Spete pretentii comerciale. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ 44/
Ședința publică de la 15 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de reclamantul și pârâta SC S împotriva Sentinței civile nr. 2462/C/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru pârâta apelantă și reclamantul apelant.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul pârâtei apelante depune la dosar un set de înscrisuri noi, din care comunică un exemplar cu reclamantul.
Conform art. 129 alin.4 pr.civ. în virtutea rolului activ, instanța pune în discuția părților prezente necesitatea efectuării unei noi expertize contabile, care să stabilească patrimoniul pârâtei la data de 15.06.2004 și contravaloarea cotei părți ce ar reveni asociatului retras.
Atât reprezentantul pârâtei SC, cât și reclamantul arată că nu solicită și nu își însușesc această probă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic arată că menține toate motivele de apel invocate.
Față de împrejurarea că reclamantul nu a formulat întâmpinare, consideră că acesta a acceptat tacit motivele de apel formulate de pârâtă.
Învederează instanței faptul că nu are dreptul la cotă parte din patrimoniul societății, așa cum a solicitat prin acțiune, întrucât acesta ar fi cesionat către părțile sale sociale, nu către pârâtă. Mai mult sumele au fost achitate încă din 2004. dar instanțele de judecată nu au ținut cont de aceste aspecte.
Invocă prevederile Legii nr. 31/1990, conform cărora singura care are dreptul să intervină în activitatea unei societăți este Adunarea Generală a Acționarilor.
Susține că între părți a avut loc un partaj voluntar, potrivit art. 730.civ. materializat în Hotărârea AGA nr. 1/15.06.2004, prin care a cesionat părțile sale sociale către, fapt înregistrat în registrul comerțului și în Monitorul Oficial.
Arată că, potrivit art. 1391 și următoarele civ. nu a atacat cesiunea, astfel că a acceptat înțelegerea părților.
Susține în continuare că nu are probe pertinente, folosindu-se doar de "preamărețul" Proces-verbal nr. 116/2004 cu titlu de antecontract sau contract. Chiar și registrul comerțului a apreciat acest proces-verbal ca fiind nelegal.
În ce privește expertizele, susține că s-au exercitat presiuni din partea lui, pentru a majora valoarea unor bunuri casate. Expertize au fost efectuate și de DGFP S și ANAF, aceasta din urmă, față de neplata impozitelor, formulând acțiune în justiție pentru lichidarea societății pârâte.
Învederează instanței că la data cesiunii reclamantul deținea o fermă de animale și terenuri achiziționate din banii societății, vândute recent, că acesta a primit piese pentru ceea ce îi datora societatea, pe lângă piesele furate de acesta din societate în valoare de 80.000 lei.
Susține și faptul că și-ar fi însușit în mod ilegal 57 specificații tehnice întocmite și puse în practică de asociatul
Consideră că, în mod greșit SC a fost chemată în judecată, atâta vreme cât reclamantul, în calitate de administrator, nu a întocmit, în mod premeditat, proiectul de divizare, pe care societatea pârâtă să-l respecte.
Susține că bilanțul depus la dosar a fost semnat în fals, doar de, și depus la Oficiul Registrului Comerțului.
Solicită admiterea apelului, casarea hotărârii atacate rejudecarea cauzei în fond și respingerea cererii lui.
Solicită cheltuieli de judecată.
Reclamantul apelant lasă la aprecierea instanței cele spuse de consilier juridic.
În susținerea apelului, solicită adăugarea sumei de 15.724,40 lei ce reprezintă 50% din valoarea totală, așa cum rezultă din suplimentul la raportul de expertiză aflat la fila 94 din dosarul Tribunalului O l t, precum și a sumei de 5.000 lei, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței depuse la fila 155 din același dosar, omise la instanța de fond.
Solicită cheltuieli de judecată contravaloarea taxei judiciare de timbru în sumă de 1500 lei.
Reprezentantul SC solicită respingerea apelului declarat de, ca nefondat, întrucât împrejmuirea din zidărie și beton cu panouri din sârmă împletită și țeavă metalică a fost realizată în regie proprie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor de față,
Prin Sentința civilă nr. 2462/C/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Sibius -a admis în parte acțiunea comercială formulată de reclamantul în contradictoriu cu SC și în consecință: a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 326.781,075 lei cu titlu de cotă parte aferentă din patrimoniu social al pârâtei, s-au respins celelalte capete de cerere, s-a luat act de renunțarea petenților și G la judecarea cererilor formulate în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor parțiale de judecată în cuantum de 11.254,33 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că:
Prin Hotărârea nr. 1/15.06.2004, asociații G și au hotărât modificarea actului constitutiv al societății pârâte SC, în sensul că reclamantul G și-a cesionat părțile de interes deținute în sumă de 60.000 lei către asociatul nou atras,. La data cesionării părțile de interes deținute de reclamant reprezentau 50% din capitalul social al pârâtei.
Părțile de comun acord au statuat că reclamantul nu are dreptul la cota sa parte din patrimoniul societății, ci la o sumă de bani care să reprezinte contravaloarea acesteia.
Hotărârea asociaților s-a concretizat în încheierea actului adițional de modificare a actului constitutiv al societății pârâte, fiind reiterate hotărârile luate atât cu privire la retragerea reclamantului din societate și consecințele care decurg din aceasta, cât și noua structură a parteneriatului și a capitalului social.
Documentația a fost depusă la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul O l t, făcându-se mențiuni raportat la dispozițiile Legii nr. 31/1990 republicată și a Legii nr. 26/1990.
În vederea stabilirii valorii patrimoniului social la data retragerii reclamantului din societate, instanța a încuviințat și administrat proba cu interogatoriul reclamantului și trei expertize tehnice judiciare: una pentru mijloace fixe, una pentru bunuri imobile și una agricolă. Tribunalul, în urma interpretării coroborate a probelor administrate și prin însușirea concluziilor cuprinse în rapoartele de expertiză, a apreciat valoarea patrimonială a societății pârâte la suma de 622.113,36 lei, din care:
- 58.626,09 cu titlu de mijloace fixe și obiecte de inventare cuprinse în bilanțul firmei în anul de referință 2004;
- 96.389,90 lei cu titlu de bunuri imobile. Este vorba de bunuri situate administrativ în S,-, județul O (în prezent Centrul ) și anume clădirea atelier, două barăci metalice și platforma betonată. Fiind vorba de bunuri imobile, în dovedirea existenței dreptului de proprietate al pârâtei, tribunalul, în virtutea rolului său activ, prevăzut de art. 129, 130.pr.civ. a pus în vedere părților să identifice tabular aceste imobile. Reclamantul a depus contractele de vânzare-cumpărare, dar a precizat că încă nu s-a realizat întabularea imobilelor, sens în care a depus și adresa emisă de OCPI O sub nr. 5777/10.11.2008, care îi confirma susținerea. Evaluarea s-a făcut la valoarea de piață actuală.
- 467.097,37 lei reprezentând valoarea de circulație a terenului în suprafață de 931,55 mp. aferent imobilelor susmenționate.
Expertul topograf a arătat că terenul aferent construcțiilor se compunea din 867,60 mp. - perimetru împrejmuit și 64,94 mp. - perimetru neîngrădit, cale de acces. Expertul a apreciat că valoarea acesteia din urmă de 34.194,47 lei suportă o apreciere negativă (dată fiind utilitatea acestuia) de 70%, respectiv 10.258,34 lei.
Terenurile au fost expertizate la valoarea lor actuală.
Cota parte aferentă reclamantului din valoarea patrimonială este de 50%, respectiv 233,548,68 lei.
Față de această stare de fapt, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată, sens în care a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 326.781,075 lei cu titlu de cotă parte aferentă din patrimoniul social al pârâtei și a respins celelalte capete de cerere.
Admiterea în parte viza faptul că reclamantul a solicitat pretenții în cuantum de 355.000 lei, iar Tribunalul a obligat doar la 326.781,075 lei, diferența rezultând din faptul că, pentru suprafața de 64,94 mp ce reprezenta cale de acces, s-a reținut că are valoarea de circulație 10.258,34 lei și nu valoarea tehnică de 34.194,47 lei și a respins capătul de cerere privind diferența solicitată.
Potrivit dispozițiilor art. 226 lit. b din Legea societăților comerciale nr. 31/1990 republicată și modificată ulterior, asociatul în societatea în nume colectiv, se poate retrage din societate cu acordul celorlalți asociați. Drepturile asociatului retras cuvenite pentru părțile sale sociale se stabilesc prin acordul asociaților ori de un expert desemnat de aceștia, sau în caz de neînțelegere, de tribunal.
În speță, retragerea din societate a reclamantului s-a făcut prin acordul de voință al celor doi asociați, și tot prin acordul lor s-a stabilit că drepturile ce-i revin asociatului retras reprezintă contravaloarea cotei sale din patrimoniul social, respectiv 50%.
Neînțelegerile dintre părți au intervenit cu ocazia punerii în executare a acordului, ceea ce a generat, în vederea stingerii litigiului, promovarea acțiunii de chemare în judecată.
Tribunalul nu a reținut apărările formulate de societatea pârâtă în sensul că reclamantul nu a predat gestiunea și, ca atare, procesul-verbal nr. 116/1.06.2004, nu constituia un act doveditor de creanță, întrucât dreptul reclamantului nu-și avea izvorul în actul încriminat, ci în lege, așa cum s-a precizat. Prin acordul lor de voință, asociații au hotărât prin Hotărârea nr. 1/15.06.2004 că reclamantul nu avea dreptul la cota sa parte din patrimoniul societății, ci la o sumă de bani care să reprezinte contravaloarea acesteia. Această hotărâre reprezenta actul producător de efecte juridice.
Nu au fost reținute, de asemenea, criticile aduse de pârâtă cu privire la modul de gestionare și administrare a societății de către reclamant, anterior retragerii acestuia din societate, întrucât exced cadrului legal stabilit prin obiectul cauzei și competenței instanței.
În temeiul dispozițiilor art. 274.pr.civ. tribunalul a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor parțiale de judecată în cuantum de 11.254,33 lei, întrucât a căzut în pretențiuni. Cheltuielile reprezentau taxa de timbru și timbru judiciar proporțional cu suma admisă (6.734 lei), onorariu experți (2.800 lei) și onorariu avocat (2.000 lei).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și pârâta SC
Reclamantul a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul obligării pârâtei SC la plata sumei de 31.448,8 lei, reprezentând din contravaloarea împrejmuirii incintei și la plata onorariului avocatului în întregime.
În motivarea apelului reclamantul a arătat că prima instanță, din eroare, a omis să includă în valoarea bunurilor imobile și valoarea împrejmuirii de 64,94. Această valoare este stabilită prin raportul de expertiză necontestat de pârâți. Prima instanță nu a motivat reducerea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocatului reclamantului. Onorariul se încadrează în onorariilor minimale.
În drept s-au invocat prevederile art. 274.pr.civ.
Apelul a fost legal timbrat cu 513,35 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Pârâta SC a solicitat desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, întrucât cauza a fost soluționată fără a se intra în cercetarea fondului.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța nu putea interveni în activitatea și asupra patrimoniului societății pârâte prin acte administrative. Doar AGA putea hotărî asupra drepturilor cuvenite reclamantului. Acțiunea reclamantului este prescrisă în conformitate cu prevederile art. 226 din Legea nr. 31/1990 și art. 952. com. S-a ignorat de către instanță partajul voluntar întocmit în conformitate cu art. 730.civ. și materializat prin Hotărârea AGA nr. 1/2004. Reclamantul nu a contestat această hotărâre. Probele pe care se întemeiază sentința atacată nu sunt pertinente. Valoarea la care a fost obligată pârâta reprezintă aproximativ 80% din activele acesteia. stabilite de experți sunt exagerate. Nu s-a avut în vedere că reclamantul deține o parte din bunurile pârâtei și că a încasat o parte din creanțele ce se cuveneau pârâtei. Reclamantul a prejudiciat pârâta prin folosirea fără drept a unor specificații tehnice aparținând pârâtei. Reclamantul a decapitalizat societatea pârâtă. Reclamantul nu a fost obligat să suporte și partea cuvenită din pasivul pârâtei.
În drept s-au invocat prevederile art. 730, 969, 1391 și următoarele civ. art. 952.com. art. 75, 76, 80, 82, 87, 220, 221 și 226 din Legea nr. 31/1990.
Apelul a fost legat timbrat cu 3227,16 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Verificând apelurile reclamantului și al pârâtei SC prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 295.pr.civ. curtea de apel constată următoarele:
Cu privire la excepțiile ridicate de pârâta SC în fața primei instanțe, curtea de apel constată că, în mod întemeiat, acestea au fost respinse. Susținerea pârâtei, potrivit căreia instanța a intervenit asupra patrimoniului său printr-un act administrativ, este greșită. Hotărârea judecătorească nu este un act administrativ. În plus, pârâta nu a fost obligată să predea reclamantului o parte a bunurilor din patrimoniul său, ci contravaloarea cotei cuvenite. Hotărârea AGA nr. 1/2004 consfințește înțelegerea părților și nu stabilește cuantumul sumei cuvenite reclamantului, astfel că instanța urma să stabilească suma, în lipsa înțelegerii dintre asociați.
Nici excepția prescripției dreptului la acțiune nu este fondată. Dreptul reclamantului de a solicita valoarea în bani a părții din patrimoniul societății pârâte ce i se cuvine nu se circumscrie acțiunilor la care se referă art. 952.com. iar art. 226 din Legea nr. 31/1990 nu stabilește vreun termen special de exercitare a dreptului la acțiune pentru stabilirea sumei cuvenite asociatului retras.
Nici critica potrivit căreia prima instanță a soluționat cauza fără a intra în soluționarea fondului nu este fondată. Constatăm că tribunalul a administrat probe și a soluționat cererea reclamantului, obligând-o pe pârâtă la plata către reclamant a contravalorii părții din activele evaluate.
Cu privire la suma de bani cuvenită reclamantului, așa cum a fost stabilită prin sentința atacată, curtea de apel constată că apelul pârâtei SC este fondat.
Prin expertizele efectuate în faza judecării în primă instanță și completările ulterioare s-a stabilit doar valoarea unor active, fără a se stabili și valoarea pasivului societății pârâte la data retragerii reclamantului. În aceste condiții, într-adevăr, probele respective sunt irelevante în cauză față de împrejurarea că prin Hotărârea AGA nr. 1/2004 și actul adițional autentificat sub nr. 861/15.06.2004 de BNP - din (filele 5-7 din dosarul nr- al Judecătoriei Slatina )s-a stabilit că reclamantul are dreptul la o sumă de bani reprezentând contravaloarea cotei ce îi revine din patrimoniul societății.
Patrimoniul pârâtei este format atât din activ, cât și din pasivul social, iar reclamantul s-a obligat să suporte partea corespunzătoare și din pierderi până în ziua retragerii.
Raportându-se doar la valoarea unor active, prima instanță a greșit flagrant, hotărârea pronunțată contravenind prevederilor actului adițional și ale Hotărârii AGA nr. 1/2004, acte care reiau, în principiu, dispozițiile art. 224 alin.1 și 2 din Legea nr. 31/1990, chiar dacă acest articol se referă la situația excluderii asociatului.
Deși curtea de apel a învederat părților necesitatea administrării de probe în vederea stabilirii contravalorii părții din patrimoniu cuvenite reclamantului, acesta a refuzat să solicite probe relevante față de obiectul cererii sale. Aceeași poziție procesuală a fost adoptată și de pârâtă, care, neavând sarcina probei, nu avea nici un interes în administrarea probatoriului.
Constatăm astfel că reclamantul nu a făcut, potrivit art. 1169.civ. art. 224 și art. 226 din Legea nr. 31/1990, proba pretențiilor sale, deși în cadrul judecății în apel acesta a avut această posibilitate pe care a refuzat-o în cunoștință de cauză.
Curtea de apel constată că reclamantului nu i se cuvine o cotă parte din valoarea împrejmuirii, așa cum a arătat în motivele de apel, această valoare putând fi avută în vedere doar la stabilirea valorii patrimoniului SC.
Față de cele reținute, se impune ca, în temeiul art. 296.pr.civ. să fie admis apelul pârâtei SC, cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului pentru pretenții și înlăturării obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pentru judecata în primă instanță.
Întrucât acțiunea reclamantului urmează a fi respinsă, acestuia nu i se mai cuvin nici cheltuieli de judecată, critica privind neacordarea în integralitate a onorariului avocatului fiind nefondată.
Reclamantul fiind partea care a căzut în pretenții, va fi obligat, în temeiul art. 298 raportat la art. 274.pr.civ. să plătească pârâtei SC suma de 3232,16 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul formulat de pârâta SC S împotriva sentinței civile nr. 2462/C/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- și în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului împotriva pârâtei SC pentru pretenții și înlătură obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Obligă pe reclamantul să plătească pârâtei SC S suma de 3232,16 lei cheltuieli de judecată în apel.
Respinge apelul declarat de reclamantul.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 15.05.2009.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Red.
TH.
Ex. 4/15.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie
