Spete pretentii comerciale. Decizia 4/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.4/A-
Ședința publică din 21 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
Grefier: - --
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamanta - AUTO GENERAL MOTOR SA cu sediul în, sat, nr.487, str.C, -.6, jud.A, împotriva sentinței comerciale nr.609/C din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta - COM SRL cu sediul în P,-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat pentru apelanta-reclamantă și avocat A pentru intimata-pârâtă.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 239 lei potrivit chitanței nr.-/16.01.2009 (fila 29 din dosar) și cu timbrul judiciar în valoare de 3 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care apărătorii părților precizează că nu au de formulat cereri prealabile.
Instanța constatând apelul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lui.
Avocat având cuvântul pentru apelanta-reclamanta - Auto General Motor SA susține oral motivele de apel așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, desființarea sentinței tribunalului și pe fond admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei de 6586,65 lei reprezentând contravaloare marfă și respingerea cererii reconvenționale.
Apreciază că potrivit dispozițiilor art.261 al.1-5 Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond este nemotivată în fapt și în drept, față de obiectul contractului dintre părți. În raport de obiectul acțiunii, instanța de fond ar fi trebuit să stabilească, în primul rând, care dintre părți nu și-a îndeplinit obligația contractuală. De asemenea, precizează că certificatul de garanție a fost înmânat reprezentantului pârâtei împreună cu factura și cu declarația de conformitate.
Solicită obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței de la dosar.
Avocat A, având cuvântul pentru intimata-pârâtă - Com SRL, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică. Arată că viciile bunurilor nu au fost invocate la instanța de fond. Reprezentantul intimatei-pârâte a semnat de primirea facturii dar nu a primit și cele două documente, respectiv certificatul de garanție, care se semnează separat și se eliberează în două exemplare și declarația de conformitate. Marfa a fost returnată apelantei-reclamante, existând semnătura reprezentantului acesteia, privind primirea mărfii.
Depune la dosar concluzii scrise și precizează că nu solicită obligarea apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
În replică, apărătorul apelantei-reclamante precizează că nu există temei legal prin care comerciantul să fie obligat să elibereze certificatul de garanție în dublu exemplar.
De asemenea, precizează faptul că la data concilierii nu a fost întocmit niciun proces verbal, primind de la initimata-pârâtă doar adresa nr.520/19.09.2006 (fila 49 din dosar).
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria Pitești sub nr- la data de 27.02.2007, reclamanta Auto General Motor a chemat în judecată pe pârâta Com solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 6.586,65 lei, reprezentând diferență debit din factura nr.-/06.07.2005, la plata penalităților de întârziere calculate conform art.7 din Contractul nr.325/28.03.2005, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâta și a comenzii făcute de aceasta, a vândut pârâtei 495 bucăți "bacuri blocare toron 7x3 mm" la prețul de 7.657,65 lei, emițând factura nr. -/06.07.2005 pe care, directorul societății pârâte, a semnat-o și a acceptat-o la plată. Factura a fost achitată parțial cu biletul la ordin nr.391/28.02.2006, rămânând neachitată o diferență de 6.586,65 lei.
Marfa a fost ridicată de directorul societății pârâte care a primit factura însoțită de declarația de conformitate și de certificatul de garanție, fără să facă vreo obiecțiune. De asemenea, pârâta nu a notificat-o niciodată pe reclamantă despre viciile ascunse ale mărfii vândute.
Reclamanta a mai arătat că pârâta nu s-a prezentat la concilierea părților și nici nu a contestat debitul adus la cunoștință.
La data de 04.05.2007 reclamanta a renunțat la judecata capătului de cerere privind penalitățile de întârziere.
La data de 08.06.2007, pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând respingerea acțiunii reclamantei și rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare din culpa exclusivă a vânzătoarei pentru neexecutarea obligațiilor contractuale, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâta a arătat că în derularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamanta s-au efectuat trei livrări de marfă din care două au fost achitate de către pârâtă. Ultima livrare s-a făcut cu factura nr.-/6.07.2005 fără ca reclamanta vânzătoare să transmită odată cu marfa către cumpărătoare și declarația de conformitate, certificatul de garanție, buletinul de analiză și buletinul de încercări mecanice, potrivit obligațiilor stipulate în art.10 și art.20 din Contract. Înscrisurile nu au fost eliberate nici ulterior, ceea ce a pus-o pe pârâtă în imposibilitatea de a revinde bunurile.
Primele două livrări au fost achitate pe baza promisiunii reclamantei vânzătoare că va elibera documentele de calitate și garanție.
În apărare, pârâta a invocat excepția de neexecutare a contractului în sensul că reclamanta nu-i poate cere executarea contractului, câtă vreme ea însăși nu și-a executat obligația contractuală.
Prin sentința nr.7546/21.12.2007, Judecătoria Pitești a respins acțiunea reclamantei și a admis cererea reconvențională. A dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare și a obligat-o pe reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante 1008,30 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta.
Prin decizia nr.73/R-C/15.05.2008, Tribunalul Comercial Argeș a admis recursul, a casat sentința și a reținut-o spre judecată în primă instanță, apreciind că rezoluțiunea contractului este o cerere neevaluabilă în bani de competența exclusivă a tribunalului, competență care nu poate fi încălcată prin aplicarea dispoz. art. 17.proc.civ.
Prin sentința nr.609/C/16.09.2008, Tribunalul Comercial Argeș, judecând în primă instanță, a respins acțiunea reclamantei și a admis cererea reconvențională, dispunând rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, cu obligarea reclamantei la plata sumei de 1008 lei - cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței s-a reținut că din nicio probă a dosarului nu rezultă că reclamanta a eliberat certificatul de garanție și declarația de conformitate, astfel încât în mod justificat pârâta nu a achitat tot prețul mărfii.
Totodată, s-a reținut îndeplinirea condițiilor pentru rezoluțiunea judiciară și incidența dispozițiilor art. 969, 970, 1020 și 1021 Cod civil. Astfel, reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau, obligația neexecutată fiind considerată esențială la încheierea contractului. Reclamanta a fost pusă în întârziere prin însăși cererea reconvențională.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat obligarea intimatei pârâte la plata cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
1. Cu privire la cererea principală, instanța nu a stabilit care dintre părți nu și-a îndeplinit obligația contractuală și nu a menționat care dintre clauzele contractuale nu a fost neîndeplinită.
De vreme ce instanța nu a reținut excepția de neexecutare a contractului invocată de către pârâtă, nu este întemeiată afirmația că neplata prețului de către pârâtă este justificată de refuzul reclamantei de a-și executa obligația de predare a documentelor. Excepția de neexecutare a contractului nu putea fi reținută pentru că nu este îndeplinită condiția ca părțile să nu convenit un termen de executare a uneia dintre obligațiile reciproce. Ori, în speță părțile au convenit ca plata contravalorii facturilor să le facă cu ordin de plată în termen de 30 de zile, renunțând astfel la simultaneitatea prestațiilor.
2. Cu privire la cererea reconvențională, instanța nu a arătat care obligație nu a fost executată de către reclamantă și ce clauză contractuală o prevedea. În contract nu există obligație distinctă de predare sub semnătură a declarației de conformitate și a certificatului de garanție. Ca atare, aceasta nu poate fi considerată o obligație esențială pentru încheierea contractului. Părțile au stabilit că actele respective vor însoți factura.
Factura a fost semnată de reprezentantul pârâtei odată cu ridicarea mărfii, fără obiecțiuni. Ulterior, timp de 1 an și 3 luni, până la momentul concilierii prealabile litigiului de față, pârâta nu a invocat neprimirea documentelor.
De asemenea, pârâta nu a reclamat vicii de calitate. Documentele i-au fost predate odată cu factura.
Declarația de conformitate a fost întocmită potrivit modelului din nr.HG1022/2002, iar certificatul de garanție a fost întocmit și predată pârâtei într-un exemplar, fiind actul în baza căruia cumpărătorul poate reclama calitatea bunului în perioada de garanție.
Instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 67 Cod comercial și 1020-1021 Cod civil. Pârâta este cea care nu și-a executat obligația contractuală, iar rezoluțiunea reprezintă o încurajare pentru nerespectarea contractului.
Pe de altă parte, reclamanta nu a fost pusă în întârziere conform art.1079 cod civil și nu i-a fost vreodată imputată neexecutarea obligațiilor.
Examinând sentința prin prisma motivelor de apel, în raport de dispozițiile art. 282 și următoarele Cod pr.civilă, Curtea constată că apelul este fondat.
1. Părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.325/110/28.03.2005 privind vânzarea de către reclamanta - Auto General Motor SA către pârâta - Com SRL a unor produse, în funcție de cantitățile, calitățile și termenele stabilite prin comenzile transmise de cumpărătoare. Plata s-a stabilit a se face cu ordin de plată în termen de maxim 30 de zile de la facturarea mărfii.
În aceste condiții ce caracterizează o vânzare-cumpărare prin prestații succesive și nesimultane este admis unanim în literatura juridică și în jurisprudență că nu se poate invoca excepția de neexecutare a contractului ca mijloc de apărare pentru partea de la care se pretinde executarea obligațiilor.
Astfel, potrivit art. 1.com. raportat la art. 1322 Cod civil, vânzătorul nu este dator să predea lucrul dacă cumpărătorul nu plătește prețul și nu are stabilit un termen de plată.
Prin urmare, în materia vânzării, lipsa de simultaneitate a prestațiilor reciproce nu îndreptățește părțile să invoce excepția de neexecutare a contractului.
Pe de altă parte, chiar și simultane de ar fi fost prestațiile părților, excepția de neexecutare nu poate fi invocată dacă partea cărei i se opune nu este vinovată de o neexecutare suficient de importantă încât să echivaleze cu neexecutarea contractului.
Ori, în speță, obiectul principal al contractului l-a constituit vânzarea-cumpărarea unor produse, potrivit cererii cumpărătoarei. La art. 9 și art. 10 din Contract părțile au prevăzut că livrarea mărfii se consideră realizată la momentul ridicării acesteia de către delegatul cumpărătoarei și că orice livrare de produse se face pe bază de factură însoțită de declarație de conformitate și certificat de garanție.
Potrivit art. 20 și art. 21 din Contract "mărfurile vor fi însoțite de factura fiscală, declarația de conformitate și certificatul de garanție", trecând în "proprietatea cumpărătorului la data ridicării lor de către delegatul cumpărătorului prin recepție cantitativă efectuată la sediul vânzătorului".
Prin urmare, în afară de obligația de a transmite proprietatea asupra unor mărfuri, vânzătoarea nu și-a sumat și alte obligații esențiale și a căror nerespectare să împieteze asupra vânzării înseși.
Ori vânzarea s-a realizat, de vreme ce reprezentantul legal al cumpărătoarei pârâte-reclamante a ridicat marfa prevăzută în factura nr. -/6.07.2005 de la vânzătoarea reclamantă-pârâtă, a primit factura și a semnat-o (11), iar ulterior a și achitat-o parțial.
Predarea în sine a documentelor de calitate și garanție nu este prevăzută de părți ca o obligație esențială a vânzării, iar acest lucru nu se poate prezuma.
De asemenea, predarea documentelor respective nu este prevăzută de părți ca element al obligației vânzătorului de garanție pentru viciile ascunse ale mărfurilor vândute ori pentru nerespectarea calității mărfurilor.
Dimpotrivă, părțile au prevăzut în contract clauza referitoare la "abaterile calitative" și "viciile ascunse" ale mărfurilor și la răspunderea lor în legătură cu aceste aspecte (art.14-19), fără a plasa predarea documentelor de calitate și garanție pe o poziție atât de importantă încât să determine însăși valabilitatea vânzării.
Pârâta-reclamantă nu a invocat, de altfel, nici existența unor vicii ascunse ale mărfurilor, nici existența unor deficiențe calitative care să pună în discuție însăși îndeplinirea obligației de predare a mărfurilor.
Invocarea dispozițiilor HG1022/2002 (21 dosar judecătorie) ca temei pentru obligația esențială a reclamantei de vânzare a mărfurilor nu poate fi reținută, întrucât inexistența declarației de conformitate atrage răspunderea contravențională în condițiile art.7 din HG, pe când răspunderea față de cumpărător are alt temei legal decât actul normativ respectiv.
Deși nu a indicat în mod expres că reține excepția de neexecutare a contractului, prima instanță a reținut că în mod legitim a refuzat pârâta-reclamantă să achite integral contravaloarea mărfii din factura nr. -/2005, întrucât reclamanta-pârâtă nu a dovedit că și-a executat obligația de predare a documentelor de conformitate și garanție. Ori, reținerea unui astfel de motiv în condițiile sus arătate nu este întemeiată.
2. În privința cererii reconvenționale, prima instanță a reținut că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația esențială pentru încheierea contractului și că aceasta a fost pusă în întârziere prin cererea de chemare în judecată-reconvențională.
Așa cum s-a arătat anterior, obligația în sine de predare a documentelor de calitate și garanție nu este esențială pentru încheierea actului juridic, în lipsa unei stipulații exprese a părților. Ceea ce nu înseamnă că reclamanta nu avea față de cumpărătoare obligația de garanție pentru vicii și obligația de garanție pentru calitatea mărfurilor. Însă această obligație a fost reglementată de părți, în art.17-19 din contract.
Însă, chiar esențială de ar fi apreciată obligația respectivă, desființarea vânzării nu poate interveni.
Astfel, pârâta-reclamantă a afirmat că, odată cu marfa și factura, nu a primit și documentele de calitate. Având în vedere că a invocat un fapt negativ, revenea reclamantei-pârâte sarcina de a proba faptul pozitiv contrar.
Aceasta a depus la dosar copie de pe declarația de conformitate nr. 658/06.07.2005 cu privire la mărfurile facturate prin factura nr. -/6.07.2005 (58, 11 și 10 dosar judecătorie) și a afirmat că a predat reprezentantului cumpărătoarei și certificatul de garanție care, folosindu-i exclusiv acesteia, a fost întocmit într-un singur exemplar (21 cererea de apel).
Întrucât în contract nu s-a prevăzut întocmirea documentelor respective în dublu exemplar și semnarea lor de către ambele părți sau orice altă măsură care să dovedească întocmirea și predarea lor, instanța are de stabilit realitatea faptică a executării obligației comerciale a vânzătoarei din prezumții.
Astfel, în art. 10 și art. 20 din Contract s-a prevăzut că livrarea mărfurilor se face odată cu înmânarea facturii, însoțită de documentele de calitate și garanție, către cumpărătoare.
În fapt, reprezentantul cumpărătoarei a ridicat marfa de la vânzătoare și a primit și semnat factura, factură care ulterior a fost plătită parțial.
Dând interpretare dispozițiilor contractului în sensul că acesta să producă efecte juridice, Curtea reține că odată recepționată cantitativ marfa, primită și semnată factura și neexprimate obiecțiuni referitoare la lipsa documentelor de calitate și garanție, se prezumă că acestea au fost primite de către reprezentantul cumpărătoarei odată cu marfa și factura.
Faptul că la data de 1.03.2006, cumpărătoarea a încercat returnarea mărfurilor pentru lipsa tuturor documentelor de calitate, inclusiv a vizei unui laborator de încercări și pentru că marfa nu a fost livrată la termenul din comandă (53 și 10 dosar judecătorie) nu este de natură să răstoarne prezumția că, la momentul recepționării mărfii și primirii facturii, s-au primit și actele de garanție și calitate, prezumție bazată pe dispozițiile contractului și pe acțiunile reprezentantului cumpărătoarei, acțiuni conforme cu contractul.
În plus, se constată că motivele de returnare a mărfii, pe de o parte, nu indică ce anume documente de calitate vizează și, pe de altă parte, impun viza unui laborator de încercări - condiție neprevăzută în contract.
Doar în răspunsul la invitația de conciliere prealabilă litigiului (49 dosar judecătorie), pârâta-reclamantă a invocat în mod concret lipsa declarației de conformitate, declarație depusă în copie la dosar - așa cum s-a arătat mai sus - de către reclamanta-pârâtă.
Pentru cele expuse, văzând dispozițiile art. 969 Cod civil potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, constatând că nu există condițiile legale pentru invocarea excepției de neexecutare a contractului și nici cauze de desființare a vânzării, Curtea va admite apelul și va schimba sentința în sensul că va admite acțiunea reclamantei, o va obliga pe pârâtă la plata sumei de 6586, 85 lei cu titlu de diferență preț și va respinge cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă și constatând culpa procesuală a pârâtei la judecata fond și în apel,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta - AUTO GENERAL MOTOR SA cu sediul în, sat, nr.487, str. C, -.6, jud. A, împotriva sentinței comerciale nr.609/C din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta - COM SRL cu sediul în P,-, jud.
Schimbă sentința în sensul că admite cererea reclamantei - pârâte și obligă pe pârâta - reclamantă la plata sumei de 6586,65 lei diferență preț, respingând cererea reconvențională formulată de pârâta - COM SRL ca neîntemeiată.
Obligă pe intimata pârâtă-reclamnantă să plătească apelantei reclamante-pârâte suma de 2.420 lei reprezentând cheltuieli de judecată în fond și apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/6 ex/13.02.2009
Jud.fond
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Andreea Tabacu
