Spete pretentii comerciale. Decizia 41/2009. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizie nr. 41/

Ședința publică din 11 Mai 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

Grefier -

Pe rol pronunțarea asupra apelului promovat de - Vienna Insurance Sa B - Sucursala Târgu M, împotriva sentinței comerciale nr. 2478 din 22 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.

În lipsa părților.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 27 aprilie 2009, desfășurarea dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de 4 iunie 2009 și apoi pentru ziua de astăzi, 11 mai 2009.

CURTEA,

Prin sentința nr. 2478 din 22 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr- s-a dmis cererea formulată de reclamanta "" -.-M, în contradictoriu cu pârâta " INSURANCE " B - Sucursala -. M și, în consecință a fost bligată pârâta " INSURANCE " B - Sucursala -. M să plătească reclamantei C " " suma de 100.942, 75 lei, cu titlu de indemnizație de asigurare, suma de 2.506,04 lei, cu titlu de dobândă legală calculată de la data de 19.06.2008 până la data de 17.09.2008 și dobânda legală de la data de 18.09.2008 în continuare până la plata efectivă a indemnizației de asigurare, a fost bligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 13.977, 49 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

La data de 04.03.2008 a fost încheiat între părți un contract de asigurare facultativă de bunuri - polița seria F, nr. -, pentru stocul de marfă constituit din autoturismele aflate în interiorului sow-roomului sau în afara acestuia, pentru perioada 07.03.2008- 06.03.2009. Pentru o sumă asigurată de 800.000 euro la autovehiculele aflate în curtea imobilului s-a stabilit că franșiza este de 5% din sumele asigurate pentru fiecare eveniment, dar nu mai puțin de 250 Euro în cazul riscurilor de fenomene atmosferice. Printre riscurile acoperite este și cel dat de fenomenele atmosferice, cum ar fi grindina.

Primele de asigurare au fost achitate la termen, fapt necontestat.

La data de 18.06.2008 a avut loc o grindină puternică, fiind avariate 86 din autoturismele aflate în curtea societății.

În data de 19.06.2008 reprezentanții pârâtei s-au deplasat la sediul reclamantei, au întocmit procese verbale de constatare a avariilor pentru fiecare autoturism în parte împreună cu reprezentanții pârâtei.

La data de 01.07.2008 pârâta a emis adresa cu nr. D 0763 prin care a informat reclamanta că nu va achita nici un fel de despăgubire pentru evenimentul asigurat din data de 18.06.2008, deoarece valoarea totală a despăgubirii calculate se situează sub nivelul franșizei, care, în opinia reprezentanților pârâtei ar fi de 5% din suma asigurată de 800.000 euro, respectiv 40.000 euro, respectiv 146.448 lei.

Potrivit art. 1 ind.l alin. 9 din Legea nr. 136/1995 " în înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:.franciza - partea din prejudiciu suportată de persoana păgubită, stabilită ca valoare fixă sau procent din despăgubirea totală prevăzută în contractul deasigurare".

În mod corect reclamanta a sesizat că valoarea franșizei are două limite stabilite convențional 5% din sumele asigurate, dar nu mai puțin de 250 de euro. Prin urmare, este în discuție o sumă determinabilă și nu o sumă determinată. Astfel, dacă ar fi fost în discuție valoarea de 5% din 800.000 euro, această valoare este o valoare fixă, care putea fi prevăzută direct în cuantum fix - 40.000 euro. Împrejurarea că nu a fost prevăzută în cuantum fix, creează convingerea că intenția părților a fost de a stabilii într-adevăr un procent din despăgubirea datorată în cazul în care această parte din daună pentru care căreia asiguratul rămâne propriul său asigurător nu ar fi fost prevăzută de părți. Mai mult, potrivit principiilor generale de interpretare a contractelor, atunci "când o clauză este primitoare de două înțelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce nici unul" - 978 Cod civil. Astfel, dacă s-ar lua în considerare interpretarea dată de către pârâtă cu privire la valoarea francizei, așa cum a remarcat pârâta, în condițiile în care suma asigurată a fost stabilită la suma de 800.000 euro, valoarea acesteia nu putea să fluctueze atât de mult încât să scadă sub 5.000 euro, iar procentul de 5 % să nu atingă suma de 250 euro(valoarea unui singur autoturism ar fi depășit de 10 ori, cel puțin această valoare, iar în stoc sunt în permanență aproximativ 100 de autoturisme). Deci, clauza ar fi lipsită de eficiență juridică, ceea ce ar contraveni textului de lege mai sus enunțat.

De altfel, este de esența contractului de asigurare, ca suportarea prejudiciilor create de evenimentele asigurate - în cazul nostru grindină - să fie suportate de asigurător. Dacă s-ar merge pe interpretarea dată de reclamantă, s-ar anula esența contractului de asigurare încheiat între părți, pentru că răspunderea asigurătorului ar interveni doar în condiții extraordinare, când prejudiciul creat ar fi de peste 40.000 de euro. Or, într-adevăr potrivit prevederilor alin.3 al art. 27 din Legea nr. 136/1997 "în contractul de asigurare poate fi stipulată o clauză conform căreia asiguratul rămâne propriul său asigurător pentru o franșiza sau o sumă determinată care nu se despăgubește de către asigurător", însă această clauză nu trebuie să anuleze practic scopul asigurării.

În lumina celor prezentate, s-a considerat că se impune ca interpretarea contractului să se facă după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor" - art. 977 Cod civil. Astfel că expresia 5 % din suma asigurată, a fost interpretată în sensul că procentul de 5 % va fi raportat la"despăgubirea totală"-așa cum de altfel este prevăzut și în art. 1 ind.l alin. 9 din Legea nr.136/1995.

Documentația privind costul total al reparațiilor pentru autovehiculele avariate - care nu a fost contestată de pârâtă - relevă o pagubă totală de 416.851, 84 lei la care a fost aplicat procentul de subasigurare(0,2549), fiind astfel obținută suma de 106.255, 53 lei, la care a fost aplicat apoi 5 % franciza, rezultând suma de 100.942, 75 lei. Pentru această sumă s-a considerat că pretențiile reclamantei sunt întemeiate.

În ceea ce privește acordarea dobânzii legale, s-a considerat că cererea reclamantei este de asemenea întemeiată, în baza art. 3 alin. 1 din OG nr. 9/2000 - la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României. Astfel, potrivit art. 1088 din Codul civil, la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare - în cazul în care nu au fost stabilite contractual sau legal - sunt cuantificate la nivelul dobânzi legale. Același articol (1088 Cod civil) la aliniatul doi statuează că "aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept." Or, în materie comercială, potrivit art. 43 Cod comercial "datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile".

Datoria de a remite reclamantei cuantumul indemnizației de asigurare a devenit exigibilă la data 19.06.2008, respectiv din momentul când, după înștiințarea pârâtei, reprezentanții pârâtei s-au deplasat la sediul reclamantei, au întocmit procese verbale de constatare a avariilor pentru fiecare autoturism în parte împreună cu reprezentanții pârâtei.

Calculul penalităților pentru perioada 19.06.2008 - 17.09.2008, prezentat de reclamantă la fila 10, nu a fost contestat de pârâtă, astfel că acestea vor fi acordate în cuantumul solicitat, dar și în continuare până la plata efectivă a debitului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel - Vienna Insurance Sa B - Sucursala Târgu M solicitând schimbarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamantei - SRL.

În motivarea cererii de apel se susține în primul rând lipsa calității procesuale pasive a Sucursalei -.-M, susținând că este un dezmembrământ fără personalitate juridică a - Vienna Insurance Sa B, ori potrivit disp.art.41 alin.2 pr.civ. asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte dacă au organe proprii de conducere. Dat fiind statutul pârâtei acela de sucursală, fără personalitate juridică și având în vedere dispozițiile legale sus menționate apreciază că în mod greșit prima instanță a stabilit că are calitate procesuală pasivă.

Pe fond, se susține că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat un contract de asigurare facultativă a unor stocuri de marfă, prin acest contract stabilindu-se valoarea despăgubirilor, asiguratul obligându-se să suporte o parte din despăgubiri în situația apariției riscului asigurat prin stabilirea unei francize de 5 % din suma asigurată. În raport de valoarea asigurată - 800.000 Euro, valoarea despăgubirilor solicitate ca urmare a producerii evenimentului asigurat - 100.942,75 lei și valoarea francizei stabilită prin contract, apreciază că societatea de asigurări nu poate fi obligată la plata despăgubirilor solicitate întrucât acestea sunt sub valoarea francizei.

Prin întâmpinarea depusă la dosar se solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

Se susține că nu poate fi primită excepție lipsei calității procesuale pasive întrucât sucursala are organe proprii de conducere înregistrate ca atare la registrul comerțului prin care-și exercită atribuțiile stabilite de societatea fondatoare și prin urmare poate sta în justiție în nume propriu ca și pârâtă.

Pe fond se arată că interpretarea dată de către pârâtă în ceea ce privește clauza privind franciza, o interpretare care a condus la refuzul de plată a despăgubirilor, nu poate fi primită întrucât prin această clauză nu s-a urmărit exonerarea de plată a asigurătorului atunci când intervine riscul asigurat. Intenția comună a părților era acea ca asiguratul să plătească prima de asigurare iar asigurătorul prin contraprestația la care s-a obligat să suporte plata despăgubirilor în cazul în care intervine riscul asigurat. Valoarea francizei avută în vedere de către pârâtă poate fi luată în considerare numai în situația în care se produce o avariere totală a bunului, situație care nu se regăsește în speță fiind vorba despre o distrugere parțială a autovehiculelor aflate în parcul auto prin căderea de grindină.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel invocate și în limitele efectului devolutiv al,apelului reglementat de art.292 - 294.pr.civ. Curtea reține următoarele:

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive instanța de control apreciază excepția nefondată, pârâta are calitate procesuală pasivă în condițiile în care are organe proprii de conducere, are resurse financiare, iar prin statut i s-a recunoscut capacitatea de a încheia acte juridice și de a răspunde pentru actele încheiate.

Pe fond, se reține că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat contractul de asigurare facultativă de bunuri, polița seria F nr.- pentru stocul de marfă constituit de autoturismele aflate în curtea imobilului. Suma asigurată pentru aceste autovehicule fiind de 800.000 Euro iar în ceea ce privește întinderea despăgubirilor prin același contract s-a stabilit ca asiguratul să suporte o franciză de 5% pentru fiecare eveniment din suma asigurată dar nu mai puțin de 250 Euro în cazul riscurilor de fenomene atmosferice.

Părțile de comun acord recunosc existența contractului, plata ratelor de asigurare, producerea evenimentului asigurat, litigiul între părți se poartă asupra cuantumului despăgubirilor, având în vedere valoarea francizei stabilită prin contract.

Potrivit disp.art.11alin.9 din Legea nr.136/1995 franciza este partea din prejudiciu suportată de persoana păgubită stabilită ca valoare fixă sau procent din despăgubirea totală prevăzută în contractul de asigurare.

Părțile de comun acord în contractul de asigurare la pct.2.10 au definit franciza ca fiind partea din prejudiciu suportată de persoana păgubită stabilită fie ca valoare fixă fie ca procent din suma asigurată ori din limita - sublimita de răspundere, fie ca procent din daune.

Prin polița seria F nr.- valoarea francizei a fost stabilită de către părți la 5 % pentru fiecare eveniment din suma asigurată și nu ca procent din daună. Raportat la suma asigurată care este de 800.000 Euro valoarea francizei este de 40.000 Euro, respectiv 146.448 lei, iar în ceea ce privește prejudiciul cauzat societății asigurate ca urmare a fenomenului atmosferic petrecut - o grindină puternică care a avariat 86 de autoturisme aflate în curtea societății - acesta este de 100.942,75 lei, deci sub nivelul francizei.

În condițiile în care părțile de comun acord au stabilit în mod expres, prin contract, clauzele referitoare la valoarea sumei asigurate, valoarea pagubei ce urmează a fi suportată de către asigurat dar și valoarea despăgubirilor ce urmează a fi plătite de către asigurător, aceste clauze nelăsând loc de interpretare, instanța de control apreciază că în mod greșit prima instanță a obligat societatea de asigurări la plata de despăgubiri, în condițiile în care valoarea prejudiciului produs ca urmare a evenimentului asigurat este sub nivelul francizei.

Interpretarea făcută de prima instanță în sensul că procentul francizei de 5 % va fi raportat la despăgubirea totală, așa cum este ea prevăzută la art.11alin.9 din Legea nr.136/1995 este contrară intenției părților așa cum ea este cuprinsă în contractul de asigurare și anume franciza se va calcula în procent de 5 % din suma asigurată.

Prin urmare, instanța în baza disp.art.296 pr.civ. va admite apelul și va schimba hotărârea primei instanțe în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta - Vienna Insurance Sa B - Sucursala Târgu

În legătură cu excepția de neconstituționalitate invocată prin notele de ședință depuse la dosar la data de 4 mai 2009, instanța de control apreciază excepția ca fiind inadmisibilă în condițiile în care a fost invocată după închiderea dezbaterile pe fond, contrar dispozițiilor art.137 alin.1 pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Admite apelul declarat de - Vienna Insurance Sa B - Sucursala Târgu-M, împotriva sentinței comerciale nr.2478 din 22 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.

Respinge acțiunea formulată de - SRL, cu sediul în -.-M,-, jud.M în contradictoriu cu pârâta - Vienna Insurance Sa B - Sucursala Târgu

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 Mai 2009.

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător,

Grefier,

Red.

Tehn.

4 exemplare

24.06.2009

Jud.fond.

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 41/2009. Curtea de Apel Tg Mures