Spete pretentii comerciale. Sentința 38/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ NR. 38
Ședința publică de la 22 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Zaharia dr. - -
Grefier - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamantul -, domiciliat în S,-, jud.I, împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 20.03.2006 de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr. 350/2006, împotriva sentinței civile nr. 2036, pronunțată la 11.07.2008 de Tribunalul Galați, în dosarul nr- și, împotriva sentinței civile nr. 146/27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, precum și apelul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în G, str. -, nr.1, împotriva sentinței civile nr. 146/27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20 mai 2009 și s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 22 mai 2009.
CURTEA
Asupra apelurilor de față;
Din conținutul actelor și lucrărilor dosarului, rezultă:
Prin încheierea din 20.03.2006 Tribunalul Ialomițaa admis excepția invocată de pârâta SC SA G și stabilit ca fiind comercială cauza privind pe reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA
S-a dispus înregistrarea cauzei în evidența privind litigiile comerciale a Tribunalului Ialomița - instanța competentă să soluționeze pricina în fond.
S-a reținut că natura juridică dreptului pretins de reclamantul își are izvorul în actul juridic bilateral, intitulat "contract de management" prin care pârâta a încredințat reclamantului conducerea activității comerciale a societății, în schimbul unor drepturi bănești.
Contractul în discuție reprezintă un act juridic principal cu o existență de sine stătătoare,cum rezultă din conținutul său, conform art. 4 din Codul comercial, se socotesc fapte de comerț, contractele și obligațiile unui comerciant dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși conținutul actului ce se realizează.
Art.12 din Contract face trimiteri exprese la dispozițiile legale referitoare la activitățile societății cât și la dispoziții legale referitoare la administratorii societății cât și la dispozițiile legale în materie comercială, ceea ce probează că, contractul de management încheiat de părți are natură comercială, litigiul fiind evident comercial și nu vizează raporturi juridice care intră în sfera dreptului muncii.
Cu această motivare fost admisă excepția invocată de pârâta SC SA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Ialomița - secția civilă, sub nr. 350/2006 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC SA G, obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de art. 4 din Legea 58/2000 și art. 4.2 din actul adițional la contractul individual de muncă pentru perioada 2003-2006, în sumă totală de 360.457 USD.
Prin încheierea din 20.03.2006, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Ialomița,în evidența litigiilor comerciale având în vedere natura comercială a cauzei, încheiere rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3285/2006, pronunțată de, în dosarul nr-.
La secția Comercială a Tribunalului Ialomița, cauza a fost înregistrată la nr. 790/COM/2007, iar prin sentința comercială nr. 842/F/2007 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, în temeiul art. 7 alin.1 coroborat cu art. 10 pct.4 pr.civ.
La Tribunalul Galați -secția Comercială, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin precizările formulate (fila 33) reclamantul și- cuantificat pretențiile la nivelul sumei de 1.077.261,70 lei.
Prin încheierea din 22.04.2008, pronunțată în Camera de Consiliu, instanța a admis cererea reclamantului și l-a scutit de plata taxei de timbru în sumă de 13.959,13 lei, în conformitate cu disp.art. 75 alin.1 pct.1 pr.civ.
Prin încheierea din 27.05.2008, instanța a respins excepția tardivității invocării prematurității formulării cererii, invocată de pârâta SC SA G, ca nefondată, reținând față de prima excepție că pârâta se află la prima zi de înfățișare, conform art. 134.pr.civ. iar cât privește cea de a doua excepție, s-a reținut că reclamantul a făcut dovada concilierii prealabile prev. de art. 720 alin.1 pr.civ. prin adresa nr. 537/30.07.2006 și răspunsul pârâtei cu nr. 566/2006 ( fila 54).
Prin sentința civilă nr. 2036/2008, pronunțată de Tribunalul Galația fost respinsă cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâta SC SA G, ca nefondată.
Instanța de fond reținut că prin contractul de management (fila 8 dosar nr. 350/2006) față de care reclamantul își susține pretențiile, pârâta a încredințat reclamantului conducerea activității comerciale pe baza unor criterii de performanță în schimbul unor drepturi bănești stabilite prin aceleași contract.
Durata contractului a fost stabilită de comun acord ca fiind cuprinsă între 1.05.2000 și 31.12.2000, durata care putea fi prelungită tot prin acordul ambelor părți conform acelorași prevederi contractuale.
Față de reclamant pârâta a emisa decizia nr. 58/26.04.2000 prin care reclamantul este numit în funcția de director executiv comercial pentru un salariu de 1000 USA.
Prin aceeași decizie, Tribunalul reține că la art. 4 s-a menționat că alte drepturi și obligații vor fi stipulate în contractul de management ce va fi încheiat de Consiliul de Administrație,contract perfectat ulterior în data de 1.05.2000(fila 8) și menționat mai sus.
Având în vedere situația de fapt de mai sus tribunalul reține că drepturile salariale solicitate de reclamant aferente perioadei 2003-2006 sunt întemeiate pe prevederile contractului de management din 1.05.2000 care a fost îndeplinit prin expirarea duratei sale în data de 31.12.2000 nemaifiind prelungit prin act adițional.
În această perioadă 2003-2006, tribunalul reține că reclamantul se află în relații contractuale de muncă cu pârâta în baza contractului de muncă înregistrat la camera de Muncă G sub nr-.
Totodată Tribunalul reține că pentru aceeași perioadă reclamantul a fost încadrat și plătit ca și director executiv comercial în baza Dispoziției nr.58/2000 cu un salariu modificat lunar în funcție de valoarea stabilită de BNR pentru un USD aferentă ultimei zile a lunii pentru care se efectuează plata salariului.
Nu poate fi primită susținerea reclamantului că acest contract de management ar fi adițional la contractul de muncă, întrucât acest contract este un act juridic principal de sine stătător, fiind perfectat sub regimuri juridice diferite față de un contract de muncă, respectiv fiind supus dispozițiilor Legii 31/1990 și Legii 66/1993 cu privire la administratori, care conferă drepturi și obligații independente de un contract de muncă.
Pe cale de consecință constatând că pentru perioada în cauză (2003-2006) între părți nu au fost perfectate relații comerciale de natura unui contract de management, iar contractul indicat de reclamant era expirat încă din data de 31.12.2000.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Ialomița -secția civilă, sub nr. 350/2006 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC SA G obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de art. 4 din Legea 58/2000 și art. 4.2 din actul adițional la contractul individual de muncă pentru perioada 2003-2006, în sumă totală de 360.457 USD.
Prin încheierea instanței din 20.03.2006 s-a dispus înregistrarea cauzei la Tribunalul Ialomița, în evidențele privind litigiile comerciale având în vedere natura comercială a cauzei, încheiere rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3285/2006, pronunțată de în dosar nr-.
La secția comercială a Tribunalului Ialomița cauza a fost înregistrată sub nr. 790/COM/2007 iar prin sentința comercială nr. 842/F/2007 s-a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Galați în temeiul art. 7 alin.1 coroborat cu art. 10 pct.4 pr.civ.
La Tribunalul Galați -secția comercială, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin precizările formulate ( fila 33) reclamantul și-a stabilit pretențiile la 1.077.261,70 lei.
Prin încheierea din 22.04.2008, pronunțată în Camera de Consiliu, instanța a admis cererea reclamantului și l-a scutit de plata taxei de timbru în sumă de 13.959,13 lei, în conformitate cu disp. art. 75 alin.1 pct.1 pr.civ.
Prin încheierea din 27.05.2008, instanța a respins excepția prematurității invocată de reclamant și excepția prematurității formulării cererii, invocată de pârâta SC SA G reținând față de prima excepție că pârâta se află la prima zi de înfățișare, conform art. 134.pr.civ. iar cât privește cea de a doua excepție, s-a reținut că reclamantul a făcut dovada concilierii prealabile prev. de art. 720 alin.1 pr.civ. prin adresa nr. 537/30.07.2006 și răspunsul pârâtei cu nr. 566/2006 ( fila 54).
Prin sentința civilă nr. 2036/2008, pronunțată de Tribunalul Galația fost respinsă cererea formulată de, domiciliat în S,-, jud. I în contradictoriu cu pârâta SC SA G cu sediul în G,-, ca nefondată.
Instanța în motivarea soluției menționate a reținut că prin contractul de management ( fila 8 dosar fond) față de care reclamantul își susține pretențiile, pârâta a încredințat reclamantului conducerea activității comerciale pe baza unor criterii de performanță în schimbul unor drepturi bănești menționate prin același contract.
Durata contractului a fost stabilită de comun acord ca fiind cuprinsă între 1.05.2000 și 31.12.2000, durata care putea fi prelungită tot prin acordul ambelor părți conform acelorași prevederi contractuale.
Față de reclamant pârâta a emisa decizia nr. 58/26.04.2000 prin care reclamantul este numit în funcția de director executiv comercial pentru un salariu de 1000 USA.
Prin aceeași decizie, Tribunalul reține că la art. 4 s-a menționat că alte drepturi și obligații vor fi stipulate în contractul de management ce va fi încheiat de Consiliul de Administrație,contract perfectat ulterior în data de 1.05.2000(fila 8) și menționat mai sus.
Instanța de fond a considerat că drepturile salariale solicitate de reclamant aferente perioadei 2003-2006 sunt întemeiate pe prevederile contractului de management din 1.05.2000 care a fost îndeplinit prin expirarea duratei sale în data de 31.12.2000 nemaifiind prelungit prin act adițional.
În perioada 2003-2006, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a aflat în relații contractuale de muncă cu pârâta în baza contractului de muncă înregistrat la camera de Muncă G sub nr-.
Pentru aceeași perioadă reclamantul a fost încadrat și plătit ca și director executiv comercial în baza Dispoziției nr.58/2000 cu un salariu modificat lunar în funcție de valoarea stabilită de BNR pentru un USD aferentă ultimei zile a lunii pentru care se efectuează plata salariului.
Nu a fost primită susținerea reclamantului că, contractul de management ar fi adițional la contractul de muncă, întrucât acest contract este un act juridic principal de sine stătător, fiind perfectat sub regimuri juridice diferite față de un contract de muncă, respectiv fiind supus dispozițiilor Legii 31/1990 și Legii 66/1993 cu privire la administratori, care conferă drepturi și obligații independente de un contract de muncă.
Reținându-se că pentru perioada 2003-2006 între părți nu au fost perfectate relații comerciale de natura unui contract de management, iar contractul indicat de reclamant expirase la 31.12.2000, s-a constatat că pretențiile reclamantului nu sunt probate în cauză, fiind nefondate.
Împotriva încheierii de ședință, pronunțată la data de 20.03.2006 de către Tribunalul Ialomița, în dosarul nr. 350/2006, sentința civilă nr. 2036/2008, pronunțată de Tribunalul Galați și sentința nr. 146/2009, pronunțată de aceeași instanță, a declarat apel criticându-le ca netemeinice și nelegale.
SC SA G, la rândul său a declarat apel împotriva sentinței nr. 146/2009 a Tribunalului Galați, pe care o consideră netemeinică și nelegală.
Prin apelul referitor la încheierea din 20.03.2006 a Tribunalului Ialomița și sentința civilă nr. 2036/2008, pronunțată de către Tribunalul Galați, apelantul arată că a fost interpretat greșit actul juridic dedus judecății, denumit "Contract de management" a fost schimbat sensul vădit și lămurit al acestuia, reținându-se că este un contract de Management în sensul Legii nr.66/1993 și Legii 31/1990 și deci un contract comercial și nu unul de natura dreptului muncii.
Instanța nu a avut în vedere intenția comună a părților și nu le-a considerat o anexă la contractul individual de muncă nr-.
Intenția comună a părților a fost de a modifica Contractul Individual de Muncă nr- în ceea ce privește funcția de director comercial adjunct, în director comercial, drepturile salariale fiind modificate din 800 USD în 1000 USD.
Arată că s-a considerat că, Contractul de management încheiat între părți are natură comercială, litigiul este deci comercial și nu de natura dreptului muncii.
Cum greșit se menționează în cuprinsul încheierii de ședință din 20.03.2006 a Tribunalului Ialomița, contrar voinței părților.
În raport cu art. 4,B pct.5, art. B pct. 1 și art. 8 pct.2 din Contractul de management, apelantul a avut o relație de subordonare față de Directorul General și față de Consiliul de Administrație și deci apelantul consideră că a probat că a efectuat acte care fac obiectul dreptului muncii.
Decizia 58/2000 a Consiliului de Administrație nu modifică Contractul Individual de Muncă nr-.
Ca urmare s-a reținut greșit că pentru perioada 2003-2006 așa numitul contract de management nu s-a prelungit tacit deoarece pentru această perioadă era în vigoare Contractul Individual de Muncă nr- modificat prin decizia nr. 58/2000.
Consideră că decizia nr. 58/2000 unilaterală nu poate modifica contractul nr.222/2000 al directorului comercial adjunct. Aceasta reprezintă un mandat dat apelantului pentru îndeplini funcția de director comercial cu un salariu de 1000 USD și îi conferă alte drepturi.
Ca urmare a acestei decizii, de comun acord, la data de 1.05.2000 s-a semnat o convenție denumită Contract de Management, apelantul ocupând funcția de director comercial cu retribuție de 1000 USD lunar.
În perioada 2003-2006 apelantul susține că a îndeplinit funcția de director comercial cu un salariu de 1000 USD, concluzia fiind că, contractul de management a fost prelungit tacit pentru perioada 2001-2006.
Prin apelul formulat de același apelant împotriva sentinței civile nr. 146/2009 se susține de către că dispozitivul sentinței comerciale nr. 2036/2008 a fost completat eronat cu mențiunea obligării și la plata sumei de 6258,57 lei reprezentând cheltuieli de judecată, cu titlu de onorariu de avocat.
În continuare menționează că, caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată nu a fost respectat în cauză.
SC SA G, prin apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 146 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Galați critică completarea dispusă cu privire la sentința comercială nr. 2036/2008.
Prin hotărârea apelată s-a dispus completarea sentinței nr. 2036/2008 a Tribunalului Galați cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În dispozitiv, urmare a reținerii disp. art. 247 pr.civ. se menționează o sumă care nu reprezintă cuantumul cheltuielilor de judecată dovedite și solicitate în cauză.
Apelurile declarate în speța de față de către și SC G sunt nefondate.
În ceea ce privește apelul declarat de reclamantul referitor la încheierea din 20.03.2006 a Tribunalului Galați și sentința civilă nr. 2036/2008, pronunțată de aceeași instanță cât și apelul referitor la sentința civilă nr. 146/2009 a Tribunalului Galați se rețin următoarele:
Drepturile patrimoniale pretinse de către apelantul decurg din actul juridic bilateral intitulat "contract de management".
Din conținutul acestui contract rezultă că reclamantului i s-a încredințat conducerea activității comerciale a societății în schimbul unor drepturi bănești.
Din conținutul clauzelor care alcătuiesc menționatul contract și modul de redactare a rezultat că este un act juridic prevăzut cu existența de sine stătătoare și nu este accesoriu la contractul de muncă al apelantului astfel că acesta a generat drepturi și obligații independente de contractul individual de muncă.
Art.4 din Codul comercial precizează că se socotesc afară de acestea, fapte de comerț celelalte contracte și obligații ale unui comerciant dacă nu sunt de natură civilă sau dacă conținutul nu rezultă din însuși actul examinat.
Dispozițiile art. 12 din lege face trimitere expresă la dispozițiile legale referitoare la atribuțiile societății cât și la dispoziții legale de natură comercială, ceea ce determină și justifică prelungirea contractului de management încheiat între părți drept un contract comercial, litigiile aferente acesteia sunt comerciale, cu o reglementare proprie și nu se poate reține că în cauză ar fi în discuție un contract de muncă cum se reține în încheierea din 20.03.2003 a Tribunalului Galați.
În cauză s-a stabilit corect competența Tribunalului, susținerile formulate în apel d e către reclamant referitor la menționata încheiere, a rezultat că sunt nefondate.
Referitor la sentința nr. 2036/2008, pronunțată de Tribunalul Galați rezultă că instanța de fond a reținut corect și complet cu o motivare corespunzătoare că, contractul comercial d e management ( fila 8 din dosar 350/2006) în baza căreia apelantul își formulează pretențiile bănești și prin care acestuia i s-a încredințat conducerea activității comerciale a instituției stabilindu-se criteriile de performanță, în schimbul sumelor menționate în contract este distinct și cu un caracter juridic de sine stătător în raport cu, contractul de muncă al aceluiași apelant.
De altfel, pârâta apelantă a emis decizia nr. 58/26.04.2000, prin care reclamantul-apelant a fost numit în funcția de director executiv comercial cu o retribuție de 1000 USD.
Art.4 menționează că alte drepturi și obligații vor fi stipulate pentru reclamant în contractul său de management ce va fi încheiat cu Consiliul de Administrație, deci un alt contract distinct de contractul de muncă, de sine stătător care a fost perfectat ulterior, la data de 1.05.2000 ( fila 8 dosar).
Ori drepturile salariale solicitate de apelantul reclamant perioadei 2003-2006 sunt întemeiate pe prevederile contractului de management din 1.05.2000 care a fost îndeplinit și care a expirat la data de 31.12.2000 fără a mai fi prelungit prin act adițional.
În perioada 2003-2006 reclamantul s-a aflat în relații contractuale de muncă cu pârâta în baza contractului de muncă înregistrat la Camera de Muncă sub nr. 222/01.2000.
A fost încadrat și plătit pentru această funcție în baza Dispoziției nr. 58/2000 modificat lunar în raport cu valoarea stabilită pentru lei în USD de către BNR.
Contractul de management nu este adițional contractului de muncă care are un caracter de sine stătător, fiind reglementat prin Legea nr. 31/1990 și Legea 66/1993, referitor la administratori și conferă evident drepturi și obligații diferite de cele care rezultă din contractul de muncă al apelantei.
Motivele invocate de către apelant că cele două contracte in discuție nu sunt
distincte și se justifică plata sumelor de bani prin aceea că contractul de management este accesoriu contractului de muncă, sunt nefondate.
Instanța a făcut o corectă interpretare a probelor în cauză și a aplicat legal disp. art. 977 cod civil în speța de față reținând că părțile nu au înțeles să completeze un contract prin conținutul celuilalt stabilindu-se că în perioada 2003-2006 nu au existat relațiile comerciale, contractul de management încetând la 31.12.2000.
Prin sentința civilă nr. 146/2009 Tribunalul Galația completat legal dispozițiile sentinței comerciale 2036/2008, pronunțată de aceeași instanță făcând aplicarea art. 281 al.2 pct.1 pr.civ. și a obligat reclamantul apelant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 6258,57 lei cu titlu de onorariu de avocat către pârâta SC SA
În cauză s-a făcut corecta aplicare a disp. art. 274.pr.civ. care consacră principiul că partea care cade în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Apelurile formulate de către reclamantul sunt nefondate urmând a fi respinse conform art. 298.pr.civ.
Apelul declarat de SC SA G este nefondat.
În ceea ce privește completarea sentinței nr. 2036/2008 a Tribunalului Galați cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată cu o sumă, care nu reprezintă integral cheltuielile de judecată în cuantumul solicitat și dovedit de pârâta apelantă în cauză, nu s-a dovedit a fi reală.
Instanța a făcut aplicarea art. 274.pr.civ. al.3 care prevăd că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori stabilesc că sunt nepotrivit de mici sau mari față de vreo pricină sau munca îndeplinită de avocat.
Complexitatea cauzei de față și munca depusă de apărător nu justifică plata sumelor de 6258,57 lei + 6181,46 lei +2000 lei, menționate în ordinele de plată nr. 421, 287 și 1131 de la filele 124-125 dosar fond, care apar disproporționate ca valoare în raport cu complexitatea activităților depuse de avocați în cauză, astfel că se reține că suma de 6258,57 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat a fost corect reținută de către instanța de fond.
Rezultă că susținerile formulate în cauză prin motivele de apel privind cuantumul cheltuielilor de judecată acordate sunt nefondate și se vor respinge conform art. 298. pr. civ. și pentru acest apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de reclamantul -, domiciliat în S,-, jud. I, împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 20.03.2006 de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr. 350/2006, împotriva sentinței civile nr. 2036, pronunțată la 11.07.2008 de Tribunalul Galați, în dosarul nr- și împotriva sentinței civile nr. 146/27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, precum și apelul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în G, str. -, nr.1, împotriva sentinței civile nr. 146/27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, ca nefondate.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2009.
Președinte, Judecător,
dr.- - dr. - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.-4 ex.
19.06.2009
Fond.
Președinte:Sarmisegetuza TulbureJudecători:Sarmisegetuza Tulbure, Alexandrina Zaharia
