Spete pretentii comerciale. Decizia 471/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 471
Ședința publică de la 27 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Traian Șfabu
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de " - Reșița" împotriva încheierii din 04 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat apărătorul recurentei, domnul reprezentantul intimatei " Energie"SA Sucursala Reșița, avocat apărătorul intimatei "" - Operatorul Pieței de Energie Electrică B și consilier juridic reprezentantul intimatei de Transport a Energiei Electrice SA B, lipsă fiind intimata SC " Energetic C"SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la primul termen de judecată, netimbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară fiscală și 0,15 lei timbrul judiciar mobil.
La data de 21.10.2008 s-a depus prin serviciul de registratură din partea recurentei precizări scrise la cererea de recurs formulată în cauză.
La data de 24.10.2008 s-au depus prin serviciul de registratură din partea intimaților "" - Operatorul Pieței de Energie Electrică și a intimatei Transport al Energiei Electrice "" B întâmpinările la cererea de recurs formulată în cauză.
Avocat apărătorul recurentei depune la dosar dovada achitării taxei de timbru, respectiv copia ordinului de plată nr. 631 din 28.08.2008 în sumă de 4 lei și timbrul judiciar mobil în valoare de 0,5 lei, totodată învederează instanței că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinările depuse la dosar de intimați.
Reprezentantul SC " Energie"SA B, prin domnul depune la dosar delegația de reprezentare în instanță.
Consilier juridic reprezentantul intimatei Transport al Energiei Electrice ""SA Sucursala Transport B și întâmpinarea la cererea de recurs formulată în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat apărătorul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea încheierii de ședință din 04 iunie 2008 cu trimitere în vederea rejudecării cererii de renunțare la judecată și a excepției coparticipării procesuale pasive.
Susține apărătorul recurentei că, primul motiv de recurs se referă la dispozițiile art. 304 pct. 5 din codul d e procedură civilă, motivând că există o neconcordanță între considerentele încheierii, practicaua încheierii și dispozitivul acesteia, fiind vorba de o nulitate absolută.
Dacă în practicaua încheierii aceasta apare ca fiind pronunțată în ședința publică din 04 iunie 2008, în considerentele aceleiași încheieri s-a menționat că instanța a amânat pronunțarea cauzei o zi, pentru ca instanța să se pronunțe și asupra cheltuielilor de judecată solicitate de pârâta SC ""SA.
Apreciază că, dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă prevăd că, motivarea pe care se întemeiază hotărârea trebuie să corespundă dispozitivului,astfel cum a fost întocmit în timpul pronunțării, neconcordanța dintre acestea două ducând la nulitatea încheierii, conform dispozițiilor art. 105 alin. 2 cod procedură civilă.
Al doilea motiv de recurs vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 din codul d e procedură civilă, motivând că renunțarea la judecată fiind un act de dispoziție, simetric se face în baza unei procuri speciale, fiind aplicabile dispozițiile în materie.
Față de aceste susțineri și față de înscrisurile depuse la dosar solicită admiterea recursului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei SC " Energie "SA Sucursala Reșita, prin domnul invocă excepția lipsei de interes a recurentei, motivând că prin cererea de recurs această societate face apărări în interesul reclamantei, fără a avea un interes în încheierea pronunțată. Consideră, că recurentul nu a invocat sau demonstrat nici o vătămare, iar interesul recurentei nu este în nici un caz personal și cu atât mai puțin direct, deoarece acesta nu pune în discuție renunțarea la judecata însăși, ci numai anumite aspecte procedurale privind încheierea prin care s-a consemnat acest aspect.
Pe fondul cauzei, apreciază că, în cauză nu s-a dovedit nici o vătămare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
Avocat apărătorul intimatei " " B, solicită respingerea recursului ca inadmisibil potrivit dispozițiilor art. 299 alin. 1 coroborat cu dispozițiile art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă, motivând că prin încheierea pronunțată judecata cauzei nu a fost întreruptă față de, aceasta nu poate ataca încheierea pronunțată decât odată cu fondul cauzei, singurii care puteau promova recursul fiind intimații.
Susține avocat că la termenul din 04 iunie 2008, renunțarea la judecată din partea ENEL se putea face fără acordul, ea fiind îndreptățită să pretindă de la ENEL cheltuieli de judecată ce i-au fost ocazionate până la acea dată.
Mai mult decât atât, în calitatea sa de pârâtă și în condițiile în care nu a formulat vreo pretenție împotriva "" nu poate cenzura sau controla în vreun fel cadrul procesual în care ENEL dorește să se judece, deoarece stabilirea și menținerea cadrului procesual constituie un drept care în raport cu pârâta "" aparține în exclusivitate numai reclamantei ENEL în temeiul principiului disponibilității.
Față de aceste susține și față de întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic reprezentantul intimatei Transport Energie Electrică ""SA Sucursala B, susține că așa cum arătat și în întâmpinarea depusă la dosar, consideră, că s-au strecurat niște erori materiale în cuprinsul încheierii, în sensul că aceasta trebuia să fie datată în ziua de 05.06.2008 și nu data de 04.06.2008, iar această încheiere trebuia pronunțată în camera de consiliu și nu în ședință publică, aceasta fiind singura neregularitate constatată.
În subsidiar, invocă lipsa de interes a recurentei " Reșița"SA în promovarea cererii de recurs, motivând că renunțarea la judecată s-a făcut de către reclamantă față de societatea noastră, fiind respectate prevederile art. 246 alin. 4 din codul d e procedură civilă, întrucât există acceptul societății noastre în acest sens. Legea nu impune să existe acceptul tuturor pârâților pentru renunțarea la judecată și, conform principiului relativității actului juridic, renunțarea la judecată privește reclamantul și pârâtul fată de care s-a renunțat la judecată și care și-a exprimat acceptul în acest sens, neproducând efecte pentru celelalte părți rămase în dosar.
Față de aceste susțineri, solicită respingerea recursului, precizând că în cauză nu poate fi vorba de o nulitate absolută.
În replică, avocat apărătorul recurentei susține că dacă judecata este întreruptă, acea încheiere poate fi atacată cu recurs și în situația de față judecata a fost întreruptă de reclamanți.
Declarându-se închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului comercial d e față.
Prin încheierea de ședință din 4 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași - Comercial și contencios Administrativ, în dosar nr-, în temeiul disp. art. 246 Cod procedură civilă s-a luat act de cererea reclamantei Energie -Sucursala Reșița privind renunțarea la judecată în contradictoriu cu pârâtele ", Compania Națională de Transport a Energiei Electrice și Energetic C
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Reșița, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
Motivul nr.1 de recurs este dat de dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă în sensul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea formelor de procedură instituite de lege.
Astfel, așa cum rezultă din cuprinsul încheierii criticate, deși instanța - la cererea părților interesate, tinzând la dovedirea cheltuielilor de judecată avansate - a amânat pronunțarea cu o zi, deci pentru data de 05 iunie 2008 -cum reiese din considerentele încheierii - se pronunță totuși în data de 04 iunie 2008, după cum reiese din dispozitiv - respectiv mențiunea făcută în final: "Pronunțată în ședința publică de la 04 iunie 2008".
În susținerea acestui motiv de recurs arată, cu privire la sintagma "forme legale", că în doctrină s-a reținut că desemnează "un concept generic al tuturor regulilor de drept procesual civil" ce presupune atât "cerințe referitoare la forma exterioară a actului de procedură, cât și toate condițiile necesare pentru îndeplinirea acelui act ori pentru desfășurarea procesului civil", deci, spun ei, cu atât mai mult în situația din speță, unde au fost încălcate dispoziții procedurale - deci imperative - privind pronunțarea hotărârilor judecătorești, vizând implicit și încălcarea principiului publicității și disponibilității.
Susține recurenta că are de-a face cu o contradicție între considerente și dispozitiv, cu o încălcare a formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, aspect ce generează nulitatea încheierii.
Motivul nr. 2 de recurs este dat de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii.
Astfel, pentru termenul din 04.06.2008, așa cum rezultă din încheierea de la termenul anterior pronunțării încheierii criticate, urma a se discuta excepția coparticipării procesuale pasive.
Or, în urma depunerii cererii de renunțare la judecată de către reclamantă, instanța nu s-a pronunțat pe excepție.
În acest fel au fost încălcate:
a)Dispozițiile art. 137(1) Cod procedură civilă "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii" - or renunțarea la judecată este o chestiune de fond, asupra căreia excepția arătată avea prevalență;
b)Dispozițiile art. 246 Cod procedură civilă:
"(1)Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. (2)Renunțarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel. (3)Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli. (4)Când părțile au intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părți."
Or, renunțarea nu se putea face -în contextul procesual da, cum se artă mai jos, prin prisma alin. 4 al art. 246 Cod procedură civilă - decât prin exprimarea acordului de voință al părților față de care s-a cerut renunțarea la judecată, care, fiind persoane juridice, urmau a-și exprima acordul, fiind vorba despre un act de dispoziție, prin reprezentanții lor legali sau în urma unui mandat expres dat reprezentanților în proces.
În sprijinul afirmației recurentei vine și principiul simetriei - a se vedea faptul că și actul de renunțare exprimă voința expresă a reprezentanților legali ai reclamantei.
În situația dată instanța nu a verificat existența acestui mandat și nici nu a acordat termen în vederea complinirii acestei lipse.
Prin prisma celor arătate mai sus, referindu-se tot la încălcarea dispozițiilor art. 246(4) Cod procedură civilă în lipsa acordului părților față de care s-a cerut renunțarea la judecată, având în vedere că la termenele anterioare au fost soluționate excepții de fond, în opinia recurentei instanța trebuia să respingă cererea respectivă, în acest stadiu procesual.
Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea constată următoarele:
În speță, renunțarea la judecată a reclamantei Energie - Sucursala Reșița nu a produs efecte procedurale în ceea ce o privește pe recurenta - Reșița SA, așa încât aceasta din urmă nu a fost vătămată în nici un fel, considerent pentru care criticile dezvoltate în primul motiv de recurs sunt nefondate.
De asemenea, și criticile cuprinse în cel de-al doilea motiv de recurs sunt nefondate, având în vedere că renunțarea la judecată este un act unilateral și de dispoziție care poate fi făcut și în caz de coparticipare procesuală, iar conform disp. art. 246 alin. 3 și 4, numai pârâții față de care se renunță la judecată pot obliga pe reclamant la cheltuieli sau se pot opune la o asemenea desistare de la judecată dacă părțile au intrat în dezbaterea fondului. Astfel, așa cum este cazul în speță, renunțarea la judecată nu a produs nici un efect procedural față de recurent, iar judecata cauzei va continua cu pârâtul -recurent.
Așa fiind, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul comercial d e față și va menține ca legală și temeinică încheierea recurată.
Văzând și dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de " -REȘIȚA" împotriva încheierii din 4.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr-, pe care o menține.
Respinge cererea recurentei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 27. 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
26.11.2008
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Radu CremenițchiJudecători:Radu Cremenițchi, Cipriana Poiană, Traian Șfabu
