Spete pretentii comerciale. Decizia 40/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 40/
Ședința publică din 17 Aprilie 2008
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelurilor declarate de chemata în garanție " INTERNATIONAL". cu sediul în B,-, sector 2 și de pârâta -""-, cu sediul în T-M,-, jud.M, împotriva sentinței comerciale nr.2584 din 20 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr. 704/2005.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei, constatându-se că susținerile părților și dezbaterile în fond au fost consemnate în încheierea de șședință din 7 aprilie 2008, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 11 aprilie 2008, apoi pentru azi, 17 aprilie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin Sentința comercială nr. 2584/20.10.2006 a Tribunalului Comercial Mureșs -a admis excepția netimbrării cererii de intervenție în interes propriu, formulată de - SRL T J, invocată de pârâta - - T M și chemata în garanție - INTERNAȚIONAL SRL B, și s-a anulat această cerere; s-au respins excepția lipsei calității active a reclamantei - SRL T M, invocată de reclamanta - - T M și cea a nulității absolute a convenție dintre reclamantă și pârâta - -, invocată de - INTERNAȚIONAL SRL; s-a admis acțiunea introductivă, fiind obligată pârâta - - la plata sumei de 240.596,58 lei, către reclamantă, cu titlu de preț neplătit, precum și daunelor interese în cuantum de 43.000 lei.
S-a admis în parte cererea de chemare în garanție promovată de pârâtă în contradictoriu cu - INTERNATIONAL SRL, fiind obligată aceasta din urmă la plata sumei de 240.596,58 lei către reclamantă, reprezentând plata nedatorată pentru bunul ce a făcut obiectul contractului dintre reclamantă și pârât, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta - -, obligarea acesteia la plata prețului bunului ce a făcut obiectul contractului nr. -/02.12.2002, în cuantum de 240.596,58 lei, precum și dobânda legală aferentă, ca urmare a neexecutării obligației contractuale de plată a prețului, deși bunul în cauză - schimbător de căldură 105 - C+ colector - a fost livrat pârâtei la 06.12.2002, ulterior comenzii ferme a pârâtei.
În mod unilateral, pârâta a suspendat plata prețului, deși a înregistrat în contabilitatea proprie factura emisă de reclamantă, nr. -/06.12.2002.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat în principal respingerea acțiunii ca prematur introdusă (pentru neîndeplinirea procedurii concilierii) și în subsidiar, ca nefondată (întrucât, deși a emis către reclamantă comanda nr. 312/2.12.2002, ulterior - INTERNAȚIONAL SRL la 13.12.2002 a notificat pârâtei faptul că bunul în cauză este proprietatea sa, astfel că, convenția încheiată cu reclamanta este lovită de nulitate), cu cheltuieli de judecată.
De asemenea, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a - INTERNAȚIONAL SRL, solicitând obligarea acesteia la plata prețului bunului achiziționat, precum și daune interese, cu cheltuieli de judecată. S-a arătat că, întrucât - NTERNAȚIONAL SRL a dobândit prin Decizia nr. 7378/04.12.2002 a, irevocabilă, proprietatea bunului, și a făcut ofertă de vânzare, plata a fost efectuată către aceasta, astfel că potrivit art. 1337 Cod civil, este ținută să răspundă pentru evicțiunea rezultată din fapta terțului.
La data de 17.03.2006 a fost formulată de către reclamantă (Încheierea din 17.03.2006, fila 110 dosar de fond), cerere de introducere în cauză a - SRL, care a dobândit dreptul litigios dedus judecății, și în consecință, scoaterea din cauză a reclamantei.
Prin încheierea din 09.06.2006, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, invocată de chemata în garanție, ca nesusținută, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de chemata în garanție, întrucât pârâta nu contestă raportul juridic de drept material de venit litigios, dintre reclamantă și pârâtă, a constatat rămase fără obiect excepțiile privind netimbrarea cererii accesorii a pârâtei în contra reclamantei, și a chematei în garanție în contra pârâtei.
S-a respins excepția prematurității introducerii acțiunii, invocată de pârâtă, întrucât procedura publică a concilierii a fost îndeplinită, prin notificarea nr. 2037/20.01.2003, comunicată pârâtei la 03.02.2003.
A fost de asemenea respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, formulată de pârâtă, pentru aceleași motive pentru care a fost respinsă aceeași excepție invocată de chemata în garanție.
S-a anulat ca netimbrată cererea de intervenție a - SRL, întrucât deși s-a solicitat acesteia să achite obligația procesuală stabilită în sarcina sa, nu s-a conformat până la sfârșitul dezbaterilor.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că - SRL a dobândit la data de 10.12.1999, în cadrul procedurii insolvenței a - - A, proprietatea asupra activului "Fabrica de îngrășăminte și utilități" ale - -, cuprinzând și bunul în cauză.
La data de 18.02.2000, reclamanta a încheiat cu - INTERNAȚIONAL SRL, două convenții identice, sub nr. 1559, 1560, pentru care s-au preconstituit înscrisuri distincte sub semnătură privată, dar legalizate; însă raporturile juridice generate de aceste convenții au devenit litigioase, la momentul când reclamanta a interzis celeilalte părți accesul în incinta unde se aflau bunurile ce au format obiectul convenției, respectiv luna septembrie 2000. Litigiul a fost tranșat prin Decizia nr. 7278/04.12.2002 a J, care a consfințit cu caracter retroactiv dreptul de proprietate al bunurilor ce au făcut obiectul convenției din 18.02.2000 în favoarea - INTERNAȚIONAL SRL (între bunurile dobândite de - INTERNAȚIONAL SRL se afla și schimbătorul de căldură în litigiu).
Pe de altă parte, în luna noiembrie 2002, reclamanta a ofertat către - - mai multe bunuri, între care și cel litigios, rezultatul fiind comanda fermă nr. -/02.12.2002, din partea - -, pentru schimbătorul de căldură, comandă acceptată și urmată de livrarea bunurilor și emiterea facturii nr. -/06.12.2002, pentru suma de 240.596,58 lei.
Ca urmare a notificării efectuate de - INTERNATIONAL SRL, către pârâta - -, justificată de titlul asupra bunului, pârâta a efectuat la 24.02.2003 plata către aceasta.
În raport de această stare de fapt, s-a reținut că în cauză pârâta a încheiat două convenții, folosind prețul bunului către o parte deși i-a fost livrat de către cealaltă.
Întrucât nu a fost investită de către chemata în garanție și cu o acțiune în revendicare, instanța a apreciat că nu este competentă a cerceta calitățile posesie reclamantei asupra bunului, și mai mult, nu este chemată a stabili dacă în cauză este identitate de obiect, și în consecință a apreciat că la data înscrierii convenției reclamantei cu pârâta - 06.12.2002 - bunul era proprietatea reclamantei, astfel că în această situație se impune respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă, precum și a excepției privind nulitatea absolută a acestei convenții; și-n convenție constatând culpa contractuală a pârâtei, corelată cu îndeplinirea obligației de predare a bunului, a obligat pârâta la plata prețului neachitat, precum și daune interese de 43.000 lei, potrivit cuantificării reclamantei.
Întrucât plata efectuată de pârâtă către chemate în garanție a fost una nedatorată, potrivit art. 1032 Cod civil, s-a dispus obligarea acestei părți la repetițiunea plății către pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termenul legal apel pârâta - -, criticând hotărârea atacată ca nelegală, susținând în esență respingerea acțiunii introductive, și în subsidiar schimbarea hotărârii atacate și obligarea chematei în garanție la plata daunelor interese de 43.000 lei. Susținerile acestei părți vizau în esențial următoarele: că în mod eronat s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, deși dreptul litigios a fost transmis prin cesiune către - SRL; că nelegal s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, în raport de data încheierii convenției, potrivit art. 35 Cod comercial (data când reclamanta a luat cunoștință despre acceptarea ofertei - 18.11.2002); că în mod nelegal s-a respins excepția nulității absolute a convenției dintre reclamantă și pârâtă, dar nu s-a pronunțat cu privire la nulitatea relativă a convenției invocată de pârâtă, deși instanța a stabilit reaua credință a reclamantei, precum și faptul că aceasta nu era proprietara bunului în litigiu.
Prin cererea de apel s-a solicitat și suspendarea executării sentinței apelate, petit soluționat de instanță la termenul de judecată din 19.11.2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel și - INTERNATIONAL SRL, criticând hotărârea ca nelegală, susținând că în mod eronat s-a admis cererea de chemare în garanție, pentru că nu au fost îndeplinite condițiile cumulative pentru a fi antrenată răspunderea aferentă obligației de garanție a vânzătorului; (tulburarea de drept a cumpărătorului, cauza evicțiunii să fie anterioară vânzării și cauza evicțiunii să nu fi fost cunoscută de cumpărător); că în mod nelegal s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, care de altfel și-a manifestat intenția de a fi scoasă din cauză, că instanța nu a analizat judicios incidența nulității absolute în sfera raporturilor contractuale deduse judecății, întrucât nu ar fi fost sesizate cu o acțiune în revendicare din partea chematei în garanție; că reclamanta nu putea deține nici legitimitatea procesuală activă, neputând dovedi proveniența bunului, modalitatea de dobândire (posesie publică) utilă și neviciată. S-a mai solicitat pe fondul cauzei, anularea acțiunii ca netimbrată, în subsidiar respingerea acesteia ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, și ca urmare constatării nulității absolute a contractului dintre pârâtă și reclamantă.
Potrivit notelor comune formulate în cauză, reclamanta și - SRL a susținut că în mod eronat, nelegal, prima instanță nu a dat eficiență cesiunii de drepturi litigioase dintre aceste două părți, și că în mod eronat cererea cesionarei a fost calificată drept intervenție principală și anulată pentru netimbrare; și că în mod just i-au fost respinse excepțiile vizând nulitatea absolută și cea relativă a convenției dintre reclamantă și pârâtă, precum și cea a prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma acestor motive, precum și prin prisma efectului devolutiv, Curtea constată următoarele:
Este cert că solicitarea formulată de - SRL T M, este justificată de intenția valorificări drepturilor dobândite în temeiul convenției de cesiune de drepturi litigioase încheiate cu reclamante (fila 60 și următoarele, dosar de fond), dar în aceeași măsură este lipsită de orice aspect legal argumentația primei instanțe (Încheierea din 14 aprilie 2006, fila 121 dosar de fond), potrivit căreia, această parte ar putea interveni în cauză fie la solicitarea cesionarei, fie a cedentei. Aceasta întrucât principala consecință juridică a acestei convenții de cesiune este subrogarea cesionarei în drepturile și obligațiile reclamantei, și pe cale de consecință, dobândirea și a legitimității procesuale active, justificând astfel calitatea, dreptul și interesul în a prelua poziția procesuală a reclamantei, care în mod simetric, fiind lipsită de aceeași legitimitate procesuală activă se impunea a fi scoasă din cauză.
Procedând astfel, prima instanță a făcut o aplicare greșită a legii, calificând eronat cererea de introducere în cauză a cesionarei drept una de intervenție principală. Mai mult, în cauză s-a încălcat dreptul acestei părți la un proces echitabil, prin lipsirea cesionarei de dreptul acestei părți la un proces echitabil, prin lipsirea cesionarei de dreptul de a-i fi judecată cererea în primă instanță, și deci implicit un grad de jurisdicție; părții fiindu-i restrâns accesul la justiție prin impunerea obligației de plată a unei taxe de timbru nedatorate.
În aceeași ordine de idei, prima instanță a încălcat principiul procedural al rolului activ al judecătorului în soluționarea cauzei deduse judecății, așa cum este reglementat de art. 129 și urm. Cod procedură civilă, întrucât în disprețul art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă, la termenul de judecată din 19.09.2006 (fila 185 și următoarele dosar de fond), acesta a fost sesizat de către chemata în garanție cu excepția privind nulitatea absolută a convenției dintre reclamantă și pârâtă; caz în care se impunea, în raport de dispozițiile procedurale precitate (judecătorul este în drept să ceară părților să prezintă explicații, oral sau în scris, chiar dacă nu sunt în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt și de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare) lămurirea tuturor chestiunilor de fapt și de drept relativ la această excepție. Astfel, trebuia să solicite părții ce a invocat-o, clarificări vizând întinderea acestor nulități, pentru a afla dacă se solicită doar constatarea nulității absolute a convenției, sau și repunerea părților în situația anterioară, caz în care susținerea excepției în această formă antrena alte consecințe juridice, mult mai vaste și care conduceau inevitabil și la clarificarea cadrului procesual real.
Mai mult, s-a apreciat că se impune cu necesitate respingerea excepției nulității absolute a convenției dintre reclamantă și pârâtă, în condițiile în care, Decizia nr. 7378/04.12.2002 statua irevocabil cu privire la proprietarul bunului în cauză, ceea ce impune așadar depunerea din partea instanței de fond a diligențelor necesare stabilirii cadrului procesual, în raport de convențiile încheiate între părți (reclamantă - chemată în garanție, reclamantă - pârâtă, pârâtă - chemată în garanție) de proprietarul de drept al bunului, de subrogarea cesionării în drepturile reclamantei, pentru că numai în raport de aceste părți, litigiului ar putea fi soluționat în mod judicios.
Și nu în ultimul rând, instanța a dat o dezlegare greșită fondului pricinii, obligând atât pârâta cât și chemata în garanție la plata aceluiași preț - 240.596,58 lei - către aceeași parte, reclamanta; deși între acestea din urmă litigiul a fost tranșat în fața instanței supreme.
Pentru aceste motive, Curtea constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă - prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ceea ce atrage desființarea hotărârii atacate, trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe, care se va preocupa să determine în mod just cadrul procesual, referitor la calitatea și poziția părților în proces; va analiza, în raport de nulitățile invocate, de valabilitatea convențiilor dintre părți, prin prisma titularului dreptului de proprietate asupra bunului în litigiu, așa cum a statuat instanța supremă, analizând și excepția invocată de chemata în garanție, cu privire la insuficienta timbrare a acțiunii introductive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de " INTERNATIONAL". cu sediul în B,-, sector 2 și -""-, cu sediul în T-M,-, jud. M, împotriva sentinței nr.2584/20 octombrie 2006, Tribunalului Comercial Mureș, pronunțată în dosarul nr. 704/2005, și în consecință:
Desființează hotărârea atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, Tribunalul Comercial Mureș.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, la 17 Aprilie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Dact. Sz.
5 exemplare
7 mai 2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
