Spete pretentii comerciale. Decizia 4/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 4/Ap. DOSAR NR-
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bujan JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu
- - - JUDECĂTOR 3: Liliana Dobrogeanu
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de suspendare și a apelului formulate de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A împotriva sentinței civile nr. 711/C din 21 iunie 2007, pronunțate de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr-, dosar înregistrat în urma strămutării de la Curtea de Apel Pitești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 ianuarie 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 24 ianuarie 2008.
CURTEA,
Constată că prin acțiunea formulată reclamanta Centrul Medical a chemat în judecată pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate A solicitând emiterea unei ordonanțe care să conțină somarea pârâtei la plata sumei de -,18 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale efectuate în luna decembrie 2006 și nedecontată până în prezent.
În motivarea acțiunii se arată că în baza raporturilor contractuale existente reclamanta a prestat pentru pârâtă servicii medicale în luna decembrie 2006 în valoare totală de -,50 lei, sumă din care s-au achitat numai 231.906,32 lei, iar pentru diferență pârâta refuză plata fără nici o justificare.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, conform art. 159 și art. 3434Cod procedură civilă, necompetență materială a Tribunalului Comercial Argeș, iar pe fond respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 711/21.06.2007 Tribunalul Comercial Argeșa admis acțiunea formulată de reclamanta Centrul Medical, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de -,16 lei și suma de 50.000 lei penalități de întârziere.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Între părți s-a încheiat contractul nr. A 039P/2006 având ca obiect furnizarea serviciilor medicale, urmat de acte adiționale.
Potrivit art. 6 lit.c și h din contract, pârâta se obligă să deconteze la termenele prevăzute contravaloarea serviciilor contractate, efectuate și raportate pe baza facturilor și a desfășurătoarelor privind activitatea realizată.
Dacă s-ar accepta punctul de vedere al pârâtei de a se deconta serviciile prestate numai în limita contractului s-ar produce o limitare a asiguraților la un anumit furnizor de servicii medicale dar și o încălcare gravă a drepturilor asiguraților garantat de Legea 95/2006.
Din suma de -,40 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale prestate în luna decembrie 2006 pârâta a acceptat la plată suma de -,32 lei.
Din contravaloarea serviciilor prestate în luna ianuarie 2007 în valoare de -,70 lei pârâta a achitat numai suma de 226.889,72 lei.
Creanța în sumă de -,16 lei este certă, lichidă și exigibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta CAS A solicitând în principal casarea cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar respingerea acțiunii.
În motivarea apelului pârâta arată următoarele:
Referitor la natura civilă a litigiilor s-a pronunțat irevocabil și Curtea de Apel Pitești prin decizia civilă nr. 757/22.06.2006, 746/22.06.2007, nr. 413/2.07.2007 prin care s-au casat sentințele Tribunalului Comercial Argeș și s-a dispus casarea cu trimitere spre competență soluționare Judecătoriei Pitești.
Art. 56 Cod comercial prevede că actul este comercial în afară de cazurile când legea ar dispune altfel.
Art. 246 al. 1 din Legea 95/2006 prevede că relațiile dintre furnizorii de servicii medicale sunt de natură civilă.
Competența de soluționare a litigiului aparține Comisiei de Arbitraj față de dispozițiile art. 20 al. 2 din contractul A 038 P/2006. Sintagma după caz a instanțelor de judecată se referă la intervenția instanței de judecată în situațiile prevăzute expres de art. 3434Cod procedură civilă când instanța reține cauza spre rejudecare.
Pe fond, între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii medicale paraclinice cu o valoare de contract anuală.
Pe fond, resursele alocate pentru decontarea serviciilor medicale acordate de reclamantă sunt prevăzute prin bugetul destinat asigurărilor sociale de sănătate, care nu poate fi suplimentat de furnizori, întrucât s-ar încălca art. 4 al. 2 din Legea 500/2002.
Pârâta are obligația decontării intimatei a serviciilor prestate numai în limita contractelor.
Prin depășirea valorii de contract, reclamanta a încălcat nu numai dispozițiile contractuale, dar și cele legale, respectiv art. 15 lit.d din 52/2005, art. 15 lit.d din 706/2006, pct. b art. 7 lit.d din contract.
Pârâta a formulat și o cerere de suspendare a executării sentinței instanței de fond până la soluționarea apelului, cu motivarea că s-a început executare silită, că există pericolul în situația duratei mari a procesului ca apelanta să nu-și mai poată recupera suma de -,16 lei.
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și probatoriul administrat, cu motivele de apel invocate, Curtea constată că apelul este fondat.
Sub aspectul competenței materiale generale, potrivit art. 298 al. 1 din Legea 95/2006 litigiile dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate pot fi soluționate, la solicitarea uneia dintre părți, pe calea arbitrajului în condițiile și procedurile dreptului comun.
Conform art. 20 al. 2 din contractul A 038P/2006 încheiat între părți, litigiile nesoluționate conform al. 1 sunt de competența Comisiei Centrale de Arbitraj, iar potrivit art. 17 al. 1 din contract în condițiile apariției unor noi acte normative în materie, care intră în vigoare pe durata derulării contractului, clauzele contractuale contrare se vor modifica și completa în mod corespunzător.
În speță ulterior încheierii contractului, după intrarea în vigoare a HG 706/2006, între părți s-a încheiat actul adițional A 38P2/2006 care modifica art. 20 al. 2 din contract în sensul în care litigiile nesoluționate conform al. 1 sunt de competența Comisiei de Arbitraj care va soluționa cauza potrivit legii sau, după caz, a instanțelor de judecată, deci competența este alternativă.
În ceea ce privește competența materială a instanței de judecată, potrivit art. 246 al. 1 din Legea 95/2006 relațiile dintre furnizorii de servicii mediale și casele de asigurări de sănătate sunt de natură civilă, ca atare contractul încheiat între A și Centrul Medical este un contract civil și nu un contract comercial, în temeiul legii.
Obiectul acestui contract este decontarea de servicii medicale.
Intimata a invocat în apărare dispozițiile art. 3 pct. 5, 4 și 7 Cod comercial.
Potrivit art. 3 pct. 5 Cod comercial sunt fapte de comerț, întreprinderile de furnituri.
Prestarea de servicii medicale către populație nu este o întreprindere de furnitură, întrucât medicii execută o profesie liberală, străină de orice speculă comercială, nu fac act de comerț.
Art. 4 din Codul Comercial instituie o prezumție de comercialitate pentru toate actele săvârșite de comerciant, dacă nu sunt de natură civilă. Ori, în speță, natura civilă a relațiilor dintre casa de asigurări de sănătate și furnizorii de servicii medicale rezultă expres din Legea 95/2006 privind reforma în sănătate.
Nu toate contractele și obligațiunile unui comerciant în sensul prevăzut de art. 7 Cod comercial sunt de natură comercială.
Definiția contractului comercial din OUG119/2007 care este o lege generală, nu este aplicabilă în speță, întrucât potrivit principiului potrivit căruia specialul derogă de la general, legea specială, în speță Legea 95/2006 în vigoare și în prezent prevede expres natura civilă a raporturilor juridice între casele de asigurări de sănătate și furnizorii de servicii medicale.
Susținerea intimatei că menționarea naturii civile a contractelor încheiate între și furnizorii de servicii medicale s-a realizat pentru a se face distincția față de natura administrativă a actelor în care o parte este o autoritate publică este neîntemeiată, textul art. 246 din Legea 95/2006 fiind neechivoc.
Este adevărat că nici o dispoziție procedurală nu atribuie competența după materia uneia din secțiile aceluiași tribunal, în speță secția civilă și secția comercială, însă în speță, sentința nu s-a pronunțat de către secția comercială a Tribunalului Argeș, ci de Tribunalul Comercial Argeș care este o instanță specializată, de sine stătătoare.
Față de considerentele mai sus arătate, în baza art. 297 al. 2 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul declarat de pârâta A împotriva sentinței Tribunalului Argeș, pe care o casează cu trimitere spre judecare în primă instanță Tribunalul Brașov - secția civilă.
Față de pronunțarea instanței asupra apelului, cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 711/2007 a Tribunalului Comercial Argeș până la soluționarea apelului, formulată de pârâtă va fi respinsă ca rămasă fără obiect.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate A împotriva sentinței civile nr. 711/21.06.2007, pronunțate de Tribunalul Comercial Argeș pe care o anulează.
Trimite cauza spre judecare în primă instanță Tribunalului Brașov - Secția civilă.
Respinge cerere de suspendare formulată de apelantă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red./28.01.2008
Dact./30.01.2008/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Carmen BujanJudecători:Carmen Bujan, Laura Fețeanu, Liliana Dobrogeanu
