Spete pretentii comerciale. Decizia 444/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 1001/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 444
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță
Grefier ---
***************
Pe rol soluționarea cauzei comerciale de față, având ca obiect apelul formulat de pârâta - SA B împotriva Sentinței comerciale nr.2484/13.02.2009, pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București, în contradictoriu cu - SRL prin lichidator judiciar.
Dezbaterile în apel au avut loc în cadrul ședinței publice din 27.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art.260 Cod procedură civilă și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 03.11.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului comercial d e față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.2484/13.02.2009, pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului Bucureștia fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune ca nefondată. A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta - SA. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 232 437,11, cu titlu de preț al serviciilor prestate, suma de 140.266,23 lei cu titlu de dobândă legală, calculată până la data de 15.12.2008, precum și la plata dobânzii legale aplicabilă în raporturile juridice comerciale, aferentă debitului principal de 232 437,11 lei, calculată începând cu data de 16.12.2008 până la data plății integrale a debitului. A fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata restului de preț pentru lucrările organizate în folosul acesteia în executarea contractului nr.274 din 8.08.2003 și a dobânzii legale cuvenită pentru nerespectarea de către pârâtă a termenului de plată.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă tribunalul a reținut că actul sub semnătură privată emis de - SRL și semnat de directorul acesteia, ce poartă însă antetul
societății comerciale pârâte, are efect întreruptiv asupra cursului prescripției extinctive având în vedere că în cuprinsul său se afirmă existența, în actele contabile ale pârâtei, a unei datorii față de reclamantă în cuantum de 232.437,11 RON.
Constatând că recunoașterea datoriei a fost făcută la data de 8 februarie 2006, instanța de fond a reținut că acțiunea a fost formulată în cadrul noului termen de prescripție care, la data sesizării instanței, nu era împlinit.
În ceea ce privește fondul pretențiilor s-a reținut că pârâta și-a înscris în contabilitate facturile fiscale a căror plată o pretinde reclamanta, acestea fiind acceptate tacit la plată de către pârâtă și având forță probantă împotriva acesteia.
Împrejurarea că reclamanta nu a probat încheierea proceselor- verbale de recepție a lucrărilor la care se face referire în contract nu poate conduce la concluzia inexistenței lucrărilor sau a calității necorespunzătoare a acestora, mai ales că pârâta nici nu a formulat astfel de apărări.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâta - SA care a solicitat instanței să constate că a intervenit prescripția dreptului material la acțiune și să respingă acțiunea ca prescrisă și, în subsidiar, în cazul în care se va respinge excepția prescripției, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nedovedită.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că în mod nelegal instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Astfel, toate facturile a căror plată se pretinde au avut scadența în anul 2003, iar actul transmis pe fax la data de 08.02.2006 nu poate reprezenta o recunoaștere a datoriei întrucât nu poartă semnătura reprezentanților legali ai apelantei și nici ștampila acestei societăți.
Intimata de fond a invocat în mod greșit teoria mandatului fără a exista la dosar vreun act care să dovedească faptul că apelanta a dat un asemenea mandat - SRL și care au fost limitele eventualului mandat.
Pe fond, s-a arătat că pentru plata facturilor era necesară recepția lucrărilor făcută împreună de părțile contractante, iar această recepție nu există.
Instanța a considerat că facturile au fost acceptate tacit la plată și că lucrările au fost executate în cantitățile și calitatea convenită contractual, deși nu există un act de recepție a acestor lucrări.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Prin precizările depuse la dosar de apelantă la termenul din 27.10.2009, aceasta a dezvoltat motivele de apel, arătând în esență că actul juridic încheiat de mandatar în alt scop decât acela în vederea căruia a fost dat nu-l angajează pe mandant, iar recunoașterea așa-zisului debit s-a făcut raportat la situația financiară încheiată la 30 2005.
Raportat la această dată, termenul de prescripție a fost depășit întrucât acțiunea a fost introdusă pe rolul Tribunalului București la data de 17.12.2008.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a arătat că instanța de fond a ignorat cu desăvârșire probatoriul administrat, câtă vreme există procesul-verbal încheiat la data de 08.12.2008 ca urmare a încercării soluționării litigiului pe cale amiabilă, proces-verbal în care nu s-au recunoscut nici facturile și nici lucrările executate.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
În ceea ce privește precizările motivelor de apel, curtea va respinge excepția tardivității formulării acestora având în vedere faptul că apelanta nu a dezvoltat în cuprinsul memoriului depus motive noi de exercitare a căii de atac, ci a precizat motivele deja invocate în cererea de apel, aceste precizări având de fapt caracterul unor note scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de apel invocate, curtea reține următoarele:
Relațiile comerciale dintre părți s-au desfășurat în baza contractului comercial nr.274 din 8.08.2003, iar facturile fiscale a căror contravaloare se solicită în prezenta cauză au fost emise la datele de 22.09.2003, 16.10.2003, 17.10.2003 și 17.12.2003.
Întrucât în cuprinsul facturilor fiscale enumerate mai sus nu se face nici o referire la termenul de plată, curtea apreciază că acestea au devenit scadente la data emiterii, dată de la care urmează a se calcula termenul de prescripție a dreptului material la acțiune.
Înscrisul invocat de intimată ca fiind întrerupător de prescripție este adresa pârâtei de la fila 40 dosar fond, transmisă prin fax reclamantei la data de 08.02.2006.
Din conținutul acestei adrese rezultă că SA a solicitat - SRL verificarea și confirmarea soldului care, conform documentelor pârâtei, era, la 30.11.2005, în valoare de 232,437.11lei.
Raportat la conținutul acestei adrese, curtea constată că recunoașterea de datorie privește debitul înregistrat în contabilitatea pârâtei la data de 30.11.2005, indiferent de data la care a fost comunicată această adresă reclamantei.
Introducerea cererii de chemare în judecată la data de 15.12.2008 (data poștei) a avut loc, raportat la considerentele expuse mai sus, cu depășirea termenului general de prescripție de 3 ani la care se referă Decretul nr.167/1958, termen care s-a împlinit la data de 30.11.2008.
În consecință, curtea va admite apelul în baza art.296 Cod de procedură civilă, va schimba în tot sentința apelată și, pe fond, va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge acțiunea ca prescrisă.
În raport de considerentele expuse în ceea ce privește prescripția, curtea apreciază că nu mai este utilă și cercetarea celorlalte motive de apel întrucât acestea se referă la fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității precizării motivelor de apel.
Admite apelul formulat de pârâta - SA, cu sediul în B, sector 6,-, împotriva Sentinței comerciale nr.2484/13.02.2009, pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București, în contradictoriu cu - SRL prin lichidator judiciar, cu sediul în O,-, Județ și cu sediul ales în B la CA #. -, sector 5.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge acțiunea ca prescrisă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 3.11.2009.
Președinte, - - - | Judecător, --- - |
Grefier, --- |
Red.Jud.
Tehnored.
ex.4/04.11.2009
Com.2 ex./10.11.2009
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Judecător fond: -
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță
