Spete pretentii comerciale. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928

DOSAR Nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 40

Ședința publică din 3 martie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz

JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu

GREFIER: -

S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta Era Project BMî mpotriva sentinței civile nr. 1101/ din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta intimată Food

La apelul nominal se prezintă pentru reclamanta apelantă avocat și avocat pentru pârâta intimată.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, reprezentantul apelantei depune dovada achitării taxelor judiciare potrivit mențiunilor din citativ.

Reprezentanta pârâtei intimate solicită recalificarea căii de atac din apel în recurs, potrivit dispozițiilor art. 158 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.

Reprezentantul reclamantei apelante solicită respingerea cererii de recalificare a căii de atac, considerând că apelul este calea corectă care trebuia exercitată în cauză, arătând că a atacat soluția primei instanțe doar în ceea ce privește respingerea cererii de chemare în judecată.

În deliberare, Curtea respinge solicitarea de recalificare a căii de atac, considerând că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 158 alin. 3 din Codul d e procedură civilă întrucât prima instanță, deși a admis excepția de necompetență a tribunalului nu și-a declinat competența în favoarea unei alte instanțe sau organ cu activitate jurisdicțională pentru a fi incidente prevederile legale invocate de intimată, ci a respins acțiunea introductivă ca fiind inadmisibilă.

Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra apelului de față.

Reprezentantul reclamantei solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate, în sensul de a se dispune declinarea competenței în favoarea Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T, precum și restituirea taxei judiciare achitată în primă instanță, potrivit art. 23 lit. a) din Legea nr. 146/1997, cu cheltuieli de judecată, conform facturii și contractului de asistență judiciară pe care le depune la dosar.

Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea în tot a hotărârii tribunalului, cu cheltuieli de judecată în primă instanță, constând în onorariu avocațial, depunând în susținerea poziției sale extras din doctrină și practică judiciară.

CURTEA

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1101/ din 11 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis excepția de necompetență a acestei instanțe și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta Era Project B M în contradictoriu cu pârâta Food T având ca obiect pretenții.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub dosar nr. 9577/325/19.09.2008, urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei de către Judecătoria Timișoara, reclamanta Era Project a chemat în judecată pârâta Food solicitând obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 100.642,288 lei reprezentând garanția de bună execuție datorată conform contractului de execuție lucrării nr. 1099 din 17 martie 2004, precum și la plata dobânzilor legale aferentei sumei capital până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția de necompetență materială a tribunalului față de clauza compromisorie introdusă de părți în art. 10.2 din contract, potrivit căreia orice litigiu în legătură cu executarea convenției se soluționează de către Comisia de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie de la sediul pârâtei, precum și excepția de prematuritate a introducerii acțiunii.

În temeiul art. 137 din Codul d e procedură civilă prima instanță s-a pronunțat asupra excepției care primează, respectiv cea a necompetenței, pe care a admis-o și față de care a reținut că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, întrucât trebuia introdusă la organul competent, astfel cum părțile au convenit, și anume la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T, prin admiterea acestei excepții tribunalul considerând că este de prisos a mai analiza și excepția inadmisibilității cererii.

Împotriva acestei sentinței, în termen legal, a declarat apel reclamanta Era Project B M, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune declinarea competenței în favoarea Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T, cu cheltuieli de judecată.

Apelanta consideră că în mod greșit Tribunalul Timișa respins acțiunea ca inadmisibilă ca urmare a admiterii excepției de necompetență materială deoarece soluția legală în cazul admiterii unei asemenea excepții era aceea de declinare a cauzei în favoarea organului cu activitate jurisdicțională competent, respectiv Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Astfel, prevederile art. 158 din Codul d e procedură civilă stabilesc că atunci când instanța se declară necompetentă, dosarul va fi trimis instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent. Respingerea acțiunii ca inadmisibilă este soluția care trebuia adoptată numai în situația în care cauza era de competența unui organ fără activitate jurisdicțională sau a unei instanțe străine. De asemenea, reclamanta a precizat că apelul său nu este îndreptat împotriva soluției de admitere a excepției de necompetență, pe care o consideră legală, ci doar împotriva respingerii acțiunii ca inadmisibilă, în condițiile în care soluția justă era aceea de declinare a competenței și de trimitere a dosarului către organul jurisdicțional competent.

Pârâta intimată, legal citată, s-a prezentat la dezbateri, însă nu a formulat întâmpinare la apelul reclamantei.

Examinând apelul declarat de reclamanta Era Project BMî mpotriva sentinței civile nr. 1101/ din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu cu privire la aspectele de ordine publică în temeiul art. 295 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că acesta este fondat, urmând să fie admis ca atare, iar hotărârea atacată schimbată în parte, având în vedere următoarele considerente:

Astfel, prima instanță, deși a reținut corect starea de fapt, a pronunțat o hotărâre parțial netemeinică și nelegală ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor legale în materie.

Este fără putință de tăgadă că litigiul Comercial d e față nu este de competența tribunalului, ci de competența unui alt organ cu activitate jurisdicțională, respectiv Comisia de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T, raportat la prevederile art. 340 din Codul d e procedură civilă, care statuează expres că persoanele care au capacitatea deplină de exercițiu al drepturilor pot conveni să soluționeze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, în afară de acelea care privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacție.

Prin contractul de antrepriză încheiat de părți s-a stabilit o clauză compromisorie potrivit căreia orice litigiu în legătură cu încheierea, cuprinsul, interpretarea sau executarea acestei convenții, care nu va putea fi rezolvat pe cale amiabilă, va fi de competența Comisiei de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură de la sediul pârâtului, arbitrajul urmând să se desfășoare în complet de trei arbitri, conform regulilor de procedură ale comisiei.

Potrivit dispozițiilor legale cuprinse în Cartea IV "Despre arbitraj" din Codul d e procedură civilă, părțile pot conveni să soluționeze litigiile patrimoniale dintre ele pe calea arbitrajului, prin încheierea unei convenții arbitrale în scris, fie sub forma unei clauze compromisorii inserate în contractul principal, fie sub forma unei înțelegeri de sine stătătoare, denumită compromis (art. 340, 343 și 3431). Mai trebuie menționat că, în conformitate cu art. 3433din același cod, încheierea convenției arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competența instanțelor judecătorești. Or, în speță, părțile au încheiat o asemenea convenție arbitrală, sub forma unei clauze compromisorii necontestate, prin care au stabilit ca neînțelegerile patrimoniale dintre ele să fie soluționate de către Comisia de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură de la sediul pârâtului, ceea ce exclude pentru litigiul dedus judecății competența instanțelor de drept comun.

Cu toate acestea, după admiterea excepției de necompetență, în mod greșit tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată, ignorând prevederile alin. 1 și 3 ale art. 158 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora, când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent. Dacă instanța se declară competentă, va trece la judecarea pricinii, cel nemulțumit putând să facă, potrivit legii, apel sau recurs după darea hotărârii asupra fondului, iar dacă instanța se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunțare. Dosarul va fi trimis instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent, de îndată ce hotărârea de declinare a competenței a devenit irevocabilă.

Ca atare, Curtea apreciază că în speță se impune schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul declinării competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta Era Project B M în contradictoriu cu pârâta intimată Food T, având ca obiect pretenții rezultate din contractul de antrepriză nr. 1099/17.03.2004, în favoarea Comisiei de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură

În ceea ce privește solicitările apelantei privitoare la restituirea taxei judiciare de timbru achitată în primă instanță și acordarea cheltuielilor de judecată din apel Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, textul de lege invocat de reclamantă pentru prima cerere (art. 23 lit. a din Legea nr. 146/1997, modificată) nefiind incident în cauză, respectiva normă statuând fără echivoc că sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, printre altele, când taxa plătită nu era datorată. Or, în speță nu este vorba de o taxă judiciară nedatorată atâta timp cât acțiunea reclamantei era o cerere evaluabilă în bani, care se impunea a fi timbrată în conformitate cu art. 2 din legea menționată, respectiv proporțional și pe tranșe (exprimate în procente), art. 4 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii taxelor judiciare de timbru reglementând faptul că axele proporționale, ca și cele pe tranșe, se aplică acțiunilor și cererilor evaluabile în bani și se calculează la valoarea supusă taxării. Nu în ultimul rând, față de împrejurarea că pricina de față nu a fost încă soluționată pe fond, ci tribunalul doar a constatat că ea este de competența unui alt organ cu activitate jurisdicțională, este evident faptul că nici acordarea către reclamantă a cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea apelului nu poate fi făcută, urmând ca de toate aceste cheltuieli să se țină seama cu ocazia soluționării prezentului litigiu.

Văzând că nu se pune problema acordării cheltuielilor de judecată din primă instanță nici către pârâta intimată întrucât partea nu a atacat hotărârea tribunalului sub acest aspect, astfel că reclamantei apelante nu i se poate îngreuna situația în propria cale de atac conform principiuluinon reformatio in peius, știut fiind faptul că situația unei părți care a atacat hotărârea instanței inferioare se poate înrăutăți numai în cazul în care și adversarul său a introdus respectiva cale de atac și dacă aceasta din urmă a fost admisă, iar cealaltă respinsă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de reclamanta Era Project B M, cu sediul procedural ales în loc. B M,-, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 1101/ din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- și, în consecință:

Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul declinării competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta Era Project B M în contradictoriu cu pârâta intimată Food, cu sediul în loc. T,-, jud. T, având ca obiect pretenții, în favoarea Comisiei de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură

Respinge atât cererea de restituire a taxei judiciare de timbru achitată de reclamantă în primă instanță, cât și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.

Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică azi, 3 martie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

GREFIER

Red. /13.03.2009

Dact. /16.03.2009 - 4 ex.

Emis 2 com.

Primă instanță - Tribunalul Timiș

Judecător -

Președinte:Csaba Bela Nasz
Judecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Timisoara