Spete pretentii comerciale. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 46
Ședința publică din 6 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtul Municipiul S - prin Primar cu sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței nr.3485 din 15.12.2008 a Tribunalului Suceava-secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - - cu sediul în S,-, județul
La apelul nominal au răspuns consilier juridic pentru apelant și consilier juridic - pentru intimată.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând că nu sunt cereri de probe și constatând apelul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta apelantului a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și respingerea acțiunii reclamantei pentru motivele expuse pe larg în cererea de apel. A mai solicitat admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei arătând că în mod eronat a fost respinsă aceasta; că potrivit prevederilor art.3 și art.8 din Decretul Lege nr.167/1958 termenul general de prescripție este de 3 ani și că dreptul la acțiune respectiv răspunderea civilă delictuală curge din momentul la care s-a pronunțat instanța de fond și nu de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. Pe fondul cauzei a arătat că nu sunt îndeplinite prevederile art.998 și următoarele din Codul civil pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a Municipiului S; că la data pronunțării instanței de fond prejudiciul viza penalități și că pârâtul nu se face vinovat de săvârșirea prejudiciului. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei a solicitat respingerea apelului ca nefondat și admiterea acțiunii pentru motivele din întâmpinarea de la fila 10 dosar. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune a solicitat respingerea acesteia. A arătat că în conformitate cu prevederile art.8 din Decretul Lege nr.167/1958 termenul de prescripție începe să curgă "de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și cel care răspunde de ea ".A mai arătat că reclamanta a acționat în judecată instituția școlară de două ori și că instanța de fond a respins ambele acțiuni motivat de faptul că acesteia nu i se poate reține culpa contractuală, întrucât a fost împiedicată de ordonatorul de credite Municipiul S - prin primar; că răspunderea civilă delictuală curge din momentul când s-a aflat în mod irevocabil despre prejudiciul creat și nu de la data când s-a pronunțat instanța de fond. Depune la dosar practică judiciară.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată instanței reclamanta - - a solicitat obligarea pârâtului Municipiul S - prin Primar, la plata sumei de 148.367,55 lei prejudiciu, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere la plata facturilor ce reprezintă contravaloarea serviciului de apă și canalizare prestate către Colegiul Național - - S, în perioada 1.05.2001 - 31.11.2004, în baza contractului de prestări servicii nr.1168/2001 încheiat cu acesta.
În motivare, reclamanta a precizat că prejudiciul solicitat se datorează de către pârât prin activarea disp. art.20 din contractul de prestări servicii invocat și a disp. art.25 al.1 din Legea nr.326/2001 privind serviciul public de gospodărie comunală.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art.998 Cod civil.
Pârâtul a formulat în cauză întâmpinare invocând primordial excepția prescripției dreptului reclamantei la acțiune, față de situația că dreptul acesteia s-a născut la data pronunțării celor două sentințe civile ( 1828/19.05.2005 și 2300/23.06.2005 ) prin care Tribunalul Suceavaa respins acțiunea sa pentru plata prejudiciului îndreptat împotriva Colegiului Național - - S cu motivarea că nu este culpa sa în plata cu întârziere a facturilor, ci a pârâtului din prezenta cauză, care a alocat cu întârziere sumele necesare acestei plăți. Ca atare, susține că acțiunea a fost introdusă peste termenul de 3 ani ( socotit de la data pronunțării celor două sentințe invocate ) prevăzut de Drecretul Lege nr.167/1958 privind prescripția extinctivă - respectiv la 12.09.2008.
Investit cu soluționarea, Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal prin sentința nr.3485/15.12.2008,a respins excepțiași a admis acțiunea reclamantei așa cum a fost formulată ( excepția fiind respinsă ca nefondată prin Încheierea din 24 noiembrie 2008 - 61 dosar fond )
În motivarea respingerii excepției prescripției dreptului reclamantei la acțiune, instanța a reținut că termenul de prescripție de trei ani nu curge de la pronunțarea celor două sentințe civile invocate de reclamantă, ci de la momentul în care reclamanta a acționat în judecată Colegiul Național - - S în cele două dosare pe de o parte, pe de altă parte în momentul în care a identificat persoanele răspunzătoare pentru pagubă, ori acesta era chiar momentul pronunțării sentinței - instanța a învederat confuzia în care pârâtul s-a aflat la invocarea excepției - între termenul de introducere a acțiunii și cel de executare silită. ( aspect sub care cele două sentințe au caracter executoriu conform art.7208Cod proc. civilă )
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că răspunderea civilă delictuală a pârâtului conform art.998 cod civil trebuie angajată, deoarece:
Conform art.167 al.1-4 din Legea nr.84/1995 republicată a învățământului, unitățile de învățământ preuniversitar ( situație în care se află reclamanta ) sunt finanțate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care acestea aparțin - în speță pârâtul. Ca atare, fapta ilicită a pârâtului, aceea de încălcare a acestei obligații legale, a dus la situația ca beneficiara serviciilor prestate de reclamantă, să plătească contravaloarea acestor servicii cu întârziere față de prevederile art.24 pct.24.1 din contractul de prestări servicii, ceea ce a generat calculul prejudiciului de către reclamantă - constând în majorări și penalități contractuale.
Împotriva sentinței pronunțate de tribunal, pârâtul Municipiul S - prin Primar a formulat apel. Au fost invocate în motivare, motive de nelegalitate a sentinței, în sensul respingerii eronate a excepției prescripției dreptului reclamantei la acțiune. Pe fondul cauzei, pârâtul a susținut aplicarea greșită în cauză a prevederilor art. 998 Cod civil în sensul că condițiile legale pentru atragerea răspunderii civile delictuale nu ar fi îndeplinite.
Examinând apelul formulat, instanța constată că acesta este nefondat.
Excepția prescripției dreptului reclamantei la acțiune a fost corect respinsă de instanță, momentul curgerii termenului de prescripție de trei ani fiind data la care cele două sentințe invocate de reclamantă au rămas irevocabile prin respingerea recursurilor, și nu cel al pronunțării acestora. ( pârâtul a confundat prescripția dreptului la acțiune cu prescripția dreptului la executare - deși conform art.7208Cod proc. civilă, cele două sentințe sunt executorii )
Pe fondul cauzei, prevederile art.998 Cod civil privind angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului au fost corect aplicate, față de neîndeplinirea de către acesta a obligațiilor legale conform art. 167 din Legea nr.84/1995 ( fapta ilicită ), care a dus la activarea majorărilor și penalităților de întârziere în plata contravalorii serviciilor de către beneficiară, majorări stabilite prin contractul de prestări servicii ( art.24 pct.24.1 ) - ori termenul în care facturile reprezentând contravaloarea serviciilor prestate beneficiarei erau cunoscute de pârât din Legea nr.326/2001 a serviciilor publice de gospodărire comunală ( în prezent abrogată ), serviciu pe care trebuie să-i finanțeze conform Legii nr.84/1995.
Astfel, contractul de prestări servicii încheiat între beneficiarul Colegiul Național - - și reclamantă, deși neopozabil pârâtului sub aspect strict legal, are valoarea unui fapt juridic - obligând beneficiarul de plata la termen a serviciilor prestate, de a cărei neexecutare în condițiile legii menționate, trebuie să răspundă persoana care l-a împiedicat ( pârâtul ), în cadrul răspunderii civile delictuale, nu contractuale.
De urmare, conform art. 296 Cod proc. civilă, se va respinge ca nefondat apelul pârâtului.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul S - prin Primar cu sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței nr.3485 din 15.12.2008 a Tribunalului Suceava-secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - - cu sediul în S,-, județul
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
4ex/9.04.2009
Președinte:Grapini CarmenJudecători:Grapini Carmen, Nastasi Dorina
