Spete pretentii comerciale. Decizia 4/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.4/MF
Ședințapublicăde la 30 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Adriana Gherasim
Grefier - - -
Pe rol, judecarea apelului în drept maritim și fluvial formulat de apelanta reclamanta - SRL, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.16/MF din 14.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - ROMÂNEASCĂ SA - SUCURSALA, cu sediul în C,-, -, județul C, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 23 iunie 2008 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.06.2008.
CURTEA
Asupra apelului în drept maritim și fluvial de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanta a solicitat obligarea pârâtei ROMÂNEASCĂ - la plata sumei de 232.746 de lei - despăgubiri datorate potrivit poliței de asigurare seria - nr. 6366/9.04.2005 și a cheltuielilor de judecată legate de proces.
Reclamanta a relevat în susținere că este beneficiara poliței de asigurare seria - nr. 6366/9.04.2005, având ca obiect asigurarea corpului și instalațiilor barjei fluviale 1581 de 981 de tone contra riscurilor specifice pe apă, pentru suma totală de 100.000 USD, valabilă timp de un an; în noaptea de 22/23.01.2006 barja efectua transportul a 892 tone porumb pe ruta -Palanka din Serbia - Portul C; datorită condițiilor meteorologice defavorabile s-a răsturnat în Dunăre, la câțiva kilometri de portul, fiind remorcată în aval, în poziție răsturnată, până în zona Cernavodă, unde a fost readusă pe dreaptă; conform anchetei desfășurate de Oficiul de Căpitănie și concluziilor raportului de expertiză întocmit la cererea autorității competente de ing., evenimentul naval s-a produs din caz fortuit - foarte puternică; în urma acestuia reclamanta a achitat cheltuieli de ranfluare a barjei - în sumă de 167.770,96 lei, cheltuieli cu reparația navei - de 7456,16 lei, de andocare și sablare - în cuantum de 51.356,88 lei, fiind achiziționate și vinciuri noi, pentru suma de 6.162 de lei; având în vedere că evenimentul amintit constituie caz asigurat, pârâta trebuia îndatorată la plata tuturor acestor cheltuieli, în baza dispozițiilor convenționale și a art. 969 cod civil și 43 și 46 Cod Comercial.
Au fost depuse în copie înscrisuri.
Pe calea întâmpinării pârâta a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii pentru lipsa concilierii prealabile și prescripția dreptului la acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 954 alin. 2 Cod Comercial.
Prin sentința civilă nr.16/MF din 14.03.2008 Tribunalul Constanțaa respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa concilierii prealabile.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune.
A respins acțiunea promovată de, în contradictoriu cu Asigurarea Românească - SA - prin sucursala C - ca efect al împlinirii termenului de prescripție extinctivă.
A luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, a reținut prima instanță următoarele:
Potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepțiile procesuale a căror dezlegare face de prisos cercetarea în fond a pricinii trebuie examinate cu prioritate.
A reținut prima instanță că reclamanta a făcut cu prisosință dovada realizării procedurii concilierii prealabile, anexând în acest sens o bogată corespondență purtată timp de aproape 2 ani (adresele 41/24.01.2006, 369/27.02.2006, 235/9.02.2007, 319/17.02.2006, 707/24.04.2007, 730/2.05.2007, 826/14.05.2007, 994/20.06.2007, 1176/15.06.2006, 1764/17.10.2007) și finalizată - datorită conduitei pârâtei - abia la 16.01.2008, prin exprimarea de către asigurător a refuzului explicit de acordare a indemnizației de asigurare (adresa SA nr. 173/16.01.2008); rezultă așadar că reclamanta a îndeplinit cerințele art.7201Cod Procedură Civilă, în condițiile în care dreptul la indemnizație era de altfel condiționat prin convenția dintre părți de o conduită diligentă a celui asigurat - art. 8.3 - 8.7 din anexa 4 poliței seria - nr. 6366/9.04.2005.
În ce privește termenul de prescripție extinctivă, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 954 alin. 2 Cod Comercial, având următorul cuprins: acțiunile ce decurg din contractul de asigurare se prescriu prin trecere de un an.
În concret, dreptul reclamantei de a pretinde indemnizația de asigurare a luat naștere o dată cu producerea riscului asigurat - respectiv în noaptea de 22/23.01.2006, termenul de prescripție împlinindu-se la 23.01.2007; reclamanta a înregistrat acțiunea de față pe rolul Tribunalului Constanța la 18.01.2008, așadar ulterior împlinirii termenului amintit.
Susținerile reclamantei referitoare la aplicabilitatea art. 3 alin. 2 din Decretul 167/1958 nu au putut fi primite; astfel, dispoziția actului normativ adoptat în 1958 constituie o normă de determinare a termenului general de prescripție în materia asigurărilor, iar art. 954 alin. 2 din Codul Comercial intrat în vigoare la 10.09.1887 instituie un termen special mai scurt pentru asigurările maritime; ori, este de principiu că o normă generală edictată la un moment dat nu este susceptibilă a modifica o normă specială, derogatorie, edictată anterior; în plus, prin chiar art. 26 din Decretul 167/1958 se stipulează căpe data intrării în vigoare a Decretului de față, se abrogă orice dispoziții legale contrare prezentului Decret, în afara de cele care stabilesc un termen de prescripție mai scurt decît termenul corespunzător prevăzut prin Decretul de față.
Față de cele ce preced s-a dispus respingerea acțiunii întrucât termenul de prescripție extinctivă prevăzut de lege pentru exercitarea dreptului la acțiune s-a împlinit.
Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în vederea cercetării și judecării fondului, criticând-o sub aspectele:
Texul art.952 alin.2 din Codul Comercial nu este aplicabil în cauză.
Termenul corect este cel instituit de legiuitor prin art.3 alin.2 din Decretul nr.167/1958, anume cel de 2 ani.
Se arată că termenul de un an din Codul Comercial are caracterul unei norme generale, corespunzătoare gradului de act normativ ce-l conține(codice), iar termenul de 2 ani, prevăzut de Decretul nr.167/1958 - act normativ special ce reglementează numai materia prescripției extinctive, este termenul derogatoriu de la norma de drept comun și cel corect aplicabil.
Instanța de fond greșit a caracterizat termenul de un an din Codul Comercial ca un termen special, în materia asigurărilor maritime, apreciindu-se astfel ca aplicabil cu prioritate față de termenul de 2 ani prevăzut de decret,
Termenul de un an nu este unul aplicabil în domeniul maritim. El este prevăzut de art.954 conținut de Titlul II - "Despre prescripțiune" cuprins în Cartea a IV- a Codului Comercial, intitulată "Despre exercițiul acțiunilor comerciale și despre durata lor, și nu în Cartea II-a, "Despre comerțul maritim și despre navigație".
Este adevărat că în respectivul Titlu se vorbește despre prescripțiunea diferitelor acțiuni unele specifice comerțului maritim, dar nu numai despre ele, ci și despre alte tipuri de acțiuni comerciale.
Articolul 954 nu este specific doar comerțului maritim. Dispozițiile sale se referă atât la acțiunile derivând din închirierea vaselor, cât și la cele din materia asigurărilor, maritime sau nu.
Din economia textului rezultă clar faptul că termenul de un an este specific asigurărilor maritime sau nu.
Dintr-o asemenea situație se dezvoltă două linii de interpretare ce nu se exclud:
În primul rând, raportat la cazul dedus judecății, asigurarea realizată prin intermediul poliției citate nu este una maritimă, ci fluvială.
asigurată este o barjă, o unitate fluvială, nu o navă maritimă, destinată voiajelor pe mare. Prin urmare, nu se poate cataloga asigurarea sa ca fiind de natură maritimă.
În al doilea rând, nefiind un termen special, în domeniul maritim, termenul de un an reprezintă, în opinia apelantei reclamante reglementarea generală, de drept comun, existentă din 1887, anul adoptării Codului Comercial și aflate în vigoare până la data apariției Decretului nr.167/1958.
În acest caz, decretul este reglementarea specială, cuprinzând norme în domeniul prescripției extinctive și stabilind un termen special de 2 ani în materia asigurărilor, materie eminamente comercială, asigurarea fiind o faptă de comerț.
Se susține că greșit instanța de fond face trimitere la disp.art.26 din decret, ce prevăd abrogarea oricăror alte dispoziții legale contrare decretului, în afara celor ce stabilesc un termen mai scurt decât cel prevăzut de decret.
Dacă s-ar face aplicațiunea dispozițiilor tezei II-a la cazul de față, ar însemna că în materia asigurărilor legiuitorul a stabilit în mod cu totul inutil termenul de 2 ani, câtă vreme, potrivit aceluiași decret este oricum aplicabil termenul de un an din Codul Comercial.
În judecarea excepției prescripției instanța de fond nu a examinat și argumentul reclamantei potrivit cu care însăși pârâta a prevăzut în mod expres în poliția de asigurare (condițiile generale de contractare) că dreptul la acțiune pentru despăgubiri se prescrie în termenul de 2 ani.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate raportat la criticile aduse se constată că apelul este nefondat din următoarele considerente:
In cauza dedusă judecății s-a apreciat în mod corect faptul că sunt incidente prevederile art.954 alin.2 Cod comercial potrivit cu care acțiunile ce decurd din contractul de asigurare se prescriu prin trecere de un an.
Argumentul potrivit cu care părțile cauzei ar fi convenit un alt termen prin contractul încheiat între acestea nu prezintă relevanță deoarece a fost stipulat prin încălcarea unei norme imperative în materie,doar convențiile legal încheiate între părți au putere de lege și nicidecum cele nelegal încheiate.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă faptul că dreptul reclamantei recurente la despăgubiri s-a născut la momentul producerii riscului asigurat,data de 22/23.01.2006 iar aceasta a sesizat instanța de judecată competentă la data de 18.01.2008 cu mult peste termenul stipulat de legiuitor în materie.
De asemenea referirea instanței de fond la disp.art.art.26 din decretul nr.167/1958 ce prevăd abrogarea oricăror alte dispoziții legale contrare decretului, în afara celor ce stabilesc un termen mai scurt decât cel prevăzut de decret,este corectă deoarece se instituie astfel o normă de determinare a termenului general de prescripție în materia asigurărilor, iar prin art. 954 alin. 2 din Codul Comercial intrat în vigoare la data de 10.09.1887 s-a instituit un termen special mai scurt în materia asigurărilor maritime,corelația aceasta este guvernată de cele două reguli respectiv: "generalia specialibus non derogant" (regulile generale nu derogă de la cele speciale) și "specialia generalibus derogant"(normele speciale derogă de la cele generale).
De altfel este de remarcat faptul că și legiuitorul european a stabilit în materia pretențiilor decurgănd din transporturile fluviale internaționale de mărfuri un termen de prescripție special de 1 an, art.16 par.3 din Convenția d l Siofok din 1989.
În raport cu cele mai sus prezentate, se constată că, în pronunțarea hotararii apelate, instanța de judecată aap rocedat la o corectă aplicare a dispozițiilor legale aplicabile în materie astfel că în considerarea celor ce preced, Curtea, urmează a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul maritim și fluvial formulat de apelanta reclamanta, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.16/MF din 14.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ROMÂNEASCĂ SA - SUCURSALA, cu sediul în C,-, -, județul C, având ca obiect pretenții.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 30 iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Pentru grefier, - -, aflată în semnează conf. art.261 alin.2 Cod procedură civilă, Grefier -, |
Jud.fond:
Tehnored.jud.-
4 ex./16.07.2008
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Adriana Gherasim
