Spete pretentii comerciale. Decizia 45/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 45
Ședința publică din2 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
Grefier - -
Pe rolul instanței se află pronunțarea apelului declarat de pârâta Asociația de Proprietari, nr. 17, cu sediul în S,-, jud. S, împotrivasentinței nr. 3206 din 03.11.2008 pronunțată de Tribunalului Suceava- secția comercială, contencios administrativ și fiscal, dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta - -
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 26 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitatea apărătorului pârâtei, să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 08.07.2008 și înregistrată sub nr-, reclamanta -""-. - Sac hemat în judecată pe pârâta Asociația de proprietari nr. 17 - S, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 171.135,44 lei reprezentând penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, a arătat că în baza contractului nr. 4727/2004 a livrat pârâtei energie termică pentru care au fost emise facturi de marfă - primite și acceptate la plată și a căror scadență nu a fost respectată, motiv pentru care în baza Legii nr. 326/2001, nr.HG 67/2004, nr.HG 784/2005, Legii nr. 210/2005 și a art. 17 din contract, s-au calculat și facturat penalități de întârziere în valoare de 171.135,44 lei.
A mai arătat că debitul este datorat, izvorând din prevederile contractuale, incidente în speță fiind disp. art. 969 Cod civil.
Totodată reclamanta a precizat că a făcut cunoscut pârâtei că figurează cu debite reprezentând penalități de întârziere în evidențele sale contabile și că are obligația atât contractuală cât și legală de a le achita și că prin adresa nr. 4663/20.03.2008, acesta a fost invocată la conciliere, fiind încheiat procesul - verbal nr. 6634/17.04.2008 prin care creanța a fost recunoscută ca fiind datorată, urmând a se încheia o convenție de eșalonare.
Astfel, la aceeași dată, 17.04.2008 a fost încheiată convenția nr. 6635, prin care pârâta s-a obligat de a face plăți lunare conform graficului cuprind în aceasta.
reclamanta că debitul fiind recunoscut atât prin procesul verbal de conciliere cât și prin convenția de eșalonare precum și față de situația în care pârâta nu a achitat vreo parte din creanța datorată, a promovat în instanță prezenta acțiune.
În drept și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile contractului nr. 4727/2004, art. 969 Cod civil, art. 46 Cod comercial, Legea nr. 326/2001, Legea nr. 51/2006, HG nr. 67/2004, HG nr. 784/2005 și Legea nr. 210/2005.
Prin precizările la acțiune (fila 86 dosar fond), reclamanta a arătat că își restrânge acțiunea ca urmare a unor plăți parțiale efectuate de pârâtă, astfel că debitul datorat este în sumă de 152.555,00 lei.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii, susținând că pretențiile reclamantei includ perioada 1995 - 2005, interval în care între părți nu existau raporturi contractuale. A mai arătat că se află în imposibilitate concretă și obiectivă de a achita sumele pretinse prin prezenta acțiune.
Prin sentința nr. 3206 din 03.11.2008, Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea restrânsă și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 152.555,00 lei reprezentând penalități de întârziere și suma de 4.356,31 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat la data de 25.03.2004 contractul de furnizare a energiei termice din sisteme de alimentare centralizată, prin care reclamanta s-a obligat să livreze pârâtei energie termică pentru care au fost emise facturi de marfă - primite și acceptate la plată și a căror scadență nu a fost respectată, motiv pentru care s-au calculat și facturat inițial penalități de întârziere în valoare de 171.135,44 lei.
Așa cum rezultă din precizările depuse la dosar (fila 86 fond), reclamanta și-a restrâns pretențiile la suma de 152.555,00 lei, ca urmare a unor plăți parțiale efectuate de pârâtă, debitul datorat fiind facturat cu următoarele facturi fiscale: nr. - din 30.06.2005, nr. - din 31.08.2005, nr. - din 31.10.2005, nr.- din 30.11.2005, nr.- din 31.12.2005, nr.- din 31.01.2006, - din 28.02.2006, nr.- din 31.03.2006, nr.- din 30.04.2006, nr.- din 31.05.2006, - din 30.06.2006, nr. - din 31.07.2006, nr. - din 31.08.2006, nr. - din 30.09.2006, nr.- din 31.10.2006, nr. - din 30.11.2006, nr. - din 31.12.2006, nr.- din 31.01.2007, nr. - din 28.02.2007, nr. - din 31.03.2007, nr.- din 30.04.2007, nr.- din 31.05.2007, nr.- din 30.06.2008, nr. - din 31.07.2007, nr.- din 31.08.2007, nr. - din 30.11.2007, nr.- din 31.12.2007 și nr. - din 31.01.2008.
Tribunalul Suceava mai reține că potrivit disp. art. 969 Cod civil: "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante".
Actele și lucrările dosarului atestă împrejurarea că deși reclamanta și-a onorat la timp și în mod complet obligațiile asumate, pârâta nu a dovedit aceeași diligență contractuală, acumulând un debit în sumă de 152.555,00 lei reprezentând penalități de întârziere, conform facturilor mai sus enumerate, sume calculate în baza disp. art. 17 lit. a, din contractul nr. 17 din 25.03.2004 depus la filele 64 - 68 dosar.
Nu lipsit de importanță apare faptul că debitul datorat a fost recunoscut parțial în mod explicit de pârâtă prin convenția de eșalonare nr. 4637 din 09.03.2007, iar pentru diferență nu a depus dovezi care să ateste faptul că nu l-ar datora.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Asociația de Proprietari nr. 17 - S, criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică.
Se arată în cererea de apel că penalitățile de întârziere au fost calculate retroactiv pentru o perioadă de 10 ani respectiv de la 28.02.1995 până la 30.06.2005, deși în contractul nr. 4727/2004 nu se prevede calcularea unor penalități pentru perioada anterioară contractului.
Mai arată apelanta că reclamanta furnizează energie termică din anul 2000, astfel că nu poate pretinde penalități de întârziere din anul 1995 și că a semnat procesul verbal de conciliere întrucât, în caz contrar, exista riscul ca reclamanta să sisteze serviciul prestat populației.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea constată că apelul este nefondat din următoarele considerente.
La data de 17.04.2008 între reclamantă și pârâtă s-a încheiat "convenția de eșalonare a datoriilor" prin care pârâta a recunoscut că datorează reclamantei suma de 479.760,71 lei debit restant, respectiv suma de 170.931,92 lei penalități de întârziere, pentru această din urmă sumă fiind stabilită și un grafic de reeșalonare a plății (fila 73 fond).
Ceea ce nu a contestat nici una din părți este faptul că suma stabilită la plată în sarcina pârâtei la prima instanță reprezintă o parte din penalitățile de întârziere recunoscute prin convenția de mai sus, diferența fiind achitată de pârâtă, înainte și în timpul soluționării cauzei în primă instanță.
Ori, potrivit art. 969 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege întru părțile contractante și este de observat că această convenție de eșalonare a datoriilor a fost asumată de reprezentanții legali ai părților.
În condițiile în care pârâta s-a obligat la plată, instanța nu mai are competența de a verifica modalitatea de calcul a sumelor de bani din cuprinsul convenției.
Pârâta a arătat că a recunoscut datoria către reclamantă și a semnat convenția de mai sus atâta timp cât, în caz contrar, exista riscul ca reclamanta să întrerupă serviciile prestate populației.
Instanța constată, însă, că pârâta, în prezentul cadru procesual, nu a înțeles să atace convenția de eșalonare a penalităților de întârziere și nu a dovedit eventuale cauze de nulitate a acesteia.
În concluzie, atâta timp cât datoria a fost recunoscută de către pârâtă, instanța, în baza art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta Asociația de Proprietari, nr. 17, cu sediul în S,-, jud. S, împotrivasentinței nr. 3206 din 03.11.2008 pronunțată de Tribunalului Suceava- secția comercială, contencios administrativ și fiscal, dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta - -
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 4/07.04.2009
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Bratu Ileana
