Spete pretentii comerciale. Decizia 38/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr- Operator nr.2928
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 38/
Ședința publică din 22 februarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta apelanta - SRL împotriva sentinței civile nr.410/PI/7.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - -, având ca obiect pretenții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu 2830,37 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Dezbaterea în fond a apelului și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 15.02.2010, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea cauzei s-a amânat pentru termenul de astăzi.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 410/PI/7.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a respins cererea reclamantei privind efectuare contraexpertizei și cererea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta - -.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 14.09.2007 sub nr-, reclamanta - SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta - -, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 133.822,50 lei, reprezentând 1/3 din prețul achitat pârâtei, fără TVA, pentru imobilul situat în-; restituirea sumelor de 1.388,50 lei respectiv 1.031,33 lei reprezentând 1/3 din taxa de timbru notarială, respectiv onorariul aferent încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3069/7.12.2004 BNP -; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3069/7.12.2004 BNP -, a achiziționat imobilul situat în-, constând în hală cu centrală termică și teren în suprafață de 1162 mp înscris în CF 42721 T, prețul achitat fiind de 4.014.675.000 lei, fără TVA. Anterior încheierii contractului, reprezentanții reclamantei au solicitat informații suplimentare privind o încăpere situată în spațiul halei, cu acces din stradă, a cărei ușă era încuiată cu un lacăt, fiind asigurați de reprezentanții pârâtei precum că, este o cameră în care muncitorii își păstrează sculele și materialele de construcție, acesta fiind motivul pentru care ușa era încuiată. Ulterior încheierii contractului și intrării în posesia imobilului, reclamanta a solicitat repetat pârâtei să deschidă ușa, fără ca pârâta să răspundă solicitărilor. Informându-se ulterior cu privire la destinația spațiului, reclamanta a constatat cu surprindere că respectiva cameră adăpostește un transformator electric de putere, care alimentează cu energie electrică o parte însemnată a cartierului -. Cu ocazia întâlnirii reprezentanților societăților, în vederea soluționării pe cale amiabilă a litigiului, reclamantei nu doar că i s-a confirmat existența transformatorului, dar i s-a adus la cunoștință faptul că întregul imobil este traversat de un cablu subteran de medie tensiune, aspect în considerarea căruia, dacă l-ar fi cunoscut cu prilejul încheierii tranzacției, reclamanta nu ar fi contractat.
A arătat reclamanta că, situația în care se află este "neplăcută" întrucât autorizația de construire nu poate fi obținută fără acordul ENEL, deși proprietatea terenului aparține reclamantei, însă elementul principal al stării de nemulțumire, în condițiile în care imobilul a fost cumpărat pentru amenajarea de birouri - sedii de firme, îl constituie câmpul electromagnetic emis de instalația electrică de putere, extrem de nociv pentru sănătatea umană.
Considerând că, pârâta a ascuns cu viclenie existența instalației și a cablului de medie tensiune, iar Legea nr.318/2003 prevede obligații oneroase în sarcina proprietarilor de terenuri pe care sunt amplasate astfel de instalații, societatea vânzător fiind ținută a răspunde cât timp a garantat cumpărătorul de orice evicțiune din partea unor terți, imobilul fiind vândut liber de orice sarcini, reclamanta a promovat prezenta acțiune.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta - - a ridicat excepția necompetenței materiale a instanței învestite, pe fond solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, având în vedere că reclamanta cunoștea destinația încăperii la data încheierii contractului, pe ușa de acces fiind inscripționat un semn distinct din care rezultă că în acea încăpere se află un post de transformare, aparținând - -, societate căreia îi revine obligația de a inscripționa fiecare rețea electrică de distribuție, cu numărul de identificare al obiectivului și avertizarea privind pericolul de electrocutare; astfel, chiar dacă se presupune că ușa era închisă în momentul în care reclamanta a vizitat imobilul, aceasta putea constata ce se află în interior, vânzătorul nefiind răspunzător pentru vicii aparente, conform art. 1353.civ. Cât privește cablul subteran, era evidentă existența acestuia din moment ce trebuia să existe o legătură între postul de transformare din cadrul halei și un alt post de transformare. Existența electromagnetic nu este dovedită de reclamantă, iar pe de altă parte obligarea pârâtei la plata sumei solicitate de reclamantă nu ar înlătura efectele electromagnetic. Răspunderea pârâtei nu poate fi angajată nici în temeiul art. 1349.civ. nefiind vorba de o servitute neaparentă, potrivit art. 622.civ. servitutea neaparentă fiind cea care nu are un semn exterior privind existența, ori în cazul de față este vorba de o servitute aparentă. Încăperea în care se află postul de transformare nu prezintă o atât de mare importanță astfel încât reclamanta să nu fi cumpărat imobilul, având în vedere suprafața ocupată de această încăpere, de 24 mp, raportat la suprafața construcției - 495 mp și a întregului imobil - 1162 mp.
A susținut pârâta că, reclamanta a introdus acțiunea nu din alte cauze, cum ar fi existența postului de transformare, ci deoarece este obligată să suporte costurile devierii cablului de tensiune, astfel cum rezultă din adresa ENEL nr.221/08.06.2007, iar în ce privește cuantumul pretențiilor, acesta este nedovedit și stabilit în mod arbitrar.
Prin sentința civilă nr. 11365/15.11.2007 s-a declinat competența soluționării cererii în favoarea Tribunalului Timiș - Secția Comercială; cauza a fost înregistrată pe rolul tribunalului la data de 23.01.2008.
La data de 6.11.2008 reclamanta a precizat cuantumul pretențiilor solicitate ca fiind 247.422 lei, echivalent 67.371 euro, suma reprezentând valoarea totală a investiției intitulată "Eliberare amplasament - SRL T - imobil-", conform lucrării nr.2261/2008 întocmită de.
În cauză au fost încuviințate și s-au administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială, fiind audiați martorii și și proba cu expertiză tehnică specialitatea instalații, fiind depus raportul de expertiză întocmit de expert Do-eorge înregistrat - sub nr.983/3.11.2008.
În raport de concluziile expertizei încuviințate reclamantei, aceasta a apreciat că se impune efectuarea unei contraexpertize, "care să răspundă în mod nepărtinitor și profesionist". Tribunalul a respins această cerere în probațiune a reclamantei, ca neutilă cauzei, reținând următoarele:
La data de 7 decembrie 2004 între părți a intervenit contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3069/7.12.2004 BNP "-", prin care reclamanta, în calitate de cumpărător, a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în T,-, intabulat în CF 42721 T cu nr.top.28199/2, reprezentând teren în suprafață de 655 mp și nr.top.28200/1/2, reprezentând teren în suprafață de 507 mp, pe ambele parcele existând centrală termică.
Prețul total al vânzării a fost de 4.014.675.000 lei, fără TVA.
La data de 14 septembrie 2007 reclamanta cumpărător a promovat acțiune, solicitând restituirea unei părți din prețul achitat. Ulterior, reclamanta a precizat că solicită obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând valoarea investiției pentru mutarea amplasamentului. Reclamanta a indicat, ca texte de lege incidente speței, dispozițiile art. 1337, 1349, 1352, 1355 și 1356.civ.
S-a constatat că, textele de lege indicate de către reclamantă reglementează concomitent răspunderea vânzătorului pentru vicii - art. 1352-1359.civ. și răspunderea pentru evicțiune - art. 1337-1351.civ. iar angajarea simultană a ambelor răspunderi, pentru aceeași faptă culpabilă a vânzătorului, este inadmisibilă.
În raport de situația de fapt afirmată de către reclamantă, în sensul nedeclarării servituții neaparente ce grevează fondul înstrăinat, tribunalul a constatat că se solicită angajarea răspunderii vânzătorului pentru evicțiune în sensul art.1337 rap. art. 1349.civ.
Prin urmare, tribunalul a analizat întrunirea condițiilor necesare angajării răspunderii pentru evicțiune, reținându-se ca eronată indicarea de către reclamantă a dispozițiilor art. 1352, 1355 și 1356.civ. ce ar atrage răspunderea vânzătorului pentru viciile lucrului vândut.
S-a observat, preliminar, că, în consecința răspunderii pentru evicțiune a vânzătorului în condițiile art. 1349.civ. nu se poate solicita diminuarea prețului achitat, fiind inadmisibilă o acțiune estimatorie; vânzătorul nu se poate libera plătind o parte din preț proporțională cu partea evinsă și nici cumpărătorul nu poate cere o scădere a prețului - indiferent de modificarea valorii lucrului de la vânzare până la evicțiune, astfel încât instanța, văzând precizarea acțiunii de la data de 6.11.2008, a constatat că este învestită cu cererea reclamantei de obligare la plata despăgubirilor în sensul art. 1349.civ.
În ce privește atragerea răspunderii pentru evicțiune a vânzătorului, s-a reținut că, într-adevăr, existența transformatorului - - pe terenul proprietatea reclamantei se constituie într-o servitute legală specială, prevăzută de art. 16 alin. 3 din Legea nr. 318/2003, în vigoare la data acordului contractual.
S-a reținut totodată, în temeiul art. 1337.civ. obligația vânzătorului de informare a cumpărătorului, de sarcinile ce grevează bunul înstrăinat. Într-adevăr, dacă vânzătorul nu-și îndeplinește această obligație, și este vorba de servituți neaparente, cumpărătorul poate cere rezoluțiunea sau daune, soluție a cărei premisă o constituie buna-credință a cumpărătorului, în sensul că nu a aflat pe altă cale de existența sarcinilor. Garanția pentru evicțiune nu este antrenată prin simpla încălcare a obligației de informare de către vânzător.
În speță, reclamanta a afirmat că, în lipsa informării sale de către vânzător, nu a cunoscut existența servituții, servitutea fiind neaparentă, pe de altă parte a susținut că a fost împiedicată de pârâtă pentru a cunoaște destinația încăperii în care este amplasat transformatorul.
S-a constatat că această servitute este aparentă, în sensul art. 622 alin. 3.civ. manifestându-se în exterior prin existența fizică a postului de transformare, servituțile neaparente circumscriindu-se unor fapte negative, ipoteză nu se reține în cauză. O pretinsă neinscripționare a încăperii, de către beneficiarul servituții, nu este de natură a transforma o servitute aparentă într-o servitute neaparentă, cât timp cumpărătorul are posibilitatea de a cunoaște servitutea în momentul contractării,ex propriis sensibus.
În ce privește pretinsa împiedicare a reclamantei de a cunoaște servitutea, s-a constatat din declarațiile martorilor audiați, că reclamantei i-a fost permisă vizionarea spațiului ce urma a constitui obiectul contractului, oferindu-i-se informațiile solicitate. Acceptarea informațiilor oferite de persoane neautorizate - "un așa zic paznic"- declarație martor reclamantă, "un om din zonă"- declarație martor reclamantă, probează exclusiv neglijența reclamantei, nicidecum intenția pârâtei de a ascunde servitutea ce grevează imobilul. Ca atare, instanța nu a reținut buna-credință a cumpărătorului, în sensul imposibilității de a cunoaște servitutea ce grevează imobilul.
Față de aceste considerente, administrarea contraexpertizei, ce ar urma să răspundă acelorași obiective ca și expertiza efectuată în cauză, respectiv - să se stabilească dacă într-o incintă a halei în cauză se află un transformator de energie electrică, ce caracteristici tehnice are acesta și care sunt posibilitățile practice de eliminare sau mutare, inclusiv costurile aferente; dacă incinta în care se află instalația de transformare are semne exterioare care să facă posibilă presupunerea că în interior s-ar afla o astfel de instalație; să se stabilească dacă imobilul este traversat de un cablu electric subteran sau suprateran care deservește instalația de transformare, poziția și caracteristicile tehnice ale acestuia; să se stabilească dacă și cu cât este diminuată valoarea de circulație a imobilului în prezent, văzând existența incintei în care se află instalația electrică și cablul subteran, tribunalul a reținut că nu este utilă în soluționarea litigiului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta - SRL solicitând admiterea apelului și, în principal, modificarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii sale precizate, iar în subsidiar, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Timiș, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta apelantă arată, în esență, că sentința apelată este nelegală și nefondată deoarece instanța de fond a invocat lipsa de diligență a reclamantei în verificarea situației de fapt anterior vânzării, deși din depozițiile martorilor audiați a rezultat cu claritate care au fost condițiile în care a fost vizitată sau vizionată hala din litigiu, anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Ambii martori au confirmat faptul că încăperea în care se afla transformatorul de energie electrică, situată într-un al halei, era închisă cu un lacăt, iar prin firidele aflate la cca. 4 înălțime nu se putea observa nimic.
Reclamanta apelantă susține că i s-a spus că în acea încăpere se află depozitate materiale de construcții și scule ale unor constructori, de aceea încăperea este închisă, fapt confirmat de către reprezentantul legal al - - care i-a garantat că acea încăpere va fi eliberată într-un timp foarte scurt după cumpărarea imobilului. În aceste condiții, reclamanta arată că nu înțelege poziția instanței de fond care a apreciat atitudinea sau conduita reprezentanților societății, înaintea încheierii vânzării, ca neglijență.
O altă critică adusă sentinței apelate de către reclamantă constă în faptul că instanța de fond a calificat acțiunea sa ca fiind o acțiune în daune întemeiată exclusiv pe dispozițiile art.1337 raportat la art.1349 Cod civil, deși în acțiunea inițială precizată ulterior și în concluziile depuse în data de 03.04.2009, se menționau dispozițiile art.1352 și următoarele Cod civil.
Reclamanta mai arată că există o contradicție în motivarea hotărârii atacate în sensul că instanța de fond după ce stabilește temeiul juridic în sfera răspunderii pentru evicțiune, constată că servitutea în cauză deși exista nu se încadrează în categoria celor prevăzute de dispozițiile art.1349 Cod civil.
În opinia reclamantei apelante, servitutea legală existentă chiar dacă nu face parte din categoria faptelor negative prevăzute de art.622 alin.3) Cod civil, reprezintă un viciu al imobilului, viciu care în mod vădit i-a fost ascuns de către reprezentantul societății pârâte, atât înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare cât și după perfectarea acestei tranzacții.
Se mai arată de către apelantă că, în sensul art.1352 cod civil a afirmat intenția sa de a amenaja un spațiu comercial cu destinația birouri, destinație care va trebui schimbată datorită existenței instalației electrice în incinta clădirii și care alimentează cu energie o parte însemnată a cartierului -.
Reclamanta susține că vânzătorul nu și-a îndeplinit obligația de informare prevăzută de art.1337 Cod civil, fapt ce rezultă nu numai din declarațiile martorilor ci chiar din atitudinea reprezentantului în fața notarului public. Susținerea pârâtei potrivit căreia postul exista, fiind menționat și evidențiat în planurile topo care descriu întregul imobil, mai exact planșa 01 întocmită de ing. din cadrul raportului de evaluare întocmit de - -, care a fost pusă la dispoziția reclamantei cu ocazia încheierii contractului, este în întregime, fapt dovedit cu adresa nr.228/25.03.2008 a BNP -.
În final, reclamanta susține că a apreciat ca fiind imperios necesară efectuarea unei contraexpertize în specialitatea construcții-instalații determinată de modul neprofesionist și arbitrar în care s-a realizat lucrarea tehnică de specialitate.
În drept, apelanta a invocat dispozițiile art.296, 297. art.1352 și următoarele Cod civil.
Pârâta intimată - - a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală, arătând, în esență, că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, reclamanta cunoștea care este destinația încăperii atâta timp cât pe ușa de acces a postului de transformare situat în cadrul halei exista inscripționat un semn distinct din care rezulta că în acea încăpere se află acest post de transformare care aparține - -.
Pârâta intimată mai arată că și prin raportul de expertiză întocmit de către expert Do-eorge, s-a constatat că există semne exterioare care evidențiază existența unui punct de transformare energie electrică din incinta imobilului din-.
Astfel, pârâta intimată susține că motivele invocate de reclamanta apelantă sunt vădit netemeinice, cât timp aceasta a luat act de existența cablurilor electrice aferente postului de transformare, pozate pe fațada imobilului, ușa de acces a postului de transformare a imobilului purtând inscripția care cuprinde numărul de identificare al obiectivului și avertizarea privind pericolul de electrocutare, atât cu ocazia deplasărilor la fața locului cât și cu ocazia discuțiilor preliminarii încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.3069/07.12.2004.
Cu privire la înscrisurile depuse de către reclamanta apelantă constând în articole adversative referitoare la efectele undelor electromagnetice pe care diverse site-uri le pun în discuție, în considerarea faptului că acestea se doresc a fi efectuate la inițiativa Comisiei Europene, iar Parlamentul European decide că statele membre urmează să adopte până cel târziu 30.04.2010 legile necesare pentru a asigura protecția muncii în acest domeniu, pârâta intimată arată că nu sunt de natură a constitui probe relevante în sprijinul cauzei cât timp, inclusiv din cuprinsul acestor documente, reiese clar faptul că în prezent nu există o legislație specială în vigoare cu privire la aspectele invocate.
În acest sens, expertul Do-eorge a subliniat faptul că, luând în considerare aspectele analizate în elaborarea raportului de expertiză, existența incintei în care este pozat transformatorul electric nu influențează valoarea de circulație a imobilului care a avut ca destinație inițială de centrală termică, înțelegând prin aceasta sala caznelor, magazie, grup sanitar, vestiar și incinta punctului de transformare electrică.
Analizând actele și lucrările dosarului, în baza art.294 și următoarele, Curtea constată și reține că apelul formulat de reclamantă este neîntemeiat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Apelanta critică sentința instanței de fond, susținând, pe de o parte că s-a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului motiv pentru care se impune, în opinia apelantei, desființarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare, iar pe de altă parte solicită schimbarea în tot a sentinței apelate deoarece în mod netemeinic și nelegal s-a respins cererea sa de chemare în judecată.
Curtea constată că nu există motive de desființare ori schimbare a sentinței apelate deoarece instanța de fond a citat legal toate părțile din proces și a intrat în cercetarea fondului administrând pentru dezlegarea pricinii deduse judecății probatorii ample și analizând toate susținerile părților.
Cu privire la fondul cauzei, apelanta susține că instanța de fond a făcut confuzie între răspunderea vânzătorului pentru viciile ascunse și aceea pentru servituțiile neaparente și a considerat că textele de lege invocate de către reclamantă ca temei de drept al acțiunii reglementează concomitent răspunderea vânzătorului pentru vicii (art.1352-1359 Cod civil) și răspunderea pentru evicțiune (art.1337-1351 Cod civil) și că nu este posibilă angajarea simultană a ambelor răspunderi.
De asemenea, se arată în motivele de apel că în mod greșit instanța de fond a ajuns la concluzia că servitutea incidentă în cauză este o servitute aparentă în sensul art.622 alin.3 Cod civil, manifestându-se în exterior prin existența fizică a postului de transformare și că nu se poate reține buna credință a cumpărătorului în sensul imposibilității de a cunoaște servitutea ce grevează imobilul.
Mai arată că în mod netemeinic a fost recalificată acțiunea reclamantei ca fiind o acțiune în daune din moment ce această acțiune a fost întemeiată pe disp. art.1352 și urm. Cod civil.
Totodată, apelanta susține că există o servitute legală care reprezintă în același timp și un viciu al imobilului ce i-a fost vândut constând în existența unui post și a unui cablu subteran, iar existența acestora a fost ascunsă cu viclenie de către pârâtă în calitate de vânzător.
Se susține de către apelantă că pârâta, în calitate de cumpărător nu și-a îndeplinit obligația de informare prev. de art.1337 Cod civil cu privire la existența acestor instalații electrice, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați și din atitudinea pârâtei în fața notarului public în momentul perfectării vânzării.
Se mai arată că în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în fața notarului public nu i s-a prezentat reclamantei și planșa 01 din raportul de evaluare întocmit de - -, depus la dosar, și din care reiese existența și poziționarea în teren a postului, așa cum rezultă din adresa biroului notarial care confirmă faptul că printre actele depuse cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu se regăsește și această planșă.
De asemenea, apelanta susține că în mod neîntemeiat instanța de fond nu a admis efectuarea în cauză a unei contraexpertize deoarece expertul nu a răspuns la toate obiecțiunile sale, astfel încât nu a avut posibilitatea să-și dovedească acțiunea.
Curtea constată că indiferent de faptul că răspunderea ce se solicită a fi antrenată în sarcina pârâtei, în calitate de vânzător, ar fi o răspundere pentru evicțiune sau pentru vicii ascunse sau că existența postului de transformare a energiei electrice pe terenul ce a fost vândut reclamantei a fost ascunsă cu viclenie de către pârâtă, astfel încât această instalație electrică este sau un viciu ascuns sau o servitute neaparentă, aspectele de drept și de fapt ce se impun a fi analizate de către instanță sunt în mare măsură aceleași, respectiv trebuie analizate condițiile în care poate fi atrasă răspunderea vânzătorului, buna credință a acestuia, precum și obligația de informare pe care o avea față de vânzător concomitent cu posibilitatea reclamantei de a constata personal în momentul vânzării existența acestui post de transformare.
De altfel, Curtea constată că reclamanta însăși și-a întemeiat, în drept, acțiunea în acest fel invocând concomitent ambele răspunderi, pentru evicțiune și pentru vicii, respectiv a invocat disp. art.1337, 1349, 1352, 1355 și 1356 Cod civil.
Este adevărat că vânzătorul are potrivit art.1337 Cod civil obligația de a răspunde către cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut sau de sarcinile la care s-ar pretinde acel lucru și care n-au fost declarate în momentul încheierii contractului, iar potrivit art.1352 Cod civil vânzătorul poate fi chemat să răspundă pentru viciile ascunse ale lucrului vândut dacă din cauza acelora lucrul nu este bun de întrebuințat după destinația sa sau întrebuințarea sa este atât de micșorată încât se poate presupune că nu ar fi fost cumpărat sau că nu s-ar fi cumpărat cu prețul cerut,însă în speță nu este vorba nici de o servitute neaparentă și nici de un viciu ascuns ci, cel mult, de o eventuală servitute aparentă.
De altfel, chiar și în cazul răspunderii pentru vicii aparente vânzătorul este exonerat de răspundere atunci când cumpărătorul a putut singur să se convingă de existența acestora, ceea ce este și cazul în speță pentru că existența unui post pe terenul proprietatea reclamantei este evidentă și putea fi constatată încă din momentul încheierii contractului de către orice parte interesată deoarece, așa cum rezultă din planșele fotografice depuse la filele 29-31 dosar cât și din concluziile expertizei efectuată în cauză și depusă la filele 138-157 dosar, există semne care să indice existența unui punct de transformare energie electrică în incinta imobilului cumpărat de reclamantă și care constau în ușa metalică de intrare în postul de transformare care are inscripționat numărul postului, precum și semnul convențional de energie electrică, precum și inscripția "pericol de electrocutare".
De asemenea, sunt vizibile cablurile electrice care pleacă din încăperea postului de transformare, respectiv 6 cabluri electrice de joasă tensiune și care se află amplasate pe terenul proprietatea reclamantei.
Și în cazul existenței unei servituți legale aparente cum se susține a fi postul de transformare a energiei electrice, aceasta putea fi constatată de reclamantă cu ușurință, fiind vorba despre o construcție supraterană ce poartă însemne specifice, astfel încât nu se poate reține că existența acesteia ar fi fost ascunsă cu viclenie sau cu rea credință de către pârâtă.
Totodată este de menționat că expertul desemnat în cauză a concluzionat că există posibilitatea de mutare a postului pe domeniul public al Primăriei T, costul de mutare fiind de 80.172 Euro și că existența acestuia pe terenul proprietatea reclamantei nu afectează valoarea imobilului în sensul diminuării acesteia.
În același timp, Curtea reține că și lipsa utilităților de acest fel, respectiv lipsa racordării la curent electric a imobilului cumpărat de către reclamantă ar fi impus de asemenea cheltuieli substanțiale din partea acesteia pentru alimentarea cu energie electrică a imobilului.
De altfel, reclamanta apelantă și-a invocat propria culpă în motivele sale de apel atunci când a susținut că nu avea cum să cunoască existența acestui post de transformare a energiei electrice deoarece încăperea respectivă era încuiată cu un lacăt și că nu i s-a permis accesul în clădire de către vânzător, precum și că i s-a ascuns cu viclenie că respectiva încăpere reprezintă un post, căci existența încăperii respective putea fi constatată fără putință de tăgadă de către orice persoană care ar fi depus diligențe minime de informare sau care ar fi dispus de cunoștințe minime în orice domeniu, ceea ce doctrina denumește unbonus familias.
Cât privește susținerea că în cauză trebuia efectuată o contraexpertiză deoarece expertul desemnat de către instanța de fond nu a răspuns la toate obiecțiunile formulate la expertiză de către reclamantă, această susținere este nefondată deoarece expertul Do-eorge a răspuns la obiecțiunile formulate de reclamantă, inclusiv la cele care se refereau la influența electric degajat de către postul de transformare a energiei electrice asupra vieții și activității umane arătând că până în prezent nu se cunoaște ce impact negativ asupra calității vieții ar avea acesta, cu excepția obiectivului care se referea la existența sau inexistența cablurilor subterane care alimentează postul.
Cu toate acestea, în apel, s-au efectuat probatorii suplimentare, la cererea apelantei, solicitându-se din partea - să comunice instanței dacă există sau nu cabluri subterane pe terenul proprietatea reclamantei, precum și informații suplimentare cu privire la postul de transformare.
De asemenea, au fost comunicate din partea - date referitoare la data punerii în funcțiune a postului (anul 1984), la amplasarea cablului subteran de medie tensiune, precum și la posibilitatea edificării unei construcții pe terenul proprietatea reclamantei având în vedere existența acestui cablu în sensul că se poate dispune atât edificarea unei construcții, după obținerea autorizațiilor necesare, cât și mutarea amplasamentului postului de transformare și a cablurilor subterane pe cheltuiala persoanei solicitante.
În concluzie, Curtea reține că acțiunea reclamantei prin care solicită a i se restitui o parte din suma achitată ca preț pentru imobilul cumpărat de la pârâtă, respectiv o sumă echivalentă cu cea necesară pentru mutarea postului de transformare a energiei electrice existent în acel imobil și a cablurilor subterane aferente nu este întemeiată deoarece nu s-a dovedit că existența acestora a fost ascunsă cu viclenie sau cu rea credință de către pârâtă ci că, dimpotrivă, putea fi constatată cu ușurință de către reclamantă și de oricare altă parte interesată în momentul vânzării.
Pentru aceste considerente, se va respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta - -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanta - SRL, cu sediul ales la Cabinet de Avocat din T, str. -, nr.1, jud.T, împotriva sentinței civile nr.410/PI/7.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta - -, cu sediul în, str. - -, DN 59, km7, nr.221, Corp, compartimentul nr.6,.2, birou nr.7, jud.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red./22.03.10
tehn./ 4 ex./26.03.10
Primă instanță: Tribunalul Timiș, judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta
