Spete pretentii comerciale. Decizia 44/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 44/A/
Ședința publică din 16 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile declarate de reclamanta - SRL, cu sediul în Curtea de A, str. - - nr. 6-8, județul A și de pârâta - SA-PRIN LICHIDATOR - SRL, cu sediul în Pitești, str. - -, -.1,.A,.20, județul A, împotriva sentinței nr. 186/C din 22 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr.1035/C/2004, în urma disjungerii cererii reconvenționale.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru apelanta-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar și lichidator pentru apelanta-pârâtă.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelurile sunt legal timbrate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul apelantei-reclamante arată că nu înțelege să formuleze obiecțiuni la răspunsul dat de expert, cu toate că, acesta nu a răspuns corect, făcând un calcul subiectiv. Precizează că și instanța poate face calculul corect, chiria lunară fiind de 1063 lei, iar suma totală fiind de 17.008 lei.
Reprezentanta apelantei-pârâte arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Apărătorul apelantei-reclamante, având cuvântul pe apelul declarat, solicită admiterea lui așa cum a fost motivat în scris.
Reprezentanta apelantei-pârâte, având cuvântul pe apelul reclamantei, solicită respingerea lui ca nefondat. În subsidiar, solicită omologarea primei completări a raportului de expertiză și obligarea reclamantei - SRL la plata sumei de 74950 lei, reprezentând lipsa de folosință. Depune la dosar și concluzii scrise. Pe apelul declarat de pârâtă, solicită admiterea acestuia așa cum a fost motivat, urmând să se rețină că nu fost calculată chiria în mod corect.
Apărătorul apelantei - reclamante, având cuvântul pe apelul pârâtei, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat. Arată că nu a folosit spațiul și nici curtea, în perioada anterioară și nici după aceea. Precizează că nu se opune să plătească chiria pe suprafața folosită și până la data cumpărării imobilului.
CURTEA
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința comercială nr.186/C din 22 noiembrie 2004 a Tribunalului Comercial Argeșa fost admisă în parte acțiunea reclamantei - SRL Curtea de A, iar pârâta - SA Curtea de Aaf ost obligată la 593.759.923 lei, reactualizare preț.
Prin aceeași hotărâre a fost admisă și cererea reconvențională
formulată de pârâtă, iar reclamanta a fost obligată la 1.894.323.978 lei, chirie și dobânzi, așa încât, dispunându-se compensarea datoriilor reciproce, reclamanta a fost obligată la plata sumei de 1.300.523.875 lei, plus 21.450.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apeluri ambele părți, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia nr.33/A-C din 16 martie 2005 a Curții de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ a fost admis apelul reclamantei, schimbată în parte sentința, în sensul că pârâta a fost obligată la 2.084.813.923 lei, în loc de 593.759.923 lei, iar cererea reconvențională a fost admisă în parte, așa încât, reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei 1.391.823.887 lei, în loc de 1.894.323.978 lei.
În final, dispunându-se compensarea datoriilor reciproce, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei 692.990.036 lei, plus 22.855.200 lei cheltuieli de judecată.
Apelul pârâtei a fost respins ca nefondat.
Analizându-se apelul reclamantei, s-a reținut că greșit i-a fost respinsă cererea acesteia, privind plata dobânzilor aferente prețului plătit pentru activele achiziționate prin contractul constatat nul, reținându-se că într-un alt ciclu procesual s-a acordat numai prețul reactualizat nu și dobânzile legale, definite ca fructe civile produse de preț.
Cuantumul acestor dobânzi, calculate pe perioada 1 mai 2001 - 1 octombrie 2003, prin expertiză, au însumat 1.401.074.000 lei. După 1 octombrie 2003, s-a apreciat că pârâta nu mai datorează dobânzi, deoarece, dispunându-se compensarea prin decizia nr.1119/R din 25 septembrie 2003, nu mai puteau fi pretinse dobânzi - decât eventual - pentru suma rezultată din compensare.
De asemenea, instanța de apel a corectat și o eroare de calcul făcută de judecătorul de fond, în sensul că diferența dintre prețul reactualizat la 1 octombrie 2003 și cel stabilit la 1 noiembrie 2002 este de 399.203.714 lei, în loc de 309.203.714 lei; au fost înlăturate și dobânzile în sumă de 502.500.091 lei, datorate pentru lipsa de folosință a spațiilor și utilajelor.
Referitor la apelul pârâtei, s-a apreciat că, după compensarea dispusă prin decizia nr.1119/2003, aceasta nu mai putea pretinde c/val. îmbunătățirilor aduse spațiului care a și fost adjudecat de reclamantă.
În ceea ce privește calculul lipsei de folosință pretinsă de pârâtă, instanța de apel și-a însușit concluziile expertizei, nefăcându-se dovada de pârâtă că ar fi fost ocupată o suprafață mai mare, decât cea ocupată în realitate.
Pârâta, fiind nemulțumită de decizie, a declarat recurs la data de 7 iunie 2005, solicitând modificarea hotărârii pentru motivul prevăzut în art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recurenta a apreciat, în dezvoltarea motivelor de recurs, că în mod greșit reclamantei i-au fost acordate dobânzi la prețul reactualizat, deoarece la 23 martie 2002, Curtea Supremă de Justiție a constatat nul contractul de vânzare-cumpărare în conformitate cu art.1308 Cod civil, iar posesia imobilului de către reclamantă a fost de rea credință, așa încât nu era îndreptățită la dobânzi, fructe civile, ele fiind acordate de instanța de apel cu încălcarea art.485 și 486 Cod civil.
De asemenea, recurenta a apreciat că în mod greșit s-a înlăturat obligarea reclamantei la plata dobânzilor de 502.500.091 lei, deoarece ele reprezentau beneficiul de care ea a fost lipsită ca urmare a nefolosirii spațiilor. Ele trebuiau acordate cu atât mai mult cu cât reclamanta a adjudecat spațiul, iar utilajele aflate în el au fost valorificate cu doar 400.000 lei.
În ceea ce privește apelul său, a apreciat că în mod greșit instanța de apel i-a respins cererea privind neacordarea unei noi reactualizări, deoarece în prețul reactualizat este cuprinsă și suma de 284.536.000 lei, ce reprezintă reactualizarea prețului pe perioada 1 octombrie 2003-1 martie 2004, data adjudecării.
În final, recurenta a criticat respingerea cererii sale referitoare la efectuarea unei noi expertize privind măsurarea spațiului, deoarece datele reținute și pentru care s-a calculat lipsa de folosință nu corespund cu expertiza cadastrală, ce cuprinde măsurători exacte și nici cu expertiza făcută de bancă, atunci când ea a solicitat acordarea unui credit.
Reclamanta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, pe fond, dacă nu se apreciază că motivele dezvoltate nu se încadrează în art.304 Cod procedură civilă, așa încât a solicitat constatarea nulității acestuia.
Prin Decizia nr.1392 din 6 aprilie 2006, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de pârâta SA Curtea de A, împotriva deciziei nr.33/A-C din 16 martie 2005, pe care a casat-o, trimițând cauza spre rejudecare.
Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că în mod nejustificat intimata a invocat nulitatea recursului, deoarece recurenta și-a fundamentat recursul pe disp.art.304 pct.9 Cod proc.civilă, dezvoltând în motivare, printre alte critici și încălcarea disp.art.485 și art.486 Cod civil.
Pe fond, a apreciat recursul pârâtei întemeiat, reținând următoarele:
Între părți a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare active - spații de croitorie și preparare alimente - a cărui nulitate absolută a fost constatată prin Decizia nr.2332/2002 a Curții Supreme de Justiție. Ulterior, într-un alt ciclu procesual, părțile au solicitat repunerea în situația anterioară, respectiv restituirea prețului reactualizat și a îmbunătățirilor aduse spațiului, iar prin reconvențională, lipsa de folosință a spațiului și utilajelor. S-a pronunțat sentința nr.1210/08.04.2003 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin decizia nr.1119/25.09.2003 a Curții de APEL PITEȘTI.
Atât instanța de fond, cât și cea de apel, au argumentat soluțiile date, soluții ce cuprind sume mari de bani, fără a avea suficiente elemente în stabilirea raporturilor juridice dintre părți și a clarifica situația desocotirii părților după pronunțarea deciziei nr.1119/2003, decizie prin care fuseseră compensate datoriile reciproce ale părților, rezultate în urma repunerii în situația anterioară și a verifica - așa cum au susținut părțile - data la care reclamanta a solicitat executarea acestei decizii și finalizarea executării, rezultând din motivarea cererilor părților că reclamanta ar fi adjudecat în contul creanțelor sale imobilul respectiv, aspecte neanalizate de instanță.
S-a reținut că, atâta vreme cât între părți s-a pronunțat o decizie anterioară care reactualiza datoriile reciproce și le compensa, instanțele ar fi trebuit să fie preocupate de clarificarea executării acestei decizii și de creanțele executate, înainte de a se pronunța asupra unor reactualizări a reactualizărilor și a se pronunța asupra unor noi debite, pe perioade pe care părțile nu le-au raportat și la momentul executării titlului anterior.
din dosar decizia Curții Supreme de Justiție nr.2332/2002, prin care s-a constatat nulitatea vânzării-cumpărării și motivele nulității, curtea nu a putut face aprecieri în legătură cu posesia de bună sau rea credință asupra imobilului și implicit asupra încălcării dispozițiilor art.485 și 486 cod civil în acordarea dobânzilor aferente prețului, pretinse de reclamantă ca fructe civile ale prețului și acordate de instanța de apel reclamantei.
Din acest considerent, s-a apreciat ca justificată critica recurentei și s-a reținut că instanța de apel nu a manifestat rol activ în clarificarea raporturilor dintre părți, critică pe care de altfel a invocat-o și reclamanta în apelul său.
S-a reținut că, și sub aspectul acordării lipsei de folosință pretinse de pârâtă, decizia din apel este greșită deoarece suprafața pentru care s-a cerut acest echivalent nu rezultă din cererea reconvențională și nici din actul de vânzare-cumpărare (în care este menționată numai suprafața de teren nu și a construcțiilor), fiind precizată abia în apel că s-ar solicita pentru 201 mp, așa încât, greșit instanța de apel a respins cererea apelantei - SA de a se efectua o expertiză pentru stabilirea suprafeței corecte.
Referitor la stabilirea dobânzilor datorate reciproc de părți, s-a reținut că instanța de apel a pronunțat o soluție netemeinică și nelegală, făcând confuzie între dobânda legală și cea cu capitalizare, pretinsă de reclamantă, dobândă ce nu putea fi acordată decât cu respectarea cerințelor art.8 din nr.OG9/2000.
În rejudecare, după casare, dosarul a fost înregistrat sub nr-.
La termenul de judecată din 15 noiembrie 2006, SRL, prin, în calitate de lichidator al apelantei-pârâte SA, a învederat instanței faptul că pârâta se află în procedura simplificată a falimentului, sens în care a depus la dosar o copie a dispozitivului sentinței nr.642/F/08.11.2006 și copia încheierii din 6 septembrie 2006, prin care s-a ridicat dreptul de administrare al acesteia, ambele pronunțate de Tribunalul Comercial Argeș, în dosar nr-.
Prin decizia nr.106/A/C din 22 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr.2527 din 26 iunie 2007 a ÎCCJ, s-au disjuns apelul reclamantei - SRL Curtea de A și apelul pârâtei - SA, împotriva sentinței nr.186/C din 22 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în privința cererii reconvenționale și s-a format un nou dosar (-).
În temeiul disp.art.36 din Legea nr.85/2006, s-a suspendat judecata apelului formulat de pârâtă în privința acțiunii.
În dosarul nou format, nr.-, s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică pentru calcularea lipsei de folosință a spațiului folosit de către - SRL Curtea de A, până la data cumpărării spațiului de către aceasta.
Raportul de expertiză tehnică a fost efectuat în cauză de către ing.expert (50-63) și completat, la obiecțiunile părților (121-144), (154-158), (164-165).
În baza completării raportului de expertiză tehnică de la 154-158, Curtea reține în fapt că reclamanta - SRL Curtea de A datorează pârâtei - SA chiria pentru spațiul folosit pe perioada 01.11.2002 - 04.03.2004, la care s-a adăugat indicele de inflație și dobânda legală, suma totală fiind de 74.950,25 lei.
Calculul chiriei în această variantă s-a făcut, avându-se în vedere tarifele practicate la prețul pieții pentru spațiile închiriate, ca spații de producție. Calcularea chiriei, ținându-se cont de HCL Curtea de A pentru închirierea spațiilor din domeniul public, în vederea desfășurării activității de producție, nu ar fi corectă, pârâta neputând fi obligată legal să închirieze spațiile sale la un preț stabilit de consiliul local.
Față de aceste considerente, în baza art.296 Cod pr.civilă, urmează să se admită apelul reclamantei și să se schimbe în parte sentința atacată, în sensul că se va admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă și în consecință, reclamanta va fi obligată să plătească acesteia suma de 74.950,25 lei, în loc de suma de 189.432,3978 lei (1.894.323.978 lei vechi), cu titlu de chirie și dobânzi.
Pentru aceleași considerente, instanța va respinge apelul formulat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de reclamanta - SRL, cu sediul în Curtea de A, str. - - nr. 6-8, județul A, împotriva sentinței nr. 186/C din 22 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr.1035/C/2004.
Schimbă în parte sentința de mai sus, în sensul că admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta - SA și obligă pe reclamantă să plătească acesteia suma de 74.950,25 lei, în loc de 189.432,3978 lei ( 1.894.323.978 lei vechi), cu titlu de chirie și dobânzi.
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de pârâtă împotriva aceleiași sentințe.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
13.05.2008
jud fond.Gh.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu
