Spete pretentii comerciale. Decizia 4/2010. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 4/2010

Ședința publică de la 19 ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu

JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei

GREFIER: - -

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de pârâta - P SRL împotriva sentinței comerciale nr. 2703 din 2 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimata - SRL, având ca obiect pretenții.

La data de 18 ianuarie 2009 s-a înregistrat la dosar concluzii scrise din partea intimatei-reclamante - SRL, iar la data de 19 ianuarie 2010 s-a înregistrat la dosar concluzii scrise din partea apelantei-pârâte - P SRL.

dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2010, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.

CURTEA

Prin sentința comercială nr. 2703 din 2 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta - SRL C N, împotriva pârâtei - P SRL P, și, în consecință:

A fost obligată pârâta să-i achite reclamantei suma de 944.995,92 lei cu titlu de contravaloare energie electrică furnizată.

A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtă împotriva reclamantei, având ca obiect obligarea reclamantului la plata sumei de 621.186,40 lei, cu titlu de despăgubiri.

A fost obligată pârâta să-i achite reclamantei suma de 12.641 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivare se arată rin p. cererea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 20 august 2008, reclamanta - SRL a chemat-o în judecată pe pârâta - P SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i plătească suma de 945.995,92 lei reprezentând contravaloare produse, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta arată că a încheiat cu pârâta contractul-cadru de vânzare-cumpărare a energiei electrice pe piața centralizată a contractelor bilaterale de energie electrică nr.001/25 septembrie 2006, prin care s-a obligat să vândă pârâtei cantitățile de energie electrică orare la prețul și cantitățile stabilite în contract, pârâta obligându-se să achite contravaloarea facturilor emise lunar de reclamantă pentru energia electrică furnizată. Având în vedere cantitățile de energie furnizată și dispozițiile contractuale, reclamanta a emis lunar câte o factură pe care pârâta avea obligația de aoa chita. Datorită unor disensiuni ivite între părți, pârâta a încetat orice plată a cantităților de energie achiziționată începând cu data de 3 ianuarie 2007.

Astfel, s-a arătat că pârâta nu a achitat facturile fiscale nr.-/03.01.2007 scadentă la data de 26.01.2007, în cuantum de 1.256.389,56 lei și nr.-/01.02.2007, scadentă la data de 23.02.2007, în cuantum de 648.197,76 lei.

Ulterior, pârâta a achitat o parte din debitul restant, respectiv suma de 959.591,4 lei, sumă care s-a dedus din contravaloarea primei facturi neachitate. Astfel, pârâta a achitat suma de 514.064,40 lei prin executarea scrisorii de garanție bancară emisă de aceasta în favoarea reclamantei și suma de 445.527 lei prin ordinul de plată nr.1309/15.06.2007, debitul restant ridicându-se în prezent la suma de 945.995,92 lei.

Reclamanta a susținut că în speță contractul încheiat între părți este un contract sinalagmatic cu executare succesivă, care stabilește obligația vânzătorului de a furniza energie electrică, în schimbul plății lunare de către cumpărător a furnizărilor efectuate. Prin urmare, obligațiile părților sunt reciproce și interdependente, obligația de plată a facturilor emise fiind o consecință a furnizării energiei electrice pe lunile anterioare emiterii facturilor. Perioada de plată aferentă acestor facturi o reprezintă lunile decembrie 2006 -ianuarie 2007, când nu existau diferende în ceea ce privește executarea conformă de către vânzător a obligațiilor contractuale. În aceste condiții, obligația pârâtei de a achita facturile emise nu este afectată de raporturile contractuale viitoare dintre părțile contractante. Caracterul succesiv al prestațiilor determină îndeplinirea de către ambele părți a obligațiilor la care s-au îndatorat în măsura în care acestea devin exigibile.

Reclamanta a arătat că ulterior încheierii contractului au intervenit anumite schimbări pe piața energiei electrice, imprevizibile la momentul semnării contractului, situație care a determinat necesitatea reevaluării condițiilor contractuale. Prin adresa nr. 1386/20 decembrie 2006, raportat la incidența Ordinului nr. 408/2006 coroborat cu Ordinul nr. 763/2006 și raportat la evenimentele subsecvente de pe piață ce au generat creșterea prețului energiei cu o medie de 50%, reclamanta a inițiat procedura de negociere menționată în art. 20 lit.b din contract, solicitând semnarea unui act adițional pentru modificarea prețului de vânzare a energiei și aducându-i la cunoștință pârâtei faptul că societatea reclamantă suferă importante prejudicii ca urmare a acestor modificări și că relația contractuală nu va putea continua fără o negociere și modificare a contractului, înaintând astfel oferta de preț de 169,5 RON/.

Prin cererea reconvențională formulată, pârâta a solicitat obligarea reclamantei să-i plătească suma de 582.986,40 lei diferența de preț pe perioada 15 ianuarie 2007-31 martie 2007 între prețul energiei electrice pe care pârâta a fost nevoită să o achiziționeze de la terțe societăți și prețul energiei electrice stabilit prin contract, la plata sumei de 38.200 lei reprezentând costuri suportate de pârâtă cu asistența juridică cu privire la aspectele contractuale și legale cu privire la amenințarea reclamantei de încetare a livrărilor de energie electrică în caz de refuz al acceptării propunerii de majorare a prețului stabilit prin contract, precum și asistența juridică ulterioară încetării livrării de energie electrică de către reclamantă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reconvenționale pârâta a arătat că și-a exprimat dezacordul privind majorarea prețului contractual, având în vedere că această majorare a prețului este abuzivă, întrucât este fundamentată prin aspecte în care nu sunt implicate cele două părți. Astfel, s-a invocat în susținerea pretențiilor reclamantei creșterea prețurilor de tranzacționare a energiei electrice ca urmare a emiterii Ordinelor Ministrului Economiei și Comerțului nr.408/2006 și 763/2006. Aceste ordine nu reprezintă acte normative aplicabile pârâtei, ci sunt acte administrative individuale, având ca destinatari societățile producătoare de energie electrică aflate în subordinea Ministerului Economiei și Comerțului. Prin urmare, nefiind generată de o schimbare a unor reglementări sau acte normative, o astfel de schimbare a circumstanțelor exterioare contractului nu este și nu trebuie considerată o modificare în circumstanțe în sensul prev. art.31 din contract.

Între reclamantă și pârâtă s-a încheiat la data de 25.09.2006 un contract cadru de vânzare cumpărare a energiei electrice, obiectul acestui contract constând în achiziționarea de la reclamantă în calitate de vânzător, de către pârâtă, în calitate de cumpărător, a cantităților de energie electrică orare, prevăzută în anexa 2, la prețul de contract prevăzut în anexa nr. 3, ambele părți asumându-și obligația de a livra și respectiv vinde cantitățile prevăzute în mod ferm în această anexă.

Perioada de valabilitate a contractului în conformitate cu disp. art. 10 era cu începere de la 01.11.2006 și până la 31.03.2007.

Cumpărătorul își asuma obligația să achite contravaloarea facturii emisă de vânzător în termenul de scadență fixat ca fiind 15 zile financiare de la primirea facturii, având posibilitatea să conteste integral sau în parte suma facturată de vânzător, conform art. 16, în acest caz având obligația să înainteze o notă explicativă vânzătorului, cuprinzând obiecțiunile sale, în termen de 5 zile de la primirea facturii și să achite suma rămasă necontestată până la data scadenței.

Obiecțiunile cumpărătorului privind valorile cumpărate, prezentate în nota explicativă urmau să fie conciliate între părți în termen de 10 zile financiare, de la data formulării pretențiilor de către cumpărător.

Conform art. 20 din contract, vânzătorul avea dreptul să sisteze livrarea de energie electrică către cumpărător, ca urmare a neplății facturii și penalităților de întârziere, în condițiile prevăzute de art. 28, vânzătorul având și dreptul de a iniția și modificarea contractului de vânzare cumpărare a energiei electrice sau a anexelor la acesta, ori de câte ori apar elemente noi, prin acte adiționale, atunci când considera necesară detalierea, completarea sau introducerea unor noi clauze.

Conform susținerilor reclamantei, în sarcina pârâtei au fost emise două facturi fiscale, respectiv nr. - la data de 03.01.2007 în cuantum de 1.256.389,56 lei și nr. - din 01.02.2007 în valoare de 648.197,76 lei, iar debitoarea a achitat suma de 959.591,4 lei, fapt ce rezultă atât din susținerile reclamantei cât și din recunoașterile pârâtei, respectiv suma de 514.064,40 lei prin executarea scrisorii de garanție bancară emisă de pârâtă în valoarea reclamantei și 445.527 lei conform ordinului de plată nr. 1309/15.06.2007.

Potrivit contractului intervenit între părți prețul de livrare a energiei electrice de către cumpărător, a fost de 141,85 lei/ în conformitate cu anexa 3 la contract depusă la dosar la fila 19 și că în anexa 2 la contract, erau prevăzut cantitățile de energie electrică orare contractate în perioada 01.11.2006-31.03.2007, ca fiind 10 în bandă, prin anexa nr. 2-1, cantitățile de energie pe perioada 1-2.11.2006 și 6-30.11.2006 suplimentându-se cu 3 în bandă.

Prin adresele nr. 1386 din 20.12.2006 și 529 din 28.12.2006, reclamanta a inițiat procedura de negociere în vederea modificării prețurilor energiei electrice ce urma să-i fie livrată, de la 141,85 lei/ la 169,5 lei/ motivat pe faptul că ar fi intervenit nr. 408/2006 și că prețul acestei energii pe piață a crescut.

În conformitate cu disp. art. 20 lit. b vânzătorul, respectiv reclamanta era îndreptățită să inițieze modificarea și completarea contractului de vânzare cumpărare a energiei electrice sau a anexelor acestuia, ori de câte ori apărea elemente noi, ceea ce nu înseamnă însă că vânzătorul îndreptățit să modifice unilateral prețul energiei electrice sau cantitățile de energie pe care urma, conform contractului, să le livreze cumpărătorului.

După comunicarea acestei adrese, pârâta și-a manifestat lipsa de disponibilitate pentru negocieri în vederea stabilirii unui nou preț a energiei electrice care urma să-i fie livrată, considerând, astfel cum rezultă din conținutul întâmpinări și din corespondența purtată între părți, că acest refuz este întemeiat, întrucât contractul dintre părți nu acorda un astfel de drept societății reclamante. Drept urmare a fost refuzată orice fel de negociere din partea pârâtei.

Deși în cuprinsul adreselor la care s-a făcut referire mai sus, reclamanta își manifesta intenția de a sista livrarea de energie electrică, în situația în care nu se vor achita cantitățile de energie furnizată, prin adresele nr. 11 din 09.01.2007 și 24 din 12.01.2007 depuse la dosar în copie xerox, o asigura pe pârâtă despre faptul că va continua să-i furnizeze energie electrică până la data de 14 ianuarie 2007 inclusiv și că întreruperea livrării se va face abia cu data de 15 ianuarie 2007.

Instanța a apreciat că susținerile pârâtei nu pot fi reținute, întrucât obligația asumată de vânzător, de a livra cumpărătorului cantitățile de energie, erau în fapt obligații succesive, în baza cărora se stabileau cantitățile de energie electrică orare, fapt care rezultă în mod clar și neechivoc din anexa 2 și anexa 2-1 la contractul nr. 1 încheiat în 28.09.2006.

Împrejurarea că în cuprinsul convenției părțile au prevăzut termenul de derulare a contractului și perioada de valabilitate a acestuia ca fiind cuprinsă între 01.11.2006-31.03.2007, nu face ca obligația asumată de vânzător să se transforme într-o obligație indivizibilă.

De altfel, instanța a apreciat că nu poate fi reținută în sarcina reclamantei culpa în neexecutarea contractului și încetarea livrării energiei electrice contractată începând cu 15 ianuarie 2007 și că această sistare a fost provocată de pârâtă, care a achiziționat, începând cu această dată diferite cantități de energie electrică de la alți vânzători.

Că este așa, rezultă chiar din actele depuse în probațiune de pârâtă la dosarul cauzei și adresa nr. 25 din 15 ianuarie 2007 comunicată pârâtei.

Astfel în urma verificării tranzacțiilor cu energie electrică de pe platforma de notificare fizică a, acesta a raportat o anomalie pentru data de 15 ianuarie 2007 privind schimbul bloc dintre cele două societății litigante, rezultând un dezechilibru orar de 10, începând cu ora 01,00 zilei în cauză.

Reclamanta i-a solicitat de asemenea pârâtei să-i comunice dacă acest dezechilibru a fost datorat unei erori de notificare sau refuzului pârâtei de a mai achiziționa energie electrică.

La aceeași dată, tot prin fax pârâta i-a comunicat reclamantei faptul că încă din ziua de sâmbătă 13 ianuarie 2007, fost informat telefonic de reprezentantul său despre acest risc de a nu mai prelua energia electrică, urmare contractării cu un alt furnizor.

Cele două înscrisuri depuse la dosarul cauzei fac dovada faptului că pârâta a refuzat practic să-și îndeplinească obligația de a prelua în continuare începând cu data de 15 ianuarie 2007 cantitățile de energie electrică contractate cu reclamanta, motiv pentru care, excepția de neexecutare a contractului, invocată în ceea ce o privește pe aceasta, a fost respinsă.

Din cuprinsul cererii reconvenționale depusă la dosar, respectiv tabelul de la fila 50, rezultă în mod clar faptul că pârâta a achiziționat în perioada 15.01.2007-31.03.2007 cantitățile de energie electrică la un preț superior celui pe care reclamanta îl propusese spre negociere, acest preț fiind de 169,5 lei/ (propus de reclamantă) spre deosebire de 190 lei/, 180 lei/, 190,61 lei/ și 185,01 lei /, cât se susține că s-ar fi achitat.

Astfel, chiar și în situație în care pârâta ar fi făcut dovada faptului că ar fi achitat contravaloarea energiei electrice după data de 15 ianuarie 2007 la prețurile mai sus menționate, instanța a apreciat că nu s-ar putea reține culpa reclamantei în condițiile în care prețul oferit de aceasta era mult mai mic.

Raportat la aceste considerente, cererea reconvențională a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva sentinței a formulat apel P, solicitând admiterea apelului declarat împortiva sentinței nr. 2703/2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr- și, pe cale de consecință, admiterea cererii reconvenționale formulate de recurentă.

În motivarea apelului, apelanta arată referitor la obiectul cauzei, că în mod greșit instanța de fond a respins cererea reconvențională formulată de recurentă, întrucât în cauză sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale a reclamantei intimate.

Condițiile angajării răspunderii civile contractuale sunt: (a) existenta unui prejudiciu; (b) existenta unei fapte ilicite; (c) existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; si (d) existenta vinovăției.

În situația de fapt dedusă judecății, sunt îndeplinite toate condițiile pentru angajarea răspunderii civile contractuale a reclamantei-intimate, respectiv:

Prejudiciul suferit de apelantă constă în suma de 582.986,4 lei reprezentând diferența de preț pe perioada 15 ianuarie 2007 - 31 martie 2007 între prețul energiei electrice pe care aceasta a fost nevoită să o achiziționeze de la terțe companii în scopul suplinirii necesarului de energie electrică rezultat din încetarea de către reclamanta-intimată a livrărilor de energie electrică la care era obligată conform contractului nr. 001/25.09.2006 (denumit în continuare Contractul) și prețul energiei electrice stabilit prin Contract, energie electrică pe care reclamanta-intimată era obligată să o livreze in conformitate cu prevederile Contractului.

La suma de mai sus se adaugă suma de 38.200 lei, reprezentând costurile suportate de către apelantă cu asistența juridică cu privire la aspectele contractuale și legale cu privire la amenințarea reclamantei-intimate de încetare a livrărilor de energie electrică, în caz de refuz al acceptării de către recurentă a propunerii de majorare a prețului stabilit prin contract, precum și asistența juridică ulterioară încetării livrării de energie electrică de către reclamanta-intimată.

Existenta prejudiciului suferit de apelantă este neîndoielnică, acest prejudiciu fiind cert, actual și existând la data formulării de către aceasta a cererii reconvenționale.

Mai mult, prejudiciul nu a fost reparat, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răpunerii civile a reclamantei-intimate față de recurentă.

Fapta ilicită constă în faptul că, pentru obligarea la plata despăgubirilor este necesar ca prejudiciul să fi fost produs printr-o faptă ilicită.

În mod obișnuit, fapta ilicită este definită ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.

În speța dedusă judecății fapta ilicită constă în încălcarea de către reclamanta-intimată a obligației de a furniza energie electrică reclamantei la prețul agreat prin contract.

La data de 25 septembrie 2006, între reclamanta-intimată și apelantă a intervenit contractul - cadru de vânzare-cumpărare a energiei electrice pe piața centralizată a contractelor bilaterale de energie electrică nr. 001 având ca obiect vânzarea de către reclamanta-intimată și cumpărarea de către apelantă a unor cantități prestabilite de energie electrică la prețul ferm, stabilit pe bază de licitație, de 141,85 lei/.

Perioada de valabilitate a contractului a fost stabilită ca fiind perioada cuprinsă între 1 noiembrie 2006 și 31 martie 2007.

Prin adresele nr. 1386/20.12.2006 și nr. 529/28.12.2006, reclamanta-intimată a notificat recurentei faptul că, dată fiind evoluția prețurilor energiei electrice, dorește să modifice prețul contractului, de la 141,85 lei/, așa cum fusese agreat inițial, la 169,5 lei/. De asemenea, prin aceleași adrese, reclamanta-intimată a comunicat apelantei că, în cazul în care aceasta nu este de acord cu încheierea actului adițional având ca obiect prețul propus, reclamanta-intimată va întrerupe livrarea de energie electrică în baza contractului menționat, invocând în acest sens prevederile art. 28 lit. din Contract.

Raportul de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită constă în faptul că prejudiciul suferit de recurentă este o consecință directă a faptei reclamantei - intimate de a refuza continuarea furnizării energiei electrice la prețul agreat contractual.

Practica noastră judecătorească pornește de la premisa coexistentei dintre cauză și condiții, cuprinzând în raportul de cauzalitate nu numai faptele ce constituie "cauza necesară", dar si condițiile cauzale, adică faptele ilicite care au făcut posibilă, care au mediat acțiunea cauzală.

In cazul dedus judecații, cauza necesară producerii prejudiciului suferit de apelantă este refuzul reclamantei-intimate de a continua furnizarea energiei electrice către aceasta, așa cum reiese din adresa nr. 14 din 09 ianuarie 2007, atașată la dosarul cauzei, prin care reclamanta-intimată a adus la cunoștința recurentei intenția de a înceta furnizarea energiei electrice, ca urmare a refuzului recurentei de a accepta noul preț impus de reclamantă.

Ultima condiție pentru angajarea răspunderii civile este vinovăția, și anume fapta ilicită să fie imputabilă autorului ei.

În speța dedusă judecății suntem în prezența răspunderii civile contractuale, la care, spre deosebire de răspunderea civilă delictuală, operează o prezumție de vină împotriva debitorului, prezumție care poate fi răsturnată de existența unei cauze străine care nu este imputabilă debitorului.

Reclamanta-intimată este singura vinovată de producerea prejudiciului suferit de recurentă, instanța de fond reținând în mod greșit culpa acesteia în producerea prejudiciului.

Astfel, prin adresele nr. 1386/20.12.2006 si nr. 529/28.12.2006, a notificat apelantei faptul că, dată fiind evoluția preturilor energiei electrice, dorește să modifice prețul contractului, de la 141,85 lei/, așa cum fusese agreat prin contract, la 169,5 lei/.

De asemenea, prin aceleași adrese, i-a comunicat că, în cazul în care apelanta nu este de acord cu încheierea actului adițional de majorare a prețului, va întrerupe livrarea de energie electrică.

Apelanta și-a exprimat dezacordul privind majorarea prețului contractual, iar începând cu data de 15 ianuarie 2007 - dată comunicată de către prin adresa nr. 14 din 09 ianuarie 2007 ca și dată a încetării livrărilor de energie electrică stabilite prin Contractul 00l - a fost nevoită să contracteze energie electrică de la un alt vânzător, pentru a evita o întrerupere a livrărilor de energie electrică ale recurentei către partenerii săi comerciali externi.

Intimata prin întâmpinare solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nefondat, reclamanta invocându-și propria culpă pentru antrenarea răspunderii civile contractuale.

Examinând apelul, instanța constată următoarele:

Între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de energie electrică nr. 001/25.09.2006, apelanta în calitate de cumpărător iar intimata în calitate de vânzător.

În cauză s-a invocat răspunderea civilă, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile acesteia.

Răspunderea civilă presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: săvârșirea unei fapte ilicite, existența prejudiciului, existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția.

În cauză nu se poate reține o faptă ilicită în sarcina intimatei, deoarece încetarea executării contractului de furnizare de energie electrică s-a datorat refuzului apelantei de a achiziționa energia electrică de la vânzătoarea inițială, respectiv de la intimată.

Prin adresa nr. 24/12.01.2007 intimata a adus la cunoștința apelantei că nu va întrerupe furnizarea energiei electrice începând cu data de 15.01.2007, dată la care i-a și furnizat cantitatea de 10 energie, energie care însă nu a fost preluată de apelantă.

Potrivit corespondențelor purtate între părți, apelanta avea obligația de a purta negocieri referitoare la modificarea contractului cu diligență și bună credință, negocieri care nu a avut loc din cauza refuzului apelantei.

Situația intârzierii majorării prețului energiei electrice de către intimată s-a datorat faptului că au intervenit modificări ale reglementărilor și a condițiilor tehnico-economice care au dus la modificarea prețului energiei electrice și la alți consumatori, fapt comunicat apelantei prin adresa nr. 1386/20.12.2006.

Deci, în cauză pe de o parte nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile, iar pe de altă parte, apelanta nu face dovada că a suferit un prejudiciu și că acesta s-ar datora culpei intimatei.

Cu privire la prejudiciul suferit de apelantă, acesta nu poate fi imputat intimatei, din culpa ei apelanta achiziționând energia electrică la un preț superior celui oferit de către intimată.

Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.296.civ, va respinge ca nefondat apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de - P SRL împotriva sentinței comerciale nr. 2703 din 02.07.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 19.01.2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - - -

Red. dact. GC

4 ex/11.02.2010

Jud.primă instanță:

Președinte:Danusia Pușcașu
Judecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 4/2010. Curtea de Apel Cluj