Spete pretentii comerciale. Decizia 474/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 673/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 474
Ședința publică de la 12 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
GREFIER - -
******************
Pe rol constatarea, din oficiu, a perimării apelului formulat de apelanta - SRL împotriva sentinței comerciale nr.4039/20.06.2000 pronunțată de Tribunalul București Secția Comercială în dosarul nr. 7541/1999 în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL prin lichidator judiciar.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 05 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 12 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 4039/20.06.2000 pronunțată de Tribunalul București Secția Comercială în dosarul nr. 7541/1999 a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei, ca neîntemeiată, fiind respinsă acțiunea formulată de către reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta - SRL, ca neîntemeiată.
Reclamanta a fost obligată la 2.000.000 lei (ROL) cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din colaborarea probelor administrate în cauză rezultă că lucrările la contractele în sumă de 1.403.000 USD au fost achitate integral, respectându-se termenul de execuție convenit. S-a mai reținut că expertul a răspuns la obiectivele propuse de către pârâtă și de reclamantă, nefiind formulate obiecțiuni, precum și faptul că solicitarea reclamantei de repunere a cauzei pe rol pentru efectuarea unei expertize, după ce instanța a rămas în pronunțare, în baza articolului 212 alin. 2 Cod procedură civilă, condus la respingerea cereri, formându-se silogismul juridic în vederea deliberării.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond este respins ca nefondat prin decizia civilă nr.582 din 3 aprilie 2001 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a-V -a comercială, instanța reținând că întrucât prin sentința civilă nr.151 din 13 octombrie 1997 Tribunalului Satu Mare pârâta a fost obligată să plătească reclamantei contravaloarea unor lucrări executate în sumă de 358.422 USD - la cursul de referință în lei al BNR din ziua plății efective, nu se poate pune problema unor daune interese reprezentând valoarea prejudiciului suferit de apelantă prin executarea cu întârziere a dispozitivului menționatei sentințe.
Prin decizia nr.427 din 29 ianuarie 2003 Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția comercială admite recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanței de apel pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, care va urma să administreze noi probe prin care să se stabilească penalitățile, daunele și cheltuielile de judecată ce formează obiectul litigiului, ținându-se cont de faptul că pârâta a fost obligată irevocabil la plata sumei de 358.422 USD reprezentând contravaloare lucrări.
Reinvestită după casare, Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a-V-a comercială, prin încheierea din 26 mai 2003, la cererea intimatei pârâte, suspendă judecata cererii de apel formulată de apelanta reclamantă conform art.244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, având în vedere că s-a început urmărirea penală împotriva învinuitului - administrator al societății reclamante - pentru infracțiuni ce au o inrâurire hotărâtoare asupra soluției ce ar urma să se pronunțe în judecarea apelului.
Prin decizia nr.62 din 14 ianuarie 2004 Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția comercială anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii de mai sus pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a-V-a comercială.
Prin încheierea pronunțată la 27 iunie 2006 Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a-V -a comercială suspendă din nou judecarea cauzei având ca obiect apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond, în baza art.242 pct.2 Cod procedură civilă, reținând că la termenul de verificare, după repunere pe rol, a faptului dacă mai subzistă motivele suspendării, nici una dintre părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin decizia comercială nr.95 din 13 februarie 2007 Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a-V -a comercială constată perimat apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței comerciale nr.4039 din 20 iunie 2000 pronunțată de Tribunalul București -Secția comercială, reținând că reclamanta a stat în pasivitate de la data suspendării cauzei, respectiv 27 iunie 2006, și nu a solicitat nici repunerea cauzei pe rol și nici nu a formulat recurs împotriva încheierii de suspendare.
Prin decizia nr.3802/22.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul declarat de reclamanta - SRL SMî mpotriva deciziei nr.95/13.02.2007 a Curții de Apel B-Sectia a V- a Comerciala, pe care a modificat-o în sensul că s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile perimării, cauza fiind trimisă aceleiași instanțe pentru verificarea persistării condițiilor suspendării dispusă în temeiul articolului 244 Cod procedură civilă.
Pe rolul Curții de Apel B-Sectia a V- a Comerciala, dosarul s-a înregistrat sub nr- din 29.05.2008.
Examinând apelul declarat în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile articolului 248 Cod procedură civilă, articolului 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, articolului 244 alin. 1 pct. 2 și alin. 2 Cod procedură civilă și celelalte prevederi legale incidente în speță, Curtea reține următoarele: prin încheierea din 26.05.2003, la cererea intimatei pârâte, a fost suspendată judecata cererii de apel formulată de către apelanta reclamantă, în conformitate cu dispozițiile articolului 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, motivat de faptul că s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuitului, administrator al societății reclamante, sub aspectul unor infracțiuni ce au o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce ar urma să se pronunțe în judecarea apelului.
Prin rezoluția din 15.01.2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluja dispus în dosarul nr.36/P/2005, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului - de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de dispozițiile articolului 215 alin.2 și 3 Cod procedură civilă (înșelăciune), soluție rămasă definitivă, întrucât nu s-a formulat plângere împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată, expirând termenul legal pentru formularea plângerii, așa cum reiese din adresele emise de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 17.06.2008 (fila 11 dosar ), din 02.10.2008 ( fila 49 din dosarul ).
Din aceeași adresă emisă de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj la 02.12.2008, dar și din cea emisă la 02.12.2008 (fila 78 dosar ), ambele în dosarul nr. 36/P/2005, în care s-a dat soluția de netrimitere în judecată a lui -, cât și din adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică, din 09.01.2009, (fila 84- dosar ) rezultă datele complete (așa cum s-a solicitat și de către instanță) pentru lămurirea situației privind numărul dosarului penal și coroborarea acestuia cu celelalte numere de dosare, soluții, rezoluții, toate cu referire practic la același caz de urmărire penală a numitului -.
Astfel, reiese că dosarul penal nr. 36/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Clujs -a format ca urmare a rezoluției nr- a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, prin care s-a admis plângerea formulată de - SRL împotriva ordonanței din 29.07.2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr.75/P/1999, infirmându-se parțial ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului - și redeschiderea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prevăzute de articolul 215 alin. 2 și 3 cu aplicarea articolului 41 alin. 2 Cod procedură penală. Dosarul a fost transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pentru continuarea urmăririi penale.
În concluzie, plângerea împotriva soluției nr.75/P/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluja fost înregistrat inițial la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr.546/C/2003 (număr de cabinet), iar în evidențele serviciului de inspecție, lucrarea a fost înscrisă sub nr.911/2003, număr complet al lucrării devenit 546/C/911/2003 (număr de cabinet urmat de numărul serviciului inspecției).
Lucrarea 546/C/- a fost soluționată prin rezoluția de infirmare cu același număr indicat prescurtat în antetul Serviciului de inspecție, îndrumare și control nr.-.
Această rezoluție se află atașată la dosarul nr.75/P/1999 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Practic, dincolo de această istorie a dosarului penal, de la sesizare, până la soluționarea lui de către parchetul competent, ceea ce interesează și Curtea reține în prezenta cauză este faptul deja menționat anterior, că prin rezoluția din 15.01.2007, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului -, de sub învinuirea comiterii infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de articolul 215 alin. 2 și 3 Cod penal, soluție rămasă definitivă, întrucât nu s-a formulat plângere împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată în termenul legal.
La data de23.10.2008, apelanta reclamantă a solicitatrepunerea cauzei pe rolulCurții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială, considerând a fi îndeplinite condițiile în acest sens, însă, întrucât la data respectivă nu era calificată situația în legătură cu stadiul dosarului penal nr.546/C/991/2003 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost acordat termen de judecată la 04.12.2008 și ulterior, la 29.01.2009, în sensul clarificării, lucru care de altfel s-a și întâmplat până la acest ultim termen acordat.
Astfel, la termenul din29.01.2009,când situația se clarificase și trebuia pusă în discuție cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de către apelanta reclamantă, părțile au lipsit, fără a se solicita judecata în lipsă de vreuna dintre ele, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor articolului 242 pct. 2 Cod procedură civilă, s-a suspendat judecata cererii de repunere pe rol a cauzei, de la același termen menținându-se implicit și suspendarea apelului potrivit articolului 244 pct. 2 Cod procedură civilă.
Întreaga cauză a rămas astfel în nelucrare din vina părților, până când la data de 6 septembrie 2009, din oficiu, Curtea a acordat termen, cu citarea părților, la 05.11.2009, pentru discutarea cererii de repunere pe rol și implicit a perimării apelului.
Prin faptul că nu s-a solicitat reluarea judecății cererii de repunere pe rol a cauzei, aceasta a produs efecte implicit asupra menținerii suspendării apelului potrivit articolului 244 pct. 2 Cod procedură civilă, rămas în nelucrare din culpa părților mai mult de 6 luni, în condițiile în care existau dovezi la dosarul cauzei că soluția penală a rămas definitivă în dosarul nr.36/P/2005, prin rezoluția din 15.01.2007, neatacată.
Concluzionând, Curtea reține că la data de 29.01.2009, când existau toate datele cu privire la soluția procurorului de netrimitere în judecată a numitului -, rămasă definitivă, și când instanța urma să se pronunțe asupra cereri de repunere pe rol a cauzei, formulată de apelantă, precum și asupra faptului dacă mai subzistă motivele suspendării apelului potrivit articolului 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, din culpa părților, a intervenit suspendarea în temeiul articolului 242 pct. 2 Cod procedură civilă, a cererii de repunere pe rol, care implicit atrage culpa părților și în menținerea suspendării apelului conform articolului 244 pct. 2 Cod procedură civilă, în condițiile în care la acea dată, motivele suspendării pe articolul 244 pct. 2 Cod procedură civilă nu mai subzistă, cauza fiind rămasă astfel în nelucrare mai mult de 6 luni.
Pe cale de consecință, în speță sunt incidente dispozițiile legale relativ la perimare, în condițiile reglementate de dispozițiile articolului 248 Cod procedură civilă, suspendarea și menținerea suspendării dispuse în temeiul articolului 244 pct. 2 Cod procedură civilă, după data de 29.01.2009, fiind cauzate de lipsa de stăruință a părților în judecată.
Pentru considerentele expuse, Curtea urmează să constate perimat apelul formulat de către - SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat apelul formulat de apelanta - SRL cu sediul în S M,-, Județ S M și în S M,-, Județ S M, împotriva sentinței comerciale nr.4039/20.06.2000 pronunțată de Tribunalul București Secția Comercială în dosarul nr. 7541/1999 în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL prin lichidator judiciar cu sediul în S,-, Județ și în B M,-,. 70, Județ
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică din data de 12.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
-
GREFIER
- -
Red. Jud.
Tehnored.
6 ex.
23.11.2009
Președinte:Carmen Mihaela NegulescuJudecători:Carmen Mihaela Negulescu, Eugenia Voicheci
