Spete pretentii comerciale. Decizia 459/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.459
Ședința Publică de la 16.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Pănescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua
GREFIER - - -
Pe rol fiind pronunțarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr.12214 din 13.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC GRUP SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 09.11.2009, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce constituie parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16.11.2009.
CURTEA:
Asupra apelului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 12214/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta C.Italia Grup și a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 3676 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială sub nr. 46850/3/21.12.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta C.Italia Grup, solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei de - lei reprezentând chiria neachitată pe perioada martie-decembrie 2005 pentru spațiul situat în imobilul din Otopeni și penalități calculate conform contractului de închiriere până la 01.09.2007, cu cheltuieli de judecată. Cererea a fost motivată în sensul că între părți s-a încheiat la data de 07.09.2004 un contract de închiriere a unui spațiu în suprafață de 916. situat la etajele 3 și 4 ale imobilului din Otopeni, Calea B, nr. 95A, județ I, pârâta Italia Grup obligându-se să plătească chirie, al cărei cuantum a fost modificat la data de 12.02.2005. Începând cu luna noiembrie 2005, pârâta nu a mai achitat obligațiile contractuale, comunicând reclamantei că dorește rezilierea unilaterală a contractului de închiriere, fără a respecta însă termenul de preaviz de 30 de zile prevăzut în contract, astfel încât contractul a rămas valabil până la data de 30.12.2005.
Prin întâmpinarea depusă la data de 11.02.2008 pârâta a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. A arătat că la preluarea spațiului nu s-a încheiat un proces verbal în care să fie consemnată starea spațiului, că acesta nu a putut fi folosit potrivit destinației pentru care a fost închiriat, deoarece liftul era mai tot timpul, apa era oprită, lumina pe scări nu funcționa, în imobil au intrat șobolani care au produs stricăciuni la mobilier, reclamanta a închiriat parterul unei bănci care i-a blocat accesul la spațiu prin materialele de construcții depozitate.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, respectiv înscrisuri, interogatorii, martori tribunalul a reținut că la data de 01.10.2004, între reclamantă, în calitate de locator, și pârâtă, în calitate de locatar, s-a încheiat un contract de închiriere pe durata de 2 ani cu privire la imobilului situat în Otopeni, Calea B, nr. 95A, județ I, în suprafață de 916. Părțile au stabilit prețul chiriei lunare la 2040 euro plus TV. S-a expus că potrivit art. 6 lit. b din contract, reclamanta s-a obligat să asigure folosința obiectului închirierii pe toată durata contractului, iar potrivit art. 8 lit. a și b, pârâta și-a asumat obligația corelativă.
Instanța a reținut că, în cauză, reclamanta nu și-a îndeplinit obligația contractuală reglementată de dispozițiile art. 1420.civ.,și de prevederile contractuale, respectiv obligația de a asigura chiriașului folosința obiectului închirierii pe toată durata contractului, garantând chiriașul contra deranjării din folosința bunurilor închiriate. Astfel, din declarația martorei rezultă că liftul nu funcționa, nu era apă, lumina nu funcționa pe scări, imobilul a fost invadat de șobolani care au provocat stricăciuni, iar când parterul a fost închiriat unei bănci, molozul a fost depozitat în fața ușii de acces în clădire. S-a considerat că răspunsul reclamantei la interogatoriu în sensul că liftul a funcționat normal până după data de 15.02.2005, dată la care s-a încheiat contractul de prestări servicii cu firma nu se coroborează cu declarația martorei și cu adresa emisă de C. 2000 Susținerea reclamantei că micile deficiențe reclamate de pârâtă au fost remediate este infirmată de notificarea reclamantei către C: A (societatea care a vândut imobilul reclamantei) din data de 16.05.2005 din care rezultă că subsolul blocului se degradează vizibil din cauza rezolvării defectuoase a descărcării apelor pluviale și a capacității insuficiente de preluare a acestora de către canalizarea imobilului.
Față de cele arătate, instanța a considerat că reclamanta nu și-a îndeplinit una din principalele obligații, aceea de a asigura pârâtei folosința utilă și liniștită a spațului închiriat, astfel că excepția de neexecutare invocată de către pârâtă este întemeiată. În temeiul art. 969, 970 și art. 1420.civ. a fost respinsă ca nefondată acțiunea.
Deoarece prin respingerea acțiunii reclamanta a căzut în pretenții, tribunalul a făcut aplicarea art. 274.pr.civ. obligând reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat.
Împotriva sentinței comerciale nr. 12214/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a declarat apel apelanta-reclamantă Aceasta a criticat-o pentru motivul că prima instanță a pronunțat hotărârea atacată făcând referire doar la probele administrate de pârâtă și înlăturând probele administrate de către reclamantă. Astfel, a reținut declarația martorei și o adresă a reclamantei către, fără a face nici o referire la înscrisurile depuse de către reclamantă și din care reieșea că aceasta a depus toate diligențele în vederea remedierii micilor defecțiuni datorate ploilor abundente din vara anului 2005, respectiv contractul de prestări servicii încheiat cu 2000 la 15.02.2005, bonurilor și facturilor fiscale depuse la dosar și din care reiese că a efectuat lucrări necesare bunei funcționări a imobilului. Referitor la faptul că reclamanta ar fi închiriat parterul unei bănci care prin lucrările de amenajare ar fi blocat accesul clienților la etajul clădirii, s-a arătat că această susținere este contrazisă chiar de declarațiile martorilor propuși de către pârâtă. În schimb, pârâta a ocupat un spațiu fără a plăti timp de 10 luni chiria și a acceptat să închirieze un spațiu pe care îl găsea necorespunzător activității sale.
Analizând apelul prin prisma motivului de apel expus, se constată că este fondat.
În mod eronat a considerat prima instanță că este întemeiată excepția de neexecutare a contractului de închiriere încheiat între părți la data de 01.10.2004, pe motiv că apelanta-reclamantă, în calitate de locator, nu a asigurat intimatei-pârâte, în calitate de locatar, folosința liniștită a spațiului închiriat.
În primul rând, susținerile intimatei-pârâte privind nefuncționarea ascensorului, și a apei menajere, precum și îngreunarea accesului la spațiu prin blocarea ușii de intrare cu materiale de construcție vizează folosința spațiilor comune din clădire și nu a spațiului ce formează obiectul închirierii. Pârâta nu a dovedit că prin aceste deficiențe ale spațiului aflat în folosința comună a locatarilor clădirii a fost împiedicată chiar folosința sa exclusivă a spațiului închiriat, respectiv că nu a mai beneficiat de această folosință.
În al doilea rând, este fondată critica apelantei referitoare la neanalizarea de către prima instanță a tuturor probelor administrate în cauză, respectiv a probelor administrate de către apelanta-reclamantă.
Apelanta-reclamantă a dovedit cu înscrisuri, respectiv contractul de prestări servicii nr. 05/06.10.2005 încheiat cu și contractul de prestări servicii nr. 03.15.02.2005 încheiat cu 2000, precum și cu înscrisurile care dovedesc executarea acestor contracte, că a efectuat demersuri pentru a remedia defecțiunile care au apărut cu privire la folosirea liftului și a apei menajere de către intimata-pârâtă și că aceste defecțiuni au fost remediate.
Cu privire la blocarea accesului intimatei-pârâte în spațiul închiriat, așa cum rezultă din adresele emise de și depuse în copie de apelantă la dosar în apel, reiese că lucrările de amenajare a sucursalei BP Otopeni au avut loc în perioada 14.09.2005 și s-au finalizat la data de 14.12.2005. De asemenea, în acestea s-a precizat că lucrările de amenajare s-au executat pe spațiul aferent, conform contractului de închiriere și că accesul în șantier s-a făcut pe ușa de pe fațada principală a clădirii, ușă care aparține tot spațiului închiriat de către. S-a precizat că accesul în clădire aflat pe fațada laterală dreapta nu a fost folosit de către muncitori, care au folosit exclusiv accesul prin ușa de pe fațada principală a clădirii. Referitor la depozitarea gunoiului, s-a specificat că a existat un container care a fost amplasat lângă panoul de reclamă, pe partea alipit gardului de delimitare a proprietății.
Se constată că susținerile martorei, reținute de către prima instanță, au fost infirmate prin probele arătate și din care rezultă că apelanta, în calitate de locator a depus diligențe și a reparat deficiențele părților comune ale imobilului și cu privire la care intimata a susținut, fără a dovedi în mod concludent, că i-ar fi împiedicat liniștita folosință a spațiului închiriat.
Pentru folosirea spațiului închiriat, intimata-pârâtă, în calitate de locatar, datorează apelantei-reclamante chiria pe perioada solicitată, respectiv martie 2008-decembrie 2005, potrivit calculului depus de aceasta la dosar, chirie în sumă de123.682 lei, conform art. 4 coroborat cu art. 12 din contractul de locațiune și art. 1429.civ.
De asemenea, datorează și penalități de întârziere potrivit art. 4 alin. ultim din contract și prevederilor art. 1066.civ. penalități calculate până la data de 01.09.2007.
În temeiul art. 274.pr.civ. pârâta datorează reclamantei și cheltuieli de judecată în sumă de 10826 lei efectuate la judecata în primă instanță.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 296.pr.civ. va fi admis apelul și va fi schimbată în tot sentința atacată în sensul că va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 123.6822 lei reprezentând chiria neachitată pe perioada martie 2005-decembrie 2005 și penalități de întârziere calculate până la data de 01.09.2007, precum și suma de 10.826 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În baza art. 298 coroborat cu art. 274.pr.civ. va fi obligată intimata să plătească apelantei suma de 5815 lei cheltuieli de judecată efectuate în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr.12214 din 13.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC GRUP SRL.
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că obligă pe pârâta să plătească reclamantei suma de - lei reprezentând chiria neachitată pe perioada martie 2005-decembrie 2005 și penalități de întârziere calculate până la data de 01.09.2007, precum și suma de 10.826 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Obligă pe intimată să plătească apelantei suma de 5815 lei cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data 16.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /2 ex/16.12.2009
Președinte:Alina PănescuJudecători:Alina Pănescu, Cristina Scheaua
