Spete pretentii comerciale. Decizia 415/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.415
Ședința publică de la 25 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.1550/04.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA PROGRAMUL ACȚIUNILOR SALARIAȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar și intimata, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că intimata a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare în două exemplare.
Se comunică apelantei întâmpinarea formulată de intimată, reprezentantul acesteia nesolicitând termen pentru a lua cunoștință de conținut.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței apelate și pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată. Arată că dreptul la acțiune al reclamantei, în temeiul garanției pentru evicțiune prevăzută la art.6.3. din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr.49/1995 s-a născut la data pronunțării sentinței civile nr.6348/09.07.2002, astfel încât termenul de prescripție s-a împlinit la data de 09.07.2005, anterior introducerii cererii de chemare în judecată. De asemenea, susține că obligația de garanție pentru evicțiune reglementată de art.1336 civ. operează în raport de obiectul contractului și anume acțiunile SC SA, iar nu pentru evicțiune a terenurilor pentru care societatea deține certificat de atestare a dreptului de proprietate. De altfel prețul contractului de privatizare a fost de 34.663.300.000 lei iar instanța a obligat AVAS la plata sumei de 43.813.480.000 lei cu mult peste prețul contractului de privatizare. Precizează că, după cum reiese din anexa nr.2 la contractul de privatizare chiar și terenul în litigiu reprezintă doar o mică parte din suprafața totală a terenurilor aflate în proprietatea societății.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală. Învederează instanței că acțiunea reclamantei a fost primită la Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în data de 20.12.2005 și este în cadrul termenului de prescripție de trei ani care curge de la data rămânerii definitive a sentinței, respectiv 30.01.2003. Apărările formulate de AVAS cu privire la interpretarea clauzelor contractuale, raportat la clauza cuprinsă în art.6.3. nu poate fi reținută atâta timp cât problema a constituit obiectul unui litigiu care a fost soluționat irevocabil de instanță. Referitor la criticile privind aspectul că prețul contractului de privatizare a fost mai mic decât prețul la care instanța a obligat-o pe AVAS să-l plătească, acestea sunt irelevante, instanța a dat eficiență evaluării terenului conform raportului de expertiză întocmit în cauză. Cu privire la incidenta art.30 din Legea nr.137/2002, nu se aplică în cauză întrucât contractul de vânzare - cumpărare nr.49/1995 instituie clauza de evicțiune întemeiată pe art.1336 civ. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.1550/4.02.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a vi-a comercială s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Asociația " Programul Acțiunilor Salariaților" în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului care a fost obligată la plata sumei de 4.381.348 lei în favoarea reclamantei pentru repararea prejudiciului creat acesteia ca urmare a restituirii în natură a terenului în suprafață de 9078,52 lei din patrimoniul reclamantei către foștii proprietari.
În motivarea sentinței Tribunalul Bucureștia reținut faptul că în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.49/1995 reclamanta a cumpărat de la pârâta AVAS un număr de 1.223.144 acțiuni în sumă totală de 30.578.600.000 lei reprezentând 70 % din capitalul social al SA, la un preț de 3.466.330lei și că la art.6.3. din contract vânzătorul a atestat că societatea deține în proprietate terenurile și clădirile prevăzute în anexa la contract și că răspunde față de cumpărător pentru liniștita posesie a acestora conform art.1336 civil.
Reclamanta a fost obligată să lase în deplină proprietate și liniștită posesie foștilor proprietari un teren în suprafață de 9078,52 mp situat în B,-, în temeiul sentinței civile nr.6348/2002 definitivă și irevocabilă. Tribunalul a dat eficiență evaluării terenului din primul raport de expertiză, apreciind că o justă despăgubire în condițiile art.6.3. din contract și art.1336 civil, constă în valoarea de piață a terenului, nu în valoarea contabilă din momentul privatizării-potrivit principiului reparării prejudiciului efectiv suferit, astfel că pentru aceste considerente a admis acțiunea, în limitele solicitate de reclamantă, respectiv a obligat pârâta la plata sumei de 4.381.348 lei.
Împotriva acestei hotărâri s-a declarat apel d e către AVAS care a solicitat în temeiul dispozițiilor art.282 alin.1, art.288 și art.296 proc.civ. schimbarea sentinței atacate și pe cale de consecință respingerea cererii de chemare în judecată.
Un prim motiv de apel se referă la soluționarea greșită a excepției prescripției dreptului la acțiune, considerându-se că acesta s-a născut la data de 9.07.2002 când s-a pronunțat sentința civilă nr.6348 prin care s-a dispus retrocedarea terenului în suprafață de 9078,52 mp de către SC SA și s-a împlinit la 9.07.2005, anterior formulării prezentei cereri. O altă critică privește neluarea în seamă a apărărilor formulate în primă instanță referitoare la împrejurarea că ceea ce s-a garantat pentru evicțiune a fost obiectul contractului, respectiv acțiunile vândute și nu imobilele din patrimoniul societății.
Apelanta AVAS mai susține și critica conform căreia instanța de fond a încălcat dispozițiile art.30 alin.1 din Legea nr.137/2002 care prevăd că "în toate cazurile valoarea despăgubirilor acordate potrivit art.27-29 nu va putea depăși cumulat 50% din prețul efectiv plătit de cumpărător", deoarece despăgubirile la care a fost obligată prin sentință depășesc cu mult valoarea prețului total achitat de către reclamantă în calitate de cumpărător.
Prin întâmpinare, intimata Asociația " Programul acțiunilor salariaților" a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, cu motivarea că excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost respinsă în mod corect de către instanța fondului, deoarece acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 20.12.2005, în cadrul termenului legal de prescripție de 3 ani care începe să curgă de la data rămânerii definitive a sentinței de retrocedare a terenului și anume de la 30.01.2003. Se mai susține de către intimată că nu se aplică în cauză art.30 din Legea nr.137/2002, deoarece în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.49/2005 este stipulată clauza de evicțiune întemeiată pe art.1336 civil.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor aduse de AVAS și în raport de probele dosarului și de prevederile legale aplicabile cauzei, Curtea a reținut următoarele:
Primul motiv de apel potrivit căruia în mod greșit s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune este neîntemeiat. Acțiunea are ca obiect obligarea AVAS la plata despăgubirilor cuvenite pentru repararea prejudiciului creat prin restituirea către foștii proprietari a unui teren aflat în patrimoniul societății ale cărei acțiuni au fost cumpărate de către intimata-reclamantă. Potrivit dispozițiilor art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune". Imobilul-teren a fost retrocedat foștilor proprietari în baza sentinței civile nr.6348/9.07.2002 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, sentință rămasă definitivă prin respingerea apelului la data de 31.01.2003 și irevocabilă la 12.09.2003. Astfel, de la data de 12.09.2003 intimata-reclamantă a cunoscut cu certitudine că a suferit o pagubă, pentru repararea căreia are un drept la acțiune ce se împlinește la 12.09.2006 de unde rezultă că excepția prescripției extinctive este nefondată deoarece acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței de fond la data de 21.12.2005, în cadrul termenului legal de trei ani. Termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii irevocabile a sentinței prin care se dispune restituirea în natură a imobilelor preluate de stat în conformitate cu art.29 alin.1 din Legea nr. 137/2002.
Critica apelantei conform căreia prima instanță nu a ținut seama de faptul că obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamanta sunt acțiunile societății și nu bunuri ale acestuia este nefondată, deoarece în contractul de privatizare nr.49/1995 există la art.6.3 clauza de evicțiune prin care vânzătorul AVAS atestă că societatea deține în proprietate terenurile și imobilele prevăzute în anexa la contract și că răspunde pentru liniștita posesie a acestora în temeiul art.1336 civil. De asemenea, chiar dacă în contract nu s-ar fi stipulat această clauză, obligația vânzătorului de a repara paguba produsă cumpărătorului prin restituirea unor imobile din patrimoniul societății privatizate este prevăzută în Legea nr.137/2002, la art.27-30. În plus, instanța a mai observat că în speța de față există și o hotărâre definitivă pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI (decizia com.462/26.05.2005)care reține împrejurarea că AVAS în calitate de vânzător și-a asumat o obligație de răspundere pentru evicțiune perfect valabilă.
În ceea ce privește motivul de apel potrivit cu care instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie, deoarece suma la care a fost obligată apelanta AVAS cu titlu de despăgubiri, respectiv 4.381.348 lei, depășește cu mult suma la care ar fi avut dreptul reclamanta în baza art.30 din Legea nr.137/2002. Curtea constată că este întemeiată critica pentru următoarele argumente:
Instanța de fond a apreciat că suma de 4.381.348 lei, rezultată din primul raport de expertiză efectuat în cauză reprezintă o justă despăgubire în condițiile art.6.3.din contract și art.1336 civil. Într-adevăr, prima instanță a ignorat prevederile Legii nr.137/2002 care reglementează problema despăgubirilor cuvenite cumpărătorului în situația în care au fost retrocedate imobile din patrimoniul societății cumpărate. În art.29 alin.1 se prevede că "Instituția publică implicată asigură cumpărătorilor cu care a încheiat contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni repararea prejudiciilor cauzate acestora prin executarea unor hotărâri definitive și irevocabile care obligă la restituirea în natură către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat". 2 dispune că "valoarea prejudiciului ce urmează să fie reparat potrivit alin.1 se stabilește de comun acord cu cumpărătorul, iar în caz de divergență, prin justiție. În toate cazurile valoarea despăgubirilor acordate nu va putea depăși cumulat 50% din prețul efectiv plătit de cumpărător", se prevede la art.30 alin.1 din Legea 137/2002.
Prin urmare, chiar dacă părțile prevăd de comun acord modalitatea de despăgubire, legiuitorul a înțeles să limiteze libertatea contractuală prin dispoziția normativă de la art.30 în temeiul căreia cuantumul despăgubirii nu poate depăși J din prețul efectiv plătit de cumpărătorul prejudiciat. În speță, intimata a plătit un preț total în sumă de 3.466.330 lei, ceea ce înseamnă că valoarea maximă a despăgubirii ce se poate acorda nu poate depăși 50% din această sumă, respectiv 1.733.165 lei.
În temeiul acestor considerente de fapt și de drept, Curtea urmează ca în conformitate cu art.296 cod proc.civ. să admită apelul declarat de AVAS și drept consecință, va schimba în tot sentința atacată în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta AVAS la plata sumei de 1.733.165 lei cu titlu de despăgubiri în favoarea reclamantei. În temeiul art.274 proc.civ. Curtea va obliga pârâta AVAS la plata sumei de 42.919,75 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.1550 din 04.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA PROGRAMUL ACȚIUNILOR SALARIAȚILOR cu sediul în B,-, sector 1.
Schimbă în tot sentința atacată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta AVAS la plata sumei de 1.733.165 lei cu titlu de despăgubiri, către reclam antă.
Obligă pârâta AVAS la plata sumei de 42.919,75 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru și onorariu expert.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.09.2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
I - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 6.10.2008
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram
