Spete pretentii comerciale. Decizia 42/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR.42/
Ședința publică de la 1 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 2: Gina Ignat
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind judecarea apelului comercial declarat de pârâta SC SRL G, cu sediul in-, -.6,.46, împotriva sentinței civile nr.3062/5.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC Export SRL, cu sediul in S,-.jud.O, având ca obiect - pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27 mai 2009 și consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 1 iunie 2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial sub nr- pe rolul Tribunalului Olt reclamanta Metal Import Export LSa chemat în judecată pe pârâta L G, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 400.000 lei (RON), reprezentând daune interese, pentru recuperarea prejudiciului material și moral cauzat prin introducerea la plată a filei CEC -. 334 -, în condițiile inexistenței unei datorii a reclamantei.
Motivându-și în fapt acțiunea, a susținut că între părți, s-au derulat mai multe operațiuni comerciale, iar pentru garantarea executării acestor obligații, reclamanta a lăsat în custodie pârâtei o filă CEC barat, seria - 334 -, lăsând necompletate rubricile instrumentului de plată (CEC în alb).
Prin adresa nr.165/26.04.2007, reclamanta a adus la cunoștință pârâtei că înțelege să datoria prin livrarea de materiale de construcții, solicitând, totodată pârâtei să nu introducă spre decontare fila, dată fiind situația financiară precară.
Oferta a fost acceptată de pârâtă și, în baza acordului de voință astfel realizat, în baza facturilor nr.59253, -, -, -, -, -, - și -, reprezentanții pârâtei au ridicat de la reclamantă marfă în valoare de 84.859 lei, stingându-se astfel datoria reclamantei.
În pofida acestui acord de voință și în condițiile inexistenței unei datorii a emitentului instrumentului de plată, pârâta a introdus spre decontare fila CEC, după completarea tuturor rubricilor. Banca trasă C România, a refuzat la plată instrumentul de plată, datorită lipsei de disponibil din cont, cu consecința înscrierii societății reclamante în Centrala Incidentelor de Plăți.
Ca atare, reclamanta a suferit un prejudiciu, prin interdicția de a mai efectua plăți prin instrumente de plată (care i-au fost retrase de bănci), prin imposibilitatea de a se aproviziona și de a încheia contracte cu parteneri de afaceri, precum și un prejudiciu de imagine și credibilitate.
În drept, a invocat disp.art.998-999 și art.1000 Cod civil.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului O l t, susținând că obiectul cererii constă în plata de daune izvorâte dintr-un cvasidelict, astfel că instanța competentă este cea a sediului principal al pârâtei.
Pe fondul cererii, a susținut că între părți a intervenit contractul de vânzare-cumpărare nr.1252/28.04.2006.
La sfârșitul lunii ianuarie 2007, reclamanta avea de achitat suma de 84.859,07 lei, contravaloarea facturilor nr.-/11.01.2006, nr.-/25.01.2007 și nr.-/29.01.2007. Pentru această sumă conform art.5.5 din contractul de vânzare-cumpărare, reprezentanții vânzătorului au completat instrumentul de plată și l-au introdus în bancă la scadență, la 27.04.2007.
În cursul dimineții aceleiași zile, pârâta a primit un fax, prin care a fost informată că reclamanta este în incapacitate de plată și i s-a propus o altă modalitate de stingere a debitului (cu marfă în compensare).
A mai susținut pârâta că banca trasă a acționat în conformitate cu disp.art.13 din Regulamentul nr.1/2001, întrucât avea obligația să transmită cel mai târziu în ziua refuzului de plată a cecului, la Centrala Incidentelor de Plăți, cererea de înscriere a refuzului bancar.
Faptul că debitoarea a livrat materiale de construcții până la concurența sumei datorate nu a însemnat stingerea automată a datoriei, întrucât, potrivit Regulamentului din 23.08.1999 de compensare a datoriilor nerambursate la scadență ale contribuabililor, compensarea efectivă, pe bază de ordin de compensare, a fost efectuată în luna iulie 2007.
Pârâta a mai susținut, prin întâmpinare, că a făcut tot ce i-a stat în putință pentru retragerea filei CEC, dar nu a mai fost posibil.
Totodată, în speță nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, întrucât pârâta nu a săvârșit nici o faptă ilicită. Mai mult, nu se poate reține comiterea vreunui cvasidelict câtă vreme raporturile dintre părți sunt guvernate de un contract.
Tribunalul O l t, prin sentința nr.584/20 noiembrie 2007, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, reținând că este vorba de o acțiune în daune rezultate dintr-un cvasidelict, astfel că este competentă instanța sediului pârâtei (art.5 pr.civ.).
La Tribunalul Galați - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr-.
În cauză s-a efectuat un raport de expertiza contabilă, de către expert, având ca obiectiv stabilirea întinderii prejudiciului suferit de reclamantă în intervalul 27.04.2007 - 18.05.2007, perioadă în care s-a aflat în incident de plată.
Tribunalul Galați, prin sentința nr.3062/5.11.2008, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 400.000 RON, cu titlu de daune interese și suma de 7191 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, următoarele:
În baza contractului de vânzare-cumpărare nr.1252/28.04.2006, pârâta-vânzătoare a livrat reclamantei-cumpărătoare marfă în valoare de 84.859,07 lei.
Pentru garantarea executării obligațiilor, reclamanta a lăsat în custodia pârâtei fila CEC barat seria - 334 -, în alb, semnat de administratorul societății și ștampilat, fără a completa celelalte rubrici ale instrumentului de plată.
A mai reținut instanța de fond că, la data de 26.04.2007, cu adresa nr.165, reclamanta a adus la cunoștință pârâtei împrejurarea că nu poate onora datoria în sumă de 84.859 lei (recunoscută în totalitate) din lipsă de disponibil, solicitând a nu fi introdusă fila CEC spre decontare. A oferit livrarea de marfă, în compensare. În sensul acestei oferte, la data de 27.04.2007, i-a livrat pârâtei marfă în valoare de 84.859 lei, compensându-se datoriile reciproce ale părților.
Instanța de fond a constatat că, cu încălcarea acestei înțelegeri, pârâta a introdus în bancă fila, care a fost refuzată la plată pentru lipsa de disponibil, având drept consecință înscrierea reclamantei în Centrala Incidentelor de Plată.
Instanța de fond a reținut că pârâta nu și-a respectat obligația de a nu introduce fila, cauzând reclamantei un prejudiciu pe care, în condițiile art.998- 999 Cod civil, are obligația de a-l repara. Prejudiciul s-a produs în perioada 27.04.2007 - 18.05.2007 (dată la care, în baza sentinței nr.215/18.05.2007 a Tribunalului O l t, a fost radiată din fișierul P).
Prejudiciul material a constat în refuzarea comenzilor de către furnizori ( C), somarea reclamantei să restituie integral creditele (R - Sucursala O) sau lipsa dreptului de a retrage sume din linia de credit acordată de România.
Prejudiciul moral a constat, în principal, în pierderea credibilității.
A mai reținut instanța de fond că raportul de expertiză contabilă, respectiv concluziile acestuia, nu pot fi reținute, întrucât, expertul nu a răspuns obiectivelor stabilite.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel pârâta C, înreg.sub nr- pe rolul Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.
Sentința apelată a fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
Părțile au perfectat contractul de vânzare-cumpărare nr.1252/28.04.2006, în temeiul căruia pârâta-apelantă a livrat reclamantei intimate produse metalurgice.
La sfârșitul lunii ianuarie 2007, reclamanta avea o datorie către pârâtă în sumă de 84.859,07 lei, astfel că, în temeiul art.5.4. și 5.5 din contract, pârâta a fost îndreptățită să completeze fila CEC și să o introducă, spre decontare, în bancă.
Apelanta-furnizoare a introdus fila, după scadența datoriei consemnate prin cele trei facturi fiscale, la data de 27.04.2007.
A mai susținut apelanta că acordul celor două părți cu privire la stingerea datoriei prin compensare a intervenit după ce fila fusese introduse în bancă, iar nerestituirea filei de către banca trasă, urmare demersului apelantei, nu îi este imputabilă acesteia.
Greșit a reținut instanța de fond, contrar probelor administrate, că prejudiciul suferit de reclamanta-intimată este în cuantum de 400.000 RON.
În cauză s-a administrat proba cu expertiză contabilă, iar prin raport s-a stabilit că, în perioada de 21 de zile, cât reclamanta s-a aflat în incident de plată, nu s-a constatat vreun prejudiciu.
Astfel, nu s-a făcut dovada că reclamanta avea în derulare contracte comerciale și nu și-a putut îndeplini obligațiile contractuale.
Instanța de fond nu putea înlătura expertiza contabilă efectuată, fără a exista o altă lucrare de specialitate, iar expertul, contrar celor reținute, a răspuns obiectivului fixat, reținând inexistența unui prejudiciu cuantificabil.
În drept, a invocat disp.art.282, 284, 287 și 296 pr.civ.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, întrucât hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
A arătat că în mod corect a reținut instanța de fond reaua credință a pârâtei la introducerea filei C la bancă, la data de 27.04.2007, câtă vreme, anterior, respectiv la data de 26.04.2007, părțile conveniseră asupra altui mod de stingere a datoriilor.
Cât privește cel de-al doilea motiv de apel, a susținut că prejudiciul ce i-a fost cauzat a fost dovedit cu înscrisurile depuse (corespondență comercială cu băncile R- Sucursala O și Banca S, precum și cu furnizori). Cât privește expertiza contabilă, expertul a dat dovadă de subiectivism, neașteptând depunerea de înscrisuri pe baza cărora să cuantifice prejudiciul.
În combaterea apelului, s-a folosit de proba cu înscrisuri: copia adresei nr.165/26.04.2007, copia adresei transmisă de pârâtă către banca trasă ( România A- Sucursala S), prin fax, la 30.04.2007; o altă corespondență purtată de părțile litigiului, la 3.05.2007.
A depus, de asemenea, copia adresei nr.53826/8.05.2007 emisă de R Sucursala Județeană O, notificarea transmisă reclamantei de România nr.1412/21.05.2007 și somația aceleiași bănci, nr.1/4.05.2007, corespondența comercială cu alți furnizori (filele 36-38), detalierea apelurilor telefonice automate efectuate de reclamantă, în luna aprilie 2007 prin operatorul Romtelecom A (filele 49-51 dosar apel).
Apelul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Este necontestat faptul că părțile au perfectat contractul de vânzare-cumpărare nr.1252/28.04.2006, în temeiul căruia pârâta, în calitate de vânzător, a livrat reclamantei, în calitate de cumpărător, produse metalurgice.
De asemenea, nici una din părți nu a contestat împrejurarea că, în luna aprilie 2007, reclamanta avea o datorie către pârâtă, scadentă în totalitate încă de la finele lunii februarie 2007, în sumă totală de 84.859,27 lei, constând în preț marfă.
În temeiul art.5.5 din contract, ce reprezintă, conform art.969 Cod civil, legea părților, cumpărătorul a remis vânzătorului instrumente de plată pentru garantarea executării obligațiilor și a împuternicit vânzătorul să le completeze și să le introducă spre decontare, în scopul achitării contravalorii mărfurilor achiziționate și neachitate la scadență (fila 15 din dosarul nr.3131/104.2007 al Tribunalului O l t).
Prin urmare, pârâta a fost îndreptățită să își exercite dreptul de a completa rubricile instrumentului de plată și de a-l introduce spre decontare la banca trasă, în temeiul contractului încheiat de părți.
Ceea ce a încercat să dovedească reclamanta a fost împrejurarea că, anterior introducerii spre decontare, a instrumentului de plată (27.04.2007), între părți a intervenit o nouă convenție (un acord de voință) prin care acestea au înlocuit obligația reclamantei, de plată a prețului, cu o nouă obligație, aceea de a livra marfă în compensare ( cu alte cuvinte, transformarea operațiunii de vânzare-cumpărare în contract de schimb, respectiv o novație).
Înscrisurile pe baza cărora reclamanta a încercat să dovedească conținutul noii înțelegeri a părților, respectiv realizarea acordului de voință la data 26.04.2007 (ziua precedentă introducerii instrumentului de plată spre decontare), au fost următoarele: adresa nr.165/26.04.2007, transmisă pârâtei prin fax și ordinele de compensare, din care rezultă că, la data de 27.04.2007, reclamanta a livrat marfă pârâtei (filele 38-72 dosar fond - Tribunalul O l t).
Din conținutul concret al adresei nr.165/26.04.2007 (fila 30 dosar apel), rezultă că reclamanta recunoaște datoria în sumă de 84.859 lei, solicită ca pârâta să nu introducă spre decontare filele, întrucât nu are disponibil și, totodată, are "contul blocat" și oferă în schimb, returnarea mărfii din depozit către pârâtă. Ceea ce este important de reținut este faptul că din conținutul adresei, rezultă oferta reclamantei de a asigura transportul gratuit al mărfii și livrarea imediată.
Spre a determina data realizării acordului de voință al părților, fiind vorba de o convenție încheiată între absenți, prin corespondență, se impune a analiza intervalul de timp care s-a scurs între manifestările de voință ale celor două părți.
Numai astfel se poate stabili momentul încheierii convenției. Oferta lansată de reclamantă, prin adresa nr.165/26.04.2007, a fost transmisă, prin fax, pârâtei la data de 26.04.2007, orele 19.05.
Este evident că adresa transmisă prin fax a ajuns la destinatar în afara programului de lucru și nu a putut fi receptată în aceeași zi, 26.04.2007.
Or, Codul comercial român a consacrat, în ce privește determinarea momentului încheierii contractului între absenți, prin art.35 com. teoria informațiunii sau cunoașterii acceptării. Astfel, contractul este socotit încheiat în momentul cunoașterii de către ofertant a acceptării ofertei.
Cu alte cuvinte, reclamanta a transmis oferta de modificare a clauzelor contractului inițial la data de 26.04.2007, orele 19,05 și nu era îndreptățită să considere că s-a realizat acordul de voință, în acest sens, decât în momentul când cunoștea că oferta a fost acceptată.
Or, singura probă din care rezultă că oferta a fost acceptată datează de la 30.04.2007 (fila 31 dosar apel). Este evident că acordul de voință s-a realizat ulterior introducerii filei CEC spre decontare în bancă (27.04.2007).
Sub acest aspect, al momentului în care destinatarul ofertei (respectiv pârâta), a acceptat această ofertă, nu prezintă relevanță împrejurarea că, în ziua de 27.04.2007, reclamanta a executat obligația asumată unilateral, respectiv aceea de a încărca mărfurile oferite în compensare și a le transporta la sediul pârâtei. Cu alte cuvinte, reclamanta a procedat la trimiterea mărfii către pârâtă fără a aștepta acceptarea ofertei sale, din proprie inițiativă.
Contractul se consideră încheiat, fără a mai fi necesar ca acceptarea să ajungă la cunoștința ofertantului, numai în momentul când destinatarul a executat contractul ori a întreprins executarea lui, iar nu când ofertantul, anterior acceptării ofertei, procedează la executare.
Așa fiind, vom reține că pârâta, procedând la introducerea instrumentului de plată spre decontare, în bancă, nu a încălcat vreo obligație asumată față de reclamantă, întrucât modificarea clauzelor contractului de vânzare-cumpărare, în sensul stingerii obligației cumpărătorului-reclamant de plată a prețului, prin compensarea cu alte mărfuri, a intervenit ulterior datei de 27.04.2007.
De altfel, este exclusă aplicarea răspunderii civile delictuale, atâta vreme cât părțile au încheiat un contract de vânzare-cumpărare, ale cărui clauze au fost modificate, în parte, prin acordul părților, ulterior datei de 27.04.2007.
Drepturile și obligațiile părților sunt reglementate de un contract, iar în cazul neexecutării, executării necorespunzătoare sau cu întârziere a unei obligații contractuale, se antrenează răspunderea civilă contractuală, iar nu delictuală, a debitorului obligației.
Cum, în speță, s-a dovedit faptul că pârâta nu a încălcat nici o obligație stabilită prin convenția părților, este evident că aceasta nu poate răspunde pentru eventuale prejudicii determinate de intrarea reclamantei în incident major de plată.
Pentru aceste motive, este de prisos a analiza și cel de-al doilea motiv de apel, referitor la întinderea prejudiciului pretins de reclamantă, deși, în adevăr, nu s-a făcut nici o dovadă că, în cele 21 de zile în care reclamanta a fost înscrisă în Centrala Incidentelor de Plată (P) ar fi suferit un prejudiciu de natură materială.
Aceasta întrucât reclamanta a dovedit doar faptul că, în situația în care nu ar fi fost radiat incidentul de plată, ar fi fost obligată să restituie către, creditul nescadent, fapt care nu s-a mai întâmplat. De asemenea, nu a dovedit că ar fi avut, în intervalul în discuție vreun contract în derulare, pe care ar fi fost în imposibilitate să îl execute, ci doar că, în acea perioadă, a încercat încheierea de noi contracte.
Față de considerentele ce preced, potrivit art.296 pr.civ. va admite apelul și va schimba în tot sentința apelată, în sensul respingerii acțiunii în daune, ca nefondată.
Văzând și disp.art.274 pr.civ. va obliga intimata-reclamantă, ca parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată (taxă de timbru și timbru judiciar plătite de apelanta-pârâtă în calea de atac).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta SC SRL G, cu sediul in-, -.6,.46, împotriva sentinței comerciale nr.3062/5.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și în consecință:
Schimbă în tot sentința comercială nr.3062/5.11.2008 a Tribunalului Galați în sensul că respinge ca fiind nefondată acțiunea în pretenții formulată de reclamanta Export SRL, cu sediul social în S,-N, jud.
Obligă pe intimata-reclamanta către apelanta-pârâtă la plata sumei de 3.593 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 1 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Proces-verbal-Până la data pronunțării apelanta nu a făcut dovada plății onorariului de avocat.
PREȘEDINTE,
- -
Red.
Tehno.O/26.06.2009/4 ex.
Fond-
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Gina Ignat
