Spete pretentii comerciale. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 46/
Ședința publică din data de 09 martie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
Grefier: - -
S-au luat în examinare apelurile formulate de pârâții - -, și reclamanta - - împotriva sentinței comerciale nr. 728/PI/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedură completă, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care, se constată ca mersul dezbaterilor si concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02.03.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea soluției fiind amânată pentru termenul de azi, când,
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 728/PI/2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins excepțiile de netimbrare a acțiunii, de prematuritate, tardivitate, de lipsă a calității procesual active a reclamantei și a lipsei calității procesual pasive a pârâtului; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâții - -: a obligat pârâții în solidar la plata sumei de 8480,84 lei cu titlu de avans marfă, sumă rezultată din actualizarea debitului de 6.757,10 lei pentru perioada noiembrie 2004 -aprilie 2008, precum și la plata sumei de 4593 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin cererea introductivă, reclamanta - - a chemat în judecată pârâții - - și, solicitând obligarea pârâtei găsite în culpă la plata sumei de 165.702 lei cu titlu de pretenții cât și la cheltuieli de judecată, cu motivarea că în anul 2004 - - Taf uzionat prin absorbție cu - - T, societatea absorbită fiind - -, în evidențele căreia, la data fuziunii figura o datorie a - - de 8478,5 lei reprezentând avans marfă, plătit cu nr. 1,2,3 și 4/1996; că, livrarea mărfii pentru care s-a plătit avansul nu a fost efectuată de către - - nici până în prezent, situație în care aceasta este evidențiată în contul 409 la rubrica "clienți - furnizori" cu suma de 8318,5 lei, urmare a diminuării soldului debitor cu 160 lei, prin compensarea cu chiria datorată de - -. Se mai arată că, până la respectiva fuzionare, conducerea societății era asigurată de Consiliul de Administrație format din 3 membrii având ca președinte pe care îndeplinea și funcția de director general, calitate în care a dispus plata către - - Tas umei de 8.478,50 lei cu titlu de avans marfă, fără a fi depus diligențele necesare pentru ca marfa să fie livrată sau avansul plătit să fie restituit.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998 și 1092 Cod civil.
Prin întâmpinarea formulată, - - a invocat în principal excepțiile de netimbrare a cererii, de prematuritate a introducerii acesteia, fără îndeplinirea cerințelor impuse de textul art. 720 Cod procedură civilă, de lipsă a calității procesual active a reclamantei care, nu dovedește că este succesoarea în drepturi a - - și a tardivității acțiunii față de data efectuării plății avansului - anul 1996 -reclamanta nemaiavând dreptul de a exercita acțiune în pretenții după cca. 11 ani. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că, reclamanta nu a dovedit efectuarea plății cu titlu de avans marfă, nedepunând nici un înscris din care să rezulte realizarea unei operațiuni de transfer bancar în contul - -, în evidențele căreia nu se regăsește suma solicitată cu acest titlu.
Pârâtul, prin întâmpinare, a invocat de asemenea excepțiile de netimbrare, de prematuritate, de lipsă a calității procesual active a reclamantei, de tardivitate a introducerii acțiunii cât și a lipsei calității procesual pasive a pârâtului, în condițiile în care, deținând funcție de conducere într-o societate comercială, aceasta nu presupune garantarea cu patrimoniul propriu a încasării creanțelor terților față de respectiva societate. Pe fond, solicită respingerea pretențiilor ca nedovedite și neîntemeiate pentru considerentele arătate detaliat în întâmpinare.
Din examinarea acestor aspecte, instanța de fond a reținut că - - a fuzionat prin absorbție cu - -, prima fiind societatea absorbantă iar a doua, societatea absorbită, astfel cum rezultă din operațiunea de fuziune din data de 26.10.2004 înregistrată la ORC T, cu mențiunea că, - - a deținut 99,926 % din capitalul social al - -, aceasta fiind dizolvată fără lichidare în temeiul art. 235 din Legea 31/1990 rep. și a transmis universal, patrimoniul său, existent la data fuziunii, în baza art. 244, - - dobândind drepturile societății absorbite, inclusiv a dreptului de creanță asupra sumei de 67.571.000 lei de la - - - furnizor debitor, astfel că, la data de 27.03.2008 în contabilitatea - - figura ca debitor - - cu suma de 6.757,10 lei la poziția 8 din situația analitică a contului 409 "avansuri nedecontate", așa cum se arată în Raportul de expertiză contabilă (filele 80 - 103 dosar fond), rezultată ca urmare a compensării sumei de 8478,5 lei plătiți cu titlu de avans marfă și 1721,4 lei datorați cu titlu de chirie. Se mai arată în raport că, furnizorul - - nu a fost în măsură să prezinte documente din care să rezulte livrarea de bunuri pentru care a primit avans și nici documente de plată de restituirea a banilor.
De asemenea, s-a mai reținut că, proiectul de fuziune a fost întocmit în baza bilanțurilor contabile la data de 31.03.2004, iar înregistrarea mențiunilor a revocare a consiliului de administrație al - - la ORC T s-a făcut la data de 04.06.2004, fiind mai departe președintele până la data rămânerii irevocabile a înregistrărilor, respectiv până la 19.04.2004. La data efectuării plății avansului ce reprezintă obiectul cauzei, acesta avea dublă calitate, atât de director general cât și de Președinte al Consiliului de Administrație.
Articolul 152 alin. 3 din Legea 31/1990 dispune că, directorii sunt răspunzători față de societate și față de terți, ca și administratorii, pentru neîndeplinirea îndatoririlor lor, chiar dacă ar exista o convenție contrară iar faptele, licite sau ilicite săvârșite de administratori în calitate de organe ale societății, obligă însăși persoana juridică să acopere prejudiciul suferit de victima unei astfel de fapte săvârșite de administrator în execuția funcției sale. Din art. 35 alin. 4 al Decretului nr. 31/1954 rezultă că terțul prejudiciat are opțiunea între a-l acționa direct pe administrator, pe administrator și societatea în solidar sau numai societatea, în funcție de solvabilitatea acestora. Nu poate fi reținută apărarea pârâtului în sensul că, dubla funcție avută, nu presupune garantarea cu patrimoniul propriu a încasării creanțelor de la terți căci, administratorii au față de societate și o răspundere de garanție, asemănătoare răspunderii pentru fapta altuia (art. 1000.Civ.), respectiv obligația de control și supraveghere impuse de specificul funcției de administrator (art. 148 alin. 2 și 3 din ), cât și îndatorirea de a înștiința neîntârziat consiliul de administrație al cărui președinte era, în legătură cu orice împrejurare aducătoare de prejudicii, constatată în exercițiul atribuției de supraveghere. În speță, s-a considerat că avea obligația aducerii la cunoștința consiliului de administrație despre paguba existentă ca urmare a efectuării unei plăți în avans și nelivrarea mărfii, pentru recuperarea sumei în timp util. În practica judiciară și în doctrină se observă în mod frecvent, angajarea răspunderii președintelui consiliului de administrație care de obicei, este și directorul general al societății. Astfel, răspunderea președintelui consiliului de administrație și totodată a directorului general este deopotrivă o răspundere civilă contractuală derivând din mandat cât și una contractuală ce decurge din neîndeplinirea unor criterii sau standarde de performanță, ori din pierderile suferite de societate în exercițiul funcției. Prin pasivitatea manifestată, fapta președintelui și directorului general îmbracă forma unei răspunderi cu caracter delictual, ce decurge din încălcarea obligațiilor stabilite de lege în sarcina sa. Indiferent de forma răspunderii (contractuală sau delictuală) sau dacă este individuală ori solidară, este o răspundere integrală, atât pentru damnum emergens cât și pentru lucrum cessans, și nu o răspundere limitată, astfel că, pentru considerentele expuse, s-a dispus obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 8480,84 lei rezultată din creanța de 6757,10 lei, la care s-au aplicat indicii de inflație pentru perioada aprilie 2008 - noiembrie 2004, astfel cum se concluzionează în raportul de expertiză contabilă. De asemenea, s-a admis în parte acțiunea reclamantei care a solicitat actualizarea debitului din septembrie 1996, neputându-se reține ca dată de aplicare a indicilor de inflație decât cea ulterioară înregistrării operațiunii de fuziune (26.10.2004).
Tribunalul Timișa considerat că nu poate fi admisă excepția netimbrării acțiunii, pârâții fiind în eroare atunci când au formulat-o și susținut-o în continuare, nici cea a lipsei calității procesual active a reclamantei, din actele de constituire a societăților și de fuziune, cât și din mențiunile efectuate de ORC T, rezultând contrariul. Nu poate fi reținută nici lipsa calității procesual pasive a pârâtului, calitatea acestuia fiind mai mult decât evidentă, conform celor de mai sus.
Cât privește tardivitatea introducerii cererii, reclamanta - - Tal uat la cunoștință despre existența debitului nerecuperat de la - -, în momentul fuziunii - 26.10.2004, acțiunea fiind promovată în termenul general de prescripție de 3 ani, respectiv la data de 26.06.2007.
Cu privire la încercarea de conciliere directă în temeiul art.720 Cod procedură civilă, prima instanță a reținut că aceasta s-a realizat doar cu - - T (fila 5 dosar fond) dar, întrucât cererile de amânare, de împuternicire, întâmpinarea și concluziile scrise, au fost toate semnate de, în calitate de director general al - -, acesta avea cunoștință de existența unui potențial litigiu, cu ocazia comunicării încercării de concilierii către societate, încât textul art. 720 Cod procedură civilă și-a produs efectul juridic, acela de încercare a părților de soluționare a divergențelor pe cale amiabilă - considerent pentru care s-a respins și această excepție invocată de ambii pârâți.
Tribunalul Timișa reținut culpa procesuală a pârâților, care au fost obligați în solidar la cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta - -, cât și pârâții - - și, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-.
Prin apelul formulat, reclamanta - - a solicitat admiterea apelului său, cu modificarea sentinței apelate in sensul obligării pârâților în solidar la plata sumei de 149.946,13 lei cu titlu de preț marfa, suma rezultata din actualizarea debitului de 6.757,10 lei funcție de indicele de inflație pe perioada de la efectuarea plații avans marfa si pana la efectuarea expertizei contabile și la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 8.582 lei reprezentând taxa de timbru în prima instanță, onorariu expert si taxa timbru in apel, arătând că prin acțiune a solicitat obligarea pârâtei găsite in culpa la plata sumei de 165.702 lei cu titlu de pretenții, având în vedere că în anul 2004 - - Taf uzionat prin absorbție cu - - T, societatea absorbita fiind - -, iar la data fuziunii prin absorbție, parata - - figura în contul 409 la rubrica "clienți-furnizori" cu o datorie in suma de 8478,5 lei reprezentând avans marfa, avans plătit de către - către - cu nr. 1, 2, 3 si 4/1996, ca marfa nu a fost livrata pana la data fuziunii si nici după fuziune și că avansul nu a fost restituit pana la data introducerii acțiunii. La data fuziunii prin absorbție, pârâtul avea funcția de director general si președinte al Consiliului de Administrație al - -, funcție pe care a păstrat-o pe toata perioada cuprinsa între data efectuării plații către - - si data fuziunii prin absorbție si înregistrării fuziunii la ORC
Reclamanta apelantă, având în vedere sentința atacată și raportat la considerentele acesteia, apreciază că sentința este netemeinica si nelegala atât cu privire Ia actualizarea debitului de 6.757,10 lei, cât si cu privire la acordarea cheltuielilor de judecata.
În ceea ce privește actualizarea debitului, reclamanta arată că instanța a reținut netemeinic si nelegal ca perioada de actualizare a debitului funcție de indicele de inflație sau indicele preturilor de consum se poate face doar pentru perioada noiembrie 2004 - aprilie 2008 dat fiind faptul ca înregistrarea fuziunii s-a făcut la ORC T la data de 26.10.2004, deoarece prin sentință, instanța a stabilit ca pârâtul are calitatea de director general si președinte al Consiliului de Administrație la - - T pe toata perioada cuprinsa intre data efectuării plații cu titlu de avans marfa, septembrie 1996 si data înregistrării fuziunii la ORC T, 26.10.2004. În dubla calitate, paratul este răspunzător fata de societatea comerciala si față de societatea reclamantă pentru un prejudiciu în valoare de 149.946,13 lei si nu pentru un prejudiciu in valoare de 8.480,84 lei, răspunderea acestuia fiind deopotrivă o răspundere civila contractuala derivând din mandatul de administrator, președinte al Consiliului de administrație si director general al - - si una contractuala, ce decurge din pierderile suferite de societate in exercițiul funcției. Prin pasivitatea manifestata, fapta paratului îmbracă forma unei răspunderi cu caracter delictual, ce decurge din încălcarea obligațiilor stabilite de lege in sarcina sa. Indiferent de forma răspunderii, răspunderea acestui pârât, în dubla sa calitate de președinte al consiliului de administrație si de director general la - - este o răspundere integrala și trebuia angajata pentru valoarea prejudiciului de 149.946,13 lei si nu pentru prejudiciul de 8.480,84 lei, prejudiciu rezultat din actualizarea debitului de 6.757,10 lei cu rata inflației sau indicele preturilor de consum pentru perioada cuprinsa intre data efectuării plații septembrie 1996 si data efectuării expertizei aprilie 2008.
Reclamanta apelantă consideră că susținerea sa este întemeiata, faptele reținute de către instanța in sarcina paratului sunt continue si sunt săvârșite de către parat pe toata perioada de la efectuarea plații cu titlu de avans si pana la fuziune, fapte ce duc la angajarea răspunderi fata de - -. Odată cu fuziunea, societatea absorbanta - - dobândește toate drepturile societății absorbite, inclusiv dreptul de a-și recupera paguba la valoarea reala, valoare ce nu poate fi mai decât suma de 149.946,13 lei. Reținerea instanței ca actualizarea pagubei se poate face doar pentru perioada cuprinsa intre data fuziunii si data efectuării expertizei nu are nici o motivație, răspunderea paratului pentru fapta s-a trebuie angajata pentru întreaga paguba produsa societății absorbite si absorbante. În ceea ce privește cheltuielile de judecata, consideră că instanța a procedat netemeinic si nelegal, obligând pârâții doar la plata in parte a cheltuielilor de judecata, respectiv la plata sumei de 4593 lei atâta timp cat acestea au fost in valoare de 8582 lei, din care 4000 lei cu titlu de onorariu expertiza. Apreciază că judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, plata experților sau orice cheltuieli pe care partea care a câștigat procesul a dovedit ca le-a făcut.
Prin apelul formulat, pârâta - - a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate si pe fond, respingerea acțiunii ca nelegală, arătând că în dosarul de fond, prin întâmpinarea și concluziile scrise depuse, a invocat excepția netimbrării acțiunii, respinsă de instanța de fond; prematuritatea acțiunii față de neîndeplinirea procedurii prealabile conform art. 720 Cod procedură civilă și necomunicarea de către reclamantă în scris, odată cu convocarea la conciliere directă, a temeiului legal al pretențiilor sale și a actelor doveditoare pe care se sprijină; și excepția de tardivitate a acțiunii, deoarece plata avansului s-a efectuat în 1996, deci în urmă cu 11 ani și raportat la data înregistrării acțiunii - 25.06.2007, termenul general de prescripție a fost depășit, considerând că reclamanta a decăzut din dreptul de mai exercita dreptul la acțiune.
Arată că datele pe care le-a prezentat în cererea de chemare în judecată contrazic argumentația reclamantei, conform căreia data de începere a termenului de prescripție este 24.10.2004, respectiv data înregistrării la Oficiul Registrului de pe lângă Tribunalul Timișa mențiunii privind fuziunea prin absorbție dintre - si -
Pe fond, pârâta - - arată că reclamanta nu și-a dovedit pretențiile, in sensul ca a susținut ca a efectuat o plată cu titlu de avans marfa, însă nu a depus niciun înscris (contract de vânzare-cumpărare) din care să rezulte faptul ca operațiunea bancara de transfer în contul - s-a realizat cu titlul de avans, iar nu ca o plata datorata, cu atât mai mult cu cat in evidentele contabile ale societății - - aceste sume nu se regăsesc. Mai mult, prezumând ca plata respectiva a fost un avans, nu a dovedit faptul ca obligația restituirii ar fi ajuns la scadență. Astfel ca, actualizarea sumei cu rata inflației, pentru perioada cuprinsa intre data plații avansului si luna februarie 2007, este nejustificată.
Se susține că deși s-a consemnat in Raportul de expertiza contabila judiciara întocmit de către d-na expert, faptul ca sarcina probei revine pârâtei - -, aceasta arată că în speța, este imposibil de realizat, că aceste raporturi comerciale sunt vechi de 12 ani, iar orice prezumtiv document nu mai exista.
Față de cele reținute de către instanța de fond în considerentele hotărârii atacate, pârâta apelantă - - consideră că această instanță nu a reținut apărarea sa în sensul ca dubla funcție avuta nu presupune garantarea cu patrimoniul propriu a încasării creanțelor de la terți, deoarece administratorii au față de societate și o răspundere în garanție, asemănătoare răspunderii pentru fapta altuia - art. 1000 Cod civil, respectiv obligația de control si supraveghere impuse de specificul funcției de administrator (art. 148 alin. 2 si 3 din ), cât si îndatorirea de a înștiința neîntârziat consiliul de administrație de orice împrejurare aducătoare de prejudicii, constatată în exercițiul atribuției de supraveghere. Arată că s-a invocat, fără a se exemplifica, și faptul ca în practica judiciară și în doctrină se observa angajarea răspunderii președintelui consiliului de administrație, care, de obicei, este si directorul societății. Astfel ca, se concluzionează, răspunderea președintelui consiliului de administrație si a directorului general este deopotrivă răspundere civila contractuala derivând din mandat, cât si una contractuală ce decurge din neîndeplinirea unor criterii sau standarde de performanta ori din pierderile suferite de societate în exercițiul funcției.
Se mai arată că prin pasivitatea manifestata, fapta președintelui si a directorului general are caracter delictual ce decurge din încălcarea obligațiilor stabilite de lege in sarcina sa, că indiferent de forma răspunderii, contractuala sau delictuala, individuala ori solidară, s-a reținut că este o răspundere integrala, atât pentru damnum emergens, cât și pentru lucrum cessans, și nu o răspundere limitată.
Pârâta apelantă - - solicită să se constate netemeinicia si nelegalitatea hotărârii atacate, având în vedere că hotărârea atacata s-a dat cu drept de apel, deși, conform dispozițiilor art. 282 Cod procedură civilă, consideră că în speță calea de atac este recursul.
Curtea, cu privire la calea de atac incidentă în speță, s-a pronunțat la termenul de judecată din data de 02.03.2009, constatând că raportat la dispozițiile art. 282 Cod procedură civilă, aceasta este apelul.
S-a mai invocat de către pârâta apelantă faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtul, că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, obligând în solidar pârâții la plata sumelor încuviințate, că hotărârea cuprinde motive contradictorii în considerentele pentru care au fost respinse cele 3 excepții. Astfel, instanța a respins excepția tardivității, motivat de faptul ca data de la care începe sa curgă termenul de prescripție ar fi 26.10.2004 (data înregistrării la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timișa operațiunii de fuziune prin absorbție dintre - - societate absorbanta si - societate absorbita, deși în cuprinsul hotărârii s-a menționat faptul ca pana la acea data reclamanta era asociata cu 99,926% si a dobândit drepturile societății absorbite, inclusiv a dreptului de creanță asupra sumei de 6.757,10 lei față de - furnizor-debitor, iar la 27.03.2008 în contabilitatea figurează ca debitor lZOMETAL cu suma de 6.757,10 lei la poziția 8 din situația analitica a contului 409 "avansuri nedecontate", așa cum se arată în expertiza contabila (filele 80-103 dosar fond), rezultată ca urmare a compensării sumei de 8.478,5 lei plăți cu titlul de avans marfă și 1.721,4 lei datorați cu titlul de chirie. Mai mult, s-a reținut faptul ca proiectul de fuziune a fost întocmit in baza bilanțurilor contabile la data de 31.03.2004. iar înregistrarea mențiunilor de revocare a Consiliului de Administrație al la. T s-a făcut la data de 04.06.2004, fiind mai departe președintele până la data rămânerii irevocabile a înregistrărilor respectiv pana la data de 19.04.2004, apelanta apreciind că este inexplicabil cum instanța a putut califica acțiunea reclamantei ca fiind introdusă (la data de 26.06.2007) înăuntrul termenului general de prescripție.
De asemenea, consideră că deși excepția de tardivitate a fost unită cu fondul, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, că data de la care începe sa curgă termenul general de prescripție este data la care reclamanta a cunoscut starea de fapt, aceasta fiind chiar data plații avansului - 24.07.1996, 26.07.1996, 05.08.1996 sau cel puțin data la care s-a încheiat exercițiul financiar aferent anului în care s-a efectuat plata (primul semestru al anului 1997), deoarece reclamanta a deținut calitatea de asociat în cadrul societății pe care ulterior a absorbit-o prin procedura fuziunii, încă de la data constituirii sale (09.07.1996 deținând un procent de 35 % din valoarea capitalului social), iar la data de 11.03.2004, anterior fuziunii, participarea acesteia la constituirea capitalului social al a devenit de 99,9259%. așa cum rezulta din datele furnizate de T, aspect reținut și în Raportul de expertiza contabila judiciara întocmit de către d-na expert contabil.
Arată că însăși reclamanta a depus la dosarul cauzei un Raport de expertiza contabilă întocmit la data de 14.05.2001 de către expert contabil in cauza care a făcut obiectul dosarului nr. 8970/COM/2000 al Tribunalului Timiș, părțile in litigiu fiind:, În calitate de reclamanta și, în calitate de pârâtă, cauză în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1592/11.10.2001. Din acest raport de expertiză rezultă că împrejurările care stau la baza pretențiilor reclamantei au fost cunoscute cel puțin din anul 2000 - 2001, deoarece obiectul cauzei pentru care s-a întocmit raportul de expertiză menționat mai sus, l-a constituit cererea de dizolvare a - -, societate față de care reclamanta - -, avea și la acea dată calitatea de asociat.
Pârâta precizează că în motivele cererii de dizolvare s-a invocat nerealizarea obiectului de activitate al societății, pierderea capitalului social prin efectuarea anumitor cheltuieli, printre care acele avansuri achitate de către pârâta lZOMETAL, care fac obiectul pretențiilor si in cauză, de unde rezulta faptul ca aceste operațiuni (avansuri achitate si lipsa contraprestațiilor) puteau fi depistate, deoarece in lipsa desfășurării obiectului de activitate al societății nu existau prea multe operațiuni contabile înregistrate. Arată că în cuprinsul sentinței civile 1592/PI/11.10.2001, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 8970/COM/2000, s-a reținut faptul ca aceasta creanța pretinsă în prezent era prescrisa încă de la acea vreme, astfel că încercarea de recuperare a unei creanțe constatat prescrise ii este chiar imputabila reclamantei pentru exercitarea unei acțiunii perdante, instanța putând sancționa acest abuz de justiție, iar pe de alta parte, reclamanta a efectuat o cheltuiala imputabila persoanei care a încurajat exercitarea acțiunii.
Se mai arată că o altă dată de referința ar fi 26.02.2004, când prin hotărârea din cadrul au fost revocați membrii Consiliului de Administrație, inclusiv președintele acestuia - pârâtul 2 în speță. De asemenea, se face referire și la data de 31.03.2004 - data întocmirii bilanțurilor contabile de fuziune, produse prin absorbirea de către reclamanta, astfel că reclamanta, prin absorbirea societății a dobândit întregul patrimoniu cu activ si pasiv, pe care îl cunoștea anterior datei operării fuziunii, cel puțin de la data întocmirii acestor bilanțuri contabile de fuziune si a Proiectului de fuziune.
Pârâta lZOMETAL susține că a evidențiat cel puțin cinci date de referința de la care se poate socoti că începe sa curgă termenul general de prescripție al acțiunii, date care demonstrează tardivitatea exercitării acțiunii reclamantei si contrazic argumentația acesteia raportată la data de 24.10.2004 (data înregistrării la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timișa mențiunii privind fuziunea dintre si ) sau data de 26.10.2008 (data operării mențiunii la. T) ca data de începere a termenului de prescripție.
Se mai susține că hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal și a fost data cu încălcarea si aplicarea greșita a legii, deoarece respingerea excepției prematurității acțiunii, invocate de ambii pârâți, raportat la art. 720 Cod procedură civilă, motivat de faptul ca paratul a luat la cunoștința de existenta unui potențial litigiu cu ocazia comunicării "încercării de conciliere" către este lipsită de temei legal, căci așa-zisa procedura exercitată de reclamantă nu a fost o conciliere în înțelesul dispozițiilor art. 720 Cod procedură civilă. Arată că ignorând excepțiile invocate de pârâtul, referitoare la necompetenta instanței, la lipsa calității procesuale active a reclamantei, la lipsa calității procesuale pasive a pârâtului, instanța a încălcat si aplicat greșit legea, deoarece reclamanta a susținut că și-a întemeiat acțiunea în drept pe dispozițiile art. 998 Cod civil, motiv pentru care instanța învestită nu este competenta material. Raportat la aceleași temeiuri de drept ale acțiunii acesteia, consideră că reclamanta nu are calitate procesuală activa, deoarece acțiunea în răspundere delictuala trebuie promovata de persoana păgubită, respectiv de către Adunarea generala a asociaților, care desemnează o persoana pentru a exercita acțiunea în justiție contra administratorului, în temeiul dispozițiilor art. 72. coroborat cu art. 155 din Legea societăților comerciale, republicată, cu modificările ulterioare. Menționează că reclamanta, raportat la dispozițiile art. 155 din Legea 31/1990, nu are calitate procesuala activa in cauza, acțiunea in despăgubiri prevăzuta de norma legala poate fi exercitată numai de către acționari contra administratorului si/sau a oricăror alte persoane care au condus activitatea societății. În speță, reclamanta a acționat în considerarea calității sale de entitate de sine stătătoare, exercitând în fapt o acțiune in pretenții, iar nu în calitate de persoana păgubită, asociat în cadrul persoanei juridice a cărei activitate a condus-o pârâtul împreuna cu ceilalți doi administratori, membri ai Consiliului de Administrație al, până la data revocării, 26.02.2004, ori in calitate de persoana desemnata a exercita acțiunea în justiție.
Pârâta apelantă - - mai arată că sub aspectul calificării cauzei ca fiind de natura comerciala (acțiune in pretenții), consideră, că pârâtul nu are calitate procesuala pasiva, în condițiile în care deținerea și exercitarea unei funcții de conducere într-o societate comerciala nu presupune garantarea cu patrimoniul propriu și a încasării creanțelor terților față de respectiva societate, cu atât mai mult cu cat nu exista vreun fidejusiune, iar argumentația instanței referitoare la angajarea răspunderii civile contractuale derivând din mandat și din cele referitoare la răspunderea cu caracter delictual a președintelui consiliului de administrație și a directorului general contravine măsurii de respingere a excepțiilor.
Prin apelul formulat, pârâtul a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate si pe fond, respingerea acțiunii ca nelegală, arătând că în dosarul de fond, prin întâmpinarea și concluziile scrise depuse, a invocat excepția netimbrării acțiunii, respinsă de instanța de fond; prematuritatea acțiunii față de neîndeplinirea procedurii prealabile conform art. 720 Cod procedură civilă și necomunicarea de către reclamantă în scris, odată cu convocarea la conciliere directă, a temeiului legal al pretențiilor sale și a actelor doveditoare pe care se sprijină; și excepția de tardivitate a acțiunii, deoarece plata avansului s-a efectuat în 1996, deci în urmă cu 11 ani și raportat la data înregistrării acțiunii - 25.06.2007, termenul general de prescripție a fost depășit, considerând că reclamanta a decăzut din dreptul de mai exercita dreptul la acțiune.
Arată că reclamanta, raportat la dispozițiile art. 155 din Legea nr.31/1990, nu are calitate procesuala activa în cauza, acțiunea in despăgubiri prevăzuta de norma legala poate fi exercitata numai de către acționari contra administratorului si/sau a oricăror alte persoane care au condus activitatea societății, or, în speță, reclamanta a acționat în considerarea calității sale de entitate de sine stătătoare, exercitând în fapt o acțiune în pretenții, iar nu în calitate de persoană păgubită, asociat in cadrul persoanei juridice a cărei activitate a condus-o pârâtul împreuna cu ceilalți doi administratori, membrii ai Consiliului de Administrație al sau în calitate de persoana desemnata a exercita acțiunea in justiție.
Pârâtul apelant a reiterat motivele de apel susținute și de către apelanta - -, așa cum au fost acestea prezentate pe larg în apelul formulat.
Analizând apelurile declarate în cauză, raportat la criticile aduse de părți, în limitele investirii instanței, se constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată se solicită obligarea pârâților și - - la plata către reclamantă a sumelor de 165,702 lei cu titlu de pretenții.
Din actele dosarului rezultă că în anul 1996 s-a dispus de către pârâtul, în calitate de director al - - (societate absorbită de către - -) efectuarea unei plăți către - - în sumă de 165,702 lei.
Raportat la dispozițiilor din Decretul nr. 167/1958, în baza cărora operează prescripția dreptului la acțiune, constatând că s-a îndeplinit termenul general de prescripție de 3 ani, de la data la care s-a efectuat plata, până la data la care s-a introdus acțiunea în instanță.
Nu se poate reține apărarea reclamantei care își întemeiază acțiunea, față de pârâtul pe disp. art. 998. civ. având în vedere că atât plata efectuată cât și raporturile juridice s-au purtat între cele două societăți comerciale, ca persoane juridice.
Totodată, nu se poate aprecia că termenul de prescripție a început să curgă doar după data absorbției, ulterior căreia reclamanta ar fi luat la cunoștință de existența debitului, având în vedere că această operațiune nu mai avea niciun efect asupra termenului de prescripție care era deja împlinit în anul 2004.
Curtea constată că, în fapt, excepția tardivității acțiunii a fost greșit formulată, invocată de pârâții apelanți încă de la fond, în fapt, fiind vorba despre excepția prescripției dreptului la acțiune.
Față de cele mai sus expuse, văzând că celelalte aspecte nu mai trebuie analizate raportat la intervenția prescripției dreptului la acțiune, Curtea, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, va admite apelurile declarate de și - - împotriva sentinței civile nr. 728/2008, va schimba în totalitate sentința și pe fond va respinge acțiunea promovată împotriva acestora de - -. Pe cale de consecință, va respinge apelul reclamantei - -.
Cum nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de - -, cu sediul în T-, jud. T, cu domiciliul ales în T-, jud. T, și respinge apelul - -, cu sediul în T--12, jud. T, împotriva sentinței civile nr. 728/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Schimbă sentința atacată și pe fond:
Respinge cererea formulată de reclamanta - - împotriva - - și.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.B/23.03.2009
Tehn. /23.03.2009/8 ex.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta
