Spete pretentii comerciale. Decizia 372/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 535/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 372
Ședința publică de la 30 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mirela Polițeanu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Gabriela Năstase
Grefier ---
***************
Pe rol pronunțarea în cauza comercială de față, vând ca obiect rejudecarea, după casare, a apelurilor formulate de reclamanta - SRL B și de pârâta - SRL Otopeni, împotriva Sentinței comerciale nr.4946/13.06.2006 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr- (Număr vechi 11283/2004).
Dezbaterile în apel au avut loc în cadrul ședinței publice din 16.09.2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art.260 Cod procedură civilă și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat consecutiv pronunțarea pentru data de 23.09.2008 și, ulterior, pentru data de astăzi 30.09.2008, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei comerciale de față;
Prin decizia nr.277 din 31 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială fost admis recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva deciziei nr.256 din 17 mai 2007 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această soluție Înalta Curtea reținut că potrivit articolului 4.1 din contractul încheiat între părți lucrările de manoperă urmau a se executa cu materiale puse la dispoziția subantreprenorului (recurenta) de către antreprenorul general (intimata pârâtă).
Din moment ce reclamanta a executat lucrările de manoperă cu materialele puse la dispoziție de pârâtă, în mod greșit instanța de apel a reținut că reclamanta era cea care trebuia să depună documentele de calitate și că în acest fel plata lucrărilor era condiționată de depunerea acestora.
Cele stipulate în articolului 5.2 din contract trebuie corelate cu restul clauzelor contractului, inclusiv cu obligația stipulată în articolul 5.1 ca părțile, împreună, să întocmească un proces-verbal cu lucrările efectiv executate, în temeiul căruia pârâta să emită situația de plată.
Este de necontestat că pârâta a executat lucrări în temeiul contractului, expertiza depusă în apel, efectuată în asigurare de dovezi conform articolului 235 Cod procedură civilă probând acest fapt.
Măsura în care pretențiile reclamantei sunt justificate nu a fost pe deplin stabilite de instanțe care nu au fost preocupate în a verifica dacă lucrările menționate în facturile emise de reclamantă erau cele convenite de părți, dacă necorespunderea lor din punct de vedere calitativ, așa cum reține expertiza se datorează manoperei defectuoase sau calității necorespunzătoare a materialelor pe care pârâta și-a asumat obligația de a le pune la dispoziția reclamantei.
Cauza a fost trimisă spre rejudecare instanței de apel pentru a stabili prin probe suplimentare, eventual prin efectuarea unor expertize de specialitate, tehnică și contabilă, dacă lucrările efectuate de reclamanta sunt în limitele contractului, sunt executate corespunzător, iar în caz contrar care este cauza afectării acestora cât și valoarea lor conform celor stipulate de pârâtă în contract, probe ce urmează a se corobora cu restul probelor din dosar.
În apel după casare, Curtea reține următoarele:
Prin sentința comercială nr.4946 din 13.06.2006 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta - SRL Otopeni și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.389.046.540 ROL reprezentând contravaloarea lucrări executate (1.077.968.640 lei) și penalități de întârziere (311.077.900 lei); a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în valoare de 37.708.245 ROL.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel ambele părți.
- SRL critică sentința sub următoarele aspecte:
Prima instanță și-a fundamentat concluziile interpretând în mod eronat înscrisurile depuse la dosar și fiind indusă în eroare de susținerile expertului tehnic. Instanța a ignorat prevederile contractului încheiat între părți, obligând subscrisa la plata facturii nr.- din 5.09.2003 și a penalităților aferente acesteia.
Nu există un proces-verbal prin care să se constate lucrările efectiv realizate deși aceasta este condiția obligatorie pentru efectuarea plății.
De asemenea, instanța a obligat societatea la plata contravalorii facturilor nr.- și - bazându-se doar pe susținerile eronate ale expertului tehnic, deși lucrările corespunzătoare acestor facturi nu fuseseră executate de către intimată. De altfel expertul recunoaște că nu s-a putut realiza o cercetare efectivă și amănunțită a lucrărilor ce au făcut obiectul expertizei fiindcă accesul la obiective fost interzis.
În mod greșit instanța nu a luat în considerare răspunsul la interogatoriu dat de partea adversă prin care aceasta a recunoscut faptul că lucrările ce apar în situațiile 2 și 3, aferente celor două facturi sus-menționate se regăsesc în contract și în actul adițional din 28.08.2003 doar în mică parte.
- SRL critică sentința sub următoarele aspecte:
Instanța de fond a admis doar în parte acțiunea, neacordând penalitățile de întârziere pentru facturile nr.- din 22.10.2003 și nr.- din 31.08.2004,pe considerentul că "nu rezultă cu certitudine transmiterea celor două facturi anterior datei de 10.10.2004, până la care s-au calculat penalitățile". Societatea arată că a transmis părții adverse prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire nr.30036 din 1.09.2004 primită de aceasta la 2.09.2004 atât factura nr.- din 31.08.2004 în valoare de 8.059.322 RON cât și factura nr.- din 22.10.2003 în valoare de 686.299.4418 ROL.
Se mai arată că instanța nu a acordat cheltuielile de judecată astfel cum au fost solicitate, respectiv onorariul de avocat.
Față de decizia de casare a Înaltei Curți, la 15 aprilie 2008 a fost încuviințată proba cu interogatoriu apelantei pârâte, răspunsul la interogatoriu fiind depus în ședința publică de la 3.06.2008.
În ceea ce privește efectuarea unor noi expertize, această probă nu a putut fi încuviințată în acest ciclu procesual întrucât imobilele la care au fost executate lucrări de montaj faianță, băi și pavele la trotuare, respectiv zugrăveli exterioare la fața de sunt în prezent în proprietatea unor persoane fizice care nu permit accesul în vederea efectuării unor astfel de expertize.
De altfel, respectivele lucrări este posibil să nu mai existe,fiecare proprietar amenajându-și în modul dorit.
Așa fiind, Curtea urmează a soluționa apelurile având în vedere toate probele administrate în prezenta cauză și în mod deosebit înscrisurile existente la dosar.
Așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție este de necontestat că pârâta a executat lucrări în temeiul contractului, însă măsura în care pretențiile reclamantei sunt justificate nu poate fi stabilită decât pe baza înscrisurilor depuse la dosar și respectiv a facturii acceptate la plată, factura nr. - din 5.09.2003.
În conformitate cu clauzele contractului, părțile împreună aveau obligația să întocmească un proces-verbal cu lucrările efectiv executate, în temeiul căruia pârâta să emită situația de plată.
Câtă vreme, nu au fost dovedite prin înscrisuri la dosar decât pretențiile din factura acceptată la plată, în conformitate cu dispozițiile articolului 296 Cod procedură civilă Curtea urmează să admită apelul declarat de - SRL și să schimbe în tot sentința atacată în sensul admiterii în parte acțiunii.
Va fi obligată pârâta - SRL la plata sumei de 311.077.900 lei ROL, reprezentând contravaloarea servicii prestate conform facturii nr. - din 5.09.2003 și a penalităților de întârziere calculate la această factură în sumă de311.077.900 lei ROL.
Vor fi respinse celelalte pretenții ca neîntemeiate și va fi obligată pârâta la plata sumei de 22.120.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxe judiciare de timbru și onorariu de expert.
Va fi respins ca nefondat apelul declarat de - SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta pârâtă - SRL Otopeni cu sediul în Otopeni, nr.25,Județul I, împotriva Sentinței comerciale nr.4946/13.06.2006 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr- (Număr vechi 11283/2004).
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta - SRL la plata sumei de 311.077.900 lei ROL, reprezentând contravaloare servicii prestate conform facturii nr.- din 5.09.2003 și a penalităților de întârziere calculate la această factură în sumă de 311.077.900 lei ROL.
Respinge celelalte pretenții ca neîntemeiate.
Obligă pârâta - SRL la plata sumei de 22.120.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxe judiciare de timbru și onorariu de expert.
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta reclamantă - SRL cu sediul în B-, sector 5, împotriva Sentinței comerciale nr.4946/13.06.2006 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr- (Număr vechi 11283/2004).
Definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 septembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, --- |
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex./ Com.: 2 ex.
Președinte:Mirela PolițeanuJudecători:Mirela Polițeanu, Tatiana Gabriela Năstase
