Spete pretentii comerciale. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 44/R-
Ședința publică din 23 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Gina Achim
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de contestatoarea cu sediul în, str.-, - și, nr.3A, județul V, împotriva deciziei nr. 1167/R-C din 12 decembrie 2008 pronunțată în dosar nr-, intimat fiind SC SRL cu sediul în Râmnicu V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns contestatoarea - asistată de avocat și avocat .
Procedura, legal îndeplinită.
Contestația în anulare este legal timbrată prin anularea taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei achitată cu chitanța nr.- din 15.01.2009 și timbru judiciar de 0.15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după caregrefierul invederează instantei că la dosar s-a depus prin serviciul registratură la data de 13 ianuarie 2009 completarea motivelor contestației în anulare.
Apărătorii părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au de formulat alte cererei.
Curtea față de actele și lucrările de la dosar constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Apărătorul intimatei, avocat invocă excepția de tardivitate față de completarea depusă la acest termen, potrivit art.319 cod procedură civilă, aceasta poate fi invocată în cazul hotărârilor irevocabile într-un termen de 15 zile de la data la care partea a luat cunoștință, iar completarea depusă la acest termen este de fapt o altă contestație.
Apărătorul contestatoarei, avocat solicită respingerea excepției invocate, ca fiind neîntemeiată deoarece contestația este formulată în termen, aceasta fiind doar o completare, respectiv o dezvoltare a ideilor din contestație.
Solicită admiterea contestațieiîn anulare așa cum a fost formulată și motivată în scris, soluția pronunțată de instanța de recurs este vădit ilegală, admiterea contestației și pe cale de consecință respingerea recursului.
Apărătorul intimatei SC SRL, avocat solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată, depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, constată;
La data de 22.12.2008, contestatoarea -, în contradictoriu cu intimata " Grup Com" Rm. V, a solicitat instanței să dispună anularea Deciziei nr.1167/R/C/12.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI.
În motivare, contestatoarea a arătat, că soluția pronunțată de instanță, nu se bazează pe temei legal, deoarece debitorul nu deține decât 50,05% din părțile sociale și nu are posibilitate să o despăgubească.
În completarea motivării din data de 13.01.2009, contestatoarea a precizat, că soluția pronunțată de instanța de recurs, este urmarea unei greșeli materiale, fiind subiectivă și apreciind nejustificat, că nu sunt îndeplinite condițiile aplicării sechestrului asigurător, pentru activele deținute de intimată.
Probele dosarului, ignorate de instanța de recurs, evidențiază faptul că debitoarea îi datorează 49,90% din părțile sociale, deținute de defunctul său soț, proporție care se regăsește în egală măsură cu valoarea bunurilor sechestrate și cu care administratorul intimatei, a refuzat, să o despăgubească.
A mai susținut, că instanța de recurs, a ignorat înscrisurile care constată întinderea și exigibilitatea creanței provenite de la intimată, cum ar fi recunoașterea acesteia și adresa nr.151/18.06.2008, prin care și-a fixat termenul pentru plata contravalorii părților sociale.
Un alt motiv al acestei contestații, se bazează, pe susținerea, că instanța de recurs, nu a luat în considerație actele, care evidențiau, că debitorul a încercat să înstrăineze actele societății, în detrimentul său, fapt care o defavorizează în cinci cauze.
Un ultim motiv, se referă la motivarea făcută de instanța de recurs, respectiv, că sechestrul asigurător aplicat paralizează activitatea societății comerciale, când de fapt că efectele sechestrului asigurător, sunt de natură să conserve interesele creditorului.
Intimata a invocat excepția de tardivitate a formulării completării motivării contestației în anulare.
Pentru soluționarea cererii a fost atașat dosarul nr- al Curții de APEL PITEȘTI.
Din probatoriul administrat, instanța reține, că prin acțiunea înregistrată la data de 28 iulie 2008, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâta " GRUP COM" Rm.V, pentru a fi obligată să-i plătească contravaloarea a 618 părți sociale, deținute de asociatul decedat în capitalul social al societății pârâte.
Deosebit, a solicitat instituirea sechestrului asigurător, asupra bunurilor mobile și imobile din patrimoniul pârâtei până la realizarea integrală a creanței și înscrierea sechestrului în cartea funciară.
În motivarea cererii de instituire a sechestrului asigurător a susținut, că în calitate de moștenitoare a autorului, reclamanta are calitatea de creditor al pârâtei, de la data decesului acestuia, când a devenit exigibilă creanța deținută.
A mai susținut, că instituirea măsurii asiguratorii, se impune, existând riscul ca până la soluționarea litigiului, administratorul să înstrăineze în mod deliberat o parte din patrimoniul societății, la valori derizorii, pentru a diminua posibilitățile reclamantei de realizare a creanței.
Reclamanta și-a întemeiat în drept acțiunea pentru instituirea sechestrului asiguratoriu pe dispozițiile art.591 și urm. art.593 alin.3 Cod procedură civilă, raportat la art.21 pct.C lit.c din Legea nr.7/1996.
Tribunalul Vâlcea, prin Încheierea nr.96/1 octombrie 2008, a admis acțiunea și a dispus instituirea sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtei, până la limita sumei de 300.000 lei și înscrierea acestuia în cartea funciară.
De asemenea, a dispus achitarea unei cauțiuni de 15.000 lei de către reclamantă în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
Ca să pronunțe această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Societatea pârâtă a avut ca asociați pe, decedat la data de 4 iunie 2008 și pe.
Potrivit certificatului de moștenitor depus la dosar, reclamanta în calitate de moștenitor legal a primit din masa succesorală 618 părți sociale, pe care le deținea autorul său în cadrul societății pârâte.
Instanța a motivat, că potrivit art.202 alin.3 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, societatea este obligată la plata unei părți sociale către succesori conform ultimului bilanț contabil aprobat, respectiv către reclamantă, dat fiind că asociatul rămas a decis continuarea activității societății cu asociat unic.
Decesul fostului asociat, a fost notificat pârâtei de la data de 10 iunie 2008, potrivit Hotărârii nr.1/10 iunie 2008, expirând termenul de 3 luni prevăzut de art.230 alin.1 din lege, în care societatea trebuie să plătească partea cuvenită moștenitorilor, astfel că plata contravalorii părților sociale a devenit exigibilă.
În această situație, instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile art.581 Cod procedură civilă, potrivit cărora: "creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță".
Îndeplinirea cerințelor legale prezentate, este dată de existența unei obligații legale, exigibile, derivând din prevederile art.202 alin.3 din Legea nr.31/1990 și intentarea acțiunii în justiție de către creditoare pentru plata drepturilor ce i se cuvin, în calitate de moștenitoare a asociatului decedat.
Pârâta a declarat recurs împotriva încheierii de mai sus, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, referitoare la aplicarea greșită a legii și încălcarea acesteia.
În dezvoltarea criticilor pe care i le-a adus, a susținut că instanța, nu a verificat condițiile de admisibilitate ale cererii, nu a fost preocupată să vadă care sunt bunurile asupra cărora a instituit măsura asiguratorie, valoarea acestora și limita sumei de 300.000 lei, punerea în executare a unei asemenea măsuri, lăsând loc arbitrariului și abuzurilor.
De asemenea, a susținut, că nu s-a făcut dovada că intenționează să-și micșoreze patrimoniul pentru a împiedica realizarea creanței de către reclamantă, dimpotrivă s-a făcut dovada că este de acord să-i plătească suma pe care i-o datorează, conform legii.
În altă ordine de idei, a susținut că deși a făcut dovada intentării acțiunii în condițiile art.591 alin.1 Cod procedură civilă, reclamanta nu și-a timbrat cererea la valoarea pretențiilor solicitate, iar instanța a apreciat nejustificat contrariul.
A mai susținut, că instanța a apreciat greșit, că măsura asiguratorie solicitată se întemeiază pe dispozițiile art.591 alin.1 Cod procedură civilă, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.591 alin.2 Cod procedură civilă, deoarece reclamanta nu are un înscris care să-i confirme creanța, situație în care trebuia să constate că aceasta, nu a plătit odată cu depunerea cererii, cauțiunea prevăzută de lege.
Prin Decizia nr.1167/R/C/12.12.2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTIa fost admis recursul formulat de " Grup Com" Rm. V, a modificat sentința, iar pe fond, a fost respinsă acțiunea.
În considerente, s-a reținut că in actele și lucrările dosarului, rezultă că în cadrul societății pârâte au funcționat ca asociați, soțul decedat al reclamantei și numitul.
Potrivit art.202 alin.1 din Legea nr.31/1990, părțile sociale pot fi transmise între asociați, iar potrivit alin.2, transmiterea către persoane din afara societății, este permisă, numai dacă a fost aprobată de către asociați, reprezentând cel puțin din capitalul social.
Deosebit, potrivit alin.3 al aceluiași articol, în cazul dobândirii părților sociale prin succesiune, prevederile alin.2 nu sunt aplicabile, dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel; în acest din urmă caz, societatea este obligată la plata părții sociale către succesori, conform ultimului bilanț contabil aprobat.
În cauză, conform certificatului de moștenitor nr.72/10 iunie 2008, reclamanta în calitate de moștenitoare a defunctului soț a dobândit un număr de 618 părți sociale.
Dispozițiile legale prezentate, permit concluzia, că în concepția legii, părțile sociale se transmit prin succesiune, dacă prin contractul de societate s-a prevăzut o atare posibilitate.
Potrivit Codului civil, drepturile succesorale se transmit ope legis moștenitorilor de la data deschiderii moștenirii, adică de la data decesului aceluia care lasă moștenirea, ceea ce înseamnă că, moștenitorii asociatului decedat, dobândesc părțile sociale de plin drept, la data decesului asociatului.
Dispozițiile actului constitutiv la care face trimitere art.202 alin.3, se referă în realitate nu la transmiterea părților sociale, ci la continuarea sau necontinuarea societății cu moștenitorii asociatului decedat.
În cazul când prin actul constitutiv, s-a prevăzut posibilitatea continuării societății cu moștenitorii asociatului decedat, aceștia devin titularii părților sociale și asociați în societate, iar în caz contrar, aceștia au dreptul la contravaloarea părților sociale, calculate conform ultimului bilanț aprobat.
Reclamanta se află în situația de a beneficia de contravaloarea părților sociale, deoarece prin actul constitutiv, nu s-a prevăzut posibilitatea continuării societății cu moștenitorii asociatului decedat, iar asociatul rămas a decis continuarea activității acesteia cu asociat unic.
Din acest punct de vedere, instanța a reținut corect dispozițiile legale prezentate, ca și incidența art.230 din Legea nr.31/2009, care obligă societatea să plătească moștenitorilor partea cuvenită în termen de 3 luni de la notificarea decesului asociatului.
Greșit instanța a apreciat însă că sunt întrunite condițiile pentru instituirea sechestrului asigurător, deoarece creditoarea nu are un titlu executoriu, iar creanța sa, chiar dacă este constatată într-adevăr printr-un înscris, nu este exigibilă.
Din această perspectivă, sunt întemeiate susținerile din recurs, potrivit cărora, instanța, nu a fost preocupată să identifice bunurile în legătură cu care s-a solicitat sechestrul și valoarea acestora, sechestrarea patrimoniului până la limita de 300.000 lei, fiind absolut arbitrară, creând greutăți la executare.
Prin urmare, o primă concluzie care se desprinde este aceea, că instanța, greșit și-a motivat soluția pe dispozițiile art.591 alin.1 Cod procedură civilă, nefiind vorba de o creanță exigibilă, atâta timp cât nu se cunoaște exact care sunt bunurile asupra cărora poartă și mai ales valoarea acestora.
În altă ordine de idei, chiar dacă creanța ar fi exigibilă, nu s-a făcut în nici un fel dovada că debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori că există pericolul să sustragă bunuri de la urmărire ori să risipească averea, în spiritul art.591 alin.3 Cod procedură civilă.
Dimpotrivă, rezultă că pârâta a propus creditoarei să-i plătească contravaloarea părților sociale deținute de autorul său, calculată potrivit legii, conform ultimului bilanț aprobat, însă aceasta nu este de acord să primească suma stabilită în acest mod.
Așa fiind, nu sunt întrunite nici cerințele art.591 alin.3 Cod procedură civilă pentru instituirea sechestrului asigurător.
Împotriva acestei soluții a fost promovată prezenta contestație în anulare.
Potrivit, art.137 Cod procedură civilă, instanța va analiza cu prioritate excepția de tardivitate a completării motivelor contestației în anulare.
Astfel, va constata, că aceasta nu este tardivă, întrucât dispozițiile art.319(2) Cod procedură civilă, impun, că acțiunea " poate fi introdusă în termenul de 15 zile, de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an, de la data când hotărârea a rămas irevocabilă".
Cum soluția se încadrează în categoria hotărârilor care nu se comunică, nu se cunoaște momentul la care s-a luat cunoștință, dar cum legiuitorul a fixat ca termen de decădere, un an, rezultă că cererea respectă termenul legal.
În ceea ce privește contestația în anulare, se constată, că nu sunt îndeplinite dispozițiile art.317 și 318 Cod procedură civilă, pentru a fi admisibilă.
Astfel, dispozițiile art.317(1) Cod procedură civilă, condiționează admisibilitatea contestației în anulare de anumite motive, care nu au putut fi invocate pe calea recursului. Motivele pe care contestatoarea le invocă, au putut fi invocate cu ocazia soluționării recursului.
Pe de altă parte, contestatoarea confundă noțiunea de "greșeală materială" reglementată de dispozițiile art.318 Cod procedură civilă, cu cea de greșeală de judecată, încercând să genereze o nouă rejudecare a recursului, în baza acelorași susțineri și acelorași probe.
Prin greșeală materială, legiuitorul a avut în vedere, să reglementeze erorile materiale în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului, cum ar fi, de exemplu respingerea recursului ca tardiv, deși la dosar existau dovezi, că termenul a fost respectat.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, care au avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite.
Contestatoarea invocă greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a unor dispoziții legale, fapt nepermis, întrucât în caz contrar, contestația în anulare, ar deveni o cale ordinară de atac. Prin urmare, contestația în anulare, nu respectă dispozițiile legale.
Față de cele menționate, în temeiul art.318 Cod procedură civilă, se va respinge contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității contestației în anulare invocată de intimatul
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea cu sediul în, str. -, - și, nr.3A, județul V, împotriva deciziei nr. 1167/R-C din 12 decembrie 2008 pronunțată în dosar nr-, intimată fiind cu sediul în Râmnicu V,-, județul
Obligă contestatoarea la plata sumei de 833 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2 ex/03.02.2009
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Constantina Duțescu, Gina Achim
