Spete pretentii comerciale. Decizia 408/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.408
Ședința Publică de la 02.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Izabela Dolache
JUDECĂTOR 2: Alina Pănescu
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă ASOCIAȚIA FUNDAȚIA, împotriva sentinței comerciale nr.1719 din 12.02.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanta reclamantă, reprezentată de avocat dna. și intimata pârâtă, reprezentată de avocat dl..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, au arătat că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de solicitat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelanta solicită admiterea apelului, schimbarea în tot, a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și obligarea intimatei să restituie suma de 970.000 RON reprezentând contravaloare prestări servicii nedatorate, cu cheltuieli de judecată, taxă judiciară de timbru, arătând că instanța de fond nu a analizat obiectul dedus judecății și temeinicia pretențiilor solicitate, în raport de temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, respectiv art.992 civ, motivându-se că atâta timp cât nu s-a solicitat rezoluțiunea contractelor între părți, nu se poate analiza îndeplinirea sau nu a obligațiilor asumate de părți prin cele două contracte. În fapt instanța de fond trebuia să constate că plata a fost efectuată în avans, că nu a fost urmată de îndeplinirea obligațiilor asumate prin contract, ca atare este o plată nedatorată neexistând o datorie pe care să o prin plată; depune concluzii scrise.
Intimata pârâtă solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii de fond, ca fiind legală și temeinică, având în vedere considerentele deja învederate atât la prima instanță cât și la instanța de apel. Potrivit art.1021 civ. contractul nu este desființat de drept, menționându-se că desființarea trebuie să se ceară expres instanței de judecată. Din acest punct de vedere, în opinia sa, având în vedere considerentele deciziei de casare, apreciază că se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a nu fi încălcat dreptul pârâtei la un grad de jurisdicție; depune la dosar concluzii scrise; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra cauzei comerciale de fata:
Prin cererea înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului București, reclamanta FUNDAȚIA a chemat în judecată pârât SC SRL solicitând instanței obligarea acesteia la restituirea sumei de 975 000 RON reprezentând contravaloare prestări servicii, încasată nejustificat, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
S-a arătat că între părți a intervenit contractul de prestări servicii prin care pârâta în calitate de prestator s-a obligat să conceapă și să editeze pliante și broșuri, în temeiul comenzilor reclamantei, în cantitățile și la termenele de livrare specificate de aceasta.
Pârâta cu rea credință nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, deși reclamanta a achitat contravaloarea materialelor comandate; deși notificată a refuzat restituirea sumelor încasate fără drept.
Prin întâmpinarea formulată la 15.01.2007, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii întrucât solicită returnarea unor sume achitate în temeiul unui contract aflat în derulare, reclamanta nu a solicitat și rezilierea acestuia.
S-a mai învederat că nici unul din contractele părților nu conține pact comisoriu expres, în temeiul căruia să opereze rezilierea de drept a contractului.
S-a solicitat, în subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată, pârâta susținând îndeplinirea obligațiilor asumate prin contract.
Prin sentința comercială nr.1719/12.02.2007, pronunțată în dosar - Tribunalul Bucureștia respins, ca neîntemeiată, acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta nu a solicitat rezilierea contractului, în temeiul art.1020 - 1021.civ. ceea ce ar fi îndreptățit cererea de restituire a prestațiilor, repunerea în situația anterioară încheierii contractului cu consecința restituirii prestațiilor nefiind posibilă decât în condițiile desființării contractului, or, în cauză contractul se află în derulare, nefiind desființat.
Astfel, instanta de fond a considerat ca reclamanta, in calitate de creditor al obligatiei neexecutate are la indemana mai multe cai de a-si valorifica drepturile, fie sa ceara executarea prestatiei, fie sa ceara rezolutiunea contractului si obligarea debitorului culpabil la plata de daune interese. Desi in cerere reclamanta a invocat motive de natura sa atraga rezolutiunea contractelor, aceasta a cerut numai restituirea prestatiilor pe care ea insasi le-a executat, astfel ca acestea au ramas in ordinea juridica si produc efectele vizate de parti, prestatiile efectuate de reclamanta fiind justificate prin insasi existenta contractelor. Prima instanta a mai retinut si ca nu prezinta relevanta faptul ca cele doua contracte au ajuns la termen, pentru ca drepturile si obligatiile carora le-au dat nastere continua sa subziste.
II. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta ASOCIAȚIA FUNDAȚIA invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că în mod greșit prima instanță a reținut ca neîntrunite cerințele art.1020- 1021 civ. deși cererea sa a fost întemeiată pe dispozițiile art.992 civ. susținând că temeiul de drept al cererii îl constituie plata nedatorată, efectuată în temeiul contractului intervenit între părți.
De asemenea, in opinia apelantei, instanța nu a reținut încetarea efectelor contractului prin ajungerea la termen. Potrivit clauzelor convenite, părțile erau ținute să execute obligațiile reciproce în termen de 3 luni de la încheierea contractului.
Apelul a fost respins, ca nefondat, prin decizia comerciala nr. 171/31.03.2008, Curtea de Apel B Sectia a VI-a Comerciala retinand ca cele doua contracte au ajuns la termen inca de la 31.12.2003, ca nu s-a cerut desfiintarea contractelor conform art. 1020-1021.civ. si ca din materialul probator prezentat, respectiv facturile de la filele 18-19 din dosar, rezulta ca materialele publicitare s-au primit intrucat plata s-a facut ulterior livrarii.
III. Impotriva deciziei nr. 171/31.08.2008 a declarat recurs reclamanta, invocand motivul prevazut de art. 304 pct. 8.pr.civ. pentru a sustine nelegalitatea si netemeinicia acestei solutii.
Astfel, recurenta a sustinut ca instanta de apel a interpretat gresit facturile aflate la dosar, acestea referindu-se, in realitate, la plata unor sume cu titlu de avans servicii si nu la achitarea contravalorii bunurilor contractate si livrate, parata-intimata nedovedind expedierea marfii si predarea acesteia catre beneficiar.
S-a mai sustinut ca obiectul cererii de chemare in judecata si temeinicia pretentiilor nu au fost examinate in raport de temeiul juridic invocat, respectiv 992.pr.civ. situatie in care s-ar fi constatat ca plata s-a facut in lipsa unei datorii a reclamantei, care si-a executat cu buna-credinta obligatiile contractuale si a achitat in avans contravaloarea produselor care urmau sa fie executate conform contractelor de prestari servicii.
Recurenta a considerat ca in hotararea atacata s-au analizat in mod gresit contractele de prestari servicii prin care partile au stabilit termenele pentru plata pretului fara sa examineze si simultaneitatea de executare a obligatiei, din aceasta perspectiva plata efectuata fiind nedatorata, chiar daca cele doua contracte au ajuns la termen.
Recursul a fost admis, prin decizia nr. 1893/11.06.2009 pronuntata de Inalta C de Casatie si Justitie in dosarul nr. -, cauza fiind trimisa spre rejudecare instantei de apel, apreciindu-se ca, in lipsa analizei situatiei de fapt conform temeiurilor invocate decizia recurata este lipsita de fundament faptic si juridic.
Instanta suprema a retinut ca, desi se afla in fata unei cai devolutive, instanta de apel nu a verificat pretentiile reclamantei prin prisma temeiului de drept invocat, ci a conditionat aceasta analiza de alte temeiuri legale, denaturand intelesul actelor deduse judecatii, cauza cererii si adevarul juridic.
S-a aratat ca, definitoriu pentru aceasta speta este faptul ca dupa incetarea contractelor de prestari, prin ajungere la termen s-a pus in discutie neexecutarea obligatiilor, iar ca o consecinta a neexecutarii, obligatia de restituire a sumei achitate ca avans. Astfel, instanta de apel nu a tinut seama de faptul ca neexecutarea culpabila a obligatiilor, ce trebuiau analizate in raport de temeiurile invocate, constituie, in masura in care se va dovedi acest lucru, un fapt juridic ilicit care s-a savarsit intr-un moment in care contractul, valabil incheiat, era inca in fiinta, el generand o raspundere care are izvorul in contract.
In concluzie, Inalta Cap recizat ca desfiintarea contractului, ca varietate a executarii silite, nu poate fi privita in toate situatiile ca fiind o etapa care precede examinarea indeplinirii obligatiilor, de vreme ce contractul a ajuns la termen.
IV. Rejudecand apelul in fond, dupa casare, in considerarea dispozitiilor art. 315.pr.civ. Curtea retine urmatoarele:
1.Intre reclamanta si parata s-au incheiat doua contracte de prestari servicii, nr. 2002/24.09.2003 si nr. 51/22.01.2004, pe o durata determinata (3 luni), materialele urmand a fi realizate de parata in baza comenzii lansate de reclamanta. Comanda urma sa cuprinda cantitatile si termenele de livrare. In ambele contracte pretul urma sa se achite in 3 transe.
In temeiul acestor contracte reclamanta a emis comanda nr. -/24.09.2003, in baza careia parata a emis facturile nr. 8567/28.10.2003 in valoare de 5.499.999.983 lei vechi, nr. 8957/06.02.2004, in valoare de 1.500.000.000 lei vechi, nr. 9880/22.01.2004, in valoare de 1.000.000.001 lei vechi si nr. 9133/04.03.2004, in valoare de 1.750.001.104 lei vechi. Aceste facturi au fost achitate de reclamanta cu OP nr. 158/29.10.2003, OP nr. 159/29.10.2003, OP nr. 160/29.10.2003, OP nr. 179/28.11.2003, OP nr. 185/04.12.2003, OP nr. 37/17.02.2004, OP nr. 26/04.02.2004, OP nr. 58/08.03.2004, OP nr. 80/06.04.2004, OP nr. 81/06.04.2004, OP nr. 82/06.04.2004 si OP nr. 83/06.04.2004.
2. In cererea de chemare in judecata reclamanta a solicitat obligarea paratei la restituirea sumei de 950.000 RON, reprezentand contravaloarea facturilor emise de parata si achitate de catre reclamanta, intrucat aceasta reprezinta o plata incasata nejustificat de aceasta, cu care parata s-a imbogatit fara justa cauza.
In drept, reclamanta a invocat disp. art. 992.civ. alaturi de disp. art. 969 si 970.civ.
3. Asa cum a retinut si instanta suprema, in speta de fata, dupa incetarea contractelor de prestari, prin ajungere la termen s-a pus in discutie neexecutarea obligatiilor, iar ca o consecinta a neexecutarii, obligatia de restituire a sumei achitate ca avans. Neexecutarea culpabila a obligatiilor, ce trebuiau analizate in raport de temeiurile invocate, constituie, a apreciat Inalta C, in masura in care se va dovedi acest lucru, un fapt juridic ilicit care s-a savarsit intr-un moment in care contractul, valabil incheiat, era inca in fiinta, el generand o raspundere care are izvorul in contract.
Trebuie subliniat ca specificul raporturilor comerciale a impus adoptarea unor reguli derogatorii de la dreptul comun in ceea ce priveste rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare comerciala. Astfel, potrivit art. 67.com. cand mai inainte de expirarea termenului fixat pentru executarea contractului, una din parti a oferit celeilalte predarea lucrului vandut sau plata pretului, si aceasta nu isi indeplineste la termenul fixat obligatia sa, atunci contractul se considera desfiintat in favoarea parti care isi executase obligatia sa. Asadar, rezolutiunea contractului se produce de drept (ope legis) cand o parte ofera executarea, iar cealalata parte nu isi executa obligatia sa la termenul convenit.
Pentru a opera rezolutiunea de drept a contractului, conform art. 67.com. trebuie ca una dintre parti sa faca oferta de executare a obligatiei proprii inainte de implinirea termenului convenit pentru executarea contractului, iar cele doua obligatii corelative (de predare a lucrului si de plata a pretului) sa aiba acelasi termen de executare.
Chiar daca partile au convenit plata pretului in rate, aceasta reprezinta numai o modalitate de executare, care nu este de natura sa schimbe caracterul unic al prestatiei de plata a pretului, in lipsa unei conventii exprese a partilor prin care sa atribuie termenelor de plata a ratelor un caracter esential, caz in care plata pretului devine o obligatie cu executare succesiva.
Efectuarea prestatiilor de catre o parte se face anterior savarsirii de catre cealalta parte a unei fapte ilicite (neexecutarea propriilor obligatii), ceea ce ar conduce la concluzia ca restituirea acestor prestatii de care a beneficiat partea in culpa nu poate avea valoarea unor daune-interese pentru prejudiciul produs dintr-o fapta ilicita si culpabila. Restituirea acestor prestatii trebuie privita, insa, ca un efect al rezolutiunii, de punere a partilor in situatia anterioara, obligatia aparand ca si cand nu a existat niciodata, efectuandu-se, in realitate, o plata nedatorata (prevazuta de disp. art. 992.civ.).
Dintr-o alta perspectiva, desfiintarea contractului a lipsit de cauza prestatiile efectuate inainte de acest moment, astfel incat pastrarea lor de catre partea care le-a primit constituie o imbogatire fara justa cauza.
Chiar daca intre plata nedatorata si imbogatirea fara just temei nu exista deosebiri esentiale, aspect ce a condus adeseori la confundarea celor doua institutii, trebuie precizat ca in cazul platii nedatorate prestatia efectuata fara temei s-a facut cu titlu de plata, restituirea acesteia neputand fi fundamentata pe ideea de vinovatie (culpa) din partea accipiensului (fiind exclusa asemanarea cu raspunderea civila delictuala), ci chiar pe imbogatirea fara just temei, cu diferentieri privitoare la intinderea obligatiei de restituire in functie de buna sau reaua-credinta a accipiensului.
4. In cauza de fata partile au incheiat doua contracte de prestari servicii pe o durata determinata (3 luni). Materialele trebuiau realizate de prestator (parata) conform comenzilor lansate de beneficiar (reclamanta), pretul contractului urmand a fi achitat in 3 transe.
Desi reclamanta a facut dovada achitarii pretului (in suma totala de 975.000 RON), chiar inainte de datele stabilite in contract, parata nu i-a predat la termenele convenite materialele comandate. Astfel, contractul nr. 2002/24.09.2003 a fost incheiat de la 24.09.2003 pana la 31.12.2003, platile fiind efectuate de catre reclamanta in avans, la 29.10.2003, 28.11.2003, respectiv 04.12.2003, pentru factura nr. 8567/28.10.2003 in valoare de 5.499.999.983 lei vechi. Contractul nr. 51/22.01.2004 a fost incheiat la 22.04.2004, pe o durata de 3 luni, facturile emise de parata (nr. 8957/06.02.2004, in valoare de 1.500.000.000 lei vechi, nr. 9880/22.01.2004, in valoare de 1.000.000.001 lei vechi si nr. 9133/04.03.2004, in valoare de 1.750.001.104 lei vechi) fiind achitate in avans de catre reclamanta, la 17.02.2004, 04.02.2004, 08.03.2004 si, respectiv, 06.04.2004).
Sustinerile reclamantei in sensul neexecutarii obligatiei de predare la termen a materialelor comandate nu au fost combatute de catre parata prin niciun mijloc de proba, avizul de insotire a marfii nr. 9290/02.10.2003 depus de parata nefiind insusit de reclamanta prin semnatura si stampila. Astfel, Curtea apreciaza ca in cazul celor doua contracte devin operabile dispozitiile art. 67.com. acestea fiind rezolvite de drept, nemaifiind necesara investirea instantei cu o actiune in rezolutiunea celor doua contracte.
Ceea ce invoca, in fapt, reclamanta este tocmai ajungerea la termen a contractelor si neexecutarea de catre cealalta parte a obligatiilor asumate pana la acest termen, desi pretul a fost achitat in avans, in aceste conditii plata fiind incasata nedatorat de catre parata, aspect ce constituie o imbogatire fara justa cauza.
De altfel, reclamanta a invocat drept temei juridic art. 992.civ. care reglementeaza plata nedatorata, desi a invocat ulterior si imbogatirea fara justa cauza. Curtea a expus anterior asemanarea principiala dintre cele doua institutii si inerentele confuzii ce pot sa apara. Trebuie, de asemenea, subliniat ca in Codul civil R in vigoare nu se regaseste un text care sa consacre principiul imbogatirii fara justa cauza ca izvor de obligatii de sine-statator.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciaza ca apelul este fondat, urmand a il admite, in considerarea dispozitiilor art. 296.pr.civ. cu consecinta schimbarii in tot a sentintei atacate, in sensul admiterii actiunii si obligarii intimatei-parate la plata catre apelanta-reclamanta a sumei de 975.000 lei reprezentand avans - contravaloare prestatii servicii.
In temeiul disp. art. 274.pr.civ. intimata-parata va fi obligata la plata catre apelanta-reclamanta a sumei de 25.803, 76 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata (taxa de timbru si timbru judiciar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă ASOCIAȚIA FUNDAȚIA, cu sediul in B,--95, sector 4, împotriva sentinței comerciale nr.1719 din 12.02.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL, cu sediul in B,-, sector 2 si sediu ales la ", si Asociatii", in B,-, sector 5.
Schimba in tot sentinta atacata si, pe fond, admite actiunea.
Obliga intimata-parata la plata catre apelanta-reclamanta a sumei de 975.000 lei reprezentand avans - contravaloare prestatii servicii.
Obliga intimata-parata la plata catre apelanta-reclamanta a sumei de 25.803, 76 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata (taxa de timbru si timbru judiciar).
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 02.11.2009.
PRESEDINTE JUDECATOR
Red. jud./5 ex.
Jud. fond -
Tribunalul B, Sectia a VI-a Comerciala
Președinte:Izabela DolacheJudecători:Izabela Dolache, Alina Pănescu
