Spete pretentii comerciale. Decizia 38/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal
Dosar nr. -
DECIZIA nr. 38/2009 - A/
Ședința publică din 24 martie 2009
PREȘEDINTE: Crișan Marinela vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului comercial d eclarat de apelanta reclamantă - SRL cu sediul în nr. 4. cod poștal - județul B în contradictoriu cu intimata pârâtă - - cu sediul în O- județul împotriva sentinței nr. 341/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiectpretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul apelantei reclamante - SRL avocat G în baza împuternicirii din 10.02.2009 depuse la dosar și reprezentantul intimatei - - consilier juridic în baza delegației 19763/11.12.2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că apelul este insuficient timbrat cu 1923,50 lei taxă de timbru - chitanța nr. -/16 martie 2009 - plus 3 lei timbru judiciar, rest de achitat 16,85 lei taxă de timbru, după care:
Reprezentantul apelantei reclamante - SRL declară că va completa în cursul acestei zile cuantumul taxei de timbru.
Reprezentantul intimatei - - prezintă instanței spre vedere originalul și copia cererii de despăgubiri înregistrată la O la 27 septembrie 2006. Depune poziția "diviziei daune" cuprinzând defalcarea cuantumului pretențiilor.
Instanța,nefiind alte cereri, acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei reclamante - SRL solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și admiterea cererii de chemare în judecată. Motivarea primei instanțe este contradictorie; deși ia în considerare probele, în final concluzionează că valoarea reală a despăgubirilor este cea care a fost acordată. Expertiza confirmă pretențiile sale. Consideră că primul capăt de cerere a fost pe deplin dovedit; celelalte capete de cerere le consideră de asemenea justificate. Depune la dosar Ordinul Comisiei de supraveghere a asigurărilor. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial și taxă de timbru, urmând a depune dovezi în acest sens.
Reprezentantul intimatei - - solicită respingerea apelului și menținerea sentinței. Face trimitere la cele arătate în întâmpinarea și concluziile scrise depuse în fața primei instanțe precum și la întâmpinarea sa din apel. Instanța este suverană în ceea ce privește aprecierea probelor, iar concluziile expertizei n-au fost însușite de instanță. Experții se pronunță doar asupra aspectelor tehnice însă instanța trebuie să ia în considerare ansamblul probelor. Comisia de supraveghere a verificat dosarul de daune; în momentul primirii răspunsului acesteia a achitat despăgubirile. În ce privește penalitățile de întârziere, consideră că nu se poate pune problema lor. Referitor la lipsa de folosință, arată că există o practică judiciară unitară. Ordinul respectiv instituie o condiție; la dosar există o factură fiscală din care rezultă că a înstrăinat acea epavă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 341/COM/2008 Tribunalul Bihora respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta - SRL cu sediul în nr. 4. județul B în contradictoriu cu pârâta - ROMÂNEASCĂ - O Sucursala B cu sediul în O- județul B, având ca obiect pretenții.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului, facturile fiscale depuse la dosar (filele 45-49 din dosar), bonurile de consum (filele 44, 48, 50, 52), elementele dosarului de daună nr. 523/J/BH-, respectiv actul de constatare (filele 11-12), cererea de despăgubire din 27.09.2006, situația realizărilor la transport ciment de la - România (fila 16), răspunsurile la interogator ale pârâtei (filele 124-124), raportul de expertiză tehnică auto înregistrat la instanță la 22.11.2007 (filele 131-135), prima instanță a reținut în fapt că la data de 10.06.2006 orele 12,15 autovehiculul proprietatea reclamantei cu nr.-, circulând regulamentar a fost implicat într-o coliziune frontală cu autoutilitara Mercedes cu nr. înmatric. - pe DN 79 din direcția O - A, reținându-se culpa conducătorului autoutilitarei în producerea accidentului.
marca Mercedes - are calitatea de asigurat al societății pârâte în baza asigurării RCA seria - nr.-/29.12.2005 emisă de - -Sucursala T, cu valabilitate de la 01.01.2006 la 30.06.2006. În urma accidentului cele două autovehicule au suferit avarii majore constatate parțial în procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de către organele de poliție, se arată în motivarea sentinței.
Reclamanta a depus cererea de despăgubire la asigurătorul de răspundere civilă auto obligatorie la data de 27.09.2006 în cadrul dosarului de daune nr. 523/J/BH-, iar prin adresa 25600/15.11.2006 societatea de asigurare comunică efectuarea plății sumei de 47162,48 RON prin nr.1195/27.11.2006, de asemenea îi comunică modul de calcul al despăgubirii, iar prin adresa nr.25/15.12.2006 (fila 18 din dosar), adresă înregistrată la asigurător sub nr.23983/15.12.2006, reclamanta comunică asigurătorului nemulțumirea sa legată de cuantumul despăgubirii în cadrul dosarului de daună ce i-a fost întocmit.
Prima instanță reține că prin adresa nr.020/03.01.2007 (fila 19 din dosar), pârâta comunică reclamantei modul de calcul al valorii maxime a despăgubirii arătând valoarea de nou a autovehiculului ca fiind - euro, conform catalogului producătorului, coeficientul de uzură de 85% stabilit în funcție de vechimea și parcursul realizat la data accidentului, valoarea rămasă în cuantum de 25% și cursul valutar la data accidentului ca fiind 3,5172 lei/euro. în calculul valorii maxime de despăgubire elementele de mai sus se obține suma de 47162,48 RON.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară auto întocmit în cauză de expert s-a stabilit că valoarea de nou a autotractorului conform listelor de prețuri este de - euro la care se adaugă valoarea TVA de 16% rezultând valoarea de nou de - euro. Potrivit acelorași concluzii valoarea coeficientului de uzură este de 85%, însă având în vedere parcursul autotractorului reclamantei, valoarea corectă a coeficientului de uzură este de 77%, astfel încât valoarea tehnică a autotractorului la data producerii accidentului este de 31800 euro iar valoarea epavei este de 7950 euro astfel încât valoarea totală de despăgubire este de 23850 euro echivalentul sumei de 87530 lei, reține prima instanță.
În conformitate cu prevederile art. 33 din Normele privind aplicarea Legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civile pentru paguba produse terților prin accidente de autovehicule:
"La stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor se iau ca bază de calcul pretențiile formulate de persoanele păgubite avându-se în vedere prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fără a depăși diferența dintre valoarea acestora și valoarea rămasă și nici limita maximă a despăgubirilor prevăzută în prezentele norme."
Ca urmare, modul de calcul al valorii despăgubirii stabilit conform raportului de expertiză este în concordanță cu criteriile prevăzute de actul normativ sus menționat, valoarea maximă a despăgubirii fiind diferența dintre valoarea reală și valoarea rămasă, se arată în motivarea sentinței.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că valoarea de 47162,48 lei reprezintă valoarea maximă legală de despăgubire ce poate fi acordată de asigurătorul RCA în baza prevederilor ordinului 3108/2004 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Referitor la cuantumul penalităților de întârziere instanța de fond a apreciat că cererea este nefondată deoarece reclamanta a depus cererea de despăgubire la data de 27.09.2006 (fila 13), iar asiguratorul a efectuat plata despăgubirii la 27.11.2006 astfel cum rezultă din extrasul de cont nr.27/04.12.2006 pentru perioada 01.11.2006-30.11.2006 (fila 24 din dosarul cauzei) în care se evidențiază decontarea sumei de 47162,48 reprezentând despăgubirea prin nr.1195/27.11.2006, de asemenea reclamanta a comunicat obiecțiunile cu privire la despăgubirea primită prin adresa nr.25/15.12.2006 iar în conformitate cu prevederile art.45 alin.2 lit. b din ordinul 3108/2004 al CSA "dacă există obiecțiuni asupra acestor sume, acestea se vor comunica solicitantului în termen de cel mult 15 zile calendaristice, urmând ca în cel mult 20 de zile calendaristice de la soluționarea obiecțiunilor să se efectueze plata".
Asigurătorul a comunicat explicitarea modului de calcul a despăgubirii achitate prin adresa nr.20/03.01.2007.
În speță obiecțiunile au fost soluționate prin răspunsul comunicat prin adresa nr.-/27.11.2006 a CSA, dată de la care curge terenul de 20 de zile în care asiguratorul era obligat să efectueze plata despăgubirilor, iar în speță asigurătorul a efectuat plata chiar în aceeași zi, respectiv la data de 27.11.2006, deci în termenul legal, astfel că nu poate fi obligat la plata penalităților de întârziere, reține prima instanță.
Referitor la capătul de cerere privind beneficiul nerealizat ca urmare a neutilizării mijlocului de transport pe perioada 10.06.2006 - iunie 2007, instanța de fond reține că, potrivit art. 31 pct.1 din ordinul 3108/2004 al CSA, "despăgubirile nu pot fi stabilite pe baza convenției dintre asigurați, persoanele păgubite și asiguratori RCA în cazul în care se formulează pretenții de despăgubiri pentru lipsa de folosință a bunului avariat ori distrus cu excepția lipsei de folosință a mijloacelor de transport avariate aparținând agenților economici care au ca obiect de activitate transportul de mărfuri sau de persoane cu plată, dar numai pentru timpul normat necesar efectuării reparației pagubelor produse la mijloacele de transport." În cazul în speță autovehiculul proprietatea reclamantei nu a fost reparat și, de altfel, a ieșit din patrimoniul reclamantei ca urmare a manifestării sale de voință, operațiunea de înstrăinare fiind atestată conform facturii fiscale nr.-/03.12.2006.
Față de considerentele expuse mai sus, Tribunalul a respins acțiunea reclamantei.
Prima instanță a reținut culpa procesuală a reclamantei în conformitate cu prevederile art. 274 Cod pr.civ. și faptul că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen și legal timbrat reclamanta - SRL, solicitând schimbarea ei în totalitate și admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată și precizată.
În motivare apelanta arată că prima instanță a făcut o analiză contradictorie a probelor aflate la dosar. Astfel, în cauză a fost administrată o expertiză tehnică auto și o contraexpertiză care a confirmat concluziile acesteia, astfel încât înlăturarea nemotivată a acestor concluzii nu este de natură justifica respingerea pretențiilor sale corect și legal formulate. Expertiza tehnică efectuată a stabilit foarte clar, arată apelanta, că valoarea totală a despăgubirilor ce i se cuvin, ținându-se cont de toți coeficienții, este de 87.530 lei, din care a încasat doar 47.162,48 lei, fiind astfel îndreptățită la achitarea unei diferențe de 40.368 lei.
Cu privire la suma de 1839,37 lei reprezentând 1% pe zi penalități de întârziere, apelanta consideră că și aceasta a fost în mod greșit înlăturată de prima instanță. Învederează că despăgubirea în valoare de 47.162,48 i-a fost decontată prin ordinul de plată nr. 1195/27.11.2006, iar obiecțiunile le-a formulat în termenul legal de 20 de zile prin adresa nr. 25/15.12.2006, potrivit prevederilor art. 45 alin. 2 lit. b din Ordinul 3108/2004 al CSA. Asigurătorul i-a comunicat modul de calcul al despăgubirilor achitate prin adresa nr. 20/03.01.2007. Consideră că greșit a reținut prima instanță că obiecțiunile au fost soluționate prin răspunsul comunicat prin adresa nr. -/27.11.2006 a CSA ca fiind data de la care ar curge termenul de 20 de zile în care asigurătorul era obligat să efectueze plata despăgubirilor. Consideră evident faptul că sunt 39 de zile de întârziere, pentru care se datorează penalități, avându-se în vedere și faptul că cererea de despăgubire a fost formulată la 10.06.2006 și nu la 27.09.2006, cum reține prima instanță.
Cu privire la sumele solicitate pentru neutilizarea mijlocului de transport pe perioada 10.06.2006 - 27.11.2006 în sumă de 62.493,75 lei și de 30.126,93 reprezentând despăgubiri datorate cu același titlu pe perioada 29.11.2006 - iulie 2007, apelanta consideră că prima instanță le-a respins ca urmare a unei interpretări greșite a prevederilor art. 31 pct. 1 din ordinul CSA. Apreciază că persoanele păgubite pot solicita amiabil asigurătorului despăgubiri pentru lipsa de folosință a bunului avariat numai pentru timpul normat necesar efectuării reparației, iar pentru restul perioadei de timp este deschisă calea acțiunii în justiție.
Prin întâmpinarea formulată intimata - ROMÂNEASCĂ - - Sucursala Bas olicitat respingerea apelului și menținerea în totalitate a sentinței.
În motivare intimata arată că în prezentul litigiu răspunderea este incontestabil o răspundere contractuală, limitată la prevederile contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, ale cărei clauze sunt fixate prin Legea 136/1995 și Ordinul 3108/2004 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Consideră intimata că sentința este motivată strict pe textul de lege specială aplicabil fiecărui capăt de cerere.
Se mai arată în cuprinsul întâmpinării că expertiza este doar unul din mijloacele legale de probă, neavând o forță probantă prestabilită prin lege și nici superioară față de celelalte probe administrate, instanța de judecată nefiind obligată să-și însușească concluziile experților, așa cum încearcă să sugereze apelanta.
Intimata învederează că apelanta a înțeles să formuleze din nou obiecțiuni asupra sumei achitate, ulterior plății efectuate, iar faptul că pârâta a înțeles să expliciteze (ulterior plății) doar ceea ce a plătit, nu are nicio relevanță asupra cuantumului penalităților de întârziere, care sunt accesorii ale creanței.
Pretențiile de despăgubire pentru lipsa de folosință sunt considerate de intimată ca fiind cu totul nelegale, față de împrejurarea că dauna este totală iar reparațiile sunt imposibile, nefiind îndeplinită condiția impusă de lege.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor mai sus arătate și ținând seama de prevederile articolului 295 Cod de Procedură Civilă, a fost apreciat ca fondat, astfel că a fost admis, fiind schimbată în parte hotărârea atacată în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei.
Criticile apelantei referitoare la nelegalitatea sentinței prin care s-a respins în întregime acțiunea sa sunt fondate în parte, respectiv în ceea ce privește modul de calcul al despăgubirii cuvenite acesteia.
Astfel, reține prima instanță că la data de 10.06.2006 orele 12,15 autovehiculul proprietatea reclamantei a fost implicat într-o coliziune frontală cu autoutilitara Mercedes cu nr. de înmatriculare - pe DN 79 din direcția O - A, iar la producerea accidentului s-a reținut culpa conducătorului autoutilitarei.
Mercedes - are calitatea de asigurat al societății pârâte în baza asigurării RCA seria - nr. -/29.12.2005 emisă de - SUCURSALA T, cu valabilitate de la 1 ianuarie 2006 la 30 iunie 2006. Reclamanta a depus cererea de despăgubire civilă auto obligatorie la data de 27.09.2006 în cadrul dosarului de daune iar societatea de asigurare i-a comunicat că indemnizația de despăgubire care i se cuvine reclamantei este suma de 47.162,48 lei. La cererea reclamantei care a solicitat explicitarea modului de calcul a sumei acordate cu titlu de despăgubire, pârâta prin adresa nr. 20/03.01.2007 îi comunică valoarea de nou a autovehiculului, stabilită conform catalogului la suma de 119.192 euro; coeficientul de uzură stabilit în funcție de vechimea și parcursul realizat la data accidentului la 85%; valoarea rămasă 25% precum și cursul valutar de la data accidentului, ca fiind suma de 3,5174 lei/euro.
- invocă la explicitarea modului de calcul al despăgubirilor acordate dispozițiile Ordinului nr. 3108/2004 a Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care stabilește limita maximă a despăgubirilor ce pot fi acordate.
Reclamanta contestă modul de calcul respectiv cuantumul despăgubirii, arătând că nu s-a ținut seama de situația reală a autovehiculului, aplicându-se procente necorespunzătoare la valori eronat calculate. Totodată nu s-a ținut cont de faptul că în perioada anterioară accidentului s-au făcut reparații curente, inclusiv înlocuiri a unor piese și componente dovedite cu înscrisuri, astfel că nici coeficientul de uzură nu a fost stabilit în mod corect.
Nici valoarea reală de valorificare a epavei nu a fost corect stabilită, deoarece la capitolul recuperabile s-a aplicat tot un coeficient necorespunzător.
La cererea pârâtei în cauză s-au efectuat două lucrări de expertiză ale căror concluzii au fost că valoarea de nou a autovehiculului a fost de 119.192 euro la care se adaugă TVA-ul de 16%, rezultând o valoare de nou de 138.262 euro.
de uzură a autotractorului de la data producerii accidentului, corectată în raport de dispozițiile legale, s-a stabilit de către experți ca fiind în procent de 85%.
Comisia de experți, luând în calcul reparațiile la care a fost suspus autotractorul anterior producerii accidentului prin înlocuirea unor subansamble și piese originare, a corectat coeficientul de uzură la un procent de 77%. Ca urmare, valoarea tehnică a autotractorului la data producerii accidentului era de 31.800 euro.
Întrucât valoarea tehnică rămasă după accident respectiv ceea ce se mai putea recupera din autotractor era de 25% s-a opinat că valoarea epavei era suma de 7950 euro. În aceste condiții, aplicând valorile mai sus arătate la formula de calcul indicată de asigurător, comisia de experți a stabilit că valoarea totală a despăgubirilor cuvenite reclamantei este suma de 23.850 euro, respectiv 87.530 lei.
Instanța de fond, făcând aplicarea prevederilor art. 33 din Normele privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă, a apreciat că valoarea maximă legală de despăgubire ce putea fi acordată de asigurătorul RCA în baza prevederilor Ordinului 3108/2004 a Comisiei de supraveghere a asigurărilor era în sumă de 47.162,48 lei.
Această reținere este nefondată raportat la textul legal invocat - Ordinul nr. 3108/10.12.2004 publicat în Monitorul Oficial 1214/17.12.2004 - care pentru anul 2006 prevăzut ca limite maxime ale despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurătorii RCA până la maximum 4 miliarde lei. În aceste condiții modul de calcul a despăgubirilor, astfel cum a fost indicat de pârâtă, nu a fost unul corect, deoarece, așa cum au concluzionat experții, diferența dintre valoarea reală și valoarea rămasă a fost calculată greșit de către asigurător.
În concluzie, văzând că despăgubirile cuvenite apelantei reclamante sunt cele indicate de către Comisia de experți de 87.530 lei, din care urmează a fi scăzută suma achitată de asigurător, de 47.162 lei, urmează a fi obligat intimata pârâtă să achite apelantei reclamante suma de 40.368 lei cu titlu de despăgubiri.
În acest sens, urmează a fi înlăturate apărările intimatei prin care solicită înlăturarea probei cu expertiza tehnică auto, precum și cele prin care se invocă împrejurarea că limita despăgubirilor prevăzută de Ordinul 3108/2004 al CSA a determinat reducerea sumei acordate reclamantei, ca nefondată.
Apelul reclamantei este nefondat cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 1839,37 lei cu titlu de penalități de 0,1% pe zi de întârziere pentru cele 39 zile întârziere la plata despăgubirii. Aceasta deoarece în mod corect s-a reținut de către prima instanță că cererea de despăgubire a fost depusă la 27.09.2006 iar asigurătorul a efectuat plata despăgubirii la 27.11.2006, în conformitate cu prevederile art. 45 alin. 2 lit. b din Ordinul 3108/2004 al
În ceea ce privește respingerea capetelor de cerere având ca obiect despăgubiri constând în beneficiul nerealizat ca urmare a neutilizării mijlocului de transport pe perioada 10.06.2006 - 27.11.2006 în sumă de 62.493,75 lei, precum și pe perioada 29.11.2006 - iunie 2007, sentința este legală, întrucât fiind vorba de o daună totală, prejudiciul suferit de reclamantă se acoperă prin plata despăgubirilor, cu atât mai mult cu cât nu s-a pus niciodată problema efectuării unor reparații, ci dimpotrivă, chiar reclamantul a acceptat vânzarea autotractorului în stare avariată conform facturii nr. -/03.12.2006.
Pentru aceste considerente se constată că dispozițiile sentinței referitoare la modul de soluționare a acestor capete de cerere sunt temeinice și legale, astfel că urmează a fi menținute.
Văzând că apelantul nu și-a dovedit cuantumul pretențiilor reprezentând cheltuieli de judecată în apel, nefiind depusă la dosar chitanța reprezentând cuantumul onorariului de avocat încasat, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod de Procedură Civilă a fost respinsă cererea acestuia privind plata acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat apelul declarat de reclamanta - SRL cu sediul în nr. 4. prin reprezentant administrator, împotriva sentinței nr. 341 din 25 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta intimată - - O la plata sumei de 40.368 lei cu titlu de despăgubiri.
Menține dispozițiile sentinței apelate cu privire la respingerea capetelor de cerere având ca obiect penalități de întârziere, despăgubiri pentru neutilizarea autovehiculului pe perioadele solicitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 martie 2009.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
Red. dec. /13.04.2009
Judecător fond
4 /13.04.2009
Emis/exp. 2 comunicări:
apelanta reclamantă - SRL cu sediul în nr. 4. cod poștal - județul B intimata pârâtă - - cu sediul în O- județulAstăzi, __04.2009
Președinte:Crișan MarinelaJudecători:Crișan Marinela, Boța Marilena
