Spete pretentii comerciale. Decizia 371/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 926/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 371
Ședința publică de la 30 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ruxandra Monica Duță
JUDECĂTOR 2: Mirela Polițeanu
Grefier ---
****************
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect apelul formulat de pârâta - SRL I în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL B, împotriva Sentinței comerciale nr.2017/12.02.2008 pronunțată de Secția Comercială a Tribunalului București.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata prin consilier juridic, care depune împuternicire de reprezentare juridică la dosar, lipsind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează faptul că a fost depus la dosar înscris intitulat "precizări și răspuns la întâmpinare" formulat de recurentă și dovezile de achitare ale taxei judiciare de timbru pentru suma de 340 lei și timbre judiciare mobile în completare, în cuantum de 4,80 lei, după care:
Intimata, prin consilier juridic, invocă faptul că recurenta nu a prezentat ordinul de plată în original.
Curtea apreciază că taxa de timbru a fost în mod legal achitată deoarece plata s-a făcut online. Constată că recurenta a solicitat prin cererea depusă la dosar acordarea unui termen pentru soluționarea cauzei pe cale amiabilă și acordă părții prezente cuvântul pe această cerere.
Intimata reclamantă, prin consilier juridic, susține că nu se poate discuta de stingerea litigiului pe cale amiabilă întrucât nu a fost de acord cu propunerea apelantei pentru încheierea unei noi convenții de leasing.
Având cuvântul pe alte cereri, reprezentantul intimatei susține că apelanta a solicitat calificarea căii de atac drept recurs și nu apel dar punctul său de vedere este că această cale de atac este apel, astfel cum a fost calificat și de către instanța de fond.
Deliberând, Curtea constată că prin Încheierea de ședință din 17.06.2008 a calificat prezenta cale de atac apel și acordă cuvântul pe eventuale alte cereri.
Consilierul intimatei susține că nu are alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Intimata reclamantă, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului pentru cele învederate în cuprinsul întâmpinării depusă la dosar.
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin sentința comercială nr.2017 din 12.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta - SRL și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 16.993,20 Euro penalități și la 1525 lei cheltuieli de judecată. S-au respins celelalte pretenții ale reclamantei.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut că reclamanta a chemat-o în judecată pe pârâta - SRL pentru a se dispune obligarea acesteia la plata sumei de 20.624,34 Euro și de 120.960 lei care i s-ar datora - SRL ca urmare a nerespectării de către pârâtă a clauzelor din contractele de vânzare-cumpărare în sistem leasing cu nr.4185 și 4186 din 20.04.2007, cu cheltuieli de judecată. S-a mai reținut că între reclamanta utilizator și finanțatorul LEASING SA B s-au încheiat convențiile de leasing amintite care privesc două autovehicule 41430 BB 8x4 la prețul de achiziție de 105.000 EURO fără TVA (124.950 Euro cu TVA), că potrivit cu condițiile generale ale contractelor de leasing reclamanta a solicitat finanțatorului să încheie cu furnizorul un contract de vânzare-cumpărare pentru produsele asupra cărora reclamanta a acceptat oferta de leasing și că respectivele contracte au fost încheiate cu pârâta - SRL în calitate de vânzătoare. În continuare s-a reținut că vânzătoarea avea obligația de a livra bunul până la data de 15.05.2007, că pentru nerespectarea termenului de livrare s-au convenit penalități de 0,1 % pe zi de întârziere calculate la valoarea bunului nelivrat și că din procesul-verbal de predare -primire a rezultat că pârâta i-a predat reclamantei autovehiculele în zilele de 11.07.2007 și respectiv de 8.08.2007 cu întârzieri pentru care datorează penalități contractuale de 16.993,20 Euro. Nu au fost considerate întemeiate pretențiile reclamantei cu privire la plata de dobânzi de 3.631,14 Euro care decurg din executarea obligațiilor asumate prin cele două contracte de leasing și nici cele cu privire la plata sumei de 120.960 lei pe care - SRL ar fi trebuit să o încaseze de la SRL B, în baza unui contract de prestări servicii încheiat cu aceasta care nu are dată certă și în care nu s- stabilit o valoare totală a serviciilor care urmau să fie prestate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta - SRL care solicită admiterea recursului și casarea sentinței pentru nerespectarea formelor procedurale iar în subsidiar modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
În motivarea recursului se arată că instanța nu i-a comunicat încheierea de ședință din 5.02.2008 în care s-au consemnat dezbaterile pentru ca pârâta să fi putut lua cunoștință de motivele de fapt și de drept pentru care i s-au respins excepțiile invocate referitoare la necompetența materială și lipsa calității sale procesuale pasive.
Mai arată că întârzierea la livrarea bunului i se datorează finanțatorului LEASING SA care a efectuat plata abia la 8.05.2007 și care a provocat prin aceasta întârzierea în livrarea autovehiculelor de către furnizorul extern.
În drept se invocă dispozițiile articolului 299, articolului 304 pct. 7,8,9 Cod procedură civilă.
S-au depus înscrisuri la dosar.
Intimata a formulat întâmpinare prin care s-a apărat în fapt și în drept împotriva pretențiilor recurentei.
În ședința publică din 17.06.2008 Curtea din oficiu a calificat prezenta cale de atac drept apel potrivit cu dispozițiile articolului 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă raportat la articolul 3 pct. 2 Cod procedură civilă.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului în raport de hotărârea atacată și motivele de apel invocate Curtea apreciază că apelul este nefondat și în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă urmează să îl respingă pentru următoarele considerente:
Între - LEASING SA cumpărătoare, - SRL vânzătoare și - SRL utilizatoare au fost încheiate - ca urmare a contractelor de leasing cu nr.4185/20.04.2007 și cu nr.4186/20.04.2007 intervenite între LEASING SA finanțatoare și - SRL utilizatoare - două contracte de vânzare-cumpărare cu nr.4185/20.04.2007 și cu nr.4186/20.04.2007 având ca obiect două autovehicule 41430 8x4.
Prețul din contracte a fost convenit la 105.000 Euro fără TVA iar vânzătoarea - SRL s-a obligat să livreze bunurile până la 15.05.2007, fără întârzieri și la locul stabilit (pct.3.2 și 4.2.3. din contract).
S-a mai convenit și ca utilizatoarea să ridice bunurile de la locul livrării și să preia toate riscurile de la momentul livrării (pct.3.4. și articolul 4.3.7 din contract).
Reține și că o autobasculantă a fost predată la 11.07.2007 iar o alta la 8.08.2007 cum rezultă din procesele verbale de predare - primire de la filele 27-28 dosar fond, că nu a fost respectată data de 15.05.2007 stabilită pentru livrarea bunurilor și că în mod temeinic și legal prima instanță a obligat pârâta vânzătoare să plătească penalități de întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere, calculate la valoarea bunurilor nelivrate pentru perioada de 56 zile și respectiv de 80 zile.
Susținerile apelantei în sensul că societatea finanțatoare ar fi responsabilă pentru întârzierea în livrarea bunurilor nu pot fi reținute câtă vreme obligația de livrare autobasculantelor îi revenea societății SRL în calitate de vânzătoare iar la dosar există o notă scrisă întocmită chiar de către apelantă în care precizează că întârzierile în livrarea bunurilor care fac obiectul contractelor părților i se datorează "exclusiv" furnizorului și neprofesionalismului acestuia (fila 29 dosar fond).
În ceea ce privește excepțiile invocate în fața primei instanțe de către pârâta - SRL pe aspectul necompetenței teritoriale a Tribunalului București și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea reține că ele au făcut obiectul dezbaterilor părților în ședința publică din 11.12.2007 și că tribunalul s-a pronunțat asupra acestora în ședința publică din 18.12.2007 când le-a respins în mod întemeiat pentru considerentele reținute în încheierea de ședință de la acea dată.
Respectiva încheiere de ședință de la data de 18.12.2007 este o încheiere interlocutorie care nu se comunică părților, ea putând fi atacată numai o dată cu fondul.
În mod corect, prima instanță a ținut seama de dispozițiile articolului 10 pct. 4 și articolului 12 Cod procedură civilă și a avut în vedere locul unde s-a născut obligația părților (B), atunci când a soluționat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului București. De asemenea în mod temeinic și legal a mai apreciat în raport de prevederile contractuale expuse pe larg că pentru - SRL a fost justificată în cauză calitatea procesuală pasivă.
Față de cele expuse, având în vedere și dispozițiile articolelor 998-999 cod civil și articolului 46 Cod comercial Curtea în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - pârâtă - SRL cu sediul în I,-, Județ I, împotriva Sentinței comerciale nr.2017/12.02.2008 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr- (Număr intern 12697/2008), în contradictoriu cu intimata- reclamantă - SRL cu sediul în B, B- -.-, nr. 164, Județ
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2008.
Președinte, --- - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Red. Jud.
Tehnored.IN/4 ex./ 2.10.2008
Președinte:Ruxandra Monica DuțăJudecători:Ruxandra Monica Duță, Mirela Polițeanu
