Spete pretentii comerciale. Decizia 45/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR.45/2009
Ședința publică din 23 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta - DE SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 4201 din 25.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul Comercial Cluj în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat pentru apelantă și avocat pentru intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Apelul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar in valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 20 martie 2009 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului, din care un exemplar se comunică cu reprezentantul apelantei.
Reprezentantul apelantei depune la dosar dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru pentru apelul promovat în cauză și arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Reprezentanta intimatului arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru motivele depuse pe larg în scris și susținute în fața instanței. În susținere se arată în dispozitivul hotărârii, instanța de fond a omis să indice cu exactitatea care este sancțiunea admiterii excepției invocate de pârât. Invocându-se pretinsa neîndeplinirea a procedurii concilierii directe, reprezentantul apelantei, arată că sancțiune era discutabilă. În speță lipsa precizării sancțiunii explicite, sugerează că prima instanță a admis excepția astfel cum a fost formulată de pârât, adică în sensul inadmisibilității. Principala critică care se aduce sentinței atacate este aceea că, instanța de fond a admis fără temei excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii concilierii directe prevăzute de art. 7201.pr.civ. Se arată că apelanta a transmis convocarea la conciliere directă la adresa de domiciliu indicată în contract și pe baza copiei cărții de identitate a pârâtului. Ulterior returnării plicului, apelanta a fost pusă în situația unei imposibilități obiective de a cunoaște o altă adresă valabilă a pârâtului, împrejurare probată și prin demersurile realizate la autoritățile privind evidența persoanelor, unde răspunsul a fost unul de refuz, întrucât nu s-a putut face dovada că se află în prezența unui litigiu. Faptul că apelanta a majorat cuantumul pretențiilor financiare nu pot fi reținute ca motiv de neîndeplinire a procedurii prevăzute de art. 7201.pr.civ. În concluzie se arată că apelanta nu trebuie să fie sancționată pentru că pârâtul și-a schimbat domiciliul, iar acesta nu și-a informat partenerii contractuali.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată la fond pentru motivele depuse în scris în întâmpinare și susținute oral în fața instanței. În susținere se arată că instanța de fond în mod corect a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii concilierii directe prevăzute de art. 7201.pr.civ, arătând că potrivit dispozițiilor art. 109 alin.2 pr.civ. reclamanta poate sesiza instanța competentă numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, această normă având un caracter imperativ. În ceea ce privește susținerile reclamantei potrivit cărora s-au realizat toate demersurile în vederea aflării adresei pârâtului, este ciudat faptul că a solicitata aceste demersuri autorităților județene din județul T, pe baza unui act administrativ individual, despre care nu se menționează în ce modalitate a fost procurat. Despre existența prezentei acțiuni pârâtul a aflat într-un mod absolut întâmplător, luând în acest fel cunoștință de pretențiile reclamantei. Susținem că reclamanta a stat în pasivitate mai bine de 2 ani, iar în condițiile în care s-ar fi realizat procedura prevăzută de art. 7201.pr.civ cu siguranță nu s-a fi ajuns în situația de față.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința comercială nr. 4201, pronunțată la data de 25 noiembrie 2008, în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a admis excepția invocată de pârâtă și în consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - DE SRL împotriva pârâtului; totodată, s-a anulat ca insuficient timbrată acțiunea reconvențională formulată de pârâtul împotriva reclamantei - DE SRL.
Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că din actele depuse la dosar a rezultat că pârâtul are domiciliul stabil la o altă adresă încă din 06.11.2007 potrivit filei 37 și nu acolo unde au fost îndeplinite procedurile prev. de art.7201pr.civ. astfel că nu se poate susține că procedura concilierii directe cu debitorul a fost efectuată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta - DE SRL solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecarea cererii principale instanței de fond.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanta arată că, prima instanță a omis să indice cu exactitate care e sancțiunea admiterii excepției invocate de pârâtul-intimat.
Invocându-se pretinsa neîndeplinire a procedurii concilierii directe, în opinia apelantei, sancțiunea era discutabilă.
Sub acest aspect, în doctrină și în jurisprudența relevantă, s-a apreciat că acțiunea adresată direct instanței de către reclamantul comerciant, mai înainte de a fi încercat soluționarea amiabilă a litigiului poate fi respinsă, fie ca prematură, fie ca inadmisibilă.
Lipsa precizării sancțiunii explicite, sugerează că prima instanță a admis excepția astfel cum a fost formulată de pârât, adică în sensul inadmisibilității.
Principiul rolului activ al judecătorului, întrucât în soluționarea acestei excepții, prima instanță nu a pus în discuția părților sancțiunea "potrivită" pentru pretinsa neîndeplinire a procedurii concilierii directe; principiul dreptului la apărare, întrucât apelanta se află în imposibilitatea de a formula o apărare eficientă, neputând știi cu certitudine care a fost "teza" pe care prima instanță și-a însușit-o privind cele menționate mai sus.
Pe fond, apelanta arată că prima instanță a soluționat în mod greșit litigiul în baza unei excepții nefondate invocată de pârât, fără să intre în cercetarea fondului cauzei.
Instanța a admis fără temei excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii concilierii directe prevăzută de art. 7201Cod procedură civilă invocate de pârâtul intimat, aceasta nu a reținut nici unul dintre argumentele invocate de recurentă în sensul respingerii excepției inadmisibilității.
Apelanta mai arată că prima instanță nu a luat în considerare înscrisurile depuse în probațiune de aceasta în sprijinul combaterii excepției lipsei procedurii concilierii directe.
Aceasta, a realizat convocarea la conciliere directă la o adresă "neactuală" pârâtul schimbându-și domiciliul.
Pretențiile formulate de recurentă în cadrul cererii de chemare în judecată sunt mai mari decât cuantumul sumei precizat în cadrul invitației la conciliere.
Cu privire la respingerea ca neîntemeiată a excepției invocate arată următoarele:
Apelanta a transmis convocarea la conciliere directă la adresa de domiciliu indicată în contract și pe baza copiei cărții de identitate a pârâtului care i-a fost pusă la dispoziție de însuși pârâtul-intimat la momentul începerii raportului contractual.
Ulterior returnării plicului aceasta a fost pusă în situația unei imposibilități obiective de a cunoaște o altă adresă "valabilă" a pârâtului-intimat, împrejurare probată cu prisosință de demersurile realizate de aceasta în scopul aflării domiciliului pârâtului-intimat.
După cum reiese și din răspunsul autorității privind evidența persoanelor, pe bună dreptate, recurenta nu a fost în măsură să justifice existența unui litigiu pe rol la momentul care a solicitat respectiva informație.
Prin înregistrarea prezentei acțiuni recurenta nu a făcut altceva decât să se supună recomandării legale care a stat la baza refuzului autorității pentru evidența populației de a îi furniza informația privind domiciliul pârâtului intimat.
Din înscrisurile depuse în probațiune a rezultat fără echivoc că a încercat să evite acest proces, întâlnirea efectivă în vederea soluționării pe ale amiabilă nu a fost posibilă din motive neimputabile recurentei.
Reaua credință a pârâtului care a omis să comunice că și-a schimbat domiciliul indicat în Contract ar fi unul din motive.
Nu este lipsită de importanță nici prezumția antamată de apelantă privind încercarea pârâtului de a se sustrage cu rea-credință de la executarea obligațiilor asumate de pârât în baza Contractului.
Faptul că recurenta a majorat cuantumul pretențiilor financiare nu poate fi reținut ca motiv de neîndeplinire a procedurii prevăzute de art. 7201Cod procedură civilă.
Din modul în care legiuitorul a reglementat procedura concilierii directe, nu reiese vreo obligație a creditorului de a invoca pretenții identice cu cele exprimate în convocarea pentru conciliere directă.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, postulat de art. 129 alin 6 Cod procedură civilă, care privit în sens material, rezidă în "dreptul părții de a dispune de obiectul procesului".
Prin urmare, reclamanta este cea care trasează cadrul procesual, inclusiv prin indicarea pretențiilor sale.
Dacă aceste pretenții sunt majorate față de cele "conciliate" urmează ca aceasta să dovedească temeinicia acestora.
Cuantumul penalităților de întârziere calculat la data introducerii acțiunii a fost în mod firesc mai mare față de cuantumul calculat la data formulării invitației la conciliere directă, întrucât ele au continuat să curgă între cele două momente.
Intimatul prin întâmpinarea depusă la data de 20 martie 2009, solicită respingerea apelului formulat ca fiind netemeinic și nelegal cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată la fond și în apel (12-15).
În dezvoltarea motivelor întâmpinării, intimatul arată că în mod corect instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii concilierii directe prevăzută de art. 7201Cod procedură civilă.
Din economia art. 7201Cod procedură civilă, rezultă fără putință de tăgadă caracterul imperativ al dispoziției și momentul în care se realizează concilierea, respectiv înaintea introducerii acțiunii.
În conformitate cu prevederile art. 109 alin 2 Cod procedură civilă: "În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată".
Concilierea prealabilă, prevăzută de art. 7201Cod procedură civilă, în accepțiunea pe care legiuitorul a vrut să i-o dea, are ca finalitate lămurirea, clarificarea unei situații conflictuale, ivite în derularea unor raporturi comerciale.
Din ansamblul reglementării rezultă că prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, legiuitorul a urmărit să transmită în practică principiul celerității soluționării litigiilor dintre părți - mai pregnant în materie comercială - și să degreveze activitatea instanțelor de judecată.
Date fiind motivele de ordine publică urmărite de legiuitor prin instituirea procedurii prealabile a concilierii, concluzia care se impune este ca art. 7201Cod procedură civilă, instituie o procedură de ordine publică, de la care părțile nu pot deroga și ale cărei strictă respectare și punere în practică de către părți sunt supravegheate de către instanțele de judecată.
Procedura concilierii prealabile are un caracter puternic formalist, care se cere a fi respectată și parcursă întocmai de către părți anterior sesizării instanței de judecată.
Reclamanta nu a efectuat procedura de conciliere directă, fapt recunoscut de altfel de către reclamantă, situație probată cu actele de la dosarul cauzei și reținută în mod corect de către instanța de fond la pronunțarea hotărârii atacate.
Intimatul nu a fost convocat de către reclamantă niciodată la o procedură de conciliere directă, cum de altfel niciodată nu a fost pus în întârziere cu privire la vreo posibilă neîndeplinire a unor obligații față de reclamantă, decurgând din raporturile avute, printr-un înscris, notificare sau atenționare cu privire la un debit pe care ar avea să-l achite reclamantei, astfel că anterior înregistrării acțiunii în instanță nu a avut cunoștință de pretențiile acesteia față de intimat, cu atât mai mult cu cât au trecut aproape doi ani de la raporturile avute cu reclamanta.
Intimatul mai arată că, reclamanta în mod deliberat a stat în pasivitate cu privire la așa-zisele pretenții pe care le-ar avea față de acesta, fiind de totală rea-credință în sensul acumulării unor penalități a căror cuantum, nu i-a fost adus la cunoștință niciodată în mod deliberat, fiind interesată în principal în acumularea fără justă cauză a unor penalități care depășesc de peste 3 ori valoarea debitului pretins. ÎN condițiile în care s-ar fi realizat procedura imperativă impusă de lege ar fi avut posibilitatea să clarifice mai multe aspecte legate de natura juridică a debitului pretins, a eventualelor modalități de calcul, a plăților deja efectuate etc.
Analizând apelul declarat de apelanta - DE SRL prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.292 și urm. pr.civ. Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.7201pr.civ. în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. In scopul arătat la alin. 1, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegrama, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face si prin înmânarea înscrisurilor sub semnătura de primire. Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2, iar rezultatul concilierii se va consemna intr-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului si a punctului de vedere al fiecărei părți. Inscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. 2, dovada ca de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare in judecata, conform prev. art.7201pr.civ.
Dispozițiile legale invocate nu trebuie interpretate, însă, într-un mod restrictiv, legiuitorul lăsând la latitudinea părților implicate modalitatea de întocmire a procedurii, cu condiția ca dovada existenței acestei proceduri să fie făcute, iar termenele edictate să fie în favoarea debitorului obligației.
Interpretând prevederile art.7201pr.civ. prin prisma dispozițiilor constituționale și a art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului rezultă fără echivoc că scopul acestei proceduri prealabile este acela de a asigura reclamantului rezolvarea pe cale amiabilă a pretențiilor sale derivând dintr-un raport comercial.
Concilierea prealabilă, prevăzută de art. 7201Cod procedură civilă, în accepțiunea pe care legiuitorul a vrut să i-o dea, are ca finalitate lămurirea, clarificarea unei situații conflictuale, ivite în derularea unor raporturi comerciale.
În speță se constată, din înscrisurile existente, că reclamanta a procedat la sesizarea instanței subsecvent îndeplinirii exigențelor art.7201pr.civ. Astfel, reclamanta a expediat pârâtului, la adresa indicată de acesta, convocarea la conciliere directă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea, convocarea fiind comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, a stabilit o dată certă pentru încercarea de soluționare amiabilă a litigiului, anexând cererii de chemare în judecată dovada îndeplinirii procedurii. Împrejurarea că scrisoarea comunicată pârâtului s-a întors la destinatar, nedesfăcută, nu poate fi imputată reclamantei iar o eventuală sancțiune a inadmisibilității acțiunii acesteia nu îi poate fi aplicată întrucât cerințele art.7201pr.civ. au fost respectate.
Apelanta a transmis convocarea la conciliere directă la adresa de domiciliu indicată în contract și pe baza copiei cărții de identitate a pârâtului care i-a fost pusă la dispoziție de însuși pârâtul la momentul începerii raportului contractual.
Ulterior returnării plicului aceasta a fost pusă în situația unei imposibilități obiective de a cunoaște o altă adresă a pârâtului, împrejurare probată de demersurile realizate de aceasta în scopul aflării domiciliului pârâtului.
Mai mult, după cum reiese și din răspunsul autorității privind evidența persoanelor, comunicarea datelor personale ale pârâtului se justifică doar în măsura în care există un litigiu pe rol la momentul care se solicită această informație.
Se poate conchide, așadar, coroborând înscrisurile depuse în probațiune că reclamanta a dat eficiență prevederilor art.7201pr.civ. că a încercat să soluționeze amiabil litigiul dintre părți, să evite acest proces, însă, întâlnirea efectivă în vederea soluționării pe cale amiabilă nu a fost posibilă din motive neimputabile apelantei.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia apelul declarat de către reclamanta - DE SRL ca fiind fondat iar în temeiul art.296 pr.civ. îl va admite, va desființa sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a proceda la rejudecarea acțiunii principale a reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta - DE SRL împotriva sentinței civile nr.4201 din 25 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red./
5 ex./ 23.04.2009
Jud.fond.-
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
