Spete pretentii comerciale. Decizia 446/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2001/2006)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 446
Ședința publică de la 09 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
JUDECĂTOR 3: Aurică Avram
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta BANCA POPULARĂ ROMÂNĂ - DE CREDIT PRIN LICHIDATOR SC REORGANIZARE, ADMINISTRARE ȘI LICHIDARE SRL împotriva deciziei civile nr.46 A din 12.01.2006 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr.3490/2005, în contradictoriu cu intimații și
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, mandatar al intimatului, în baza procurii autentificate aflate la fila 23 din dosarul de fond și intimatul G personal, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Intimații având cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă intimaților cuvântul pe cererea de recurs.
Intimații, având cuvântul pe rând, solicită respingerea recursului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr.5381/2003 reclamanta Banca Populară Română - de Credit - în faliment a chemat în judecată pe pârâții și G, solicitând instanței să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 275.578.315 lei din care 9.664.732 lei reprezentând capital, 13.225.456 lei reprezentând dobândă și 252.688.128 lei penalități calculate până la data de 27.03.2003 precum și penalități de 1,5% pe zi de întârziere, până la achitarea integrală a debitului.
Prin sentința civilă nr.2946/2003 a Judecătoriei Buftea pronunțată în dosarul nr.5381/2003 s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Banca Populară Română - de Credit - în faliment în contradictoriu cu pârâții și
Împotriva sentinței civile nr.2946/2003 a Judecătoriei Bufteaa declarat apel reclamanta Banca Populară Română - de Credit - în faliment, apel ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă sub nr.927/2004.
La data de 02.08.2005 dosarul nr.927/2007 al Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă a fost înaintat în conformitate cu art.11 alin.2 și 4 din Legea nr.219/2005 Secției a IV-a Civilă a Tribunalului București spre competentă soluționare, fiind înregistrat sub nr.3490/2005.
Prin decizia civilă nr.46A/12.01.2006 pronunțată în dosarul nr.3490/2005 al Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă Banca Populară Română - de Credit - în faliment în contradictoriu cu intimații-pârâți și
În motivarea sentinței, instanța de apel a reținut că reclamanta Banca Populară Română - de Credit a încheiat cu pârâtul, în calitate de împrumutat, și cu pârâtul G, în calitate de girant, contractul de împrumut nr.116/09.11.1998 (fila 7-12) în baza căruia banca a acordat împrumutatului un împrumut în sumă de 10.000.000 lei pe un termen de 24 luni, cu o dobândă de 72% pe an și o penalizare de întârziere de 1 % pe zi calculată la valoarea ratei neachitate, iar în cazul întârzierii achitării ratei din capitalul împrumutat mai mult de 30 de zile, penalizarea este de 1,5 % pe zi din rata restantă. Împrumutul s-a acordat integral la 13.11.1998, stabilindu-se o rambursare a împrumutului conform unui grafic de rambursare, termenul final de rambursare fiind 13.11.2000 și așa cum rezultă din extrasul centralizator privind situația restantelor împrumutului acordat pârâtului (filele 18 -19) la data de 27.03.2003 debitorul are un debit restant de 275.578.315 lei din care 9.664.732 lei reprezintă rata capital, 13.225.462 lei reprezintă rata dobânda și 252.688.128 lei penalizări calculate până la 27.03.2003.
Tribunalul a reținut că din suma totală de 22.890.188 lei reprezentând capital și dobândă aferentă, pârâtul a achitat la data de 21.12.1998, cu chitanța nr. 6, suma de 840.000 lei (fila 34), la data de 27.01.1999 a achitat cu chitanța nr. 1 suma de 840.000 lei /fila 34), la data de 26.02.1999, prin chitanța nr. 6 achitat suma de 500.000 lei /fila 35), iar ulterior, la data de 21.05.2001, prin chitanța nr. 1 achitat suma totală de 26.000.000 lei (fila 35), pe toate aceste chitanțe fiind consemnat "plată, dobândă".
În consecință, având în vedere situația de fapt arătată, tribunalul a constatat că la data introducerii acțiunii, debitul aferent reprezentând capital și dobândă, în sumă totală de 22.890.188 lei era achitat integral (pârâtul a achitat în total o sumă mai mare decât cea reprezentând capital și dobândă restantă), astfel încât este evident că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate, pârâtul neputând fi obligat să mai plătească încă o dată debitul datorat.
În ceea ce privește plata penalităților de întârziere, tribunalul a apreciat, de asemenea, că acțiunea formulată este nefondată, având în vedere că în cuprinsul contractului de împrumut exista inserată o clauza contractuală conform căreia în cazul neîndeplinirii la termenele stabilite prin contract a plății ratei se percep penalizări de întârziere de 1 % pe zi calculate la valoarea ratei neachitate (art. 16), iar în cazul în care rata este achitată cu o întârziere mai mare de 30 de zile, se va percepe o penalizare de 1,5 % pe zi din rata restantă.
Instanța a apreciat că această clauză contractuală este lovită de nulitate absolută pentru următoarele considerente:
În cadrul unui contract de împrumut părțile au posibilitatea să stipuleze o dobândă convențională care poate avea natura juridică a unor fructe civile sau natura juridică a unor daune moratorii care sunt echivalente cu daunele interese pentru întârzierea în executarea unor obligații bănești.
Dobânda convențională prevăzută într-un contract de împrumut de natura fructelor civile nu se confundă cu dobânda moratorie care reprezintă o daună cuvenită creditorului în caz de întârziere în executarea obligațiilor convenționale având ca obiect o sumă de bani.
În ambele ipoteze de dobânda convențională (dobânda ce reprezintă fructe civile și dobânda ce constituie daune interese) se pune problema dacă părțile o pot stabili prin convenție expresă peste nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești.
Potrivit art.1066 civ. clauza penală este aceea prin care o persoană spre a da asigurare pentru executarea unei obligații se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din partea sa.
De asemenea, potrivit art.1 si 2 din Legea nr.313/1879, lege neabrogata în prezent, clauza penală stipulată în contractele de împrumut fie direct fie deghizată sub o altă formă este nuIă.
În speța dedusă judecății, clauza prin care părțile contractante au stipulat plata unei penalizări de întârziere de 1 % pe zi calculată la valoarea ratei neachitate are caracterul unei clauze penale și este nuIă de drept.
Caracterul de clauză penală rezultă din faptul că daunele interese pentru neexecutarea sau pentru executarea cu întârziere a obligațiilor contractuale, în cuantum de 1 % penalizări pe zi de întârziere reprezintă în fapt o clauză penală deghizată, adică o dobândă cu mult prea oneroasă decât dobânda practicată de bănci și decât dobânda legală existentă la data încheierii contractului.
În acest sens, instanța a constatat că procentul de 1 % penalizări de întârziere pe zi înseamnă practic un procent de 30% pe lună, respectiv 360% pe an, ceea ce constituie în realitate o dobândă exorbitantă de zeci de ori mai mare decât dobânda practicată de către băncile comerciale și care încalcă prevederile Legii nr.313/1879 care are ca scop tocmai împiedicarea împrumuturilor cămătărești prin care creditorul profită de starea de nevoie în care s-ar afla debitorul.
Interdicția stipulării clauzei penale în contractele de împrumut prevăzută de Legea nr.313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarece contracte nu se referă la stabilirea prin convenție a dobânzilor moratorii care pot fi prevăzute cu condiția să nu constituie o clauză penală deghizată.
În speța dedusă judecății este evident că dobânda moratorie de 1% pe zi de întârziere este cu mult prea oneroasă și ascunde o clauză penală, astfel încât judecătorul poate să o anuleze, legislația încercând să protejeze debitorii împotriva dobânzilor cămătărești în ideea de echitate și de menținere a echilibrului contractual.
Instanța a constatat pe de o parte că datoria pretinsă s-a stins prin plată, iar pe de altă parte oricum penalizările calculate sunt nule absolut, motiv pentru care a respins apelul formulat ca nefondat și a luat act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei nr.46/12.01.2006 pronunțată în dosarul nr.3490/2005 a declarat recurs Banca Populară Română - de Credit (în faliment), recurs ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă sub nr- iar prin încheierea de ședință din 19.01.2006 instanța a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului secției comerciale a Curții de APEL BUCUREȘTI.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Secției a VI-a Comercială sub nr.9832/-.
În motivarea recursului, recurenta arată că în mod greșit instanțele de fond și apel au respins cererea întrucât între părți există raporturi contractuale comerciale, raporturi în care părțile pot stabili dobânda și penalitățile pentru întârzierea în executarea obligațiilor bănești, potrivit libertății de voință fără să existe vreo limită.
Legea nr.313/1879 invocată de instanța de apel se aplică numai contractelor civile, nu și celor comerciale care sunt cârmuite de dispozițiile art.3 și 56 Cod comercial.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat în esență respingerea recursului ca nefondat întrucât chiar recurenta a recunoscut expres prin înmânarea extrasului de cont -, la 19.09.2001 că intimatul-pârât a achitat în totalitate datoria.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate în raport de probatoriul administrat, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 09.11.1998 recurenta Banca Populară Română - de Credit a încheiat cu intimatul contractul de împrumut nr.116 având ca obiect suma de 10.000.000 lei (ROL) pe un termen de 24 luni, cu o dobândă de 72% pe an și o penalitate de întârziere de 1%.
Împrumutul s-a acordat la 13.11.1998, stabilindu-se termenul final de rambursare la 13.11.2000, fapt ce rezultă din extrasul centralizat.
Intimatul pârât a achitat conform actelor de la dosar la data de 21.12.1998 cu chitanța nr.6 suma de 840.000 lei (fila 34), la data de 27.01.1999 suma de 840.000 lei, la data de 26.02.1999 suma de 500.000 lei, iar la data de 21.05.2001 suma de 26.000.000 lei, pe toate chitanțele fiind consemnată mențiunea "plată, dobândă".
Față de actele menționate Curtea constată că intimatul a achitat debitul aferent reprezentând capital și dobânda aferentă, fapt reținut corect de instanța de apel.
De asemenea, se constată că procentul de 1% penalități de întârziere pe zi, respectiv 360% pe an reprezintă o dobândă exorbitantă care încalcă prevederile Legii nr.313/1879, lege care împiedică împrumuturile cămătărești prin care creditorul profită de starea de nevoie în care s-ar afla debitorul.
Recurenta arată că Legea nr.313/1879 nu se aplică raporturilor comerciale, susținere inexactă întrucât această lege se aplică contractelor de împrumut fără ca legea să distingă între contracte civile sau comerciale.
De altfel și în materie comercială au fost adoptate unele măsuri privind întărirea disciplinei contractuale (Legea nr.469/2007) conform căreia totalul penalităților pentru întârziere nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
Interdicția stipulării clauzei penale în contractul de împrumut prevăzută de Legea nr.313/1879 pentru anularea clauzei penale din orice contracte nu se referă la stabilirea prin convenție a dobânzilor moratorii care pot fi prevăzute cu condiția să nu constituie o clauză penală deghizată.
Instanța de apel în mod corect a reținut că dobânda de 1% pe zi inserată în contractul de împrumut este cu mult pre oneroasă, legiuitorul permițând anularea unor astfel de clauze pentru a se putea proteja debitorii împotriva dobânzilor cămătărești în ideea de echitate și de menținere a echilibrului contractual.
De altfel intimatul a achitat integral suma plus penalitățile și dobânzile, fapt ce rezultă din chitanțele anexate în dosarul de fond, achitând în total suma de 26.000.000 lei, astfel că instanța constată că datoria pretinsă s-a stins prin plată, intimatul neputând fi obligat să mai plătească încă odată debitul datorat.
Față de considerentele expuse, Curtea în temeiul art.312 Cod procedură civilă, respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta BANCA POPULARĂ ROMÂNĂ - DE CREDIT prin lichidator REORGANIZARE, ADMINISTRARE ȘI LICHIDARE împotriva deciziei civile nr.46 A din 12.01.2006 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr.3490/2005, în contradictoriu cu intimații și
- act că intimații nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 29.04.2008
Tehnored. - 6.05.2008
Nr.ex.: 2
Apel: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Judecător:
Președinte:Viorica TrestianuJudecători:Viorica Trestianu, Roxana Popa, Aurică Avram
