Spete pretentii comerciale. Decizia 436/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1054/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.436
Ședința publică de la 27.10.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
Grefier - -
**************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta BCR ASIGURĂRI SA - SUCURSALA G, în contradictoriu cu intimata - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.65/20.03.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 20.10.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 27.10.2008, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința nr. 65/20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu -Secția Civilă a fost admisă cererea formulată de reclamanta - SRL G împotriva pârâtei BCR ASIGURĂRI - SUCURSALA G și s-a dispus în consecință obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 67.078, 66 Euro în echivalent lei, la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de despăgubiri, precum și suma de 4611 cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că părțile au convenit asupra sumei asigurate pentru mijloace fixe la valoarea de înlocuire, reprezentând costul de înlocuire cu un bun identic sau similar din aceeași familie ca tip, configurație, structură, calitate. Pentru bunurile reprezentând instalație de aer condiționat, vitrine frigorifice, TV, congelator, expreso, mobilier, mai reține instanța, dauna a fost stabilită de asigurator pe baza valorilor înscrise în balanța analitică a mijloacelor fixe aparținând reclamantei, întocmită la data de 31.05.2007. Pentru categoria echipamentelor constând în instalații de lumini, sonorizare etc, dauna a fost calculată pe baza ofertei de preț, procurată de pârâtă de la - DJ SRL B, cu motivația că valorile înscrise în balanța analitică și lista de inventar, respectiv prețurile din oferta transmisă reclamantei de o altă societate comercială, distribuitor, respectiv - SRL Mediaș, depășesc prețul pieței, de la data evenimentului, echipamentele în cauză fiind depășite și cu vechime foarte mare.
Tribunalul constată însă că paguba real suportată de reclamantă se ridică cel puțin la valoarea înscrisă în balanța analitică, pârâta nefăcând dovada, potrivit ofertei de preț luată în considerare că produsele oferite sunt bunuri identice sau similare din punct de vedere al tipului, calității, structurii, alegerea ofertei cuprinzând cele mai reduse prețuri în această modalitate neavând justificare prin polița de asigurare cu luarea în considerare a prețului de achiziție a produselor. Cât privește stocul de marfă, Tribunalul reține că reclamanta a probat cu înscrisuri ( balanța de verificare analitică, poziția mărfuri ) existența acestora la momentul producerii evenimentului, cu procesul - verbal de intervenție și raportul de expertiză, natura distrugerilor suportate, refuzul pârâtei de a lua în considerare datele din evidența contabilă cu argumentul că nu a fost înștiințat în 48 de ore și că în procesul verbal de intervenție nu a fost nominalizat expres stocul de marfă sau că este posibil ca stocul de marfă asigurat să se fi aflat în locația de la etajul clădirii, care nu a fost afectat de incendiu, neavând justificare, câtă vreme reclamanta a anunțat organele de intervenție în timp util, iar pârâta și-a asumat obligația dezdăunării la valoarea maximă.
Planșele foto și lucrarea de expertiză probează proporțiile și urmările evenimentului, respectiv topirea pieselor din material plastic și implozia tuburilor cinescopice ale echipamentelor video, propagarea incendiului în întreg spațiul la nivelul tavanului, topirea instalației electrice și distrugerea mobilierului, ceea ce nu are a înlătura consecința distrugerii stocului de marfă. Chiar și din declarațiile angajaților societății, luate în cursul cercetărilor, rezultă că barul era funcțional și că au fost distruse bunurile din dotarea acestuia.
Cum astfel a fost probată dauna suferită de reclamantă, Tribunalul a admis cererea și a obligat pârâta la plata despăgubirilor aferente.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI -secția a Va Comercială.
În motivarea apelului se arată că sentința apelată este nelegală și netemeinică deoarece instanța a obligat pârâta la plata sumei de 67.078, 66 EUR, reprezentând 34680, 66 EUR, contravaloare diferență până la 69.050 Eur, mijloace fixe distruse și 32.398 Eur, contravaloare stoc marfă Această sumă reprezintă suma maximă asigurată a mijloacelor fixe din locația CLUB 4 din subsolul Complexului, conform fișei de inventar, aflată la dosar. Potrivit legii, contractului de asigurare, valoarea daunei nu poate depăși suma maximă asigurată, ci aceasta se stabilește la valoarea costului procurării bunului avariat. În atare condițiuni, valoarea despăgubirii era cea oferită de pârâtă, de numai 34.369, 34 Eur, pe care aceasta a și achitat- Mijloacele fixe au fost plătite la valoarea din analitică a Mijloacelor fixe, iar echipamentele instalații video, de lumini, sonorizare, așa cum statuează art. 27 din legea nr. 137/1995, despăgubirile se stabilesc în funcție de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Or, arată apelanta, la data producerii evenimentului, aceste echipamente nu se mai fabricau, erau depășite din punct de vedere tehnic. De aceea s-au luat în considerare prețurile de nou practicate la zi pentru echipamente similare și cu aceleași caracteristici, oferite de un expert, care însă nu erau cele mai mici, cum greșit consideră instanța.
În al doilea rând, susține apelanta-pârâtă, instanța a dispus obligarea sa și la plata sumei de 32.398 Eur, reprezentând despăgubire pentru stoc de marfă, cu privire la existența căruia, reclamanta nu a făcut dovezi. Astfel, susține apelanta, potrivit legii nr. 136/1995, constatarea, evaluarea și stabilirea despăgubirilor se fac pe baza documentelor cuprinse în dosarul de daună, printre care acte de constatare și cercetare a terților, poliție, pompieri etc, dar și înștiințarea scrisă a Asiguratului cu privire la producerea evenimentului asigurat, a procesului verbal de constatare a pagubelor și a cererii de despăgubire a asiguratului. Din nici unul din aceste documente nu rezultă un stoc de marfă care ar fi fost distrus în incendiu ( anexa la procesul-verbal de intervenție nr. 60/09.05.2007 enumeră numai mijloacele fixe distruse ). De asemenea, avizarea de daună întocmită în prezența reprezentantului reclamantei ca și declarația acestuia fac referiri numai la mijloace fixe. Prin cererea de despăgubire înregistrată la pârâtă sub nr. 2627/26.06.2007 de reprezentantul reclamantei se solicită suma de 69.050 Eur, care reprezintă valoarea maximă a mijloacelor fixe. Toate aceste documente poartă semnătura reprezentantului reclamantei din momentul întocmirii lor.
În mod eronat a reținut instanța că din raportul de expertiză ar fi rezultat distrugerea stocului de marfă, deoarece la punctul 2.3. expertul face referire la stabilirea împrejurărilor în care s-a produs evenimentul fără a enumera și stocul de marfă distrus sau resturi ale acestuia ca urmare a arderii.
În apel nu au fost administrate alte probe în afara celor administrate în fața primei instanțe.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate și a limitelor stabilite de dispozițiile art. 295 alin. 1 din pr. civ. Curtea apreciază că apelul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
1. Primul motiv de apel, referitor lavaloarea mijloacelor fixedistruse în incendiu și, respectiv valoarea despăgubirii raportate la aceasta, este neîntemeiat, deoarece așa cum rezultă și din balanța analitică a mijloacelor fixe întocmită la nivelul datei de 31.05.2007 (filele 192-193 din dosarul Tribunalului), valoarea mijloacelor fixe ce existau în spațiul comercial unde s-a produs incendiul, în condițiile menționate în raportul de expertiză efectuat în cadrul cercetării penale (filele 136-151 din dosarul Tribunalului), era aceea trecută în acest document contabil ce nu este contestat de pârâtă pe calea înscrierii în fals.
De asemenea, în polița de asigurare nr. -/03.03.2007 (fila 16 din dosarul Tribunalului) rezultă că valoarea de înlocuire a mijloacelor fixe la care s-a achitat de către reclamantă, rata de asigurare, respectiv valoarea maximă a despăgubirii ce ar fi putut fi acordată în caz de producere a riscului asigurat este de 97.480 Euro, așa cum susține și reclamanta. Prin urmare, mijloacele fixe fiind distruse în incendiu în totalitate, iar valoarea acestora fiind cea din balanța de verificare analitică, rezultă că, în mod corect s-a apreciat de către Tribunal că valoarea despăgubirii este aceasta.
Susținerile apelantei-pârâte în sensul că valoarea unora dintre mijloacele fixe constând în echipamente, era mult mai mică la data de 09.05.2007, deoarece acestea fiind vechi, erau depășite, nu pot fi primite de către instanța de apel, din cel puțin două considerente:
Primul constă în diferența temporală relativ scurtă între data evaluării de către ambele părți a valorii mijloacelor fixe ( valorii de asigurare), respectivdata încheierii contractului de asigurare(03.03.2007) șidata producerii riscului asigurat(09.05.2007), care depășește cu câteva zile o perioadă de numai 2 luni.
Al doilea argument constă în faptul că deși aparatura electronică, în condițiile unei evoluții permanente și spectaculoase, devine anacronică în perioade mult mai scurte decât în trecut, dat fiind progresul tehnic înregistrat în acest domeniu la nivel mondial, în speță, considerăm că cele două luni de zile nu au afectat într-atât valoarea convenită de părți ca fiind valoarea totală a mijloacelor fixe asigurate, încât să o diminueze în mod absolut.
Mai mult, față și de împrejurarea că la data producerii evenimentului asigurat, toate echipamentele erau funcționale, iar reclamanta își desfășura activitatea comercială corespunzător, prin utilizarea lor ( împrejurare ce rezultă indirect din declarațiile persoanelor fizice audiate în cadrul cercetărilor penale efectuate cu privire la incendiu (filele 167-169 din dosarul Tribunalului), nu există nici un temei de a reduce valoarea acestora aleatoriu, fără elemente certe de dovadă. Astfel, în timp ce reclamanta solicită ca valoarea despăgubirii să fie calculată la maximul convenit prin contractul de asigurare ( în condițiile în care paguba a fost totală, toate obiectele fiind distruse în întregime în incendiu), proba produsă de pârâtă pentru valoarea propusă de aceasta este unaindirectăși se referă la produse similare cu cele existente în balanța de verificare și în fișa de inventar depuse la dosar de reclamantă. Din această perspectivă, dovada pârâtei nu poate fi luată în considerare, deoarece ofertele de preț comunicate de - DJ SRL (filele 75-76) nu se referă la bunurile menționate în cele două acte contabile, așa cum susține și apelanta, ci la bunuri similare. Nefiind coroborată cu nici o altă probă directă, Curtea nu va reține forța sa probantă, mai ales că proba contrară referitoare la valoarea mijloacelor fixe estimată de ambele părți prin polița de asigurare datează cu două luni în urma producerii evenimentului asigurat.
2. Al doilea motiv de apel referitor lalipsa unor dovezi ale existenței unui stoc de marfăîn incinta spațiului comercial utilizat de reclamantă și care a constituit de asemenea, obiect al asigurării prin aceeași poliță, este de asemenea nefondat, deoarece apelanta-pârâtă pretinde reclamantei să facă o dovadă imposibilă (probatio diabolica), respectiv a existenței bunurilor aflate în stoc, care să rezulte din însuși incendiul produs. Cu alte cuvinte, apelanta-pârâtă refuză să plătească valoarea despăgubirii pentru stocul de marfă ce a fost asigurat alături de mijloacele fixe, pe motiv că din rezultatele incendiului nu ar rezulta existența stocului de marfă.
Curtea apreciază că sunt suficiente elemente care conduc la concluzia că la data de 09.05.2007, anterior producerii incendiului, în incinta locației unde funcționa "CLUB 4 ", exista un stoc de marfă, care fiind distrus în întregime de incendiu, nu putea fi dovedit ulterior prin urme ale acestuia lăsate de incendiu.
Astfel, dacă la data de 03.03.2007, când s-a încheiat polița de asigurare, exista un stoc de marfă, pe care chiar pârâta l-a recunoscut și împreună cu reclamanta, l-a evaluat la 32.398 Eur (fila 16 din dosarul Tribunalului), iar acesta apare înplanșele fotograficeefectuate după incendiu, unde pot fi identificate mai multe mărfuri ( de pildă sticle cu băuturi -fila 69, fila 70 din dosarul Tribunalului), între care vitrinele frigorifice și frigiderele precum și mașinile de cafea și expreso a căror existență și utilizare nu a fost contestată ( și despre care se face vorbire și în Anexa 1 la procesul-verbal de intervenție nr. 60 din 09.05.2007 - fila 24 din dosarul Tribunalului) care presupuneau și existența mărfurilor aferente acestora, Curtea apreciază că s-a făcut dovada existenței stocului de marfă.
De asemenea, afirmația apelantei-reclamante în sensul că nici măcar reprezentantul reclamantei nu a menționat stocul de marfă în cererea de despăgubire adresată după incendiu, pârâtei, este falsă, deoarece în cererea de despăgubire (fila 32 din dosarul Tribunalului), acesta face referire la întreaga poliță de asigurare nr. -, astfel că în aceasta fiind trecute atât mijloacele fixe cât și stocul de marfă, la obiectul asigurării, rezultă că solicitarea reclamantei privea indiscutabil ambele categorii de obiecte asigurate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea având în vedere dispozițiile art. 969 din civil, care stabilesc principiul obligativității efectelor contractului, aplicabil și contractelor aleatorii, cum este contractul de asigurare dintre părți, dedus judecății, dispozițiile art. 1169 din civil și dispozițiile art. 296 din pr. civ, va respinge apelul ca nefundat, apreciind că sentința apelată este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-pârâtă BCR ASIGURĂRI, prin SUCURSALA, cu sediul în G, Str. - -, - 32, parter, județul G, împotriva sentinței civile nr. 65/20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL, cu sediul social în municipiul G, Strada - -, - 33,. B,. 3,. 25, județul G, ca nefondat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 27.10.2008, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
RED/DACT/RE/4 EX./03.12.2008
Sentința civilă nr. 65/20.03.2008
Tribunalul Giurgiu -Secția Civilă
Jud. fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu
