Spete pretentii comerciale. Decizia 425/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1278/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.425
Ședința publică de la 26.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
Grefier - -
**************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ "IMPRIMERIA NAȚIONALĂ" SA, împotriva sentinței comerciale nr.13705/20.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 5.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 12.10.2009, apoi la 19.10.2009 și apoi la 26.10.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. nr.13705/20.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei COMPANIA NAȚIONALĂ "IMPRIMERIA NAȚIONALĂ" SA, prin care reclamanta solicita obligarea pârâtei la plata sumei de 136.509,59 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în procesul având ca obiect revizuirea sentinței civile nr. 8458/2.11.2001 pronunțată de Tribunalul București - Secția Comercială în dosarul nr.8780/2001, cerere respinsă irevocabil prin respingerea recursului. Prin aceeași sentință, instanța a respins ca neîntemeiate și excepțiile inadmisibilității și prematurității acțiunii.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că potrivit art. 274 din Codul d e procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar reclamanta a solicitat acordarea cheltuielilor în două cauze în care soluția nu i-a fost favorabilă (decizia comercială nr. 888/R/2006 și sentința comercială nr. 5538/2006). Tribunalul reține că este adevărat că derularea tuturor litigiilor în cicluri procesuale a necesitat pentru reclamantă cheltuieli constând în onorariile avocaților și că soluția i-a fost favorabilă, dar apreciază că reclamanta trebuia să solicite obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată din toate fazele procesuale, cu ocazia soluționării irevocabile a litigiului, pentru ca acea instanță să poată aprecia în raport de susținerile părților și dovezile aflate la dosare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea apelului s-a susținut că hotărârea este nelegală deoarece prima instanță a reținut greșit că între părți au existat diferite litigii care au provocat cheltuielile de judecată pretinse, în realitate fiind vorba despre o singură cale de atac, cererea de revizuire, soluționată în șase faze procesuale (trei fonduri și trei recursuri).
Prin urmare consideră apelanta, pentru stabilirea culpei procesuale este necesară raportarea la întregul proces, iar nu doar la una din fazele procesuale, astfel că în raport cu soluția de respingere în mod irevocabil a cererii de revizuire formulată de, aceasta s-a aflat în culpă procesuală.
Prima instanță invocă hotărârile pronunțate în primul recurs și al doilea fond, dar în primul ciclu procesual nu s-a soluționat decât problema admisibilității cererii de revizuire, nefiind cercetată cauza asupra fondului.
De asemenea, hotărârea pronunțată în al doilea fond a fost casată prin admiterea recursului petentei, astfel că aceasta nu are nici o putere. Totodată, susține apelanta fiind vorba despre două casări cu trimitere spre rejudecare, problema cheltuielilor de judecată nu se putea discuta la soluționarea acestor recursuri, deoarece această problemă urmează a se discuta de instanța care soluționează fondul.
Or, prin sentința comercială nr.3348/12.03.2007 s-a reținut expres faptul că "părțile, prin apărători, învederează instanței faptul că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată", același aspect fiind reținut și prin decizia comercială nr.1094/18.06.2007.
Pe de altă parte, susține apelanta, nimeni nu contestă posibilitatea părții de a solicita cheltuielile fie în procesul în care au fost efectuate, fie ulterior, pe cale separată, sub acest aspect nefiind nici o problemă de interpretare, iar concluzia primei instanțe în sensul că ar fi trebuit solicitate în acel litigiu, este nelegală.
Mai mult, hotărârea primei instanțe este nefondată și pentru că, cel puțin în ce privește onorariul de succes al avocatului, în sumă de 38.294,20 lei achitat după pronunțarea instanței de recurs, acesta nu putea fi solicitat și nici acordat înainte de pronunțarea hotărârii din recurs ci doar pe cale separată.
În fine, apelanta susține că sunt îndeplinite toate condițiile angajării răspunderii pârâtei, astfel că aceasta solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 136.590,59 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în procesul având ca obiect revizuirea formulată de pârâtă împotriva sentinței civile nr.8458/2.11.2001.
Prin decizia comercială nr. 119/18.03.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială a fost admis apelul astfel declarat, s-a dispus desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că prima instanță nu a cercetat fondul pretențiilor reclamantei, deoarece a apreciat că asupra acestor pretenții trebuia să se pronunțe instanța competentă cu soluționarea litigiului în fond.
Prin decizia comercială nr. 123/22.01.2009 pronunțată în Dosarul nr- însă, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de intimată împotriva acestei decizii pronunțate de instanța de apel și a casat decizia cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecarea apelului.
ÎN APEL DUPĂ CASARE,
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate prin motivele de apel, a probelor administrate în cauză, Curtea apreciază că apelul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Prima criticăreferitoare la reținerea greșită de către prima instanță, a situației de fapt decurgând din modul cum s-au derulat litigiile dintre părți declanșate prin cererea de revizuire formulată de pârâta din cauza de față Compania Națională Imprimeria Națională (), este întemeiată, deoarece așa cum susține și apelanta-reclamantă, cauza a parcurs practic șase etape procesuale, existând trei hotărâri pronunțate în primă instanță și trei hotărâri judecătorești pronunțate în recurs (finalizate prin1) sentința comercială nr. 1820/21.04.2005pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI a Comercială, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de - filele 52-55 din dosarul Tribunalului; 2) decizia comercială nr. 888 R/01.03.2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială prin care s-a admis recursul și s-a trimis cauza spre rejudecare aceluiași Tribunal - filele 56-61 din același dosar;3) sentința comercială nr. 5538/22.06.2006pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, prin care s-a admis cererea de revizuire formulată de petentă, s-a desființat sentința comercială nr. 8458/2001 și, rejudecând în fond, a respins acțiunea ca neîntemeiată- filele 62-64 din același dosar;4) decizia comercială nr. 3229/07.12.2006pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială prin care s-a dispus admiterea recursului declarat de recurenta -, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe - filele 65-70 din același dosar; 5) sentința comercială nr. 3348/12.03.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială prin care s-a dispus respingerea cererii de revizuire ca nefondată - filele 71-80 din același dosar și6) decizia comercială nr. 1094/18.06.2007pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială, prin care s-a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat împotriva ultimei sentințe - filele 82- 87 din același dosar.
Din toate aceste etape procesuale, parcurse în mod sinuos de aceeași pricină rezultă că revizuienta a dat dovadă de culpă procesuală, deoarece în final, cauza a fost soluționată în favoarea intimatei -, prin respingerea cererii de revizuire, soluție pronunțată în mod irevocabil prin sentința comercială nr. 3348/12.03.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială prin care s-a dispus respingerea cererii de revizuire ca nefondată, menținută prin decizia comercială nr. 1094/18.06.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
Așa cum rezultă din probele administrate în prezenta cauză, intimata din cererea de revizuire ( care pe parcursul derulării litigiului în cele 6 etape procesuale a avut și calitatea de recurentă) a efectuat cheltuieli substanțiale pentru a se apăra împotriva cererii de revizuire ce s-a dovedit ulterior prin sentință irevocabilă, că a fost nefondată, cheltuieli constând în onorarii avocațiale ce au fost dovedite fie cu chitanțe fiscale, fie cu ordine de plată, completate cu extrase de cont (filele 22- 51).
Potrivit art. 274 alin. 1 din pr. civ. "Partea cere cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată". Sintagma utilizată de legiuitor"cade în pretenții"a fost explicată în doctrina și practica judiciară ca fiind expresia culpei procesuale imputată părții care pierde procesul (indiferent de obiectul acestuia).
Sigur că cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată poate fi accesorie unei cereri principale (dacă este formulată de către reclamant) sau incidentală (dacă este formulată de pârâtul care nu a formulat cerere reconvențională), darpoate fi formulată și pe cale principală, separat de litigiul de fond care a cauzat efectuarea cheltuielilor de judecată.
În acest sens, se observă că în cauza de față, reclamanta a formulat pe cale separată cererea sa de obligare a revizuientei la plata cheltuielilor ocazionate de cererea de revizuire nefondată.
Sub acest aspect, soluția primei instanțe este criticabilă, deoarece cuprinde un raționament total greșit și nelegal cu privire la posibilitatea pe care partea câștigătoare a procesului o are la îndemână pentru recuperarea de la cel care a pierdut, a cheltuielilor de judecată, care astfel au natura unor despăgubiri pentru abuzul de drept săvârșit de partea care a pierdut procesul.
Astfel, prin considerarea că cererea reclamantei este neîntemeiată, doar pentru că aceasta ar fi trebuit să formuleze cerere de obligare a revizuientei la plata cheltuielilor de judecată, nefiindu-i permisă practic (în opinia primei instanțe) formularea unei atare cereri, pe cale separată, instanța a limitat în mod nepermis accesul petentei la justiție, pentru valorificarea dreptului său la cheltuielile de judecată, drept subiectiv recunoscut chiar de dispozițiile art. 274 din pr. civ. născut chiar din modul cum s-a finalizat procesul care le-a ocazionat.
Dreptul petentei la plata cheltuielilor de judecată nu a fost dedus judecății în cadrul judecării cererii de revizuire (ba mai mult, intimata a precizat expres că înțelege să își rezerve dreptul subiectiv la plata cheltuielilor de judecată, pe cale separată, fără ca prin aceasta dreptul său la acțiune să fi fost stins) însă pentru că nu l-a valorificat pe acea cale (accesorie, atunci când inițiativa procesuală a aparținut sieși (de pildă când a fost recurentă) sau incidentală (când inițiativa procesuală a aparținut adversarei sale) nu înseamnă că acesteia nu i-ar mai fi îngăduită calea principală, separată, pentru formularea unei atare cereri.
Dimpotrivă, dispozițiile art. 274 din pr. civ. nu numai că nu limitează căile procedurale de valorificare a dreptului de creanță privind cheltuielile de judecată efectuate într-un proces civil, dar nu face nicio distincție în ce privește formularea acestei cereri, ca accesoriu la un petit principal sau incidental, pe cale de întâmpinare și, de ce nu, pe cale principală, separată.
Prin soluția pronunțată, prima instanță a interpretat greșit și restrictiv dispozițiile art. 274 din pr. civ., ceea ce apare ca o îngrădire nejustificată a accesului la justiție al reclamantei recunoscut de dispoziții precum art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Mai mult, așa cum arată și apelanta prin motivele de apel, în cauză s-au achitat de către intimata din cererea de revizuire și cheltuieli reprezentând onorariu de succes, care au fost achitate numai după pronunțarea hotărârii irevocabile, cheltuieli care nu se puteau aprecia ca existente, datorate, achitate înainte de finele procesului care le-a ocazionat. Or, cu privire la acestea, prima instanță nu a motivat soluția sa, pronunțând o hotărâre nelegală și sub acest aspect.
În fine, așa cum s-a recunoscut și în doctrina și practica judiciară, obligația părții care a pierdut procesul, de a achita părții câștigătoare, contravaloarea cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea (în mai multe etape procesuale, în speță șase etape procesuale ce au decurs într-o perioadă îndelungată de timp, respectiv 2004 - 2007) este șiexpresia sancționării pe plan procesual, a abuzului de drept procesual, în sensul că nimănui nu îi este îngăduit să formuleze o cerere neîntemeiată, nefondată, pentru judecata căreia se pun în mișcare mai multe elemente de natură procesuală, iar în ceea ce-l privește pe adversar, acesta este nevoit să își formuleze apărarea, ceea ce presupune plata unor sume de bani constând în onorarii de avocați.
Dacă însă partea care a decis să declanșeze demersul judiciar, cu atât mai mult în cauza de față, unde este vorba de formularea unei cereri de revizuire împotriva unei hotărâri irevocabile, cale extraordinară de atac, de retractare, a cărei formulare presupune existența unor motive foarte restrictive și îndeplinirea unor condiții de admisibilitate limitativ prevăzute de lege, riscă să pricinuiască disconfortul decurgând din procesul civil astfel declanșat, aceasta este obligată să suporte toate consecințele procesuale, între care se înscrie și cea prevăzută de dispozițiile art. 274 din pr. civ.
Ideea abuzului de drept procesual este indusă de dispozițiile art. 274 din pr. civ. iar soluția finală (respectiv aceea cuprinsă în hotărârea judecătorească irevocabilă) este cea care conduce la nașterea dreptului părții câștigătoare (în speță reclamanta din cauza de față, - ) la plata contravalorii cheltuielilor de judecată efectuate în acel proces (indiferent de soluțiile intermediare pronunțate în numeroasele etape procesuale parcurse ca atare, de cauza declanșată astfel).
De aceea, dreptul subiectiv civil la plata contravalorii acestor cheltuieli de judecată dovedite pe deplin de reclamanta din cauza de față (a se vedea înscrisurile de la filele 22 - 45 din dosarul Tribunalului), chiar dacă are la bază elemente procesuale, rezultând din soluția pronunțată în cauză (prin hotărâre judecătorească irevocabilă) acesta este născut și actual, nefiind stins prin neexercitarea sa în cadrul litigiului care l-a născut (cum lasă să se înțeleagă din hotărârea sa, prima instanță). Cu alte cuvinte, prima instanță consideră că operează un termen de decădere substanțial, din dreptul la plata contravalorii cheltuielilor de judecată, a cărui durată este limitată până la pronunțarea hotărârii judecătorești irevocabile. Cum termenele de decădere nu pot fi decât cele prevăzute expres de lege, raționamentul primei instanțe este total eronat și în afara legii procesuale, dar și a legii civile ( din motivarea reclamantei rezultând că aceasta invocă și dispozițiile art. 998-999 din civil în susținerea cererii sale), ceea ce conduce cu atât mai mult, la admiterea apelului și schimbarea hotărârii.
În ce privește apărările intimatei-pârâte, referitoare la cuantumul acestor cheltuieli, în sensul că acestea nu ar fi fost necesare și rezonabile, Curtea apreciază că această apărare este nefondată și o va înlătura ca atare, pentru următoarele considerente:
În primul rând, pentru a se susține apărarea evocată mai sus de către intimata pârâtă ar fi necesar ca instanța de apel, după ce a constatat existența dreptului reclamantei la plata contravalorii cheltuielilor de judecată efectuate în cauza anterioară având ca obiect revizuire, să facă aplicațiunea art.274 alin 3 din Codul d e procedură civilă, potrivit cu care: "Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat".
În cauză însă, față de etapele procesuale parcurse de cererea de revizuire formulată de către pârâta din cauza de față, prin care aceasta tindea la desființarea unei hotărâri irevocabile pronunțată în favoarea reclamantei, Curtea apreciază că onorariile avocațiale achitate de către reclamantă nu sunt nepotrivit de mari sau vădit disproporționate în raport cu prestațiile avocaților din mai multe puncte de vedere:
În primul rând durata litigiului este una concretizată în mai mult de trei ani, ceea ce presupune un studiu permanent al lucrărilor dosarului din partea avocatului, precum și prestații succesive decurgând din susținerile și apărările formulate în toată această perioadă.
În al doilea rând, un alt element ce susține concluzia potrivit căreia onorariile avocațiale nu depășesc în mod disproporționat prestația acestora se referă la însuși conținutul acestor prestații, rezultat din susținerile, apărările formulate în scris și verbal, în chiar prezența activă a acestora la numeroasele termene de judecată pe care le-a presupus cauza în fața mai multor instanțe de judecată.
Chiar și numai din hotărârile pronunțate în cele șase etape procesuale parcurse de cererea de revizuire formulată de pârâta din cauza de față (filele 52-87 din dosarul tribunalului), rezultă că prestația avocaților ce au reprezentat sau asistat pe reclamanta din cauza de față a fost una exemplară, cu un conținut complex, ce denotă studiu aprofundat al dispozițiilor procedurale invocate, al dispozițiilor substanțiale invocate, precum și al doctrinei și practicii judiciare (aspecte care deși nu rezultă expres din probele administrate în cauza de față, acestea pot fi prezumate de orice jurist a cărui pricepere constă între altele și în modul cum identifică anumite strategii procesuale).
Apărarea formulată de avocații reclamantei din cauza de față în litigiul anterior având ca obiect revizuirea unei hotărâri irevocabile a constatat în formularea unor întâmpinări, prin care s-au invocat excepții (de pildă inadmisibilitatea cererii de revizuire), s-au invocat numeroase dispoziții legale a căror interpretare a fost făcută în favoarea clientei acestora, unele dintre acestea fiind chiar admise de către instanțe, în formularea unor căi de atac (recurs) împotriva hotărârii prin care partea pe care aceștia o reprezentau a pierdut, ceea ce demonstrează că prestația avocaților reclamantei din cauza de față a fost una care s-a dovedit în final, una de succes, de vreme ce partea a câștigat litigiul în mod irevocabil, prin respingerea cererii de revizuire formulată de pârâta din cauza de față.
În fine, nu este lipsit de importanță nici faptul că procesuală a litigiului anterior ( judecata cererii de revizuire) era foarte importantă pentru client, de vreme ce revizuienta dorea, ca efect final al cererii sale de revizuire, anularea unei licitații privind achiziționarea de către reclamanta din cauza de față, a unui teren în suprafață de cel puțin 45.000 mp, astfel că diligența avocaților reclamantei din cauza de față trebuia să fie cât mai corespunzătoare pentru succesul apărărilor formulate împotriva cererii de revizuire.
De aceea, Curtea va înlătura ca nefondate aceste apărări ale intimatei și va admite apelul, urmând ca în temeiul art. 296 din pr. civ. să schimbe în tot sentința apelată în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
De asemenea, în cauza de față, reclamanta, pentru a-și recupera cheltuielile de judecată avansate în litigiul anterior, a fost nevoită să avanseze noi cheltuieli de judecată pentru susținerea prezentei cauze, astfel că în temeiul art. 274 din pr. civ. Curtea, constatând noua culpă procesuală a intimatei-pârâte decurgând din soluția pronunțată în cauza de față, va obliga intimata și la plata acestor cheltuieli efectuate în fond și apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta, cu sediul în B,-,. 2 sector 1 și ales în B, la Cabinet av. - - din-, sector 1, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ "IMPRIMERIA NAȚIONALĂ" SA, cu sediul în B, B- - -, nr. 56 sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.13705/20.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta împotriva pârâtei COMPANIA NAȚIONALĂ "IMPRIMERIA NAȚIONALĂ" SA.
Obligă pârâta la plata sumei de 136.590,59 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate. de reclamantă în cauza având ca obiect cererea de revizuire a sentinței comerciale nr. 8458/2.11.2001.
Obligă intimata și la plata sumei de 38358,50 lei cheltuieli de judecată fond și apel efectuate în cauza de față.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi 26.10.2009, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu
