Spete pretentii comerciale. Decizia 45/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 45/A/2008
Ședința publică de la 04 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta - - împotriva Sentinței civile nr.2453/C/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Se constată că la dosar s-a depus notă de cheltuieli, din partea avocatului.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 28 martie 2008, prin care s-a dispus amânarea pronunțării, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr.2453/C/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiua fost respinsă excepția concilierii directe formulată de pârâții, și -.
A fost admisă excepția lipsei interesului legitim și a calității procesuale active a reclamantei - - pentru petitul b al acțiunii comerciale invocată de pârâții, și -.
A fost admisă excepția prescrierii dreptului la acțiune a autorității de lucru judecat invocată de pârâta - SRL
A fost respinsă acțiunea comercială formulată de reclamanta - - împotriva pârâților, - și - SRL.
A fost obligată reclamanta la plata sumei de 900 lei cheltuieli de judecată către pârâții, și -.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că:
Prin petitele 1 și 2 reclamanta a solicitat să se constate că era îndeplinită să culeagă fructele pentru spațiul comercial pe perioada decembrie 2002 - iunie 1005 iar pârâții 1 - 4 să încaseze chiria pe perioada 1.07.2001 - 30.11.2002 în baza convenției încheiate în 25.01.2006.
Cu toate că acțiunea este motivată în drept tribunalul a reținut că, prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat să i se constate dreptul de a culege fructele după imobilul în discuție.
Potrivit art.111 Cod pr.civilă, partea care are interes poate să facă cerere pentru existența sau neexistența unui drept, cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Drept urmare, calificarea corectă a petitelor 1 și 2 din acțiune este aceea de constatare.
Cu privire la petitul 1 al acțiunii reclamanta, în calitate de proprietară a imobilului, a solicitat pe perioada decembrie 2002 - iunie 2005 dreptul de a culege fructele ( chiria).
Calea acțiunii în constatare poate fi utilizată de proprietarul care se află în posesia bunului, atunci când îi este necesară o hotărâre prin care să i se recunoască și să i se consolideze dreptul, în cazul în care este contestat.
Reclamanta a învederat instanței calitatea de proprietară a imobilului din M nr.16 solicitând să se constate dreptul ( chiria). Dacă reclamanta era proprietara imobilului, constatarea dreptului de a culege fructele ( chiria ) nu se poate realiza pe o acțiune în constatare conform art.111 Cod pr.civilă, aceasta având dreptul de a cere realizarea dreptului.
Instanța nu a putut să transforme din oficiu acțiunea principală în constatare într-o acțiune în realizarea dreptului, reclamanta neprecizând de la cine urma să culeagă fructele pe acea perioadă.
Pe fondul cauzei, la data de 30.05.2001, în baza sentinței civile nr.1862/1998 imobilul a intrat în proprietatea pârâților reintrând în proprietatea reclamantei la data de 11.05.2005 în baza deciziei civile nr.413/2005 a Curții de APEL ALBA IULIA pronunțată în dosar nr.9091/2004 fiind întabulat în CF nr.0406.
Pentru aceste considerente petitul 1 din acțiunea reclamantei a fost respins.
Prin petitul 2 al acțiunii reclamanta a solicitat să se constate că pârâților persoane fizice li s-a cuvenit încasarea chiriei pentru acest spațiu comercial pe perioada 1.07.2001 - 30.10.2002 în baza convenției din 25.01.2006.
Pentru considerentele de mai sus instanța a calificat acest petit ca o acțiune în constatare.
Prin întâmpinare pârâții persoane fizice au invocat, dat fiind caracterul comercial, dat de natura imobilului, lipsa procedurii de conciliere directă prevăzută de art.720 indice 1 Cod pr.civilă.
Având în vedere că acțiunea este în constatare instanța a respins această excepție.
Pârâții au mai invocat lipsa interesului legitim și calității procesuale active ale reclamantei în promovarea acțiunii în temeiul disp.art.111 Cod pr.civilă.
Excepțiile au fost admise întrucât textul art.111 Cod pr.civilă se referă la partea care are interes, reclamanta neputându-se subroga în " interesul" pârâților.
Asupra convenției din 25.01.2006 prin sentința civilă nr.1545/2006, irevocabilă s-a respins cererea de a se lua act de tranzacția părților.
Asupra petitului 3 al acțiunii privind obligarea pârâtei - SRL B la plata sumei de 201.094.90 lei reprezentând chirie pe perioada noiembrie 2002 - 30.06.2005 instanța a reținut următoarele.
Între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr.685/11.08.2005 valabil până la data de 30.06.2010 deci raporturile juridice dintre reclamantă și pârâtă s-au născut de la data încheierii contractului de închiriere.
Instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta - SRL B, conform art.3 din Decretul nr.167/1960.
Între aceleași părți pe calea somației de plată s-a solicitat de către pârâții persoane fizice obligarea pârâtei - SRL B la plata chiriei pentru imobilul din M, nr.16 pe perioada 2002 - 1.07.2005.
Reclamanta - - a formulat în cauză cerere de intervenție în interes propriu în calitate de creditoare a debitoarei - SRL B, solicitând obligarea acesteia la folosul de tras pe perioada noiembrie 2002 - 30 iunie 2005 ( același obiect cu petitul 3 al acțiunii ).
Prin ordonanța nr.600/28.02.2007 pronunțată în dosarul nr- s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pe perioada decembrie 2002 - noiembrie 2003 admițând în parte acțiunea formulată de reclamanții a împotriva pârâtei - SRL B pentru perioada decembrie 2003 - iunie 2005 cu titlu de chirie respingând cererea de intervenție în interes propriu formulată de - -.
Cererea în anulare formulată a fost respinsă prin sentința civilă nr.1634/2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sibiu, ordonanța rămânând irevocabilă.
Pârâta - SRL Bai nvocat excepția autorității de jucru judecat.
Puterea de lucru judecat "res indicata pro veritate habetur" reglementată de art.1201 cod civil ca o prezumție legală absolută și de art.166 Cod pr.civilă ca o excepție de fond preemtorie și absolută există atunci când a doua cerere de judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Existând triplă identitate de părți, obiect și cauză, instanța a admis excepția invocată.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că pe perioada solicitată de reclamantă între părți nu a existat raport contractual.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - - S, care a solicitat schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată făcute în ambele instanțe.
În motivarea apelului s-a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a respins ca lipsită de interes acțiunea în constatare întemeiată pe disp.art.111 Cod pr.civilă. reclamanta are interes în a se stabili raportul juridic dintre părți. Sentința civilă nr.1545/2006 a Tribunalului Sibiu nu are efecte în ce privește excepția lipsei de interes. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune s-a arătat că termenul de prescripție începe să curgă de la 31.10.2002, când s-a pronunțat decizia nr.3782/2002 a Înaltei Curți de Casației și Justiție. Prin această decizie s-a admis recursul în anulare declarat de reclamantă și s-a făcut întabularea dreptului de proprietate al acesteia în CF. De la acea dată pârâții 1 - 4 nu mai puteau culege fructele imobilului. Reclamanta a avut posibilitatea să-și realizeze dreptul de a solicita chiria abia de la 25.01.2006, când s-a convenit ca această chirie să fie consemnată într-un depozit. În mod greșit s-a reținut că în speță operează autoritatea de lucru judecat în conformitate cu disp.art.1201 Cod civil și 166 Cod pr.civilă.
În drept s-au invocat disp.art.3 din Decretul nr.167/1960, art.1201 Cod civil, art.166, 111 Cod pr.civilă și nr.OG5/2001.
Apelul a fost legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Pârâta - SRL a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea apelului reclamantei. Pârâta a arătat că în mod corect s-au respins cele două excepții, întrucât între reclamantă și această pârâtă raporturile juridice s-au născut la 11.08.2005, până la această dată între părți neexistând raporturi juridice concrete. Pârâta - SRL a arătat că își desfășoară activitatea în imobilul proprietatea reclamantei. Niciodată nu a refuzat plata chiriei. Întrucât între reclamantă și pârâții 1 - 4 au intervenit litigii privind dreptul de proprietate asupra imobilului, pârâta a consemnat chiria într-un depozit urmând a fi plătită părții îndreptățite. Pârâta a fost obligată să achite pârâților 1 - 4 chiria, întrucât aceștia au trecut la executarea silită ordonanței 600/C/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu. S-a mai arătat că pârâții 1 - 4 își exercitau dreptul de proprietate fără ca pârâtei - SRL să-i fie recunoscut vreun viciu al titlului celorlalți pârâți.
Și ceilalți pârâți au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea apelului.
În motivarea apelului s-a arătat că reclamanta încearcă să evite introducerea unei acțiuni în realizarea dreptului. Într -adevăr operează autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește pretențiile reclamantei față de ordonanța 600/C/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu, irevocabilă prin sentința nr.1634/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu. În mod corect tribunalul a admis excepția prescripției și a lipsei de interes a reclamantei în ce privește capătul de cerere formulat împotriva pârâtei - SRL.
În drept s-au invocat disp.art.480, 482 - 484, 523, 525, 9994, 1709, 1710, 1716 alin.2 Cod civil, art.111 Cod pr.civilă.
Verificând apelul reclamantei prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu disp.art.295 Cod pr.civilă, Curtea de Apel constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Acțiunea reclamantei are trei capete principale. Primele două capete sunt în constatarea dreptului de a culege fructele imobilului în litigiu, al treilea capăt de cerere îndreptat împotriva pârâtei - SRL având ca obiect plata sumei de -,9 lei contravaloare a folosului de tras pentru spațiul comercial pe perioada nov. 2002 - 30 iunie 2005.
Tribunalul a respins primele două capete de cerere, și anume cele în constatare, pe cale de excepție, constatând că reclamanta nu are interes legitim în promovarea acțiunii în constatare și nici calitatea procesuală activă.
Soluția tribunalului este greșită. Nu se poate reține că reclamanta nu are interes în a se stabili cui i se cuvin fructele imobilului, reclamanta fiind proprietara spațiului comercial.
Așa cum rezultă din copia CF ( Filele 9 - 12, dos.Tribunal S) reclamanta a fost și este proprietara imobilului în litigiu, încă din 1992. Întrucât toate mențiunile făcute în CF în favoarea pârâților 1 - 4 au fost radiate, constatăm că proprietara imobilului este reclamanta. Tribunalul avea obligația de a verifica admisibilitatea acțiunii în constatare față de dispozițiile art.111 Cod pr.civilă. Reclamanta are posibilitatea acțiunii în realizarea dreptului său împotriva pârâților.
În mod greșit tribunalul a admis și excepția autorității de lucru judecat în ce privește capătul al treilea al acțiunii raportat la ordonanța nr. 600/C/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu. Ordonanța nr.600/C/2007 a fost pronunțată în soluționarea unei cereri întemeiate pe disp.art.Nr.OG5/2001. Dispozițiile art. 11 indice 1 din Nr.OG5/2001 sunt clare în ceea ce privește lipsa autorității de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părți. Referirea cuprinsă în art.11 din această ordonanță vizează întreaga procedură a fondului și nu doar verificarea fondului dreptului.
În mod greșit s-a admis și excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamantei. Tribunalul nu a verificat data la care s-a născut dreptul la acțiune al reclamantei, dacă au intervenit cauze de suspendare și momentul la care s-ar fi îndeplinit acest termen.
Constatăm că în mod greșit prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului. Mai mult, tribunalul nu a verificat nici aspectele esențiale în soluționarea excepțiilor pe care le-a admis.
În aceste condiții, Curtea de Apel urmează să admită drept fondat apelul reclamantei și, în temeiul art.297 Cod pr.civilă, va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Cu ocazia rejudecării, tribunalul va verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate al acțiunii în constatare. Se vor verifica aspectele legate de momentul nașterii dreptului la acțiune în pretenții a reclamantei, curgerea dreptului de prescripție și împlinirea acestuia, urmând ca, în funcție de constatările instanței de fond, aceasta să soluționeze excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta - - S împotriva sentinței civile nr.2453/C/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-, desființează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 4.04.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact./24.04.2008
Ex.- 8
Jud.fond.
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
