Spete pretentii comerciale. Decizia 4/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 4/A-
Ședința publică din 25 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Diana Ungureanu judecător
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul formulat de reclamanta - SRL, cu sediul în com., sat. Olteni -, nr. 2, județ V, împotriva sentinței nr. 622 din 11.07.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DISTRIBUȚIE. cu sediul în Rm.V,-, și intimata chemnată în garanție - SRL,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond asupra recursului au avut loc în ședința din 23.01.2008, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat la data de 25.01.2008, când s-a dat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată sub nr. 1757/com/2005, pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta - A SA- Sucursala de Distribuție RM. V, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata sumei de 20.000.000 lei cu titlu de despăgubiri și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 22 noiembrie 2003, la proprietatea - SRL din comuna, sat nr. 2 izbucnit un incendiu în care au ars bunuri ale firmei și bunuri personale ale persoanei fizice de circa 2 miliarde lei.
La fața locului s-au prezentat pompierii care au stins incendiul și au constatat estimativ c/valoarea bunurilor distruse cât și motivele producerii incendiului fiind întocmit un proces verbal în acest sens, proces - verbal care a fost semnat inclusiv de reprezentantul poliției care de asemenea s-a deplasat la fața locului.
Din cuprinsul acestui proces - verbal rezultă că incendiul a fost provocat de un scurt circuit electric ce s-a produs la electric instalat la unitatea noastră de către pârâtă. Reclamanta avea încheiat cu pârâta contract de furnizare a energiei electrice pentru imobilul în litigiu fiind îndeplinite toate condițiile contractuale privind caracterul imobilului respectiv acela de depozit materiale de construcții, în depozit se aflau depozitate atât bunuri ale societății câr și bunuri personale ale administratorului și care au ars în întregime așa cum rezultă din procesul verbal întocmit în cauză de către pompieri și a căror contravaloare o solicităm să fie plătită de către pârâtă.
S-a mai arătat în motivarea cererii că față de faptul că prin procesul verbal încheiat s-a constatat că motivul producerii incendiului a fost contuarul - respectiv electric proprietatea pârâtei și nu din alte motive care să fie imputabile reclamantei, respectiv cabluri electrice din afara ui sau eventual alte improvizații electrice efectuate de aceasta.
La filele 8-10 dosar, pârâta - A SA - Sucursala de Distribuție Energie Electrică Rm.V a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vâlcea întrucât valoarea litigiului este sub 1 miliard lei, astfel că din punct de vedere material competența aparține în primă instanță judecătoriei. Pârâta a solicitat să îi fie pus în vedere reclamantei să-și precizeze acțiunea astfel încât să poată fi stabilită competența materială și cuantumul taxei de timbru.
Cu privire la fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin cererea depusă la fila 11 dosar pârâta - A SA - Sucursala de Distribuție Energie Electrică Rm. chemat în garanție pe - SRL și - SRL.
În motivarea cererii de chemare în garanție, pârâta a arătat că fost chemată în judecată pentru a achita despăgubiri datorate producerii unui incendiu la blocul de și protecții amplasat la consumatorul nostru de energie electrică - SRL, incendiul care s-ar fi datorat de și Protecții.
Pentru situația în care susținerea reclamantei s-ar dovedi reală, se poate observa că producător al acestui Bloc de nu este pârâta ci chematele în garanție, în acest caz practic producerea incendiului neputând fi imputată acesteia, întrucât nu intervine la Blocul de ci doar îl montează în perete prin intermediul unor constructori persoane juridice, constructori autorizați. În acest caz montarea de și protecție s-a efectuat conform reglementărilor tehnice. Dacă s-ar constata de către experți că totuși incendiul a pornit de la atunci este evident că acesta ar avea vicii, și atunci cei care trebuie să își reconsidere produsul dar și să răspundă pentru prejudiciu ar fi chematele în garanție cei care îl produc și comercializează.
În drept cererea s-a întemeiat pe prevederile art. 60-63 Cod procedură civilă.
La data de 1 februarie 2006, reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată în ceea ce privește cuantumul pretențiilor sale ca fiind 1.100.000.000 lei.
Prin sentința nr.622 din 11 iulie 2007, cererea principală și cererea de chemare în garanție au fost respinse ca fiind neîntemeiate, avându-se în vedere disp. art. 998 Cod civil, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că, la data de 22 noiembrie 2003, la proprietatea - SRL din comuna, sat nr. 2 izbucnit un incendiu în care au ars bunuri ale firmei cât și bunuri ale persoanelor fizice, la fața locului prezentându-se pompierii care au stins incendiul și au constatat estimativ c/valoarea pagubei cât și cauzele producerii incendiului, fiind întocmit un proces verbal în acest sens.
Instanța a reținut că în cuprinsul acestui proces - verbal ( fila 3 dosar) se arată că incendiul a fost provocat de un scurt circuit electric ce s-a produs la electric instalat la unitatea reclamantei, reținându-se ca împrejurări favorizante existența unor conductori defecți sau izolați necorespunzător.
S-a reținut de asemenea că reclamanta avea la momentul producerii incendiului încheiat cu pârâta contract pentru furnizarea energiei electrice la imobilul în litigiu.
Coroborând proba testimonială administrată în cauză cu înscrisurile depuse la dosar, cu cercetarea la fața locului și cu concluziile celor două rapoarte de expertiză efectuate în cauză, instanța a apreciat că locul focarului este posibil să- reprezinte blocul de și protecție, sursa probabilă de aprindere fiind efectul termic al curentului electric, reținându-se drept cauză a incendiului existența unei suprasarcini în de distribuție electrică aflat la parterul imobilului care în timp topit izolația conductoarelor unui circuit ducând la un scurtcircuit ce a produs arc electric în partea gospodăriei dinspre linia ferată. Ambele expertize au concluzionat, pe baza documentației -ului și a experimentărilor făcute de firma furnizoare, că sursa care produce incandescența duce la arderea -ului, dar acesta nu întreține arderea și nu transmite flacăra mai departe. -ul era montat pe un zid care nu este combustibil, neputând provoca incendiul în nici o situație, iar materialul din care acesta a fost confecționat a respectat norma din fișa de test omologată /V2, fiind amplasat corespunzător normelor în vigoare.
S-au reținut și concluziile expertizei întocmite de expertul G (fila 453 dosar), potrivit cărora a existat o suprasarcină electrică în instalația de utilizarea a reclamantei, care datorită efectului termic al curentului electric a topit izolația conductoarelor montate pe elemente combustibile, favorizând astfel începutul incendiului, iar radiația termică transmisă de la streașina aprinsă a topit izolația conductoarelor în interiorul -ului producând un puternic scurt circuit în interiorul acestuia și deteriorându-
Susținerile reclamantei în sensul că incendiul ar fi fost generat de blocul de și protecție au fost apreciate ca nefondate, reținându-se că nu s-a făcut nicio dovadă din care să rezulte că anterior producerii incendiului ar fi existat sesizări adresate pârâtei cu privire la eventuale disfuncții ale acestuia și nici că acest bloc de și protecție a fost ridicat după incendiu de către reprezentanții pârâtei.
Cererea de chemare în garanție a fost apreciată și ea, implicit, ca nefondată, avându-se în vedere că pârâta nu a căzut în pretențiuni pentru a putea fi garantată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie prin prisma următoarelor motive:
1. Motivarea instanței este contradictorie, instanța reținând, pe de
o parte, în pagina 3, alin.11 "rezultă că locul focarului este posibil să-l reprezinte blocul de măsuri și protecție, sursa probabilă de aprindere fiind efectul termic al curentului electric -, iar pe de altă parte, în pagina 4 primul alineat se arată că " susținerile reclamantei în sensul că incendiul ar fi fost generat de blocul de și protecție sunt nefondate -.
2. Hotărârea este nelegală, întrucât, în mod abuziv și nelegal, cu încălcarea art.129 alin.5 Cod pr.civilă, instanța reține că "nu s-a făcut nicio dovadă din care să rezulte că anterior producerii incendiului ar fi existat sesizări adresate pârâtei cu privire la eventualele disfuncții ale acestuia și nici că acest bloc de și protecție a fost ridicat după incendiul de către reprezentanții pârâtei", deși reclamanta a solicitat efectuarea unui probatoriu în acest sens.
În dezvoltarea motivului de apel se arată că, deși a fost cerută suplimentarea probatoriului cu audierea unui martor (care să arate dacă există rețea de curent electric în partea gospodăriei dinspre linia ferată, instalațiile în funcțiune la momentul incendiului și pentru a arăta că -ul a fost ridicat de reprezentanții pârâtei), instanța a respins această cerere, fără să precizeze motivele.
În acest sens, se solicită suplimentarea probatoriului în sensul admiterii probei testimoniale indicate.
3. Instanța nu a analizat întreg probatoriul administrat în cauză, ci a analizat și reținut numai probele ce-i susțin soluția, fără a înlătura motivat celelalte probe administrate în cauză.
În dezvoltarea motivului de apel se arată că a fost omisă în totalitate declarația martorului - fila 78 dosar - care arată inclusiv faptul că de mai multe ori pârâta a fost sesizată privind defecțiuni la instalația electrică (de la stâlp până la ) și mai mult, că au fost efectuate chiar și mai multe intervenții la stâlpul electric.
Eronat a fost reținut și faptul că nu s-a demonstrat că -ul a fost ridicat de pârâtă, deși, cu ocazia cercetării locale, instanța a luat act de susținerea unei persoane ( - fila 542 dosar) că - ul a fost ridicat la 2-3 zile după incendiu de salariați ai pârâtei.
4. Instanța de fond nu a aplicat art.22 Cod pr.penală, text potrivit căruia soluția dată de organele de cercetare penală are autoritate de lucru judecat, atât în ceea ce privește existența faptei, cât și a persoanei care ar fi săvârșit-o, precum și a vinovăției acesteia.
Se susține că, cel puțin față de - DISTRIBUȚIE SA, această soluție penală, necontestată, este definitivă și obligatorie și nu mai poate fi răsturnată în nici un mod în fața instanței civile. Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlceaa stabilit, prin rezoluția nr.24/P/2004, că "amprenta incendiului" și "efectele arderii s-au aflat pe perete deasupra de și protecție" și că "acolo unde a fost amplasat acel dispozitiv unde erau făcute legăturile electrice, nu au fost verificate de către proprietar (- DISTRIBUȚIE SA )- s-a produs un scurt circuit și un arc electric."
5.Soluția este netemeinică, întrucât instanța reține existența a două scurtcircuite: unul în partea gospodăriei dinspre linia ferată, pornind de la o suprasarcină în de distribuție electrică aflat la parter, altul la nivelul -ului, pornind de la radiația termică transmisă de la streașina aprinsă care a topit izolația conductoarelor în interiorul -ului.
Instanța nu achiesează decât parțial la concluziile raportului de expertiză întocmit de G, promovând o teorie separată, cauza incendiului a fost o suprasarcină în de distribuție de la parter (teorie nesusținută nici de probe și nici de vreun expert), or, expertul susține că incendiul ar fi fost provocat de o instalație ilegală amplasată în interiorul (sau în afara) barăcii metalice de lângă clădire, fapt ce a aprins "etajul clădirii dinspre calea ferată întrucât circuitele electrice erau pozate pe medii combustibile" (pag.4 pct.13 raport).
Elementul esențial greșit al teoriei expertului este că nu au existat circuite electrice pozate (montate) pe partea din lemn a clădirii despre calea ferată. Acest fapt l-am susținut atât cu ocazia cercetării locale și am solicitat audierea unui martor pe această împrejurare (având în vedere că se contesta inexistența acestei instalații), cerere respinsă de instanță. Prin urmare, nu se puteau produce nici un fel de scurtcircuite, neexistând circuite electrice.
În mod corect, prin eliminarea celorlalte posibile cauze cât și a coroborării probelor materiale, expertul în procese pirogene, singura persoană cu pregătire de specialitate în acest sens a stabilit că focarul a fost blocul de și protecție (), numai în această situație putându-se explica derularea incendiului: ansamblul urmelor de ardere, direcțiile de propagare, căile de propagare etc.
Intimata a formulat întâmpinarea, solicitând respingerea apelului, pentru următoarele motive:
- Intimata a experimentat incendierea voită de către DISTRIBUȚIE a unui Bloc de și protecții identic cu cel montat de reclamanți, această incendiere fiind filmată, iar rezultatul fiind materializat prin CD-ul depus la dosar, în care se observă că, după ce, pentru a incendia voit Blocul de, s-a introdus în interiorul sau flacăra de aparat de sudură autogen în momentul în care flacăra a fost îndepărtată, Blocul de s-a stins singur, scândura de lemn montată deasupra sa la 1-1,5 metri neluând foc (ținând cont că această flacără este mult mai intensă decât un scurtcircuit electric în rețea de 0,4 KV joasă tensiune și a durat ca timp mult mai mult decât un scurtcircuit care durează doar câteva fracțiuni de secundă).
În obiectivele de expertiză, deși s-a solicitat reproducerea experimentală a condițiilor producerii incendiului și instanța a aprobat aceste obiective, experții nu le-au reprodus, considerând în mod implicit că CD-ul realizat este suficient.
-Susținerile reclamantei că incendiul ar fi pornit de la Blocul de nu se susțin. Organele de cercetare penală nu au efectuat o expertiză pentru a determina cauza producerii incendiului, ci s-au mulțumit doar să facă o cercetare fără dispunerea unei expertize de specialitate.
- În expertiza tehnică electroenergetică, expertul arată în mod clar că Blocul de a fost montat în condiții corespunzătoare și că pârâta nu a încălcat în nici un fel normele tehnice din domeniu.
- Apelanta invocă expertiza, care ar arăta că sunt conexiuni electrice nestrânse suficient, aspect care nu poate fi verificat întrucât Blocul de a ars și el odată cu o parte din imobilul reclamantei. Dimpotrivă, expertul în electroenergetică (deci persoana care are pregătire în acest domeniu - este expert în procese de foc) arată o serie întreagă de improvizații, inclusiv conexiuni nestrânse, adică contacte electrice slabe imperfecte în instalația electrică proprietatea reclamantei-apelante.
- Expertul nu concluzionează în expertiza sa că intimata-pârâtă DISTRIBUȚIE, datorită instalațiilor electrice proprietatea sa, ar fi de vină în producerea incendiului.
- Nu se putea omologa doar raportul de expertiză, întrucât acesta, fără expert în electrotehnica electromagnetică nu poate soluționa singur această cauză, după cum nici expertul nu poate soluționa singur cauza deoarece în speță este vorba de incendiu produs din cauze de natură electrică. Experții au concluzionat că incendiul a pornit de la o metalică care avea instalație electrică improvizată, instalație electrică care avea urme vizibile de suprasarcină și scurtcircuit: topirea izolației cablului electric, cutia în care era montată siguranța generală a barăcii metalice. Motivarea instanței nu este contradictorie, întrucât se bazează pe rapoartele de expertiză efectuate în cauză.
În apel s-a solicitat de către apelantă și s-a încuviințat de către instanță suplimentarea probatoriului, administrându-se proba cu un martor, a cărei declarație este consemnată la fila 702 și fiind completat raportul de expertiză de către expertul G, potrivit obiectivelor stabilite la fila 703 din dosar, completare depusă la fila 718 din dosar.
S-a depus o completare la raport (fila 724) și din partea expertului consilier.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, ținând seama și de materialul probator administrat în apel, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
1. Nu există contradicție între considerentele sentinței de fond citate de apelantă.
Astfel, deși în primul paragraf citat de apelantă (pagina 3, alin.11 al sentinței de fond) se susține că " locul focarului este posibil să-l reprezinte blocul de măsuri și protecție, sursa probabilă de aprindere fiind efectul termic al curentului electric -" această susținere nu are semnificația pe care i-o atribuie apelanta, întrucât instanța nu afirmă în niciun caz, așa cum se interpretează în motivele de apel, că incendiul ar fi fost generat de blocul de și protecție. Din contră, în cadrul aceluiași paragraf citat se reține drept cauză a incendiului existența unei suprasarcini în de distribuție electrică aflat la parterul imobilului care în timp topit izolația conductoarelor unui circuit ducând la un scurtcircuit ce a produs arc electric în partea gospodăriei dinspre linia ferată și se arată expres că "-ul era montat pe un zid care nu este combustibil,neputând provoca incendiul în nici o situație".
Nu există astfel niciun fel de contradicție cu celălalt paragraf citat de apelantă în pagina 4, primul alineat, în care se arată că "susținerile reclamantei în sensul că incendiul ar fi fost generat de blocul de și protecție sunt nefondate".
2. Instanța de apel a încuviințat suplimentarea probatoriului, respinsă de către instanța de fond și criticată în motivul 2 de apel, însă proba testimonială administrată în cauză nu este de natură să contureze o altă soluție în speță, martora audiată, (fila 702) nefurnizând vreo informație din care să rezulte că anterior producerii incendiului ar fi existat sesizări adresate pârâtei cu privire la eventualele disfuncții ale -ului.
Afirmația apelantei, confirmată de martora și angajata sa, (fila 702) că acest bloc de și protecție a fost ridicat după incendiu de către reprezentanții pârâtei, nu poate conduce prin ea însăși la concluzia că acest a fost sursa incendiului, după cum nefuncționarea instalației de confecționat sârmă nu înseamnă automat că producerea incendiului nu se putea datora decât -ului.
Prezenta acțiune fiind o acțiune în răspundere civilă delictuală pentru fapta lucrului, reclamantei îi revine sarcina de a proba întrunirea cumulativă a elementelor acestui tip de răspundere, inclusiv pe aceea de a proba că incendiul a fost provocat de un viciu inerent al bunului proprietatea pârâtei, în speță al -ului, cu excluderea oricăror energii, surse sau cauze exterioare.
Or, întreaga argumentație a apelantei este centrată pe ideea de a demonstra lipsa culpei sale în utilizarea și întreținerea instalațiilor electrice proprietatea sa, fără a desființa însă în niciun fel concluziile expertizelor efectuate în cauză (una specialitatea procese pirogene, iar cea de-a doua electrotehnică, filele 417-423, 451-457), care au concluzionat, pe baza documentației -ului și a experimentelor făcute de firma furnizoare, că sursa care produce incandescența duce la arderea -ului, dar acesta nu întreține arderea și nu transmite flacăra mai departe, că -ul era montat pe un zid care nu este combustibil, neputând provoca incendiul în nici o situație, iar materialul din care acesta a fost confecționat a respectat norma din fișa de test omologată /V2, fiind amplasat corespunzător normelor în vigoare.
3. În ceea ce privește declarația martorului, (fila 78 dosar), care a susținut că de mai multe ori pârâta a fost sesizată privind defecțiuni la instalația electrică (de la stâlp până la ) și că au fost efectuate intervenții la stâlpul electric, aceasta nu este confirmată de nicio probă administrată în cauză, neexistând nicio sesizare scrisă a vreunei astfel de disfuncționalități. Pe de altă parte, niciuna dintre expertizele efectuate în cauză nu conduce către concluzia unei defecțiuni la nivelul stâlpului electric.
4. Instanța de fond nu putea aplica art.22 Cod pr.penală, întrucât ipoteza acestei norme juridice nu este incidentă în speță.
Potrivit textului invocat de apelantă, hotărârea definitivă a instanței penale este cea care are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, iar nu soluția dată de organele de cercetare penală.
Prin urmare, în speță, Tribunalul Vâlcea nu era în niciun fel ținut de rezoluția nr.24/P/2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, cu atât mai mult cu cât ea nu a avut la bază un raport de expertiză, iar concluziile sale au fost contrazise de probatoriul administrat în cauză, inclusiv cele două expertize tehnice de specialitate.
5. Concluzia la care a ajuns instanța de fond coroborând rapoartele de expertiză efectuate în cauză este confirmată și de completarea la raportul de expertiză efectuat de către expertul G (fila 718) în care se arată că defectul nu a avut loc în, ci în instalația electrică necorespunzătoare a reclamantului, care a produs incendiul, așa cum s-a arătat la pct.2, 3, 6, 7 și 13 din concluziile raportului de expertiză.
Prin completarea la raport efectuată, s-a reținut că, așa cum rezultă din documentația -ului și din experimentul prezentat pe CD, făcut de firma furnizoare a -ului, rezultă că sursa care produce incandescența, duce la arderea -ului, dar acesta nu întreține arderea și nu transmite flacăra (incendiul) mai departe.
Concluzia din completarea la raport este căîn niciun caz -ul nu a fost sursa acestui incendiu.
S-au mai reținut în suplimentul de expertiză cauzele electrice care au dus la incendiu ca fiind produse în aval de, în instalația de utilizare a reclamantului, respectiv starea necorespunzătoare a instalației electrice a reclamantului, care este tratată la pct.13 din concluziile raportului de expertiză. S-a apreciat că nu era nevoie de consumatori electrici de puteri mari din moment ce instalația electrică a reclamantului era alimentată cu energie electrică.
Completarea la raport a concluzionat că nu a fost posibil ca -ul să fie focarul inițial al incendiului, așa cum a fost demonstrat la pct.2, 3, 6, 7 și 13 din concluziile raportului de expertiză și s-a reținut drept cauză a incendiului instalația electrică de utilizare proprietate a reclamantului, situată în aval de de distribuție electric aflat la parter. Mai exact, s-a apreciat că incendiul s-a datorat unor suprasarcini de durată care, în timp îndelungat, au dus la slăbirea rezistenței de izolație (care cu timpul s-a carbonizat) a conductoarelor unui circuit, ducând astfel la un scurtcircuit ce a provocat incendiul.
Apelanta invocă expertiza, care ar arăta că sunt conexiuni electrice nestrânse suficient la nivelul de, însă expertul nu concluzionează în expertiza sa că intimata-pârâtă DISTRIBUȚIE, datorită instalațiilor electrice proprietatea sa, ar fi culpabilă de producerea incendiului.
De altfel, aceste concluzii nu pot fi decât simple speculații, întrucât acest aspect nu poate fi verificat, dat fiind că Blocul de a ars și el odată cu o parte din imobilul reclamantei și sunt contrazise de expertul în electroenergetică, care se referă la o serie întreagă de improvizații, inclusiv conexiuni nestrânse, contacte electrice slabe imperfecte în instalația electrică proprietatea reclamantei-apelante.
Curtea reține astfel că instanța de fond a coroborat temeinic concluziile celor două expertize efectuate în cauză, raportul de expertiză trebuind cenzurat prin prisma concluziilor expertului în electrotehnica electromagnetică, în speță fiind vorba de incendiu produs din cauze de natură electrică, astfel încât motivarea instanței nu este una contradictorie, ci se bazează pe rapoartele de expertiză efectuate în cauză, înlăturând motivat concluziile lor contradictorii.
Pentru aceste motive, în baza art.296 proc.civ. apelul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 proc.civ. apelanta va fi obligată la 1350 lei (RON) cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorarii experți, conform chitanțelor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta "", cu sediul în comuna, sat Olteni -, nr.2, județul V, împotriva sentinței nr.622 din 11 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DISTRIBUȚIE, cu sediul în Râmnicu V,- și intimata chemată în garanție "",-, județul
Obligă apelanta la 1350 lei (RON) cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii experți.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
,
Grefier,
Red.
Tehnored./
4 ex./.2008
Jud.fond:
Președinte:Elena Diana UngureanuJudecători:Elena Diana Ungureanu, Ingrid Emina Giosanu
