Spete pretentii comerciale. Decizia 44/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V- a COMERCIALA
Decizia comercială nr.44
Ședința publică de la 07.02.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marcela Câmpeanu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanții reclamanți pârâți și împotriva sentinței comerciale nr.8629/25.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă reclamantă SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții reclamanți pârâți prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la fila 10 dosar și intimata pârâtă reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la fila 30 dosar,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe apel.
Apelanții reclamanți pârâți, prin avocat, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată. Susține că instanța de fond greșit a denaturat înțelesul clar al clauzelor contractuale ale antecontractului, reținând eronat o culpă a reclamanților pârâți în ceea ce privește executarea promisiunii de vânzare. A arătat că obligația de obținere a Planului Urbanistic de Detaliu nu este și nici nu poate fi una de rezultat, ci o obligație de prudență și diligență. În cadrul antecontractului nu și-a asumat vreo obligație de garantare a obținerii, obligația era de prudență și diligență, de a face tot ce este posibil pentru ca organul abilitat să adopte respectiva hotărâre de aprobare a. Cu privire la înscrierea în cadrul ipotecii și a sumei de 500.000 euro este nelegală, nefiind posibil ca să se instituie ipotecă pentru o eventualitate, pentru un posibil prejudiciu suferit, în lipsa oricărei culpe a apelanților reclamanților pârâți și în vădit dezacord cu refuzul pârâtei de încheia contractul.
Intimata pârâtă reclamantă, prin avocat, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Cu privire la clauza penală prevăzută la art.8.4 din Antecontract, arată că societatea nu putea fi obligată la plata sume întrucât s-a prezentat pentru semnarea contractului în două rânduri: la sediul societății de avocatură, dar apelanții nu s-au prezentat și în aceeași zi la Biroul Notarilor Publici unde
s-au prezentat și apelanții însă aceștia au refuzat încheierea contractului, încercându-se astfel o exonerare pe acest aspect. În ce privește suma de 500.000 euro, arată că contractul de ipotecă este perfect valabil, plata sumei ce era garantată prin contractul de ipotecă a fost făcută de bună voie, iar la momentul la care contractul de ipotecă urma să fie executat, suma de 500.000 euro era una perfect datorată, împlinindu-se premisa contractului. Mai arată că nu există ipotecă pe avans și despăgubiri. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de cale separată.
Instanța constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului de față;
La data de 18.04.2006 sub nr- s-a înregistrat la Tribunalul București - Secția a III a Civilă acțiunea introdusă de reclamanții și prin care au solicitat obligarea pârâtei SC SRL la plata sumei de 1.000.000 EURO cu titlu de despăgubiri.
Prin încheierea din 24.10.2006 Tribunalul București - Secția a III a Civilă, admite excepția de necompetență funcțională a Secției Civile a Tribunalului București și declină competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția a VI a Comercială.
Împotriva încheierii au declarat recurs reclamanții înregistrat sub nr- la Curtea de Apel București - Secția a IX Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, care prin decizia civilă nr. 2 din 9 ianuarie 2007, îl respinge ca inadmisibil.
Pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială cauza s-a înregistrat la 20.02.2007 sub nr. 14137/31.06.2006.
Litigiul a fost soluționat prin sentința comercială nr.8629/25.06.2007, împotriva căreia s-a declarat apelul de față.
Prin sentința atacată s-a respins cererea principală cât și cererea reconvențională, ca nefondate și au fost obligați reclamanții pârâți și să plătească pârâtei - reclamante SC SRL suma de 29.858 lei (RON) cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut culpa reclamanților în neperfectarea vânzării.
Apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile articolului 8.4 din antecontractul pentru angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtei, iar ipoteca nu este lovită, tribunalul a respins ca nefondată cererea principală.
Privitor la cererea reconvențională, se reține că la data de 28.03.2006 reclamanții au restituit corect pârâtei echivalentul în lei a sumei de 2.500.000 Euro respectiv 8.765.500 lei, la cursul BNR din data plății, astfel că s- apreciat ca nefondată cererea, având în vedere și dispozițiile articolului 969 și următoarele Cod civil, articolului 1295 Cod civil.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții înregistrat sub nr- la Curtea de Apel București - Secția a Va Comercială,solicitând schimbarea în tot sentinței, iar în fond să se admită cererea cum a fost formulată.
În motivarea apelului reclamanții critică sentința sub aspectul denaturării înțelesului clar al clauzelor contractuale, reținând culpa acestora în ce privește executarea promisiunii de vânzare. În mod greșit instanța a apreciat că obligația de obținere a este de rezultat și nu de prudență și diligență. Emiterea este de competența autorității administrației publice locale, iar reclamanții nu au garantat obținerea lui, întregul lor demers finalizându-se în momentul formulării cererii adresate Primăriei de adoptare a unei hotărâri pentru aprobarea. În cuprinsul sentinței există o contradicție în argumentare: - astfel deși se susține că obligația este de "rezultat" tribunalul apreciază că obligația asumată de reclamanți impunea diligență din partea lor.
Instanța nu precizează care este obligația certă esențială prevăzută de legea specială care nu a fost îndeplinită de reclamanți. Intimata nu a respectat cerințele impuse de prevederile normative speciale necesare aprobării planului și obținerii.
Înscrierea în cadrul ipotecii și a sumei de 500.000 Euro este nelegală, nefiind posibil să se instituie ipotecă pentru o eventualitate, pentru un posibil prejudiciu suferit în lipsa culpei reclamanților și în vădit dezacord cu refuzul pârâtei de a încheia contractul.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 294 Cod Procedură Civilă. Prin întâmpinare, intimata pârâtă solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, formulând apărări în fapt și în drept în combaterea motivelor de apel.
Analizând motivele de apel în raport de actele dosarului Curtea constată următoarele:
Între părți s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3544/14.12.2005 la BNP -ia și, prin care reclamanții s-au obligat să vândă și pârâta s-a obligat să cumpere imobilul teren situat în B--19 sector 1 cel târziu în data de 24.03.2006 pentru un preț de 4.000.000 euro, cu condiția esențială ca până la 9.03.2006 reclamanții să obțină un plan de urbanism detaliat () conform planurilor care să permită construirea pe imobil a unei clădiri de cel puțin retras cu retragere de maxim 5 m de la marginile imobilului.
Apelanții critică sentința sub aspectul calificării greșite a obligațiilor contractuale respectiv se susține că obligația acestora este de diligență, iar nu de rezultat cum greșit opinează Tribunalul. Curtea reține că în mod corect Tribunalul a apreciat natura juridică a obligației promitenților vânzători de predare a principal până la data de 9.03.2006, ca fiind de rezultat, reglementată astfel prin articolul 9.2, articolului 5.10.1, articolului 3 și 5 partea introductivă, din contract.
Conform articolului 5.10.1 promitenții vânzători declară că sunt în măsură să obțină și se obligă să obțină de la autoritățile române competente, principal. Obligația de rezultat este determinată și validă atât ca obiect cât și ca scopul urmărit, iar nu incertă cum pretind apelanții care s-au obligat, prin contract să obțină un rezultat determinat - -ul nicidecum să depună doar diligențe pentru obținere.
În articolul 9.2. din antecontract promitenții vânzători s-au obligat să prezinte și să înmâneze promitentului-cumpărător contractul de urbanism cu principal.
Curtea reține că apelanții reclamanți îndeplinindu-și obligațiile prevăzute de legea specială puteau obține - în absența acestei obligații antecontractul nu s-ar fi încheiat. Neatingerea acestui rezultat este dovada clară a culpei apelanților.
De asemenea rezultă că apelanți reclamanți nu și-au îndeplinit obligația prevăzută de articolul 5.4.3. din antecontract, în sensul că la data perfectării vânzării nu vor exista construcții care să impieteze ridicarea unui imobil, rezultând din probe că și la 22 martie 2006 terenul era încă ocupat, apelanții neridicându-și serele.
Critica apelanților referitoare la nelegalitatea contractului de ipotecă este neîntemeiată. Ipoteca construită este determinată atât sub aspectul obiectului sau cât și a valorii creanței garantate.
Corect a reținut instanța de fond că nu s-a încălcat principiul specializării ipotecii. Cât timp este permisă constituirea unei garanții și în considerarea eventualului prejudiciu ce ar putea fi produs fără a se putea reține o cauză ilicită și imorală, nu poate fi invocată nulitatea ipotecii.
S-a mai afirmat de către apelanții că plata sumei de 500.000 euro este nedatorată susținere ce se va înlătura, cerințele articolelor 992-993 Cod civil, nefiind îndeplinite. Așa fiind contractul de ipotecă este legal, încheiat cu respectarea condițiilor de formă și fond prevăzute de lege, constituindu-i-se asupra bunului imobil teren proprietatea apelanților și nu asupra unei condiții viitoare și imprevizibile cum pretind fără suport apelanții. Contractul de ipotecă nu a fost pus în executare ci s-a executat o obligație existentă, născută din contract - articolul 7.1. lit.
Tribunalul a constatat din probele administrate în cauză că nu sunt îndeplinite condițiile articolului 8.4. din antecontract pentru angajarea răspunderii civile contractuale intimatei pârâte, Curtea apreciază că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și de drept,criticile aduse sentinței nefiind întemeiate.
În raport de considerentele expuse urmează a aprecia că motivele de apel nu sunt întemeiate și ca atare apelul va fi respins conform articolului 296 Cod Procedură Civilă ca nefondat, urmând a menține ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.
Se va lua act că intimata și-a rezervat dreptul solicitării cheltuielilor de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de apelanții reclamanți pârâți și - domiciliați în B, sector 6,-, - 11,. A,. 3,. 20, împotriva sentinței comerciale nr.8629/25.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă reclamantă SC SRL cu sediul în B, sector 1,-,. 6.
Ia act că intimata și-a rezervat dreptul solicitării cheltuielilor de judecată pe cale separată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
ex.5
Președinte:Marcela CâmpeanuJudecători:Marcela Câmpeanu, Eugenia Voicheci
