Spete pretentii comerciale. Decizia 40/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 2194/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 40
Ședința publică de la 29 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
GREFIER ---
Pe rol soluționarea apelurilor declarate atât de apelanta - reclamantă MUNICIPIUL B prin AL cât și de apelanta - pârâtă împotriva sentinței comerciale nr.10410 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta - pârâtă prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.-/2009, lipsă fiind apelanta - reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură din partea apelantei reclamante, întâmpinare la apelul declarat de apelanta - pârâtă, în două exemplare.
La prima strigare a cauzei se prezintă apelanta - pârâtă care depune la dosar taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar aferent și întâmpinare, în două exemplare.
Curtea, în baza art.96 proc.civilă comunică apelantei - pârâte copia întâmpinării formulată de apelanta - reclamantă și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitate să ia cunoștință de conținutul acesteia.
Fiind reluată cauza, apelanta - pârâtă arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și solicită proba cu înscrisuri în susținerea motivelor de apel, în principiu a excepției lipsei calității de reprezentant.
Apelanta - pârâtă, prin avocat, depune la dosar înscrisurile de care înțelege să se folosească, respectiv certificat constatator și relații de la.
Curtea, deliberând, încuviințează apelantei - pârâte proba solicitată și acordă cuvântul pe fondul apelului.
Apelanta - pârâtă, prin avocat, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea în tot a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu cheltuieli de judecată.
În susținere, arată că nu poate fi cerută chirie, întrucât aceasta nu se datorează, iar instanța de fond a omis să se pronunțe pe excepția competenței și pe excepția lipsei calității procesuale active, invocate prin întimpinare de către apelanta - pârâtă.
În ce privește apelul declarat de către apelanta - reclamantă, solicită respingerea acestuia.
CURTEA
Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția VI-a, reclamantul Municipiul B prin - - a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 45.643,26 lei, cu titlu de chirie restantă, TVA și penalități de întârziere pe perioada 09.2006 - 12.2006, obligarea pârâtei la plata sumei de 28.241,56 lei, cu titlu de diferență chirie la suprafața închiriată și a sumei de 278.046,51 lei cu titlu de diferență chirie la obiectul de activitate.
Prin încheierea din 22.09.2008, instanța a admis excepția de conexitate invocată de pârâtă, dispunând conexarea dosarelor - la prezentul dosar întrucât cererea din primul dosar are același obiect, cauză și același temei de drept cu cererea din prezentul dosar, solicitându-se în plus constatarea rezilierii de drept a contractului de închiriere încheiat cu pârâta și evacuarea acesteia din imobilul deținut în baza contractului.
Pârâta a depus întâmpinare invocând excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru suma stabilită pe perioada a X-a 2003 - a VI-a 2004 și pentru suma calculată de reclamanta pe perioada 01.01.2004 - 06.2004.
Totodată pârâta a solicitat suspendarea cauzei în baza art.244 alin.1 pct.1 pr.civ. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarelor nr- și - aflate în prezent în recurs la Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea din data de 9.10.2007, tribunalul a respins cererea de suspendare a cauzei în baza art.244 alin.1 pct.1 pr.civ. ca neîntemeiată.
La termenul din data de 26.02.2008, prin încheierea de ședință de la acel termen, prima instanță de fond a admis excepția prescripției extinctive pentru sumele solicitate în perioada 10.2003 - 13.06.2004.
Prin sentința comercială nr.10410/30.06.2009, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis acțiunea principală și acțiunea conexă, obligând pârâta la plata sumei de 25.869,12 lei, cu titlu de chirie restantă și a sumei de 134.807,24 lei cu titlu de penalități de întârziere. Totodată, instanța de fond a constatat intervenită rezilierea de drept a contractului de închiriere nr.2608/24.04.1990 modificat prin actul adițional nr.1/19.06.2001, dispunând evacuarea pârâtei din spațiul închiriat.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, pârâta a încheiat pentru suprafața de 252,44. închiriată de la reclamantă, un contract de asociere în participațiune cu - L, încasând o chirie de 5 ori mai mare astfel încât cererea reclamantei de recalculare a chiriei în funcție de această destinație este întemeiată, această situație juridică fiind recunoscută de pârâtă prin procesul-verbal de conciliere.
Totodată, instanța de fond a reținut că neplata chiriei, în cuantumul reținut în raportul de expertiză contabilă atrage sancțiunea rezilierii de drept a contractului, în puterea pactului comisoriu de gradul IV inserat în contract și, respectiv, pierderea dreptului locativ al pârâtei asupra spațiului închiriat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal atât reclamanta, cât și pârâta, apeluri înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 7.09.2009.
În motivarea apelului declarat, apelanta-pârâtă a arătat că înțelege să invoce excepția lipsei calității de reprezentant la - -, privind exercițiul acțiunii și reprezentării în judecată a reclamantului Municipiul B întrucât lipsește procura legalizată cerută expres de Codul d e procedură civilă.
Apelanta a învederat că reprezentarea reclamantului se putea face doar în condițiile Legii nr.514/2003, respectiv prin delegarea, de la Compartimentul juridic al acestuia, a atribuțiilor de reprezentare către un consilier juridic sau avocat, conform Legii nr.51/1995, iar nicidecum unei persoane juridice, cazul în speță.
Totodată, apelanta-pârâtă a invocat și excepția necompetenței funcționale a secției comerciale, apreciind că, în speță, competența de soluționare revine secției de contencios administrativ a Tribunalului București.
Față de aceste două excepții, apelanta-pârâtă a arătat că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra acestora, deși au fost invocate de către pârâtă prin întâmpinare, pronunțându-se doar asupra excepției prescripției extinctive, pe care, de altfel, a și admis- Apelanta-pârâtă a arătat că aceasta dovedește inechitatea instanței de fond în tratamentul părților aflate în proces, cu atât mai mult, cu cât nu au fost luate în considerare nici celelalte motive invocate în combaterea pe fond a acțiunii în instanță.
Apelanta-pârâtă a învederat că tribunalul a omis să se pronunțe și asupra excepției lipsei de obiect a capătului de cerere privind evacuarea, întrucât spațiul închiriat a fost predat reclamantei încă din data de 1.02.2007.
Pe fondul cauzei, apelanta-pârâtă a arătat că pentru diferența de chirie de 28.241,56 lei reprezentând diferența dintre cei 921. închiriați și suprafața de 1083,62. folosiți de către pârâtă în mod real, aceasta excede contractului de închiriere, astfel încât nu poate fi solicitată în baza unei acțiuni întemeiată pe contractul de închiriere, ci, eventual, pentru lipsa de folosință, aspect asupra căruia instanța de fond nu s-a pronunțat. Mai mult, pe acest capăt de cerere nu are calitate procesuală activă și, deci, drept la acțiune.
În plus, a arătat, apelanta-pârâtă a fost notificată de către adevărații proprietari ai imobilului, conform legii nr.10/2002, astfel încât sumele în litigiu nu mai pot fi pretinse de către reclamantă, ci de către adevăratul proprietar.
În motivarea apelului declarat, apelanta-reclamantă a arătat că instanța de fond nu a acordat ceea ce s-a cerut, în sensul că a omis să se pronunțe asupra cuantumului pretențiilor reprezentând chirie în sumă de 136.615,26 lei pretenții cuprinse în raportul de expertiză omologat în cauză, și care reprezintă chirie restantă.
Părțile au depus întâmpinare, solicitând reciproc respingerea apelurilor formulate ca nefondate.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, văzând și dispozițiile art.297 Cod procedură civilă, Curtea reține că apelurile formulate sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Curtea reține că prin acțiunea înregistrată la data de 19.02.2007, reclamanta - - a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 45.643,20 lei, chirie restantă și penalități de întârziere, 28.241,51diferență chirie la suprafața închiriată și penalități, 278.046,51 lei, diferență chirie și penalități, constatarea intervenirii rezilierii de drept a contractului de închiriere și evacuarea pârâtei din spațiul închiriat.
La data de 20.03.2007 (filele 55-59 din dosarul -) pârâta a depus întâmpinare invocând excepția prescripției extinctive, excepția litispendenței, excepția lipsei de obiect a capătului de cerere privind evacuarea.
Pe fondul cauzei, pârâta a invocat inadmisibilitatea acțiunii în daune contractuale pentru diferența dintre suprafața închiriată și suprafața efectiv folosită, precum și reaua-credință a reclamantei în solicitarea fructelor civile în baza contractului de închiriere, ca urmare a notificării revendicării imobilului de către adevărații proprietari, și, conform Legii 10/2002.
Prin sentința nr.5884/30.04.2007, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a anulat acțiunea ca netimbrată, iar prin decizia 374/18.09.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială a fost admis apelul declarat de apelanta-reclamantă, dispunându-se desființarea sentinței și trimiterea pentru rejudecare la aceeași instanță, decizie menținută în recurs, prin decizia nr.544/14.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
După desființare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială sub nr.- la primul termen de judecată dispunându-se atașarea acestuia la dosarul -, în vederea discutării excepției litispendenței, conform art.163 pr.civ.
Prin încheierea din 22.04.2008, instanța a admis excepția de litispendență dispunându-se atașarea dosarului - la dosarul -.
Față de cele anterior prezentate, Curtea apreciază că prima instanță de fond era obligată să analizeze, la pronunțarea soluției în dosar, toate excepțiile și apărările invocate de apelanta-pârâtă în întâmpinarea depusă în primul dosar cu care a fost investit tribunalul, respectiv, -, devenit, după desființare - și atașat dosarului -.
Sub acest aspect, Curtea reține că tribunalul a analizat doar excepția prescripției extinctive și excepția litispendenței, omițând să se pronunțe asupra excepției lipsei de obiect al capătului de cerere privind evacuarea, asupra excepției prematurității și, respectiv, să califice și să pună în discuție excepția lipsei calității procesuale active ca urmare a revendicării imobilului închiriat de către adevărații proprietari, conform Lg.nr.10/2002, republicată, în vederea respectării principiului securității juridice.
Totodată, Curtea reține că prin acțiunea de fond, reclamanta a înțeles să investească instanța cu mai multe capete de cerere, între care a formulat în mod distinct o cerere de diferență chirie la suprafața închiriată, ca urmare a schimării destinației spațiului locativ din birouri în restaurant și, respectiv, o cerere de diferență chirie rezultând din constatarea faptului că suprafața efectiv folosită de pârâtă este mai mare decât suprafața închiriată, atare atitudine rezultând atât din petitul acțiunii de fond cât și din motivarea acesteia.
Or, din analiza considerentelor sentinței atacate, Curtea reține că prima instanță de fond a analizat doar primul motiv invocat, respectiv, diferența de chirie datorată schimbării destinației prin contractul de asociere în participațiune închiriat, din birouri, în restaurant, omițând să analizeze motivul privind diferența de chirie dintre suprafața închiriată și suprafața efectiv folosită.
Mai mult, cu privire la acest aspect, pârâta a invocat inadmisibilitatea acțiunii în daune contractuale, întrucât pentru diferența de spațiu efectiv folosit, reclamanta nu are contract de închiriere, și, deci, poate cere contravaloarea lipsei de folosință, iar nu diferență chirie, aspect ce nu a fost cercetat în fond de către prima instanță.
Ca atare, Curtea apreciază că apelul formulat de apelanta-pârâtă este întemeiat întrucât prima instanță nu a intrat în cercetarea pe fond a unuia dintre capetele de cerere cu care a fost investită, reținând o sumă parțială din raportul de expertiză pe care a înțeles să-l analizeze și pe care a motivat-o generic prin schimbarea destinației spațiului locativ închiriat, deși suma din dispozitiv viza ambele aspecte solicitate prin petitul acțiunii de fond.
În plus, Curtea reține că tribunalul a omis să analizeze excepțiile dirimante invocate de către pârâtă în încheierea depusă în dosarul atașat prezentului dosar, ca urmare a admiterii excepției litispendenței.
Dat fiind caracterul devolutiv al apelului, pentru soluționarea unitară a cauzei, Curtea apreciază că se impune și admiterea apelului declarat de apelanta-reclamantă, cu retrimiterea cauzei pentru rejudecare Curtea reținând că motivul invocat este întemeiat, întrucât, astfel cum s-a arătat anterior, instanța de fond, deși a omologat raportul de expertiză contabilă a reținut o sumă parțială în dispozitivul sentinței pronunțate, reținând suma de 25.869,12 lei, cu titlu de chirie restantă și TVA, sumă la care face trimitere și în motivarea soluției, deși în raportul de expertiză contabilă suma de 25.869,12 lei se referă doar la TVA restant, diferența de chirie fiind de 136.153,26 lei.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.297 Cod procedură civilă reținând că prima instanță de fond nu a cercetat în fond cauza dedusă judecății, Curtea va admite apelurile declarate, va desființa sentința atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare, urmând ca la rejudecare, tribunalul să analizeze și excepțiile dirimante invocate în susținerea prezentului apel, respectiv, excepția lipsei calității de reprezentant, excepție de fond și, ca o consecință a acestora excepția necompetenței funcționale secției comerciale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate atât de apelanta - reclamantă MUNICIPIUL B prin AL cu sediul în B,-, sector 3 cât și de apelanta - pârâtă cu sediul ales în B,-,.44A2,.B,.6,.68, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.10410 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr-.
Desființează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2010.
Președinte, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 04.02.2010
Tehnored. - 08.02.2010
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu
