 ex./26.02.2010
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător: -a
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Marian Bratiș
