Spete pretentii comerciale. Decizia 39/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 39
Ședința publică de la 18 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Angela Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Carmen Popescu
Grefier
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta pârâtă SC SA împotriva sentinței nr. 553 din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SA
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.02.2008, susținerile orale ale părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 553/7.11.2007 Tribunalul O l t-Secția Comercială și de contencios Administrativ a admis acțiunea reclamantei SC SA împotriva pârâtei SC SA DR TR S, a obligat pârâta la plata sumei de 580.696,09 lei reprezentând penalități, actualizată la data plății și a obligat- către reclamantă la 10.176,18 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței, instanța de fond a reținut faptul că pârâta nu a achitat contravaloarea produselor livrate, iar reclamanta a fost nevoită să formuleze o cerere de somație de plată conform OG 5/2001, solicitând și penalități, iar prin sentința nr. 88/11.02.2005, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr. 257/2005 a fost admisă în parte cererea pentru suma de 15.947.748.882 ROL, fiind respinsă pentru plata penalităților datorită contestării de către pârâtă a modului de calcul. Din concluziile raportului de expertiză, în cadrul căruia s-au stabilit zilele de întârziere și cuantumul penalităților pentru fiecare factură în parte, instanța de fond a reținut că valoarea totală a penalităților este de 903.909,58 RON, din aceasta achitându-se la data de 18.04.2007 suma de 354.943,72 RON, rămânând de achitat suma de 548.965,86 RON, valoarea actualizată fiind de 580.696,09 RON. În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru penalitățile anterioare datei de 18.05.2004, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată deoarece s-a constatat că în cauză există două cauze de întrerupere a prescripției, prin aceea că pârâta a făcut o plată în contul penalităților în data de 18.04.2007, achitând suma de 354.943,72 lei cât și prin faptul că reclamanta a mai formulat o cerere de chemare în judecată a pârâtei pentru plata penalităților, ce a făcut obiectul dosarului nr. 257/2005 - cererea fiind respinsă prin faptul că nu s-au putut face verificări privind cuantumul în cadrul conferit de OG nr. 5/2001, urmând a se soluționa într-un litigiu de drept comun, respectiv litigiu de față.
Împotriva sentinței nr. 553/7.11.2007 a Tribunalului Olt -Secția Comercială și de Contencios Administrativ a declarat apel pârâta SC SA DR TR criticând-o sub aspectul netemeiniciei și al nelegalității.
Criticile apelantei pârâte referitoare la netemeinicia hotărârii atacate, s-au referit la faptul că în conformitate cu prevederile art. 2.1 lit. din contractul nr. -/14.01.2003 încheiat între părți, furnizorul avea obligația de a livra beneficiarului osiile montate, rulmenții, elementele de etanșare și fixare și plăcuțe de marcare osii noi, însă osiile produse nu au fost osii noi ci vechi, care prin rupere au produs 5 evenimente feroviare și un accident de cale ferată. În aceste condiții, apelanta pârâtă a arătat că nu i se poate reține vreo culpă în ceea ce privește executarea cu întârziere a obligației de plată, câtă vreme intimata reclamantă este în culpă în ceea ce privește executarea obligațiilor contractuale deoarece a livrat osii neconforme cu prevederile contractuale, astfel că este neîntemeiată obligarea apelantei la plata penalităților de întârziere.
O altă critică a apelantei pârâte s-a referit la faptul că este prescris dreptul reclamantei de a solicita plata penalităților de întârziere aferente perioadei anterioare datei de 18.05.2004. În acest sens, s-a susținut faptul că ambele cauze de întrerupere a termenului de prescripție, reținute de instanța de fond în motivarea soluției, sunt neîntemeiate. Faptul că pârâta ar fi făcut o plată în contul penalităților la data de 18.04.2007, se apreciază că nu reprezintă o cauză de întrerupere, deoarece simpla plată a unei plăți din datorie nu are efectul întreruperii prescripției, neavând valoarea unei recunoașteri integrale a datoriei ci reprezintă doar stingerea parțială a unei datorii. De asemenea, nici ce-a de-a doua cauză de întrerupere a termenului de prescripție nu subzistă deoarece cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă împotriva pârâtei pentru plata penalităților a fost respinsă, iar pentru a opera întreruperea termenului de prescripție era necesar ca cererea să fie admisă în mod definitiv și irevocabil.
La data de 16.01.2008, intimata reclamantă SC SA a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
Astfel, în ce privește fondul cauzei s-a susținut faptul că în conformitate cu prevederile art. 5.1 din contractul nr. -/14.01.2003 încheiat între părți, beneficiarul avea obligația de a plăti produsele livrate în termen de 30 de zile calendaristice de la data livrării, iar în conformitate cu prevederile art. 5.2 din contract, în situația neachitării la termenul scadent, beneficiarul este considerat de drept în întârziere și dă dreptul furnizorului să procedeze la calculul de penalități de 0,07 % pentru fiecare zi de întârziere.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune s-a considerat că este neîntemeiată deoarece plata chiar și parțială a unei datorii reprezintă o recunoaștere de către debitoare dreptului privind acea datorie, iar prin plata parțială datoriei, prescripția dreptului la acțiune s-a întrerupt.
Analizând criticile apelantei pârâte, Curtea apreciază că sunt nefondate având în vedere următoarele considerente:
Astfel, invocarea de către apelanta pârâtă a faptului că intimata reclamantă SC SA a livrat osii vechi, neconforme cu prevederile contractuale, producând evenimente feroviare nu poate avea relevanță în ce privește obligarea la penalități, convenite de părți în clauza 5.2 din contractul nr. -/14.01.2003. Faptul că au fost livrate osii vechi constituie o culpă a intimatei reclamante în ce privește executarea obligațiilor contractuale ce dă posibilitatea solicitării de despăgubiri pentru executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, conform art. IX din contractul încheiat între părți, referitor la răspunderea contractuală. În acest sens, la pct. 9.1 din contract se stipulează faptul că pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor prevăzute în contract, partea în culpă răspunde pentru daunele produse celeilalte părți, conform prevederilor contractuale. În speță nu a fost formulată vreo cerere în acest sens și de asemenea nici nu există dovezi din care să rezulte în care facturi au fost menționate boghiuri angrenate în accidentele feroviare. În aceste condiții, Curtea apreciază că în speță nu suntem în situația reglementată de art. IX din contract, ci în cea prevăzută de pct. 5.2, respectiv în situația neachitării în termen scadent produselor ce dă posibilitatea calcului de penalități de 0,07 % penalități de întârziere.
Referitor la critica apelantei pârâte invocată ca teză subsidiară, referitoare la excepția prescripției dreptului reclamantei de a solicita obligarea la plata penalităților de întârziere aferente perioadei anterioare datei de 18.05.2004, Curtea apreciază că este nefondată deoarece, așa cum în mod corect a invocat și intimata reclamantă în cadrul întâmpinării, plata chiar și parțială a unei datorii reprezintă o recunoaștere de către debitoare a dreptului privind acea datorie. Prin efectuarea plății de 354.944,23 lei reprezentând penalități aferente facturilor plătite cu întârziere în cadrul contractului nr. -/14.01.2003, apelanta pârâtă a recunoscut practic existența dreptului privind penalitățile de întârziere. Plata unei datorii nu poate fi echivocă așa cum în mod eronat apreciază apelanta întrucât o plată nu poate fi apreciată ca având un înțeles neclar ci dimpotrivă, la efectuarea unei plăți se specifică în mod clar ce reprezintă aceasta. Prin plata parțială a datoriei prescripția privind dreptul la acțiune s-a întrerupt și în conformitate cu prevederile art. 17 din Decretul 167/1958, întreruperea a șters cursul prescripției începută anterior de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o, iar după întrerupere începe să curgă o nouă perioadă de prescripție.
Având în vedere considerentele sus-menționate, în temeiul dispozițiilor art. 296 pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă SC SA DR TR
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă SC SA Dr. Tr. S cu sediul în S,-, jud.M, împotriva sentinței nr. 553 din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SA B cu sediul în B, str. - nr. 208, jud.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
20 Februarie 2008
Jud. red. AR/4.03.2008
Tehnored. VS/4ex
Președinte:Angela RădulescuJudecători:Angela Rădulescu, Carmen Popescu
