Spete pretentii comerciale. Decizia 413/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 780/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 413
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Viorica Trestianu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul împotriva sentinței comerciale nr. 2551 din data de 22.02.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SERV SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata prin avocat, cu delegație la dosar, lipsind apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că apelantul a depus la dosar o cerere prin care solicită instanței să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate în lipsa apelantului.
Intimata prin avocat, arată că cererea formulată de apelant prin care invocă excepția de neconstituționalitate a art. 177 - 183. nu are nici o legătură cu cauza și nici nu are relevanță în cauză.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 177-183. constatând că nu sunt îndeplinite condițiile art. 29 alin. 6 din Legea 47/1994 raportat la alin. 1 al aceluiași articol, constatând că textele de lege invocate nu au legătură cu cauza, ce are ca obiect pretenții, de asemenea nefiind admisă o probă cu verificarea de scripte pentru a se stabili o legătură cu textele pretins neconstituționale.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Intimata prin avocat, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat,m având în vedere că toate motivele aduse sunt nedovedite. Solicită să se aibă în vedere concluziile scrise depuse la fond. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2551/22.02.2008 Tribunalul București Secția a VI-a Comercială a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SERV SRL în contradictoriu cu pârâtul și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 10.710 Euro la cursul BNR din data plății, reprezentând contravaloare onorariu, precum și la plata sumei de 10.710 Euro în echivalent în lei la data plății, reprezentând penalități de întârziere.
În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că la data de 15.12.2004 între reclamantă și pârât s-a încheiat contractul de intermediere ofertă imobiliară prin care reclamanta, în calitate de prestator s-a obligat să pună la dispoziția pârâtului beneficiar oferta imobiliară specificată în contract, cu obligația pentru beneficiar de a plăti un onorariu în cazul în care va efectua o operațiune imobiliară cu oferta prezentată. Prin contract s-a stipulat că obiectul intermedierii este reprezentat de oferta imobiliară privind cumpărarea proprietății situate în B,-, onorariul fiind stabilit ca fiind 3 % din preț, respectiv 9.000 Euro plus TVA, prețul imobilului fiind de 300.000 Euro. De asemenea, beneficiarul s-a obligat să nu efectueze nicio operațiune imobiliară cu proprietarii imobilului de la adresa specificată fără a achita onorariul, chiar și în situația în care s-ar încheia o convenție separată. În cazul în care onorariul nu era plătit la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, beneficiarul suporta o penalitate de 1 % pe zi din valoarea onorariului.
S-a reținut, de asemenea, că pârâtul împreună cu soția sa a încheiat cu contractul de vânzare cumpărare pentru imobilul specificat, fără a anunța pe reclamantă și fără a achita onorariul la care s-a obligat.
În consecință, față de prevederile art. 969 Cod civil, judecătorul a apreciat ca fiind întemeiată cererea reclamantei. A fost apreciată ca întemeiată și cererea vizând penalitățile de întârziere, față de conținutul clauzei penale inserată în contract, limitate la valoarea debitului principal, față de dispozițiile Legii nr. 469/2002.
Au fost înlăturate apărările pârâtului, fiind reținut că prin probele administrate, înscrisuri și declarații de martori, reclamanta și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau contractual, pârâtul vizitând imobilului în prezența unui reprezentant al reclamantei. Împrejurarea că pârâtul a încheiat o convenție separată, prin eludarea agenției imobiliare nu l-a exonerat de pârât de obligația de plată a onorariului la care s-a obligat. Nu a fost reținută ca relevanță nici împrejurarea că prețul la care a fost achiziționat imobilul a fost inferior celui stabilit prin agenție, valoarea onorariului fiind stabilită neechivoc prin contract la suma de 9.000 Euro plus TVA.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii cererii ca neîntemeiate.
În motivarea cererii, apelantul a arătat că judecătorul fondului nu a reținut contestarea formală a angajamentului care a stat la baza cererii de chemare în judecată, situație în care ar fi trebuit să facă aplicația art. 178 și, eventual, a art. 180 - 182.pr.civ. Apelantul contestă din nou că ar fi semnat un asemenea angajament, menționând că de la data pretinsei semnări până la încheierea contractului a trecut numai o săptămână.
Se susține, de asemenea, că judecătorul nu a reținut declarația proprietarului imobilului care a menționat expres că nu a cunoscut pe reprezentanții reclamantei. În schimb, au fost reținute declarațiile martorilor propuși de reclamantă, unul fiind chiar asociatul firmei, iar cel de-al doilea consilierul juridic. Mai arată apelantul că ceea ce putea pretinde intimata reclamantă era numai suma cuvenită pentru prestația de informare, mediată de studiul anunțurilor de mică publicitate, nefiind încheiat un angajament în sensul încheierii contractului prin intermediul societății. Se susține existența unei duble clauze penale, prin aceea că s-a prevăzut plata onorariului chiar dacă se încheie o înțelegere separată, fiind inserată și clauza exorbitantă a penalităților de 1 % pe zi de întârziere.
Deși legal citată, intimata nu a depus întâmpinare la dosar.
La termenul din data de 11.06.2008 reprezentantul apelantului a solicitat proba cu verificare de scripte, apelantul înțelegând să conteste semnătura aflată pe contractul încheiat între părți.
Față de procedura reglementată de art. 177 și următoarele pr.civ. s-a pus în vedere necesitatea prezentării în instanță a apelantului, fiind necesară o declarație expresă a acestuia în sensul tăgăduirii scrisului său, precum și necesitatea pentru acela care își tăgăduiește scrierea să semneze ori să scrie părți din înscris în fața instanței.
În raport de această dispoziție, reprezentantul apelantei a înțeles să formuleze cerere de recuzare a membrilor completului de judecată.
Cererea de recuzare a fost respinsă de către completul legal investit, conform Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, cauza fiind restituită completului inițial investit cu soluționarea cauzei.
cu formularea cererii de recuzare, apelantul a depus și cerere prin care a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 177 - 183.pr.civ. apreciate ca încălcând dispozițiile art. 23 alin. 3 din Constituție.
A fost respinsă solicitarea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de apărătorul apelantului, reținându-se că nu sunt îndeplinite condițiile art. 29 din Legea nr. 47/1994, prin aceea că textele legale apreciate ca neconstituționale nu au legătură cu obiectul cauzei dedus judecății. Pentru a se pronunța în acest sens, completul de judecată a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de pretențiile reclamantei în baza contractului dintre părți; de asemenea, nu a fost încuviințată o probă cu verificarea de scripte pentru ca respectivele texte legale să devină incidente în cauză, apelantul nefiind prezent în sală, așa cum s-a dispus, pentru a contesta personal semnătura existentă pe act, în vederea declanșării procedurii de verificare a scriptelor, prevăzută de art. 177 și următoarele pr.civ.
Pe fondul cauzei, în raport de criticile formulate, se apreciază că apelul nu este fondat.
În ce privește primul motiv de apel, se reține că, așa cum chiar apelatul a menționat în cererea sa de apel, contestarea semnăturii a fost formală, fără ca apelantul pârât să se prezinte în sala de judecată pentru a face posibilă declanșarea procedurii de verificare a scriptelor. Aceeași atitudine a fost adoptată și pe parcursul soluționării căii de atac, unde, deși apărătorul ales a contestat semnătura, apelantul nu s-a prezentat la termenul acordat, astfel cum i s-a solicitat. Se reține că verificarea de scripte nu poate fi declanșată ca urmare a solicitării apărătorului părții, ci doar partea personal poate contesta propria semnătură, împrejurare care impune parcurgerea procedurii prevăzute de art. 177 și următoarele pr.civ. Contestarea semnăturii este un fapt personal și numai partea în cauză poate recurge la o asemenea procedură, nefiind posibilă contestarea semnăturii proprii a părții de către apărătorul ales.
Nu poate fi reținută nici critica referitoare la nereținerea declarației martorului. Este adevărat că acesta a declarat că nu a cunoscut pe reprezentanții intimatei, dar a menționat că în ce privește vizionarea imobilului a acordat mandat doamnei. Or, acest aspect a fost coroborat de judecătorul fondului cu declarațiile martorilor propuși de intimată, care au afirmat că vizionarea imobilului a fost efectuată de către apelant în prezența acestei doamne. În consecință, probatoriul a fost corect analizat de judecătorul fondului, prin coroborarea tuturor probelor administrate.
Este corectă administrarea probei cu martori în completarea probei cu înscrisuri, litigiul fiind unul comercial, supus din punct de vedere al probatoriului dispozițiilor legale specifice prevăzute de Codul comercial (art. 46.com.). În consecință, este admisibilă proba cu martori și împotriva ori completarea unui act scris, ori în lipsa unui asemenea act, oricare ar fi valoarea obiectului în litigiu, fiind înlăturate de la aplicare dispozițiile art. 1191 și 1197.civ.
Este adevărată afirmația apelantului în sensul că nu a existat o obligație expresă în sensul încheierii contractului de vânzare cumpărare a imobilului prin intermediul societății intimate. Dar, acest lucru nu exclude obligația apelantului de achitare a onorariului stabilit în contractul de intermediere, prin clauza expresă din acest act prin care se stabilea pentru apelant necesitatea achitării onorariului, indiferent de forma care ar urma să o îmbrace actul cu proprietarul, sau chiar dacă se încheia o înțelegere separată (art. 6 din contract).
Nu poate fi reținută nici ultima critică a apelantului, nefiind stabilită o dublă clauză penală în contractul părților. În contract s-a stabilit prețul serviciilor prestate de intimată - onorariul, și penalitățile de întârziere, în situația neachitării onorariului la data încheierii actului cu proprietarul imobilului.
În ce privește cuantumul acestor penalități, se reține că acesta a fost stabilit prin voința părților, în contractul încheiat, fiind perfect aplicabile, așa cum a reținut și judecătorul fondului, dispozițiile art. 969 și 1066.civ.
Față de considerentele expuse, și constatând că sentința pronunțată de judecătorul fondului este legală și temeinică, în baza art. 296.pr.civ. apelul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
Se va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul, domiciliat în B,-, sector 1 în contradictoriu cu intimata - I SERV SRL, cu sediul în B, șos. B - P nr. 36-40,. 3.. C,. 1,. 21, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr. 2551/22.02.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. RP/4ex.
23.10.2008.
Jud. fond
Tribunalul București Secția a VI-a Comercială
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Viorica Trestianu
