Spete pretentii comerciale. Decizia 476/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.476
Ședința Publică de la 27.10.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 2: Georgeta Țilimpea
GREFIER - - -
Pe rol fiind, pronunțarea cererilor de apel, formulate de apelantele SC ROMÂNIA SA și SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr.11492 din 11.12.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 20.10.2008, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce constituie parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 27.10.2008.
CURTEA:
Asupra apelurilor de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 11492/11.12.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a fost admisă în parte cererea principală formulată și precizată de reclamanta împotriva pârâtei Summa România și a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta C.Summa România împotriva reclamantei. În consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 438.209,94 lei și suma de 6624.36 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 06.05.2005, reclamanta a cheamt în judecată pe pârâta C.Summa România și a solicitat ca aceasta să fie obligată la plata sumei de 7.604.742.573 lei (ROL), contravaloare lucrări executate și garanții de bună execuție conform contractului de antrepriză, sume facturate prin facturile nr. -/20.12.2004 în valoare de 1.977.293.453 lei și nr. -/22.12.2004, în valoare de 5.627.449.120 lei. Reclamanta a mai cerut și obligarea pârâtei la plata sumei de 266.932.802 lei dobândă legală, până la momentul plății efective, dar cuantificată la nivelul sumei indicate în vederea achitării taxei judiciar de timbru, cu cheltuieli de judecată.
Prin cererea depusă la data de 21.10.2005 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 119.361,42 reprezentând contravaloarea ultimului deviz, la plata sumei de 24.339,34 reprezentând garanții de bună execuție reținute de pârâta de-a lungul derulării contractului, la plata sumei de 19.214,33 reprezentând deduceri reținute de-a lungul executării contractului, la plata sumei de 30.965,26 reprezentând TVA în cuantum de 19% aplicat la suma de 162.975,09 la data facturării, 22.12.2004.
Cererea a fost motivată de către reclamantă în sensul că, în baza contractului de subantrepriză nr. 2/27.08.20003 încheiat cu pârâta, a efectuat o serie de lucrări de construcții la obiectivul Romanian Plaza Project -, lucrări care au rămas parțial neachitate. Pârâta a procedat în mod abuziv la reținerea unor sume cu titlu de deduceri reținut în devizele parțiale și care au fost semnate de reclamantă cu obiecțiuni. Din valoarea fiecărei facturi au fost scăzute sumele reprezentând garanții de bună execuție, iar în condițiile în care lucrările contractate au fost integral recepționate, garanția trebuia restituită integral. Pârâta a mai reținut și deduceri suplimentare, reprezentând vicii calitative ale lucrărilor, dar care nu au fost probate în nici un fel.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, pentru motivul refuzării acceptării la plată a certificatului final de plată ca urmare a contestării cantităților de lucrări realizate în perioada mai 2004- 01.iulie 2004. De asemenea, a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 1.072.364.661 lei contravalaorea facturii fiscale nr. -/31.05.2004 emisă de C.Summa România și acceptată de, împreună cu dobânda calculată până la data achitării efective. Cererea reconvențională a fost motivată în sensul că pe parcursul derulării contractului, reclamanta a provocat o serie de daune pentru care a emis factura a cărei plată o solicită.
S-a mai arătat că la termenul din data de 20.06.2005 pârâta a invocat excepția prematurității cererii întemeiată pe prevederile art. 7201.pr.civ. excepție care a fost admisă prin încheierea pronunțată la termenul de judecată din data de 31.10.2006 în sensul admiterii excepției în ceea ce privește suma de 30.965,26 cu titlu de
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut că între reclamanta, în calitate de subcontractor, și pârâta Summa România, în calitate de contractor, a intervenit contractul semnat la data de 01.01.2004 având ca obiect efectuarea de lucrări de construcție referitoare la executarea de lucrări de structură cu forță de muncă în cadrul proiectului Plaza România, conform proiectelor de execuție, prevederilor, proiectului detaliat, caietelor de sarcini, planurilor, standardelor, legilor și normelor tehnice în vigoare. Potrivit art. 3 din contract, subcontractorul urma să prezinte contractorului situația intermediară a plăților la finele fiecărei luni și certificatele care arată sumele la care subcontractorul consideră că are dreptul. Valoarea lucrărilor executate urma a fi calculată în conformitate cu cotațiile și prețurile specificate în contract, contractorul era îndreptățit să verifice și că aprobe declarația în decurs de 7 zile lucrătoare, după care subcontractorul urma să emită factura conform cifrelor aprobate, plata urmând a fi efectuată de către contractor în decurs de 30 de zile de la data emiterii facturii. Contractorul avea dreptul de a mări sau descrește suma cantității de lucrări, fără a schimba prețurile unitare. Din plățile intermediare efectuate de către subcontractor, contractorul urma să rețină o cotă de 5 %, sumele astfel reținute urmând a fi restituite subcontractorului după îndeplinirea tuturor obligațiilor indicate în contract.
S-a mai arătat că, în aplicarea procedurii agreate contractual, reclamanta subcontractor a emis certificatele interimare de plată nr. 1-5 care au fost acceptate la plată de către pârâta contractor prin semnătură și ștampilă. De asemenea, reclamanta a emis facturile nr. -/20.12.2004, în valoare de 1.977.293.543 ROL, contravaloare lucrări aferente devizului nr. 6 și nr. -/22.12.2004 în valoare de 5.627.449.120 ROL contravaloare lucrări executate conform devizelor de lucru și contractului, precum și certificatul final de plată nr. 6 care însă nu a fost acceptat la plată de către pârâtă și face obiectul primului capăt al cererii principale.
Tribunalul a reținut că prin procesul verbal din data de 01.07.2004 se atestă că reclamanta subcontractor a predat, iar pârâta contractor a primit complet lucrările pe care reclamanta le-a realizat sub formă de construcție brută la blocurile D, H, C, M, N, și I, procesul verbal fiind semnat de reprezentanții părților, din partea pârâtei semnând conducătorul de șantier care semnase și certificatele interimare de plată nr. 1-5. În centralizatorul cantităților totale de lucrări din data de 06.08.2004, semnat de reprezentantul pârâtei, se recunosc în mod expres cantitățile de lucrări efectuate pentru blocul
Instanța a apreciat că, deși pârâta a contestat cantitățile de lucrări, nu a arătat în mod concret care sunt lucrările contestate. Luând în considerare concluziile raportului de expertiză efectuate în cauză, tribunalul a considerat că pretențiile care formează obiectul primului capăt de cerere, respectiv contravaloarea lucrărilor incluse în certificatul de plată nr. 6 sunt întemeiate.
Și cel de-la doilea capăt de cerere referitor la garanțiile reținute în timpul executării contractului a fost considerat ca fiind întemeiat, cu motivarea că aceste pretenții au fost recunoscute de către pârâtă.
Cu privire la pretențiile cu titlu de deduceri pe care pârâta le-ar fi reținut în mod nejustificat pe parcursul derulării contractului, s-a reținut că, potrivit contractului, certificatele de plată erau emise de reclamanta subcontractor și urmau a fi aprobate de pârâta contractor. Obiecțiunile formulate de reclamantă cu privire la deduceri sunt datate ianuarie 2004, anterior emiterii certificatelor interimare de plată nr. 2-5, iar certificatele de plată care cuprind și deducerile sunt însușite de către reclamantă fără nici o obiecțiune. Instanța nu a reținut nici susținerea potrivit căreia reclamanta ar fi formulat obiecțiuni cu titlu global exprimate în alonje la certificatele interimare de plată, întrucât existența anexelor la certificatele interimare de plată nu a reieșit din probele administrate în cauză. S-a considerat că și acest capăt de cerere referitor la restituirea deducerilor operate de pârâtă este neîntemeiat.
În ceea ce privește pretențiile din cererea reconvențională, s-a reținut că, potrivit art. 8 din cap. V, subcontractorul era obligat să despăgubească pe contractor și7sau terțele părți pentru orice daune provocate de angajații săi, echipamentele și vehiculele sale. Factura fiscală nr. -/31.05.2004 a fost acceptată prin semnătură și ștampilă de reclamantă fiind înregistrată în contabilitatea acesteia. Considerând că aceasta este suficientă pentru probarea existenței creanței, tribunalul a apreciat întemeiate pretențiile din cererea reconvențională.
Față de cele expuse, s-a arătat că reclamanta este îndreptățită să primească suma de 454.122 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor înscrise în certificatul interimar de plată și suma de 92.829 RON reprezentând contravaloarea garanțiilor reținute de pârâtă pe parcursul derulării contractului. La rândul său, pârâta este îndreptățită să primească suma de 107.236,46 RON, contravaloarea prejudiciilor cauzate de reclamantă pe parcursul desfășurării contractului.
În raport de prevederile art. VII pct. 1 din contract, referitoare la garanția de bună execuție, care trebuie eliberată subcontractorului după îndeplinirea tuturor obligațiilor contractuale, s-a considerat că trebuie compensată creanța cu titlu de garanții de bună execuție pe care o are reclamanta cu creanța cu titlu de contravaloare prejudiciu pe care o are pârâta, astfel că la data de 31.05.2004, data emiterii facturii fiscale nr. -/31.05.2004, care constata contravaloarea prejudiciilor produse de subcontractor, pârâta are față de reclamantă o creanță în sumă de 14.407,46 RON (107.236,46-92.829)
S-a arătat că la această sumă și la această dată a exigibilității va fi calculată dobânda legală pretinsă de pârâtă până la data de 18.01.2005, scadența sumei indicate în ultimul deviz de plată. S-a detaliat modul de calcul al dobânzii, considerându-se că la această dată reclamanta datorează pârâtei suma de 15.912,05 RON (14.407,46+1504,59).
Creanța pârâtei în sumă de 15.912,05 RON a fost compensată cu creanța reclamantei în sumă de 454.122 RON (contravaloarea lucrărilor din ultimul deviz), astfel că s-a concluzionat că pârâta datorează reclamantei suma de 438.209,94 RON (454.122-15.912,05).
În baza art. 274 și art. 276.pr.civ., s-a arătat, expunându-se modul de calcul al sumei, că pârâta datorează reclamantei suma de 6624,36 RON cu titlu de cheltuieli de judecată la nivelul anului 2005, când instanța a fost sesizată cu soluționarea cererii principale și cererii reconvenționale.
Împotriva sentinței comerciale nr. 11492/11.12.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială au declarat apel ambele părți.
Apelanta-reclamantă a criticat sentința ca netemeinică și nelegală pentru următoarele motive de apel redate în esență:
1) Pe parcursul derulării contractului, intimata-pârâtă a procedat în mod nejustificat la reținerea unor sume cu titlu de deduceri (înțelegând prin aceasta materiale deteriorate, stricate etc.). Aceste deduceri au fost operate în cuprinsul devizelor parțiale semnate de către apelanta-reclamantă cu obiecțiuni. Certificatele interimare de plată au fost semnate cu obiecțiuni în ceea ce privește deducerile, deoarece fiecare certificat avea câte o anexă care detalia ce anume reprezentau "reținerile" și "deducerile". Scopul era de a se scădea din prețul contractului anumite materiale ale antreprenorului pe care subantreprenorul se presupunea că le-ar fi deteriorat/pierdut, având în vedere că antrepriza s-a făcut cu materialele clientului, deci ale Summa România, care rămânea astfel proprietar al oricăror lucruri deteriorate pe parcursul execuției lucrărilor până la proba contrarie; se solicită ca intimata-pârâtă să probeze ca anume materiale a scăzut din prețul antreprizei cu titlu de lucru deteriorat sau lipsă, întrucât deși i-a trimis în acest sens notificarea nr. 1548/22.12.2004, a refuzat în mod constant să dea explicații asupra acestor deduceri;
2) Cu privire la cererea reconvențională, s-a susținut că în mod greșit prima instanță a obligat-o la plata sumei consemnate în factura solicitată. Aceasta deoarece factura nu este acceptată la plată în sensul dispozițiilor art. 46.com. iar înmânarea facturii nu echivalează cu acceptarea la plata a ei. A invocat excepția de neexecutare a contractului, situație în care compensația legală nu poate opera.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, admiterea celui de-al treilea capăt de cerere și obligarea intimatei la restituirea deducerilor reținute de aceasta, precum și respingerea cererii reconvenționale.
În apelul declarat de către apelanta-pârâtă Summa România au fost invocate următoarele motive de apel:
1) A formulat obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică efectuat la prima instanță, la data de 20.11.2006, obiecțiuni în care a solicitat refacerea expertizei tehnice, motivat de faptul că expertul judiciar nu a răspuns obiectivului stabilit de instanță: dacă reclamanta a executat cantitățile de lucrări aferente ultimului deviz de lucrări. A arătat că înțelege să conteste cantitățile de lucrări efectiv prestate și cele consemnate în ultima situație de lucrări. Deși nu s-a ajuns la un acord cu privire la suma de bani datorată de Summa România, iar certificatul final de plată nu a fost semnat, a emis două facturi fiscale, care au fost refuzate la plată de apelanta-pârâtă, întrucât nu sunt în conformitate cu lucrările prestate de apelanta-reclamantă. A solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice în specialitatea construcții, pentru a se verifica executarea efectivă a cantităților de lucrări aferente ultimului deviz de lucrări.
2) Garanțiile de bună execuție în sumă recunoscută de către apelanta-pârâtă de 24.339,34 Euro nu trebuie restituite până la executarea integrală a obligațiilor de către intimata-reclamantă și solicită compensarea lor cu suma datorată de reclamantă conform facturii fiscale nr. -/31.05.2004, acceptată la plată de
S-a solicitat de către această apelantă admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și, ca urmare a efectuării unei noi expertize tehnice cu obiectivul stabilit de către instanța de fond, obligarea intimatei la plata sumei de 108.943,3 lei plus dobânda aferentă acestei sume, până la data efectivă a plății.
Prin întâmpinarea formulată de s-a cerut suspendarea judecării cererii de apel a pârâtei Summa România, cu motivarea că împotriva sa s-a deschis procedura insolvenței prevăzute de Legea nr. 85/2006 și că sunt întrunite condițiile art. 36 din această lege pentru a se dispune suspendarea judecării apelului.
Cu privire la această cerere, s-a pronunțat încheierea de ședință din data de 17.09.2007 prin care, constatându-se că împotriva s-a deschis procedura insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2006 prin sentința comercială nr. -.02.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția Comercială, s-a dispus suspendarea judecări apelurilor cu privire la pretențiile din cererea reconvențională. Aceasta deoarece prin cererea reconvențională s-au solicitat pretenții bănești împotriva reclamantei, iar dispozițiile legale invocate prevăd suspendarea de drept a acțiunilor judiciare pentru realizarea creanțelor împotriva debitoarei, debitoare care în cauză este reclamanta.
Analizând apelurile sub aspectul criticilor aduse modului de soluționare a cererii principale, se constată că nu sunt fondate.
În ceea ce privește apelul declarat de apelanta-reclamantă numai primul motiv de apel se referă la pretențiile din cererea principală. Prin acesta a fost criticat modul de soluționare a cererii referitoare la restituirea deducerilor reținute de apelanta-pârâtă.
Se apreciază că prima instanță a rezolvat în mod temeinic și legal această cerere a reclamantei, motivul de apel nefiind întemeiat.
Actele invocate de apelanta-reclamantă ca reprezentând anexe la certificatele interimare de plată sunt înscrisuri sub semnătură privată încheiate de ambele părți prin care se constată deteriorări sau lipsuri ale materialelor proprietatea pârâtei și ele sunt semnate într-adevăr de către reclamantă cu obiecțiuni. Aceste înscrisuri sunt încheiate în perioada 20.12.2003-15.01.2004.
Primul certificat interimar de plată, emis la data de 30.12.2003, nu consemnează deduceri de natura celor arătate, ci numai garanția de bună execuție.
Celelalte certificate interimare de plată nr. 2-5 sunt emise ulterior întocmirii înscrisurilor arătate, respectiv la datele: 30.01.2004, 12.03.2004, 31.03.2004 și 05.05.2004. Certificatele nr. 2, 3 și 5 conțin sume reprezentând "alte deduceri", dar, așa cum a reținut prima instanță, ele au fost semnate fără obiecțiuni de către reprezentanții reclamantei, ceea ce înseamnă că aceștia au înțeles să renunțe la obiecțiunile formulate în cadrul înscrisurilor constatatoare ale deteriorărilor sau lipsurilor materialelor aparținând pârâtei.
Nu s-a făcut nici o dovadă în sensul afirmat de către apelanta-reclamantă că aceste înscrisuri ar reprezenta anexe la certificatele de plată, având în vedere că au fost întocmite anterior emiterii certificatelor, iar din cuprinsul acestor certificate nu reiese existența unor anexe ale lor.
Se reține deci că, prin însușirea fără obiecțiuni din partea apelantei-reclamante a certificatelor interimare de plată nr. 2-5 care cuprind și deducerile în cauză, aceasta a fost de acord cu deducerea sumelor consemnate reprezentând materiale deteriorate sau lipsă.
Referitor la apelul declarat de apelanta-pârâtă, în ceea ce privește primul motiv de apel, la termenul din data de 11.02.2008 instanța a încuviințat cererea acesteia de efectuare a probei cu expertiză tehnică în construcții, pentru stabilirea cantităților de lucrări executate, față de devizele de lucrări și a plăților efectuate în raport de acestea, eventual a plăților rămase de efectuat.
În raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expertul tehnic desemnat de către instanță, s-a arătat că, în conformitate cu procesul-verbal din data de 01.07.2004, încheiat între părți, a predat complet lucrările pe care le-a realizat sub formă de construcție brută la blocurile D, H, C, M, N, și I, iar la blocul B lucrările cu fost recunoscute și achitate de Summa România prin centralizatorul situațiilor de plată.
Din aceste concluzii ale expertului tehnic, reiese că s-au realizat integral lucrările contractate.
Apelanta-pârâtă a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică efectuat în apel, iar expertul tehnic a răspuns acestor obiecțiuni. Însă răspunsul expertului tehnic nu și-a schimbat concluzia referitoare la realizarea integrală a lucrărilor contractate.
Este întemeiată deci reținerea primei instanțe în sensul că pârâta datorează și suma consemnată în ultimul certificat interimar de plată, deși acesta nu a fost acceptat la plată. Neacceptarea la plată a certificatului interimar nr. 6 nu poate fi justificată de nerealizarea în totalitate a lucrărilor contractate, de unde rezultă datorarea sumei pretinse de către reclamantă cu titlu de contravaloare lucrări executate și neachitate.
Privitor la cel de-al doilea motiv de apel, se constată că prima instanță a efectuat compensarea sumei reprezentând garanție de bună execuție cu suma solicitată de către pârâtă pe cale de cerere reconvențională, dar soluționarea apelului cu privire la pretențiile cuprinse în cererea reconvențională a fost suspendată potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Având în vedere aceste considerente, se apreciază că motivele de apel referitoare la cererea principală nu sunt fondate, astfel că, în baza art. 296.pr.civ. vor fi respinse ca nefondate apelurile în ceea ce privește pretențiile din cererea principală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de apelantele SC ROMÂNIA SA și SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr.11492 din 11.12.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în ceea ce privește pretențiile din cererea principală.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 27.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. / 4 ex.
Președinte:Alina Sekely PopaJudecători:Alina Sekely Popa, Georgeta Țilimpea
