Spete pretentii comerciale. Decizia 4/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.4/MF
Ședința publică din 04 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 2: Georgiana Pulbere
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul maritim și fluvial formulat de apelanta reclamantă - -, cu sediul în C, port, județ C, împotriva Sentinței civile nr.44/MF din 13.08.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă -, cu sediul în G,-, județ G, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelanta reclamantă avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr.-/03.12.2009, depusă la dosar, iar pentru intimata pârâtă se prezintă consilier juridic, în baza împuternicirii nr.5600/216 din 30.11.2009 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art.87 și urm.Cod pr.civilă.
Apelul este motivat și timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.405 lei, conform Ordinului de plată nr.5126 depus la dosar și timbru judiciar în cuantum de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Întrebate fiind, părțile arată că nu mai înscrisuri de depus sau cereri prealabile de formulat, apreciind dosarul în stare de judecată și solicitând acordarea cuvântului asupra fondului.
Curtea, luând act că nu mai sunt înscrisuri de depus sau cereri prealabile de formulat și socotindu-se lămurită, în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod pr.civilă, constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul asupra fondului.
Apărătorul apelantei reclamante, avocat, având cuvântul arată că, pretențiile apelantei reclamante au fost admise în parte de instanța de fond, în legătură cu acordarea dobânzilor de întârziere în plata unor facturi.
- Arată apărătorul apelantei reclamante că, pârâta a contestat modul de calcul al penalităților de întârziere, întrucât s-a stabilit în mod greșit numărul de zile de întârziere, dar precizează că, data plății nu este data ordinului emis de bancă, depunând în acest sens un extras din doctrină.
Deși raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, a confirmat calculul dobânzilor efectuat de apelanta reclamantă, instanța de fond în considerente face trimitere la expertiza efectuată, dar nu are în vedere concluziile acesteia.
Concluzionează apărătorul apelantei reclamante că, pretențiile - - sunt fondate și trebuie admise în totalitate.
- În referire la obligarea pârâtei la plata unei facturi reprezentând contravaloare reparații la instalațiile de descărcare, arată apărătorul apelantei reclamante că, în cauza de față trebuia constatată fapta ilicită comisă de intimata pârâtă - proprietar al mărfii -, constând în aducerea unei mărfi care nu corespundea calitativ parametrilor stabiliți în contract și care, consecință imediată, a produs deteriorarea utilajelor folosite la descărcarea ei. Existând raport de cauzalitate, vinovăția este prezumată, prejudiciul fiind echivalent cu costul reparațiilor ce a fost suportat de apelanta reclamantă.
Pârâta s-a apărat arătând că deteriorarea echipamentelor - -, s-ar fi constatat în condiții de lipsă de opozabilitate, deși proba cu raportul finalizat de un expert independent s-a administrat în concordanță cu dispozițiile contractuale.
Față de înscrisurile depuse, coroborate cu o interpretare logică, concluzionează apărătorul apelantei reclamante că pretenția este fondată.
- Referitor la obligarea pârâtei la plata unei facturi reprezentând costul unor operațiuni de manevră navă în sumă de 21.111 lei, menționează apărătorul apelantei reclamante că, solicită admiterea pretenției integral, întrucât pârâta nu a plătit această sumă considerând-o prea mare, dat fiind că manevra s-a efectuat între două nave ale terminalului și că ea este la nivelul unei manevre ce s-ar efectua între două terminale diferite.
Instanța de fond a reținut că această prestație trebuie suportată de armatorul navei și nu de intimata pârâtă.
Intr-adevăr prețul unei astfel de manevre trebuie suportat de armator, dar relațiile armator - navlositor (intimata pârâtă) sunt superioare apelantei reclamante care nu poate interveni, deoarece prețul manevrei este stabilit de prestatorul ei - compania de remorcaj pilotaj pe baza normelor de siguranță a navigației impuse de reglementările portuare.
Solicită a se lua act că, în condițiile în care apelul va fi admis, solicită și obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată în totalitate, depunând în acest sens la dosar ordinul de plată reprezentând valoarea acestora.
Reprezentantul convențional al intimatei pârâte, consilier juridic, având cuvântul, învederează instanței că își susține apărările formulate prin întâmpinare.
- Referitor la contravaloarea unor facturi reprezentând penalități de întârziere arată că, instanța de fond a apreciat corect și legal valoarea acestora, deoarece apelanta reclamantă a determinat greșit perioada de întârziere la facturile achitate.
Precizează reprezentantul convențional al intimatei pârâte că, în conformitate cu dispozițiile art.13 lit."b" din Legea nr.469/2002, termenul de scadență este sfârșitul lunii calendaristice, iar dacă aceste zile nu sunt lucrătoare, scadența devine prima zi lucrătoare, dată de la care se calculează și perioada de întârziere.
Instanța de fond a reținut corect că, cu ordinul de plată nr.7125 s-a efectuat plata contravalorii unor facturi la data de 06.07.2006, iar apelanta reclamantă a calculat penalități de întârziere începând cu data de 07.07.2006.
Prin urmare instanța de fond a apreciat corect că, din calculul penalităților de întârziere rezultă că, apelanta reclamantă a determinat în mod greșit perioada de întârziere, luând în considerare o zi în plus, iar valoarea penalităților este conform calculului efectuat de intimata pârâtă.
- Cu privire la contravaloarea facturii de reparații, învederează instanței faptul că, întrucât obligația intimatei pârâte de reparare a instalațiilor de descărcare nu este specifică obiectului contractului și deci nu-și are izvorul în convenția părților, se circumscrie sferei ilicitului delictual.
Solicită instanței a constata legalitatea soluției dată de instanța de fond referitor la capătul de cerere privind contravaloarea facturii de reparații.
- Față de obligarea intimatei pârâte la plata contravalorii facturii de manevră, învederează apărătorul acesteia că, nava a fost manevrată între două dane aflate la terminalul - -, instanța de fond reținând corect că, potrivit art.5 lit."g" din contract, costurile de manevră de la prima la a doua dană sunt în sarcina armatorului, urmând a fi suportate de către acesta și nu de destinatarul mărfurilor transportate de navă.
Pe cale de consecință, solicită respingerea apelului declarat de apelanta reclamantă și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond.
Curtea rămâne în pronunțare.
A
Asupra apelului maritim și fluvial, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, Secția Maritimă și Fluvială sub nr- reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâta -, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.494.571,72 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor, taxelor de depozitare, a manevrelor navelor, despatch și dobânzi la facturile emise în anii 2006 și 2007.
Prin Sentința civilă nr.44/MF din 13.08.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, Secția Maritimă și Fluvială s-a admis, în parte, acțiunea astfel formulată, obligând pârâta la plata către reclamantă a următoarelor sume de bani: 8.000,76 lei cu titlu de contravaloare depozitare marfă, 232.869,84 lei dobânzi contractuale, 81.652,77 despatch aferent anului 2006 și 1.032.334,44 lei despatch aferent anului 2007; a respins celelalte pretenții ca nefondate, iar pârâta a mai fost obligată și la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 27.627,10 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele, reclamanta - -, în calitate de prestator, a încheiat cu pârâta G -, în calitate de beneficiar, contractul de prestații nr.4410/402/19.04.2006 ce are ca obiect descărcarea de către prestator a navelor maritime sosite cu materii prime din import pentru beneficiar, manipularea și depozitarea corespunzătoare a acestora precum și încărcarea materiilor prime în barje și/sau vagoane.
Contractul a intrat în vigoare la data de 01.04.2006 și a încetat la data de 31.03.2008, conform art. 3, astfel cum a fost modificat prin Actul adițional nr. 1/31.03.2007.
În art.5, părțile au reglementat timpul de stalii (lit.b), ratele de descărcare (lit.d), precum și contrastaliile (lit.f).
Potrivit art.10 lit.a, plata prestațiilor efectuate se va face pe bază de facturi emise de prestator, termenul scadent fiind sfârșitul următoarei luni în care s-au emis facturile.
pentru descărcare, încărcare și transbord direct pentru diferitele tipuri de marfă, sunt prevăzute în art.8 lit.a din contract, iar pentru depozitare, în art.8 lit.
Pentru întârzieri la plata facturilor peste termenul de scadență, beneficiarul (în speță pârâta), va plăti prestatorului (reclamanta), o dobândă de 0,06% pe zi la echivalentul în lei al soldului în euro (art.13 lit.b).
În ceea ce privește depozitarea materiilor prime, art.17 lit.b5 prevede că, prestatorul va asigura depozitarea scutită de taxă pentru beneficiar, dar nu mai mult de 90 de zile de la terminarea descărcării navei maritime. Peste această perioadă, tariful de depozitare este cel reglementat în art.8 lit.d (0,0032 euro/tonă pentru fiecare zi).
Pentru depozitarea mărfii descărcate de pe nave pentru o perioadă mai mare de 90 de zile, reclamanta a emis facturile nr.-/08.05.2006 în valoare de 50,63 lei, nr.-/10.05.2006 - 4.567,83 lei și nr.-/15.05.2006- 3.382,3 lei, valoarea totală a acestora fiind de 8.000,76 lei.
Având în vedere, pe de o parte, că pârâta nu a contestat efectuarea acestei prestații, ci doar durata ei, iar pe de altă parte, că apărările pârâtei în sensul că nu a restricționat expedierea mărfii, iar depozitarea pe o perioadă mai mare de 90 de zile este imputabilă reclamantei, nu au fost dovedite cu nici un mijloc de probă în condițiile art. 1169 Cod civil, instanța a apreciat, în raport de art.17 lit. b5 și art.8 lit.d din contract, că pârâta datorează taxele de depozitare.
II. Conform art.5 lit. f2, balanța de demurrage/despatch va fi reglementată direct între părți în termen de 30 de zile de la terminarea descărcării navei, separat de prestațiile de încărcare/descărcare, iar în acest sens, potrivit art.5 lit. f3, părțile vor furniza documentele necesare.
Potrivit înțelegerii încheiată la data de 13.07.2007, în care se menționează navele operate, rata de demurrage/despatch și perioada de încărcare a fiecărei nave, părțile au căzut de acord asupra valorii demurrage-ului (179.405,05 USD) și a celei de despatch (253.185,37 USD).
Facturile de despatch aferente anului 2006 se regăsesc la filele 91-112, dintre care unele au fost stornate în urma Agreement-ului din 13.07.2007, acestea regăsindu-se la filele 112-114, 117-120, 124-128.
Pentru anul 2007 facturile de despatch sunt la filele 132-136, 140-199.
facturilor emise în perioada 01.01.2006-31.12.2006 se află la filele 114-115.
Pârâta nu a contestat existența acestei înțelegeri și nu a formulat nici o apărare referitor la această pretenție.
III. Reclamanta pretinde contravaloarea dobânzii convenționale pentru 149 de facturi emise în perioada 01.04-31.10.2006 și care au fost achitate după scadență, precum și dobânda aferentă celor 79 de facturi scadente ulterior datei de 31.10.2006.
Potrivit calculului prezentat de reclamantă, cuantumul total al dobânzilor este de 53.621,5 lei pentru facturile emise până la data de 31.10.2006 și de 27.673,08 lei pentru cele ulterioare datei menționate.
Raportul de expertiză contabilă întocmit de doamna expert a confirmat calculul dobânzilor efectuat de reclamantă (filele 17-24 vol. II).
Pârâta, în mod întemeiat, contestă modul de calcul al penalităților de întârziere, întrucât s-a stabilit în mod greșit numărul de zile de întârziere.
Astfel, cu ordinul de plată 7125 în valoare de 4.011.555,42 lei s-a efectuat plata unor facturi la data de 06.07.2006, ori reclamanta a calculat penalități începând cu data de 07.07.2006.
De asemenea, plățile efectuate cu ordinele de plată nr. 7818, 9010, 11544 și 12980 s-au efectuat în datele de 01.08.2006, 31.08.2006, 31.10.2006 și respectiv 07.12.2006, iar calculul reclamantei a stabilit în plus o zi la perioada de întârziere.
Aceste aspecte au făcut obiectul obiecțiunilor la raportul de expertiză, însă doamna expert și-a menținut punctul de vedere asupra tuturor concluziilor prezentate.
Având în vedere că, atât din calculul reclamantei, cât și din cel al expertului contabil rezultă că, s-a determinat în mod greșit perioada de întârziere, prin luarea în considerație în plus a unei zile de întârziere la facturile achitate cu ordinele de plată menționate mai sus, instanța a reținut că valoarea penalităților de întârziere este de 232.869,84 lei, conform calcului pârâtei.
IV. Reclamanta a solicitat și contravaloarea facturii nr. -/29.06.2006, reprezentând reparații la instalațiile de descărcare, reparații determinate de inundarea navei Mineral și îngreunarea mărfii de descărcat. Apreciind că pârâta și-a încălcat obligația contractuală prevăzută de art.15, în sensul că, nu a informat prestatorul și cărăușul mărfii despre infestarea mărfii în maximum 48 de ore de la sosirea mărfii, reclamanta apreciază că, sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale.
Clauza contractuală invocată prevede că "în cazul în care prestatorul a produs din vina sa un prejudiciu beneficiarului, va răspunde în baza legii române. Beneficiarul este obligat să informeze prestatorul și cărăușul mărfii despre orice amestec de marfă, infestare etc. în maximum 48 de ore de la sosirea mărfii la destinație. și cărăușul mărfii vor trimite câte un reprezentant, care vor verifica marfa, în maximum 72 de ore de la primirea notificării de la beneficiar. Procesul verbal care se va încheia cu privire la aceste verificări constituie baza pentru obligațiile fiecărei părți implicate."
Această prevedere contractuală nu reglementează răspunderea prestatorului în cazul infestării mărfii, ci stabilește doar procedura de constatare a situației respective, care ar constitui premisa răspunderii ulterioare.
Cât timp obligația pârâtei de reparare a instalațiilor de descărcare nu corespunde unui drept corelativ al reclamantei reglementat de contract și de altfel nici nu este una specifică obiectului contractului, răspunderea prestatorului pentru cazul invocat de reclamantă, nu își are izvorul în convenția părților, ci se circumscrie sferei ilicitului delictual, ceea ce are drept consecință inaplicabilitatea dispozițiilor art. 969 Cod civil.
În ceea ce privește prestația constând în manevre, instanța a reținut că, potrivit art.5g din contract, "costurile de manevră de la prima la a doua dană sunt în sarcina armatorului".
Potrivit deconturilor la factura nr.-/29.09.2006, manevrele pentru nava au fost între două dane aparținând reclamantei (filele 68, 70 și 72), astfel că, în cauză devine incidentă clauza contractuală invocată, în considerarea căreia valoarea manevrelor urmează să fie suportată de armatorul navei menționate și nu de destinatarul mărfurilor transportate de navă.
În cauză sunt incidente dispozițiile art.969 cod civil (invocate de reclamantă drept fundament al pretențiilor pretinse), în conformitate cu care "convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante".
Acest principiu exprima obligativitatea contractului, de la care părțile nu se pot sustrage.
In virtutea obligativității astfel consacrate, reclamanta, care și-a îndeplinit obligațiile de predare a bunurilor prevăzute în anexele la contracte, este îndreptățită a pretinde pârâtei executarea plății chiriei.
Potrivit art.1073 Cod civil, "creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației", iar dacă acest lucru nu este cu putință, el "are dreptul la dezdăunare". Aceste dezdăunări reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare de către debitor.
Părțile au convenit asupra cuantumului despăgubirilor datorate de pârâtă în cazul neexecutării sau executării cu întârziere a obligației de plată a serviciilor prestate de reclamantă prin inserarea în contractul încheiat a unei clauze penale.
Așadar, reclamanta are dreptul de a pretinde și de a obține de la pârâtă echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit, ca urmare a neexecutării sau executării cu întârziere a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate.
Față de considerentele de fapt și de drept prezentate, instanța a admis acțiunea reclamantei, obligând pârâta la plata sumelor pretinse cu titlu de depozitare marfă, dobânzi contractuale și despatch. restul pretențiilor fiind neîntemeiate (reparații și manevre navă).
In temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, constând în taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor admise, timbru judiciar, onorarii de avocat și expert).
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta - -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-a arătat că, reclamanta a pretins suma de 272.887,91 lei iar instanța de fond a acordat numai suma de 232.869,84 lei, reținându-se că pârâta a contestat în mod întemeiat calculul efectuat de reclamantă; prin concluziile expuse în raportul de expertiză cât și prin răspunsul la obiecțiunile formulate de pârâtă expertul a indicat că modul de calcul al reclamantei este cel corect, astfel că numai printr-o greșeală de apreciere a acestei probe nu s-a acordat și suma de 40.018,07 lei cu titlu de dobânzi de întârziere la plata facturilor.
Este greu de înțeles de ce judecătorul fondului a reținut existența unei răspunderi civile delictuale în ce privește plata facturii reprezentând contravaloarea unor reparații la instalațiile de descărcare, reparații determinate de inundarea navei Mineral. Răspunderea contractuală presupune ea însăși o faptă ilicită. Fapta ilicită comisă de pârâtă proprietar al mărfii constă în aducerea unei mărfi care nu corespunde calitativ parametrilor stabiliți în contract și care, consecința imediată, a produs deteriorarea utilajelor folosite la descărcarea ei. Există prin urmare raport de cauzalitate, vinovăția fiind prezumată, prejudiciul echivalent cu costul reparațiilor suportate de reclamantă. Mai mult decât atât factura reprezentând costul acestor reparații nu a fost refuzată la plată în termenii contractului, astfel că această pretenție urma a fi achitată.
O altă cheltuială care nu a fost acordată de instanța de fond o reprezintă operațiunile de pilotaj și remorcaj între două terminale diferite a navei cu motivarea că această prestație trebuie suportată de armatorul navei și nu de pârâtă. Este adevărat că prețul unei astfel de manevre trebuie suportat de armator, însă relațiile armator-navlositor (pârâtă) nu sunt cunoscute reclamantei, care rămâne terț față de acesta.
Pentru situația admiterii apelului hotărârea instanței de fond urmează a fi reformată și sub aspectul cheltuielilor de judecată.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe, din perspectiva criticilor formulate, Curtea consideră apelul nefondat, motivat de următoarele considerente:
Plecând de la cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată Curtea constată că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata următoarelor servicii: taxele de depozitare, despatch, dobânzi la facturi emise în anii 2006 și 2007, contravaloare reparații și manevre nave.
Aceste solicitări își au izvorul în contractul de prestații nr.4410/402/19.04.2006, în vigoare până la data de 31.03.2008, potrivit ultimului act adițional nr.1 din 31.03.2007.
Raportat la pretențiile solicitate, Curtea va reține din cuprinsul acestui contract numai dispozițiile incidente în prezenta cauză, astfel:
Art.2 stabilește că obiectul contractului îl constituie descărcarea de către prestator ( - - - apelanta reclamantă ) a navelor maritime sosite cu materii prime din import pentru beneficiar ( - G - - intimata pârâtă ), manipularea și depozitarea corespunzătoare a acestora precum și încărcarea materiilor prime în barje și/sau vagoane.
Art.5.2 lit.c, referitor la condițiile de descărcare, în cazul când mărfurile sunt înghețate, lipite, tasate, pietrificate, lipicioase sau hambarele sunt inundate și pentru manipularea acestor mărfuri sunt necesare operațiuni suplimentare în afara proceselor tehnologice de manipulare de manipulare normală a mărfurilor, timpul efectiv folosit pentru operarea acestor mărfuri se va considera ca timp normat.
Pentru acest caz raportul încheiat de către inspectorul Beneficiarului va fi luat în considerare. În caz de refuz, datele prezentate de inspectorul independent vor fi considerate finale. În cazul în care datele/rapoartele nu vor fi înregistrate în, clauzele menționate mai sus se vor aplica.
Art.5.f reglementează contrastalii/dispatch în sensul că, balanța demurrage/dispatch va fi reglementată direct între prestator și beneficiar în termen de 30 zile de la terminarea descărcării navei separat de prestațiile portuare de încărcare/descărcare.
Art.5.2 referitor la manevre/ore suplimentare, dacă se cere oad oua dană sigură, timpul de manevră nu va curge ca timp de stalii; costurile de manevră de la prima la a doua dană sunt în sarcina armatorului.
Art.10 referitor la modalitățile de plată, prevede că plata se va face pe bază de facturi emise de prestator iar termenul scadent pentru facturile emise într-o lună calendaristică este sfârșitul următoarei luni calendaristice.
Pentru întârzieri la plata facturilor peste termenul de scadență, art.13 lit.b stabilește că beneficiarul va plăti prestatorului dobânda la de 0,06 % pe zi la echivalentul în RON al soldului în EUR.
Art.17.5 referitor la depozitarea materiilor prime, stabilește că prestatorul va asigura depozitarea scutită de taxă pentru beneficiar, dar nu mai mult de 90 zile de la terminarea descărcării navei maritime. Peste această perioadă tariful de depozitare va fi conform prevederilor prezentului contract.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse de pârâtă, întâmpinare și concluzii scrise, atât la fond, cât și în apel, aceasta nu existența pretențiilor astfel solicitate, ci numai cuantumul lor care rezultă dintr-un calcul incorect al apelantei reclamante, calcul ce nu respectă în final contractul asumat de ambele părți.
În ce privește această ultimă dispoziție contractuală, apelanta reclamantă nu a formulat critici în apel referitor la cheltuielile de depozitare pentru o perioadă mai mare de 90 zile. Această situație este similară celei de la fond, caz în care în mod corect s-a apreciat ca neîndeplinite condițiile art.1169 Cod civil, intimata pârâtă fiind obligată în mod corect la plata sumei de 8.000,76 lei.
Referitor la solicitarea privind contrastaliile/dispatch, potrivit dispoziției contractuale prezentate mai sus balanța demurrage/dispatch va fi reglementată direct între prestator și beneficiar în termen de 30 zile de la descărcarea navei separat de prestațiile portuare de încărcare/descărcare, lucru care de altfel s-a și realizat, reclamanta recunoscând în cererea de chemare în judecată în sensul că facturile de despatch emise în anul 2006 au fost corectate potrivit Agreement-ului din 13.07.2007 rezultând o sumă de 81.625,77 lei, iar facturile emise în anul 2007 au fost stornate parțial conform Agreement-ului din 16.10.2007 rezultând suma de 1.032.334,44 lei.
În ce privește critica privind neacordarea în totalitate a dobânzilor de întârziere în plata prestațiilor efectuate și facturate în anii 2006 și 2007, instanța de fond în mod corect nu a împărtășit calculul din raportul de expertiză întrucât, aceasta nu a ținut seama de data scadenței așa cum au stabilit-o părțile în art.10 lit.a prezentat mai sus, ca fiind sfârșit următoarei luni calendaristice celei în care s-a emis factura.
Având în vedere și dispoziția care prevede plata unei dobânzi de 0,06 % pe zi al soldului în EUR pentru depășirea scadenței, expertul contabil și-a păstrat punctul de vedere exprimat în expertiză, deși la obiecțiunile formulate de intimata pârâtă i s-a solicitat efectuarea calculului funcție de ultima zi calendaristică a lunii următoare.
Funcție de această dată, calculul pârâtei este mai riguros în sensul că, dacă ziua următoare zilei de scadență este o zi lucrătoare intârzierea în plată urmează a se calcula de la această zi până la data plății, în timp ce în situația în care ziua următoare scadenței era o zi nelucrătoare calculul urma a se face începând cu următoarea zi lucrătoare.
Prin urmare interpretând și aplicând în mod greșit dispozițiile contractuale expertul a introdus în calculul dobânzilor ziua în care se împlinea termenul de scadență, mărind astfel valoarea dobânzilor pentru fiecare factură în parte cu dobânda aferentă unei zile, rezultând suma de 272.887,91 lei.
În această situație au fost identificate un număr de cinci facturi achitate cu ordin de plată astfel, suma de 4.011.555,42 lei achitată cu OP nr.7125 în data de 06.07.2006 și nu data de 07.07.2006, 3.326.184,38 lei achitată cu OP nr.7818 în data de 01.08.2006 și nu în data de 02.08.2006, 2.876.128.51 lei achitată cu OP nr.9010 în data de 01.08.2006 și nu în data de 02.08.2006, 802.446,40 lei achitată cu OP nr.11544 în data de 31.10.2006 și nu în data de 01.11.2006 și 3.086.758,63 lei achitată cu OP nr.12980 în data de 07.12.2006 și nu în data de 08.12.2006.
Aceste diferențe de o zi sunt rezultatul neînțelegerii apelantei reclamante cu privire la sintagma - data plății - aceasta fiind ziua în care banii au fost virați din contul beneficiarului, respectiv intimata pârâtă, în contul prestatorului, apelanta reclamantă, și nu data la care sumele au fost efectiv încasate de aceasta, dată care nu mai poate fi imputată intimatei, ci reprezintă toleranța firească a tranzacției bancare. În acest caz în mod corect intimata pârâtă își asumă prin calcul numai suma de 232.869,84 lei la care a și fost obligată.
Reclamanta în cererea sa a solicitat obligarea pârâtei la plata facturilor reprezentând c/valoarea unor reparații la instalațiile de descărcare reparații determinate de inundarea navei Mineral, invocând în acest sens dispoziția contractuală prev. la art.5 lit.2.
Dispoziția contractuală reglementează o situație specială respectiv în cazul în care mărfurile sunt înghețate, lipite, tasate, pietrificate, lipicioase sau hambarele sunt inundate și pentru manipularea acestor mărfuri sunt necesare operațiuni suplimentare în afara proceselor tehnologice de manipulare de manipulare normală a mărfurilor, timpul efectiv folosit pentru operarea acestor mărfuri se va considera ca timp normat.
Pentru acest caz raportul încheiat de către inspectorul Beneficiarului va fi luat în considerare. În caz de refuz, datele prezentate de inspectorul independent vor fi considerate finale. În cazul în care datele/rapoartele nu vor fi înregistrate în, clauzele menționate mai sus se vor aplica.
Deși din materialul probator nu a rezultat în mod clar refuzul inspectorului beneficiarului de a constata această situație specială, prestatorul ( apelanta reclamantă ) a procedat la alegea unui inspector independent, care așa cum rezultă din înscrisurile depuse în apel este în realitate unul dintre asociații apelantei reclamante, situație în care independența precizată în contract nu mai are valoare absolută.
Așa cum s-a reținut de către instanța de fond, această prevedere contractuală nu reglementează răspunderea prestatorului în cazul infestării mărfii, ci stabilește doar procedura de constatare a situației respective, care ar constitui premisa răspunderii ulterioare.
Această răspundere urmează a îndeplini condițiile unei răspunderi civile delictuale, urmând ca, în conformitate cu disp.art.998-999.civ, să se facă dovada existenței prejudiciului, fapta ilicită, raportul de cauzalitate și vinovăția beneficiarului, intimata pârâtă în ce privește deteriorarea motoarelor electrice ale rolelor transportoare.
Mai mult decât atât, părțile prin contractul asumat nu au prevăzut o asemenea modalitate de acoperire a prejudiciului, ci au stabilit expres că, pentru descărcarea unor mărfuri aflate în situațiile speciale prezentate mai sus timpul efectiv folosit pentru operarea acestora va fi considerat ca timp normat, timp pe care părțile l-au reglementat de comun acord în balanța demurrage/dispatch corectată potrivit Agreement-ului din 13.07.2007 pentru facturile emise în anul 2006, iar facturile emise în anul 2007 au fost stornate parțial conform Agreement-ului din 16.10.2007.
Un alt punct care vine să susțină acest raționament se regăsește reglementat în contract la art.17, unde sunt prevăzute în mod expres obligațiile prestatorului, respectiv descărcarea navelor maritime.
Rezultă așadar că, obligația astfel asumată de prestator este potrivit teoriei generale a obligațiilor, una determinată (de rezultat), astfel că debitorul acestei obligații (prestatorul) s-a obligat ca desfășurând o anumită activitate să atingă un rezultat bine stabilit.
Rezultă astfel că, repararea motoarelor electrice ale rolelor transportoare reprezintă un risc asumat de prestator la momentul asumării obligației de descărcare, obligație care are și un drept corelativ în contract respectiv, de a pretinde plata pentru timpul efectiv folosit pentru operarea acestor mărfuri și va considera ca timp normat.
În ultimul rând apelanta reclamantă a criticat și neacordarea cheltuielilor efectuate cu manevra navei între dane, cheltuieli care în mod corect au fost respinse întrucât dispozițiile art.5.2 din contract stabilesc în mod expres că, acestea cad în sarcina armatorului.
În această situație, chiar dacă prestatorul este străin de convenția beneficiarului cu armatorul, el este parte în prezentul contract care stabilește clauza prezentată mai sus, astfel că aceasta își produce efectele față de el.
Din cele prezentate mai sus Curtea consideră că, în mod corect instanța de fond a hotărât obligarea beneficiarului, intimatei pârâte, la plata către prestator, apelanta reclamantă, a cheltuielilor privind depozitare marfă, dobânzi contractuale și despatch aferent anilor 2006 și 2007, respingând ca nefondate cheltuielile privind reparații role transportoare și manevră navă.
În consecință în temeiul disp.art.296 pr.civ, Curtea va păstra sentința civilă apelată și va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul maritim și fluvial formulat de apelanta reclamantă - -, cu sediul în C, port, județ C, împotriva Sentinței civile nr.44/MF din 13.08.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă -, cu sediul în G,-, județ
Definitivă.
Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 04 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Red.hot.jud.-
4 ex/07.04.2010
Președinte:Claudiu RăpeanuJudecători:Claudiu Răpeanu, Georgiana Pulbere
