Spete pretentii comerciale. Decizia 38/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar:-
DECIZIA CIVILĂ NR.38/
Ședința publică din 10 martie 2008
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
Grefier:- -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta-pârâtă reconvențională - SRL împotriva sentinței civile nr.398/27.03.2006, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr.4680/2005, în contradictoriu cu pârâta - SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâta - SRl avocat, lipsă fiind reclamanta-pârâtă reconvențională.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se depuse la dosar note de ședințe formulate de reclamanta - SRL prin care solicită respingerea cererii de redeschidere a cauzei, deoarece hotărârea pronunțată în pricina care a stat la baza suspendării nu a rămas irevocabilă, solicitând instanței acordarea unui nou termen de judecată pentru efectuarea unei adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad care să confirme faptul că împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului - s-a formulat plângere.
Reprezentantul pârâtei - SRL solicită respingerea cererii de suspendare formulată de reclamantă, având în vedere faptul că formularea unei plângeri împotriva ordonanței procurorului de scoatere de sub urmărire penală nu poate sta la baza unei suspendării prezentei cauze.
Constatând că prin Ordonanța pronunțată în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad cu nr.5908/P/2007 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului -, Curtea constată că în cauză nu mai subzistă motivele de suspendare prevăzute de dispozițiile art.244 pct.2 Cod procedură civilă, astfel că respinge cererea de amânare formulată de reclamantă prin notele de ședință depuse la dosar.
Reprezentantul pârâtei - SRL invocă excepția decăderii reclamantei apelante de a depune motivele de apel, față de faptul că acestea au fost depuse la al treilea termen de judecată din apel.
În legătură cu această excepție, Curtea o constată nefondată și o respinge dat fiind faptul că, potrivit art. 287. 2. pr. civ. motivele de apel au fost depuse la dosarul cauzei la 08.12.2006, iar prima zi de înfățișare în apel a fost la data de 11.12.2006.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, potrivit întâmpinării formulate în cauză, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Se arată că rulmenții livrați de reclamantă pârâtei au fost vechi și nefolosibili, că facturile și avizele de expediție trebuiau autorizate de autoritatea feroviară și că din cele două expertize efectuate în cauză rezultă că rulmenții livrați erau neutilizabili.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.398/27.03.2006 pronunțată în dosarul nr.4680/2005, Tribunalul Arada respins acțiunea principală formulată de reclamanta - SRL S-M împotriva pârâtei - SRL, pentru pretenții, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta - A împotriva reclamantei - SRL S-M, dispunând rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare materializat în factura nr.- ianuarie 2004 în valoare de 5.563.200.000 lei și repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării reclamantei - pârâte reconvenționale la plata sumei de 219.900 lei RON. Totodată, a dispus obligarea reclamantei-pârâtă reconvențională să plătească reclamantei reconvenționale 9271,2 lei RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la 25 iulie 2005, reclamanta - SRL S-M a chemat-o în judecată pe pârâta - SRL A, solicitând obligarea ei la plata sumelor de 3.370.200.000 lei, reprezentând diferentă de preț, 827.416.073 lei dobânzi legale și 287.500.829 lei, reprezentând reactualizarea creanței, în funcție de rata inflației, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că la data de 29 ianuarie 2004 vândut pârâtei un nr.780 rulmenți, cu prețul total de 5.569.200.000 lei, conform facturii fiscale nr.- din 30 ianuarie 2004, marfa fiind recepționată cantitativ și calitativ. La 17 februarie 2004 pârâta a început să efectueze plăți pentru achitarea facturii mai sus arătate achitând în total, din prețul datorat, suma de 2.199.000.000 lei, astfel că diferența de preț rămasă neachitată este de 3.370.200.000 lei.
În urma demersurilor efectuate de reclamantă pentru achitarea întregului preț, la 11 decembrie 2004, pârâta a înștiințat-o despre împrejurarea că rulmenții livrați nu corespund din punct de vedere calitativ, susținere apreciată ca lipsită de temei legal, având in vedere, perioada lungă de timp scursă de la recepție, precum și faptul că nu au fost formulate obiecțiuni la momentul recepției.
Prin acțiune, reclamanta a combătut susținerile pârâtei printr-un proces-verbal de sechestru asigurator încheiat la 17 ianuarie 2005 potrivit căruia, numărul de rulmenți sechestrați a fost mai mic decât cei livrați, astfel că pârâta a folosit in parte rulmenții livrați, iar la controlul efectuat de inspectorii, nu au fost prezentați rulmenții livrați de către reclamantă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii și, fără a contesta contractul comercial încheiat reclamanta, precum și partea din preț achitată acesteia, a susținut că, la livrare, pârâta a asigurat-o că rulmenții vânduți sunt noi și că îndeplinesc toate condițiile tehnice și legale pentru utilizarea lor la fabricarea de vagoane, punându-i la dispoziție o declarație de conformitate emisă furnizorul său, " Rulmenți" SA
Pârâta a susținut că potrivit Ordinului nr.290/2000 al Ministerului Transporturilor, rulmenții trebuiau să fie însoțiți de certificat de calitate emis de producător și să aibă omologarea tehnică corespunzătoare, iar factura tehnică emisă trebuia să poarte viza. Cu toate demersurile efectuate la reclamantă în vederea depunerii documentației tehnice necesare recepției rulmenților, aceasta nu a comunicat alte acte, motiv pentru care, la cererea pârâtei, în septembrie 2004, a efectuat o verificare a stocului de rulm furnizați de reclamantă, iar prin actul de constatare încheiat la 13 septembrie 2004, s-a concluzionat că rulmenții nu erau noi, ci uzați și prezentau numeroase vicii ascunse care îi făceau inutilizabili destinației pentru care au fost achiziționați. Pârâta a mai sustinut că aceste vicii nu au putut fi descoperite la primirea rulmenților, deoarece, în lipsa documentației tehnice necorespunzătaore, nu s-a putut face recepția lor.
Prin același act, pârâta a formulat și cerere reconvențională, solicitând rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare încheiat pâțâta la 30 ianuarie 2004, pentru rulmenții in valoare de 5.569.200. lei, pentru vicii ascunse și repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării pârâtei reconvenționale la restituirea avansului plătit în sumă de 2.199.000.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de pârâtă, ca fiind nefondate arâtănd că nu este reală susținerea privind achitarea sumei de 2.199.000.000 lei, anterior livrării, plata parțială efectuându-se în mai multe tranșe ulterior livrării, astfel cum s-a arătat in acțiune.
Reclamanta a mai susținut că a avut loc recepționarea rulmenților în prezența gestionarului pârâtei și a conducătorilor celor două societăți, neformulându-se nici o reclamație, ba chiar procedându-se la achitarea lor, parțială.
Reclamanta a mai susținut că certificatul de calitate, purtând viza, prezentat pârâtei, dovedea calitatea rulmențiolor, calitate care a fost, de altfel, verificată și de către pârâtă la recepție, fâră ca să se formuleze obiectiuni.
Prin aceași întâmpinare s-a susținut că actul încheiat la la -" " SRL nu îi este opozabil, deoarece rulmenții furnizați au fost depozitați la un spațiu aparținând pârâtei din, iar pe de altă parte, potrivit prevederilor art.70 din Codul comercial, eventualele vicii ascunse trebuiau să îi fie comunicate în termen de 2 zile, de la descoperirea lor.
În privința cererii reconvenționale, prin întâmpinarea formulată, reclamnanta-pârâtă reconvențională, a solicitat respingerea acesteia, susținând că ea și - îndeplinit obligația contractuală asumată, respectiv de a livra reclamantei reconvenționale, marfa contractată, iar aceasta din urmă nu a formulat obiecțiuni, susținând că a descoperit vicii ascunse după circa un 1 an de la momentul livrării.
La 5 septembrie 2005, reclamanta a formulat o cerere de majorare a pretențiilor, solicitând, cu titlul de reactualizare a diferenței de preț n funcție de rata inflației, suma de 270.381 lei RON, potrivit raportului de expertiză extrajudiciară efectuat în cauză.
Pârâta a depus la dosar, la 5 septembrie 2005, note de ședință, susținând în continuare că actele depuse de reclamantă în susținerea acțiunii nu îndeplinesc condițiile impuse de dispozițiile legale speciale privind circulația acestor piese necesare bricării de vagoane, motiv pentru care a solicitat încuviințarea efectuării unor expertize copntabile și tehnice având ca scop determinarea împrejurării dacă rulmenții livrați corespund sau nu acestor cerințe, respectiv dacă sunt sau nu noi.
În privința pretențiilor conexe pretenției principale reclamantei, pârâta a susținut că aceasta poate pretinde doar dobânda legală aferentă diferentei de preț, în contractul părților neexistând vreo clauză care să îi permită să formuleze și alte pretentii, aceleași concluzii fiind menținute și prin notele de ședință depuse la dosar la 19 septembrie 2005.
Apreciind că probele solicitate sunt pertinente, instanța le-a încuviințat, expertiza contabilă efectuată în cauză de experta stabilind că, anterior încheierii contractului dintre părți, potrivit evidențelor contabile ale - SRL și - SRL, nu au fost cumpărați ori consumați și nici nu au existat în stoc rulmenți de tipul celor furnizați de către reclamantă.
Aceeași expertiză relevă împrejurarea că, potrivit evidențelor contabile, rulmenții depozitați la punctul de lucru al - SRL, sunt cei cumpărați de pârâtă de la reclamantă.
Expertiza tehnică efectuată în cauză de expert dr. ing. relevă că, potrivit mențiunilor existente pe ambalaje, precum și pe rulmenții verificați, nu se poate stabili anul de fabricatie al acestora, iar pentru unii dintre rulmenți, componentele acestora prezintă diferențe mari de ani, referitoare la data fabricatiei.
S-a mai stabilit că, pentru un număr M de rulmenți, primul de protectie nu este suficient de strîns, iar al doilea nu acoperă 100 % din suprafata rulmentilor. De asemenea, livrarea rulmenților de către reclamantă pârâtei, s-a făcut fără respectarea normelor din nr. 2901/13 aprilie 2000 și că, rulmenții aflați în depozit, nu intră în categoria rulmenților noi.
Expertul a mai concluzionat că recepția calitativă a rulmenților din clasa de risc I A se face pe baza declarației de conformitate vizată de și orice dezasamblare și deconservare, în termenul de garanție, care nu se finalizează cu montarea acestuia, determină scoaterea lui din garanție, iar semnele, precum și uzurile de pe suprafețele inelelor rulmenților și schimbarea culorii canalului de role, nu se înscriu în categoria vicii, si nu puteau fi descoperite la o verificare normală, ci doar prin dezasamblare și deconservare.
Din probele existente la dosar cauzei, instanța de fond a reținut că între părți a intervenit, la 30 ianuarie 2004, un contract de vânzare-cumpărare pentru cantitatea de 1560 bucăți rulmenți, din care 78 bucăți de tipul WJ și780 bucăți de tipul. Valoarea totală a facturii nr.-/30 ianuarie 2004, în care s-a materializat contractul de vânzare - cumpărare, a fost de 5.563.200.000 lei și din prețul acestor rulmenți, pârâta a achitat, în mai multe tranșe, respectiv prin mai multe plăți parțiale efectuate în perioada 17 februarie 2004-19 iulie 2004, suma de 2.199.000.000 lei.
Expertiza contabilă efectuată în cauză și ale cărei concluzii nu au fost combătute prin celelalte probe administrate n cauză, relevă că, potrivit evidențelor contabile, anterior datei recepționării rulmenților în litigiu de la reclamantă, nici pârâta și nici - " " SRL A, în depozitul căreia au fost depozitați rulmenții, nu s-au aprovizionat cu alte piese de aceeași natură.
Astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, reclamanta furnizoare a predat pârâtei, la livrarea rulmenților, doar declarația de conformitate emisă de Baza de Aprovizionare și Desfacere Rulmenți B, vizând rulmenții livrați de aceasta către -" GRUP " SA B, cu factura nr.-/29 ianuarie 2004, declarație prin care această furnizoare a garantat conservarea rulmenților timp de 12 luni, fără încă ca acest act să poarte mențiunea, astfel cum pretind dispozițiile nr.2901/13 aprilie 2000, referitoare la rulmenții de clasa celor în litigiu, care se încadrează în clasa de risc 1.
Față de lipsa acestei vize și a neconformității actului de garantare a calității cu factura in litigiu, expertiza tehnică, sub aspect formal, a concluzionat că rulmenții livrați de reclamantă pârâtei nu puteau fi utilizați la fabricarea de vagoane.
Cu atât mai mult, procedând la verificarea efectivă a rulmenților in litigiu, expertiza tehnică a stabilit că aceștia nu sunt noi, dar că această constatare se putea face doar prin deconservarea și degresarea lor, ceea ce nu se putea efectua cu ocazia recepției de la livrarea lor.
Argumentele tehnice invocate în raportul de expertiză, ca și dispozițiile legale în materie, respectiv nr.290/2000, relevă, fără putință de tăgadă, că rulmenții livrați de reclamantă pârâtei, nu sunt corespunzători destinației pentru care au fost achiziționați, dar că această necorespundere putea fi constatată doar cu ocazia folosirii lor, care presupunea despachetarea și deconservarea lor.
Pentru aceste motive, excepția de neexecutare a contractului invocată de pârâtă, apare ca întemeiată, și drept urmare, reclamanta nu este îndreptățită la a încasa contravaloarea mărfurilor livrate, respectiv diferenței de preț și a accesoriilor la preț solicitate prin acțiunea principală.
Instanța a înlăturat, față de concluziile expertizei tehnice efectuate, apărările reclamantei privind lipsa oricăror obiecțiuni la recepție, din partea pârâtei, precum și cele referitoare la plățile parțiale efectuate de aceasta din urmă, constatând buna credință a pârâtei în îndeplinirea obligației de plată asumate până la momentul în care, în urma constatării organelor din decembrie 2004, s-a stabilit că rulmenții livrați de reclamantă nu erau corespunzători din punct de vedere calitativ, dar că aceste constatări nu puteau fi efectuate la recepția cantitativă din momentul livrării.
Instanța a apreciat ca fiind lipsită de relevanță în cauză întregul circuit al actelor privind livrările succesive de rulmenți între mai mulți agenți economici, de la furnizorul lor inițial B ( ca intermediar de furnizare de rulmenți de osii, fabricați, se pare de ) și pârâtă, atâta vreme cât reclamanta, ce a fost ultimul vânzător în acest lanț, nu a comunicat pârâtei certificatele de calitate cu viza, pretinse de dipozițiile legale in viguare.
Având în vedere această stare de fapt, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea formulată de pârâtă și constatând că reclamanta-pârâtă reconvențională nu și-a îndepălinit obligațiile contractuale asumate, de a livra rulmenți corespunzători din punct de vedere calitativ, văzând și dispozițiile art.1020-1021 Cod civil, a admis cererea recovențională și a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți, cu consecința repunerii lor în situația anterioară, în sensul obligării reclamantei-pârâte reconvenționale, la a restitui reclamantei reconvenționale suma de 219.900 RON, care, în mod necontestat, a fost achitată cu titlul de preț.
Instanta nu a admis, însă, cererea reclamantei reconventionale, de obligare a pârâtei reconvenționale la plata de dobânzi legale, deoarece obligația de plată, ca efect al repunerii părților in situația anterioară, s-a născut doar în temeiul acestei hotârări, nefiind îndeplinite cerințele art.43 Cod comercial.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta-pârâtă reconvențională - SRL S-M, solicitând schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii acțiunii principale și respingerii cererii reconvenționale.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că în data de 30.01.2004 a vândut - SRL rulmenți în valoare de 5.569.200.000 lei ROL, conform facturii seria - -, nr. -/30.01.2004. au fost achizitionati de la Baza de Aprovizionare si Desfacere Rulmenti- B, prin alte societati ( - GRUP SA B si respectiv - SRL). Conform declaratiei de conformitate, emisă în data de 29.01.2006, de catre Rulmenti B, rulmentii sunt conformi cu standartele stabilite de producători, aceștia fiind rulmenti noi, întrucat Rulmenți B nu deține rulmenți vechi sau recondiționați. Rulmenții au fost încărcați în două autocamioane cu nr. de înmatriculare - și -, cu destinația - SRL
- SRL își însușește factura și recepționeaza rulmenții în data de 30.01.2004, conform Notei de recepție și constatare de duferențe, fără a avea obiecțiuni cu privire la rulmenți și documentele aferente. Cu această ocazie trebuia să constate eventualele vicii aparente, acestea nefiind constatate (care puteau fi cunoscute de - SRL prin mijloace obisnuite de verificare).
Se arată că un viciu aparent îl constituie și o eventuală lipsă a avizelor sau autorizațiilor speciale, chiar si, acolo unde legea obligă. Reclamanta arată că în termen de două zile trebuia să fie notificată cu privire la eventualele vicii aparente, conform art.70 Cod comercial. Acest lucru nu s-a întâmplat, ba mai mult, - SRL a făcut plăți parțiale în datele de 17.02.2004, 22.03.2004, 31.03.2004, 10.06.2004, 19.07.2004, în luna iulie 2004 făcând ultima plata parțială, după care a refuzat să mai plătească diferența de sumă rămasă neachitată. Se apreciază că acest comportament al - SRL este vădit rău intenționat, mai întâi cu scopul de a amâna plata contravalorii facturii, iar ulterior, de a nu plăti restul de sumă rămasă neachitată.
Astfel, reclamanta arată că este criticabilă sentința apelată prin care s-a reținut faptul că nu a comunicat certificatele de calitate, pretinse de dispozitiile legale in vigoare. Instanța de fond a omis să indice și articolul de lege care a fost încălcat astfel, pentru un motiv simplu și anume că nu există un astfel de text de lege.
Se mai arată că în acest sens este și adresa nr.3320/14.04.2005, emisă de B și adresată UP A, din cuprinsul căreia reiese faptul că rulmenții erau noi, B nu deține rulmenți vechi sau recondiționați și, întrucât livrarea nu s-a făcut către un utilizator din sistemul de întreținere și reparații tip CFR, B nu s-a angajat la obtinerea vizei. este obligatorie pentru utilizatorii finali ai acestor produse. Aceasta obligativitate este logica, întrucât, în circuitul comercial, nu se poate efectua un control al calității, cantității, destinația rulmentilor etc. decât la un utilizator final. final este prestatorul de servicii reparații sau constructorul de vagoane, locomotive, unități specializate.
- SRL a acceptat rulmentii fără certificat, întrucât nici aceasta nu are nevoie, nefiind utilizator final. Mai mult, nici - SRL nu este utilizator final, deci nici - SRL nu are nevoie de certificat, pe de o parte, iar pe de alta parte - SRL livrează vagoane la export, pentru care -ul nu este obligatoriu. Doar pentru vagoanele care au ca destinație Ferate Române -ul este obligatoriu.
- SRL obține abia la data de 04.10.2004 autorizația de furnizor feroviar seria - nr. 2232, reclamanta livrând rulmenții la data de 30.01.2004 și doar pentru fabricare si reparare tampoane, amortizoare pentru tampoane și aparate de tracțiune pentru material rulant. Din acest obiect de activitate lipsesc cutiile de osii. Rulmenții vânduți de reclamantă ( de tip WJ, si ) au dimensiuni speciale și sunt utilizati doar la cutiile de osii pentru material rulant. Se arată că B a emis declaratia de conformitate nr.-/29.01.2004, care certifica faptul ca rulmentii sunt conformi standardelor producatorului, mentionandu-se si termenele si termenele de garantie in conditii de transport, manipulare, depozitare, montare si exploatare corespunzatoare. Eventualele probleme de calitate trebuiau transmise in termenele prevazute de lege.
Se mai menționează faptul că - SRL avea la acea data agrement tehnic feroviar emis de, seria -, nr. 302/2003, valabil pana la data de 08.06.2004.
S-a afirmat, de catre - SRL, faptul ca a refuzat sa mai plateasca, intrucat a constatat vicii ascunse la rulmenti, invocand in sprijinul afirmatiilor sale actul de constatare emis de nr. 3120/7923/13.09.2004 si respectiv inscrisul emis de - SRL nr. 235/09.12.2004, intitulat proces-verbal de constatare, care, potrivit intimatei - SRL, este intocmit de.
Pe de o parte, aspectele invocate în acel inscris, cu privire la rulmentii vanduti de reclamantă, nu constituie vicii ascunse, urme de loviri, culoarea schimbata, alte urme de actiuni mecanice, lipsa unor marcaje cu acid, etc. putând fi observate cu ochiul liber, cumparatorul putând lua cunostinta de ele.
Se arată că viciile ascunse sunt acelea care nu puteau fi descoperite dupa o verificare serioasa pe care cumparatorul este obligat sa o faca, fie el personal, fie apeland la o persoana calificata.
Pe de alta parte, viciile trebuie sa existe in momentul vanzarii ( conditie obligatorie). Aceste vicii, chiar daca ar fi considerate asa, nu au existat in momentul vanzarii. au fost cumparati de la B, care nu detine rulmenti vechi sau reconditionati.
Reclamanta apelantă arată că înscrisul, proces-verbal de constatare nr.235/09.12.2004, este o inventie grosolană pentru a da un aspect de legalitate si de a se pune la adapost privind termenul legal de notificare cu privire la descoperirea viciilor ascunse ( 2 zile de la descoperirea viciului, conform art. 70 Cod comercial ). Chiar si asa, intimata a depasit termenul legal de 2 zile, imperativ prevazut de Codul comercial, intrucat a emis notificarea nr. 449/13.12.2004, depusa la posta la aceeasi data (13.12.2004) si comunicata reclamantei la data de 15.12.2004. În concluzie, dupa aproximativ un an de zile, intimata - SRL, constata ca rulmentii au vicii ascunse.
Desi - SRL, prin cererea reconventionala, a solicitat rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare pentru vicii ascunse, instanta a omis să se pronunte pe aceaste chestiune, constatând că reclamanta nu și-a îndeplinit obligatiile contractuale asumate.
Apelanta mai arată că vânzarea a fost perfectă, aceasta achitându-se de obligațiile ce i-au revenit, predând rulmenții conform facturii și că pe această factură nu sunt menționate alte obligații ce ar cădea în sarcina reclamantei. În calitate de vânzător, aceasta garantează doar pentru vicii, dacă au fost notificate în termen, nefiind răspunzătoare pentru viciile aparente despre care cumpărătorul a putut lua singur cunoștință cu ocazia predării rulmenților.
Prin întâmpinarea la apel formulată de pârâtă, aceasta a invocat decăderea apelantei din dreptul de a-și motiva apelul, în raport de dispozitiile art.287 alin.(2) Cod procedură civilă, solicitând neluarea în considerare a motivelor de apel formulate in scris la termenul de judecata precedent.
Sub acest aspect, pârâta solicită să se aibă în vedere că, potrivit art.287 alin.(2) Cod procedură civilă, cerința motivării și în fapt și în drept a apelului este prevazuta sub sanctiunea decaderii, ea putând fi împlinită până cel târziu la prima zi de înfățișare. pelanta nu a depus motivele de apel decât la al treilea termen de judecată în fața instanței de apel, situație în care ea este decăzută din dreptul de a-și mai motiva în scris apelul, iar motivele de apel tardiv formulate nu mai pot fi luate in considerare.
Se apreciază că această sancțiune operează indiferent de starea societății apelante-în funcțiune sau în faliment-întrucât reclamanta a avut permanent, în nume propriu sau prin lichidatorul desemnat, exercițiul dreptului procesual de a-și motiva apelul, neexistând nici un impediment legal care să o împiedice să își motiveze apelul în termenul legal.
De asemenea, referitor la motivele de apel, reclamanta, ignorand probele clare și certe din care rezultă faptul că a văndut pârâtei rulmenți uzați în loc de rulmenți noi, denaturează adevărul și încearcă să sugereze o stare de fapt. În realitate, prin comercializarea rulmenților din litigiu, apelanta a incercat sa facă o adevarată inginerie financiară, cumpărând de la un furnizor din B rulmenți uzați la un preț net inferior, pe care i-a revândut drept rulmenți noi, la un preț superior.
Astfel, factura fiscală nu este însoțită de certificat de calitate sau declarație de conformitate din partea vânzătorului și nici nu poartă viza, obligatoriu impusă de nr.290/2000.
Pârâta arată că rulmenții nu au fost cumpărați de apelantă de la RULMENTI B, ci de la un terț, Această din urmă societate a comunicat, prin adresa cu nr.104/08.12.2005, că a avizat-o pe apelantă că nu deține licența și că marfa nu este avizată.
De asemenea, rulmenții au fost trecuti, scriptic, prin mai multe societăți comerciale, fiecare dintre acestea percepând un adaos comercial și deducându-și TVA-ul aferent. Astfel, de la pretul inițial de 1.503.134.600 lei, în final s-a ajuns la un preț de 5.569.200.000 lei.
Se arată că primul vânzător, RULMENTI B, vindea 798 set rulmenți, în timp ce apelanta revinde o altă cantitate, adică 780 seturi rulmenți, iar factura fiscală nr.-/2004, cu care apelata a vândut pârâtei rulmentii din litigiu, nu purta viza și nici nu a fost însoțită de un certificat de calitate sau declarație de conformitate, deși acest lucru era obligatoriu conform nr.290/2000.
Apelanta sustine, fără a avea nici o dovadă, că societatea pârâtă ar fi schimbat rulmenții noi, pretins livrați de aceasta cu rulmenți uzați, proveniți din reparații de vagoane.
Din nota de constatare din 13.09.2004 întocmită de rezult că rulmenții verificați, aflați în custodia "" L, sunt cei livrați de către apelantă. De altfel, însăși apelanta recunoaște că nici societatea pârâtă, nici "" SRL nu aveau dotarea necesara pentru a efectua operațiunea de reconservare a rulmenților, astfel că rulmenții în discuție nu puteau fi prevalați din repararea de vagoane, ci au fost în mod incontestabil cumpărați.
Mai mult, în cauză s-a efectuat și o expertiză contabilă care a verificat evidențele contabile ale ambelor societati-societatea pârâtă și "" - constatând că în anii 2003-2004 acestea nu au avut pe stoc altț rulmenți de tipul WJ sau, alții decât rulmenții din litigiu. În consecință, și această expertiză contabilă concluzionează, pe baza documentelor examinate, că rulmenții în discuție au fost livrați pârâtei de către apelantă. Aceeași concluzie rezultă, fără dubiu, și din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză.
De asemenea, se arată că în cauză a fost audiat și martorul, angajat al, care a confirmat ca rulmenții din litigiu au fost livrați pârâtei de către apelantă și că numitul -, administratorul societatii apelante, a recunoscut acest lucru, a recunoscut și viciile rulmenților și a promis că va chema în garanție " Rulmenți" B, de unde a cumpărat la rândul sau rulmenții.
Examinând apelul declarat de reclamanta-pârâtă reconvențională - SRL SMp rin prisma motivelor de apel și a prevederilor art. 295. pr. civ. Curtea va constata că acesta este nefondat, prima instanță pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, din probele administrate în cauză, în mod corect instanța de fond a reținut că între părți a intervenit, la 30 ianuarie 2004, un contract de vânzare-cumpărare pentru cantitatea de 1560 bucăți rulmenți, din care 78 bucăți de tipul WJ și780 bucăți de tipul. Valoarea totală a facturii nr.-/30 ianuarie 2004, în care s-a materializat contractul de vânzare - cumpărare, a fost de 5.563.200.000 lei și din prețul acestor rulmenți, pârâta a achitat, în mai multe tranșe, respectiv prin mai multe plăți parțiale efectuate în perioada 17 februarie 2004-19 iulie 2004, suma de 2.199.000.000 lei.
Factura fiscală nr.-/30 ianuarie 2004 nu este însoțită de certificat de calitate sau declarație de conformitate din partea vânzătorului și nici nu poartă viza, obligatoriu impusă de nr.290/2000.
Rulmenții nu au fost cumpărați de reclamanta apelantă de la RULMENTI B, ci de la un terț, Această din urmă societate a comunicat, prin adresa cu nr.104/08.12.2005, că a avizat-o pe apelantă că nu deține licența și că marfa nu este avizată.
În cauză au fost efectuate două expertize de specialitate, care au concluzionat că rulmenții livrați de reclamantă pârâtei erau necorespunzători calitativ.
Reclamanta apelantă a susținut, fără a face nici o probă în acest sens, că rulmenții în litigiu au fost folosiți de pârâtă, iar apoi s-a procedat la înlocuirea lor cu rulmenți vechi, proveniți de la vagoanele aflate în reparație.
Aceste afirmații sunt combătute de expertiza contabilă efectuată în cauză de experta, care a stabilit că, anterior încheierii contractului dintre părți, potrivit evidențelor contabile ale - SRL și - SRL, nu au fost cumpărați ori consumați și nici nu au existat în stoc rulmenți de tipul celor furnizați de către reclamantă.
Aceeași expertiză relevă împrejurarea că, potrivit evidențelor contabile, rulmenții depozitați la punctul de lucru al - SRL, sunt cei cumpărați de pârâtă de la reclamantă.
În ceea ce privește susținerile reclamantei apelante că rulmenții erau corespunzători calitativ și că nu au existat obiecții din partea pârâtei la recepție, în mod corect prima instanță a înlăturat aceste susțineri, față de concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, având în vedere că, în urma constatării organelor din decembrie 2004, s-a stabilit că rulmenții livrați de reclamantă nu erau corespunzători din punct de vedere calitativ, dar că aceste constatări nu puteau fi efectuate la recepția cantitativă din momentul livrării.
Expertiza tehnică efectuată în cauză a relevat faptul că, potrivit mențiunilor existente pe ambalaje, precum și pe rulmenții verificați, nu se poate stabili anul de fabricatie al acestora, iar pentru unii dintre rulmenți, componentele acestora prezintă diferențe mari de ani, referitoare la data fabricatiei, că, pentru un număr M de rulmenți, primul de protectie nu este suficient de strîns, iar al doilea nu acoperă 100 % din suprafata rulmentilor și că livrarea rulmenților de către reclamantă pârâtei, s-a făcut fără respectarea normelor din nr. 2901/13 aprilie 2000, rulmenții aflați în depozit neintrând în categoria rulmenților noi.
Din probele adminsitrate în cauză rezultă că reclamanta apelantă a predat pârâtei, la livrarea rulmenților, doar declarația de conformitate emisă de Baza de Aprovizionare și Desfacere Rulmenți B, vizând rulmenții livrați de aceasta către -" GRUP " SA B, cu factura nr.-/29 ianuarie 2004, declarație prin care această furnizoare a garantat conservarea rulmenților timp de 12 luni, fără însă ca acest act să poarte mențiunea, astfel cum pretind dispozițiile nr.2901/13 aprilie 2000, referitoare la rulmenții de clasa celor în litigiu, care se încadrează în clasa de risc 1.
Față de lipsa acestei vize și a neconformității actului de garantare a calității cu factura in litigiu, expertiza tehnică, sub aspect formal, a concluzionat că rulmenții livrați de reclamantă pârâtei nu puteau fi utilizați la fabricarea de vagoane.
Argumentele tehnice invocate în raportul de expertiză, ca și dispozițiile legale în materie, respectiv nr.290/2000, relevă că rulmenții livrați de reclamantă pârâtei nu sunt corespunzători destinației pentru care au fost achiziționați, dar că această necorespundere putea fi constatată doar cu ocazia folosirii lor, care presupunea despachetarea și deconservarea lor.
De altfel, martorul, angajat al, a confirmat ca rulmenții din litigiu au fost livrați pârâtei de către apelantă și că numitul -, administratorul societatii apelante, a recunoscut acest lucru, a recunoscut și necorespunderea calitativă a rulmenților și a promis că va chema în garanție " Rulmenți" B, de unde a cumpărat la rândul său rulmenții.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind nefondată acțiunea reclamantei privind plata restului de preț și ca fiind întemeiată în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă și, constatând că reclamanta-pârâtă reconvențională nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, de a livra rulmenți corespunzători din punct de vedere calitativ, văzând și dispozițiile art.1020-1021 Cod civil, a admis în parte cererea recovențională și a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți, cu consecința repunerii lor în situația anterioară, în sensul obligării reclamantei-pârâte reconvenționale, de a restitui reclamantei reconvenționale suma de 219.900 RON, care, în mod necontestat, a fost achitată cu titlul de parte din preț.
Constatând că în cauză nu există motive de schimbare sau desființare a sentinței apelate, în baza art. 296. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta-pârâtă reconvențională - SRL și va obliga această parte, fiind în culpă procesuală, la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată în apel către pârâta-reclamantă reconvențională - SRL A, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta-pârâtă reconvențională - SRL, cu sediul în S-M,Bd.- --,.7, județul S-M, cu sediul procedural ales în S-M,str.G -,nr.9, județul S- împotriva sentinței civile nr.398/27.03.2006, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.4680/2005, în contradictoriu cu pârâta - SRL, cu sediul în A,-, județul A, cu sediul ales la Cabinetele de Avocat -, cu sediul în A,-,.1, județul
Obligă reclamanta la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată în apel către pârâta - SRL
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10.03.2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red./18.03.2008
Dact./19.03.2008
6 ex
Primă instanță: Tribunalul Arad -judecător
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu
