Spete pretentii comerciale. Sentința 39/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ

DOSAR NR-

SENTINTA COMERCIALĂ NR.39

Sedința publică din 25 martie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Georgeta Guranda

GREFIER - - -

****************

Pe rol pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamanta - (ROMANIA) SI SERVICII SA B, în contradictoriu cu pârâta - PUNCT SRL

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 18.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 25.03.2009, când a pronunțat prezenta sentință.

CURTEA:

Deliberând asupra cauzei comerciale de față.

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României sub nr. 162 din 2.03.2006, reclamanta - (ROMANIA) ȘI SERVICII SA, a solicitat în contradictoriu cu pârâta - PUNCT SRL să se constate rezilierea contractului de închiriere cu durata minimă nr. din 17.01.2005, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 44.046,16 lei reprezentând chirie și a sumei de 98.468,1 USD, cu titlu de daune interese și cheltuieli de judecată.

Prin sentința arbitrală nr. 41/28.02.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, s-a admis acțiunea așa cum a fost modificată, formulată de reclamanta - (ROMANIA) ȘI SERVICII SA împotriva pârâtei - PUNCT SRL și, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 26.641,48 Ron cu titlu de chirie. Prin această sentință s-a constatat și rezilierea contractului de închiriere cu durata minimă nr. 6/ încheiat între părțile în litigiu la 17 ianuarie 2005, iar, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei echivalentul în lei al sumei de 98.468,1 USD, la cursul oficial de schimb al Băncii Naționale a României din ziua plății și la 18.571,6 ron cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat acțiune în anulare pârâta - PUNCT SRL, criticând-o sub următoarele aspecte:

La data de 23.01.2008 a primit de la Biroul Executorului Judecătoresc o înștiințare privind înființarea popririi emisă de către acesta, în conformitate cu dispozițiile articolului 457(1) Cod procedură civilă în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința arbitrală nr. 41/28.02.2007.

Pârâta a luat cunoștință de conținutul sentinței arbitrale nr. 41/28.02.2007 la data de 24.01.2008, solicitând executorului judecătoresc o copie a titlului executoriu.

Ulterior înregistrării cererii de arbitrale și numirii arbitrilor, care au compus Tribunalul Arbitral, litigiul a avut stabilite două termene de judecată la 23.01.2007 și 22.02.2007. Pentru ambele termene de judecată, citarea pârâtei a fost făcută prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire.

, conținând citațiile, emise pentru cele două termene, și celelalte acte de procedură și înscrisuri au fost returnate, de către poștă, iar formularul poștal "confirmare de primire" a fost restituit Curții, cu mențiunea "destinatar lipsă de la domiciliu".

De asemenea, pârâta nu a fost prezentă la nici unul din aceste termene de judecată.

În aceste condiții, la ambele termene de judecată, Tribunalul arbitral a considerat că, procedura de citare a pârâtei, este legal îndeplinită, în temeiul prevederilor articolului 44(3) din Regulile de Procedură ale Curții și a trecut la judecarea cauzei.

Articolul 44(3) din Regulile de procedură arbitrală ale de pe lângă dispune: "Înscrisurile comunicate părților se consideră înmânate și în cazul în care destinatarul a refuzat primirea sau nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru a le ridica, deși există dovada avizării sale".

Pârâta consideră că, în raport de însuși textul invocat, procedura de citare a sa, nu a fost legal îndeplinită, întrucât, dispozițiile articolului 44(3) din Regulile de arbitrare se referă la înscrisuri, nu la actele de procedură, Tribunalul, în mod greșit, a asimilat, actele de procedura, înscrisurilor, cu consecința că, citațiile și sentința arbitrală au fost considerate comunicate pârâtei, deși fuseseră restituite Curții.

Regulile de arbitrare disting, între actele de procedură și înscrisuri: "articolul 44 alineat 1 prevede că, citațiile, cererea de arbitrare și hotărârile arbitrare pot fi comunicate, doar, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau poștă rapidă, iar articolul 44 alineat 2 prevede: comunicarea celorlalte înscrisuri care, nefiind acte de procedură, pot fi comunicate părților, nu, doar, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, și pe căi mai puțin rigide: fax, poștă electronică.

Regulile de arbitrare, preiau, așa cum este firesc, distincția făcută de Codul d procedură civilă între: acte de procedură și înscrisuri: actele de procedură sunt acele operațiuni juridice sau înscrisuri, făcute pentru declanșarea procesului, în cursul și în cadrul procesului civil, de către instanță, părți și ceilalți participanți la proces, legat de activitatea procesuală a acestora, în timp ce înscrisurile, sunt mijloace de probă, utilizate de către părți, în dovedirea pretențiilor poprii în cursul judecării unei cauze.

Regula prevăzută la articolul 44(3) din Regulile de arbitrare, se aplică, în chip evident, așa cum rezultă chiar din conținutul textului, doar la comunicarea înscrisurilor, nu și a actelor de procedură.

Codul d e procedură civilă, lege organică, prevede, imperativ, regulile de comunicare a actelor de procedură:- ca norme generale de drept comun, în Titlul II cap.II -Citațiile și actele de procedură, articolele 85-100; - ca norme speciale în material arbitrajului, la articolul 358¹Cod procedură civilă.

Așa fiind, petenta a considerat că, de la aceste norme imperative, nu se poate deroga, prin Regulile de arbitrare, act privat adoptat în temeiul articolului 5 litera j, articolele 11 și 13 din DL nr. 139/1990, privind Camerele de Comerț și Industrie din România, de către Colegiul Curții de Arbitraj, prin Decizia nr.3/1999. De altfel, Regulile de arbitrare, înseși, prevăd, la articolul 79, că, acestea, se completează cu dispozițiile de drept comun, de procedură civilă, în măsura în care, acestea sunt compatibile cu arbitrajul și cu natura comercială a litigiilor.

Or, dispozițiile articolului 358¹Cod procedură civilă care dispun că, comunicarea actelor de procedură se face prin scrisoare recomandată, cu recipisă de predare sau cu confirmare de primire, se completează, în situația în care se constată lipsa oricărei persoane de la domiciliul părții, persoană juridică, cu dispozițiile articolului 92¹Cod procedură civilă, care dispun că citarea se va face prin afișare.

De aceea, pârâta consideră că, în cazul în care, Tribunalul Arbitral constată că, comunicarea actelor de procedură, nu a fost posibilă, prin scrisoare recomandată, întrucât, corespondența a fost restituită, cu mențiunea "destinatar lipsă domiciliu", acesta trebuie să dispună citarea prin afișare, conform articolului 95 Cod procedură civilă, a părții, față de care, procedura citării nu a putut fi îndeplinită, prin procedura specială, prevăzută de articolul 358¹Cod procedură civilă.

Pe fondul cererii de arbitrare, pârâta solicită respingerea celui de al doilea capăt de cerere, privind obligarea sa la plata de despăgubiri, în sumă de 98.468,1 USD, deoarece, așa cum s-a arătat, în cererea de arbitrare, cât și din înscrisurile, aflate la dosarului cauzei, suma de 98.468,1 USD este pretinsă, de către intimata - reclamantă, cu titlu de daune interese, stabilite anticipat, prin convenția părților.

În acest sens, paragraful 3 al punctului E din cap.IV din contract, stipulează că, în cazul nerespectării termenului de plată, prevăzut în prezentul contract, iar neplata, persistă, pe o perioadă de maximum 30 de zile, de la data scadenței, își rezervă dreptul de a sista întreținerea echipamentelor și/sau furnizarea consumabilelor și/sau poate opta pentru rezilierea contractului, care va fi considerat desființat de drept, fără intervenția unei instanțe de judecată, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă, cu obligația clientului de a plăti, integral, valoarea sumelor facturate, în baza prezentului contract, și daune interese în valoare de 90% din chiria minimă lunară, aferentă perioadei rămasă, până la expirarea duratei minime.

În materie de închiriere, aplicarea dispozițiilor articolului 1084 Cod civil, este făcută de prevederile articolului 1453 Cod civil, care limitează daunele interese, ce urmează a fi plătite, de chiriașul, din culpa căruia a fost reziliat contractul, la plata chiriei, pe tot timpul necesar, pentru o nouă închiriere, și a daunelor provenind din reaua întrebuințare a bunului.

În cazul daunelor reprezentând "chiria pe tot timpul necesar, pentru o nouă închiriere", dispoziția legală trebuia înțeleasă, în sensul în care, chiriașul era obligat să plătească chiria pe tot timpul lăsat, în mod ordinar proprietarului, ca să găsească un nou chiriaș, și nu pe tot timpul cât, ar trece până când proprietarul reînchiriază bunul.

Or, în speță, având în vedere că, echipamentele închiriate au fost restituite la 6.04.2006, consideră că, începând cu această dată, proprietarul avea posibilitatea închirierii sale.

Caracterul abuziv al clauzei penale, inserate în par. 3 punctul E cap.IV din contractul de închiriere pare, cu atât mai evident, cu cât, daunele-interese, ce însoțesc rezilierea, evaluate anticipat prin clauza penală, reprezintă un procent de 90% din suma ce ar fi fost încasată cu titlu de chirie, în cazul în care proprietarul ar fi optat, pentru executarea, în natură, a obligațiilor contractuale.

Astfel, în situația în care, proprietarul bunului optează pentru continuarea raporturilor de locațiune- cu consecința ca, prestația echivalentă, asigurarea folosinței bunului de către locatar, este executată de către aceasta, până la sfârșitul perioadei contractuale-acesta obține întreaga chirie.

În situația în care, optează pentru rezilierea contractului - cu consecința că, nu mai datorează și nici execută prestația echivalentă, ci bunul îi este restituit - el va primi 90% din chirie.

În acest fel, locatorul obține de la locatar, prin reziliere, o prestație, aproximativ egală, cu cea pe care ar fi obținut-o, prin executarea contractului, dar în condițiile în care el însuși nu-și mai execută propriile prestații, la care se obligase, prin contract.

De altfel, pentru nerespectarea obligației de plată a chiriei, contractul prevede, în cap.IV punctul D par.1, o penalitate contractuală în sumă de 04%, pentru fiecare zi calendaristică de întârziere, calculată la valoarea facturată, penalitățile putând depăși, valoarea facturată, în raport de care se calculează.

Neexecutarea culpabilă a obligației debitorului, de a achita chiria, timp de 30 de zile, generează așadar, în virtutea mecanismului contractual, următoarele sancțiuni: - penalități de întârziere, în cuantum de 0,4% pe zi de întârziere, la suma datorată, penalități care pot depăși, cuantumul sumei, asupra căreia sunt calculate; -rezilierea contractului; - penalitate reprezentând 90% din chiria aferentă, perioadei rămase, până la încheierea perioadei contractuale.

În susținerea acțiunii în anulare, întemeiată pe dispozițiile articolului 364 litera d și articolului 365 alineatele 1 și 2 Cod procedură civilă, s-a solicitat administrarea de probe noi, iar cererea a fost timbrată, cu o taxă de timbru în sumă de 2.812 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.

Prin sentința comercială nr. 64/2008,s-a admis acțiunea în anulare și s-a anulat sentința arbitrală atacată întrucât pârâta nu a fost legal citată la Tribunalul Arbitral.

În fond după anulare, Curtea a administrat proba cu interogatorii reciproce.

Pârâta deși a solicitat proba cu martori, care a fost încuviințată de instanță, ulterior nu a mai insistat în administrarea acesteia la termenele din 14.01.2009 și 18.03.2009 și a depus note de concluzii scrise, împrejurare în care, în temeiul articolului 170 alineat 3 Cod procedură civilă, Curtea a decăzut părțile din proba încuviințată.

Cu privire la fondul cauzei, Curtea a constatat următoarele:

Între părțile în litigiu s-a încheiat contractul de închiriere cu durată minimă 6/ din 17.01.2005.

Prin contract, reclamanta s-a obligat să pună la dispoziția pârâtei anumite echipamente marca prevăzute în cap.I-Obiectul contractului, iar pârâta s-a obligat să plătească o chirie minimă lunară de 2.957 USD, fără TVA (cu excepția primelor 3 luni, când chiria minimă lunară s-a stabilit la 1.239 USD), precum și un tarif de 0,0054 USD pentru fiecare copie alb-negru efectuată pe copiatorul și 0,077 USD pentru fiecare copie efectuată pe copiatoarele -(cap.III).

În contract s-a prevăzut că beneficiarul va achita chiria în maximum 7 zile calendaristice de la data emiterii facturii (cap., punctul 4).

Reclamanta a pus la dispoziția pârâtei echipamentele prevăzute în contract și, conform contractului, a emis 7 facturi fiscale (anexele 2-8 din dosar) în sumă totală de 44.046,16 ron, însă ulterior a redus pretențiile la suma de 26.641,48 ron.

Având în vedere că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei la scadență și nici nu a dat un răspuns la notificare reclamanta a considerat că a operat rezilierea contractului, în conform pct.3, E, Cap.IV din contract care prevede următoarele: în caz nerespectării termenului prevăzut în contract, iar neplata persistă pe perioadă de maximum 30 de zile de la data scadenței, își rezervă dreptul de a sista întreținerea echipamentului și/sau furnizarea consumabilelor și/sau poate opta pentru rezilierea contractului, care va fi considerat desființat de drept, fără intervenția vreunei instanțe de judecată, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără nici o altă formalitate prealabilă.

Prin acțiunea modificată, reclamanta a solicitat constatarea rezilierii contractului, cu obligarea pârâtei la plata chiriei datorate pretinse prin facturile emise în sumă totală de 26.641,48 Ron, și a sumei 98.468,1 USD cu titlu de daune-interese și cheltuieli de judecată.

Cu privire la această pretenție, Curtea constată că din efectuarea unei plăți parțiale rezultă că pârâta nu contestă pretenția reclamantei și nu are de invocat vreo împrejurare care să o exonereze de răspundere pentru neplata la scadență a chiriei datora. În consecință, cererea reclamantei este întemeiată și pârâta este obligată să plătească suma de 26.641,48 Ron cu titlu de chirie.

Referitor la al doilea capăt de cerere, Curtea constată că, în temeiul pct 3 E cap.IV, contractul de închiriere cu durata minimă nr.6//17.01.2005 a fost reziliat, de drept de la data îndeplinirii termenului de 30 de zile de la scadența ultimei facturi (7.12.2005).

Prin al treilea capăt de cerere,reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la palat sumei de 98.468,1 USD cu titlu de despăgubiri în temeiul contractului.

Cap. IV, E, punctul 3 din contract prevede următoarele: "în cazul nerespectării termenului de plată prevăzut în prezentul contract,iar neplata persistă pe o perioadă de maxim 30 de zile de la data scadenței, își rezervă dreptul de a sista întreținerea echipamentelor și/sau furnizarea consumabilelor și/sau poate opta pentru rezilierea contractului, care va fi considerat desființat de drept fără intervenția unei instanțe de judecată, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă (pact comisoriu de ultim grad) cu obligația clientului de a plăti integral valoarea sumelor facturate în baza prezentului contract și daune-interese în valoare de 90% din chiria minimă lunară aferentă perioadei rămase până la expirarea duratei minime.

Despăgubirea calculată pe baza contractului este de 95.806,8 USD (90% din chirie pentru 36 luni calendaristice-fila 68 dosar fond).

Având în vedere clauza contractului, cererea reclamantei este întemeiată și pârâta va fi obligată să plătească suma de 95.806,8 USD cu titlu de daune interese.

Clauza stipulată la paragraful 3 punctul E cap. IV din contractul de închiriere nu este abuzivă așa cum a susținut petenta - PUNCT SRL întrucât reprezintă o clauză de evaluare anticipată a daunelor interese.

Stipularea clauzei indică caracterul sancționator al reparației pecuniare pe care părțile au evaluat-o în caz de violare a contractului, respectiv prin obligarea pe care și-a asumat-o clientul - PUNCT SRL de a plăti 90% din chiria aferentă perioadei rămasă până la încheierea perioadei contractuale.

Față de aceste împrejurări și cum prin clauza stipulată la paragraful 3 punctul E cap.IV s-au fixat anticipat daunele interese, în cauză nu trebuie să se mai dovedească valoarea prejudiciului deoarece acesta a fost stabilit de părți înaintea producerii lui, ca fiind o reparație adecvată a prejudiciului.

În temeiul articolului 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga pârâta la plata sumei de 17.571,63 lei taxă arbitrală și la 9.182,75 lei onorariu avocat către reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanta - (ROMANIA) SI SERVICII SA, cu sediul în B,--6 sector 4, în contradictoriu cu pârâta - PUNCT SRL, cu sediul în B,- sector 2, cum a fost modificată în parte.

Obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 26.641,48 lei reprezentând chirie.

Constată reziliat contractul de închiriere cu durată minimă nr. 6//17.01.2005.

Obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 95.806,8 USD la cursul oficial de schimb al BNR din ziua plății.

Obligă pârâta la 17.571,16 lei taxă arbitrală și 9.182,75 lei onorariu avocat către reclamantă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi 25.03.2009.

PREȘEDINTE

- -

GREFIER

- -

Red.Jud.

Tehnored.

4 ex./26.06.2009

Președinte:Georgeta Guranda
Judecători:Georgeta Guranda

Vezi şi alte speţe de drept comercial: