Spete pretentii comerciale. Decizia 48/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALA
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 48
Ședința publică de la 25 ianuarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de apelantul reclamant și apelanta pârâtă SC SRL împotriva sentinței comerciale nr.3851/20.03.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților, au fost consemnate prin încheierea de ședință de la 11.01.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.01.2008 și apoi la 25.01.2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.3498/2004 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SRL, solicitând obligarea acesteia să restituie echivalentul în lei al sumei de 1.688.343,27 USD, la cursul BNR din ziua restituirii efective; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale corespunzătoare sumei menționate conform art.3 din nr.OG9/2000, începând cu data acordării fiecărui împrumut și până la data restituirii efective a sumei menționate mai sus.
Prin încheierea din 24.09.2004 Tribunalul Prahova, în baza încheierii nr.2731/16.09.2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a dispus-/2004 la Tribunalul București, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia spre soluționare Tribunalului București.
Prin sentința comercială nr.3851/20.03.2007 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială este admisă în parte excepția prescripției dreptului la acțiune, admițându-se în parte acțiunea reclamantului obligând pârâta la plata sumei de 785.836,80 USD, în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății către reclamant, precum și la plata dobânzii legale aferente debitului, cu începere de la data introducerii acțiunii - 14.05.2004 și până la achitarea integrală a debitului; a fost respins ca prescris dreptul la acțiune pentru suma de 579.143 USD, în echivalent lei; a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active reclamantului, ca neîntemeiată; a obligat pârâta la plata sumei de 66.514,95 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune a constatat că sumele de bani plătite cu titlu de împrumut în perioada 2.12.1996 - 3.02.1997 în valoare totală de 241.843 USD sunt prescrise în totalitate în temeiul art.3 din Decretul 167/1958, în funcție de data scadenței.
Tribunalul a mai reținut că înscrisul nr.1085/18.05.2001, respectiv scrisoarea recognitivă semnată și recunoscută de către reprezentantul pârâtei, directorul, nu are ca efect întreruperea cursului prescripției privind sumele de bani arătate mai sus, având în vedere că această recunoaștere s-a făcut ulterior împlinirii termenului de prescripție.
Referitor la această scrisoare recognitivă tribunalul a apreciat că nu valorează novație a obligației civile din obligație naturală în obligație perfectă, nefiind aplicabile dispozițiile art.1092 cod civil și art.2 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
O altă componentă a împrumutului analizată o reprezintă suma de 454.037 USD rezultată din documentul cumulativ reprezentând transferuri de la reclamant la pârât în perioada 1.01.1997 - 30.07.1999. Astfel, a constatat, având în vedere data fiecărui împrumut și data scrisorii recognitive - 18.05.2001, că termenul de prescripție de 3 ani era împlinit pentru suma de 337.300 USD.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, a reclamantului tribunalul a reținut că din probele dosarului, declarațiile martorilor audiați în cauză, răspunsurile la interogatorii și raportul de expertiză contabilă, reclamantul efectuat plăți din surse proprii în numele și pentru societatea pârâtă în vederea desfășurării activității acesteia.
În consecință, excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la temeinicia pretențiilor solicitate pentru fiecare dintre cele 3 proiecte desfășurate în, tribunalul a reținut următoarele:
Pentru Proiectul Insurance - a reținut că suma dovedită este de 442.361 USD; pentru Proiectul - suma dovedită este de 771.682,26 USD, iar pentru Proiectul suma datorată reclamantului este de 99.263,64 USD.
Cu privire la cheltuielile efectuate în perioada mai 2001 - februarie 2003 pentru activitatea societății în sumă de 64.221,64 USD, s-a reținut ca fiind dovedite suma de 22.576 USD.
Cu privire la suma de 76.642,39 USD reprezentând plăți efectuate în anul 2001 pentru salariile unor angajați ai pârâtei, achiziții auto și alte plăți, se constată că sunt nedovedite aceste pretenții ale reclamantului.
Referitor la cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumei împrumutate, având în vedere că reclamantul nu a depus calculul detaliat al dobânzii aferente fiecărui împrumut și nu a cerut expertului să realizeze acest calcul, tribunalul a dispus ca plata dobânzii să se facă cu începere de la data introducerii acțiunii.
În temeiul art.274 a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe formulează apel ambele părți.
Apelantul reclamant a solicitat schimbarea în parte a sentinței în ceea ce privește:
-soluționarea excepției prescripției în sensul respingerii în totalitate a acesteia;
-restituirea față de reclamant și a sumei de 902.506,47 USD, în plus față de ceea ce a acordat instanța de fond;
-capătul de cerere privitor la dobânda legală respectiv momentul de la care începe a fi datorată această dobândă legală - și anume de la data acordărioi fiecărui împrumut;
-enumerarea cheltuielilor de judecată în sensul că aceste cheltuieli cuprind doar taxele de timbru și onorariul de expert, nu și onorariul de avocat.
Motivele de apel invocate de către reclamant sunt, în esență următoarele:
Instanța de fond a scăzut din totalul sumelor datorate de către pârâtă și sumele de 324.946 USD și 225.000 USD care au fost achitate de către pârâtă înainte de introducerea acțiunii, astfel încât nu mai trebuiau scăzute a doua oară.
II.Excepția precripției dreptului material la acțiune este în întregime neîntemeiată, datoriile fiind recunoscute de pârâtă atât la data de 18.05.2001, cât și anterior, acestei date, intervenind astfel efectele dispozițiilor art.16 lit.a) din Decretul nr.167/1958.
În opinia apelantului-recurent, instanța de fond trebuie să respingă în întregime excepția prescripției pentru următoarele argumente:
Pretențiile reclamantului au fost recunoscute de către pârâtă prin mai multe înscrisuri, recunoaștere care a determinat întreruperea cursului prescripției;
În acest sens se invocă scrisoarea fax înregistrată sub nr.1085/18.01.2001, transmisă de, director, asociat și administrator al pârâtei, prin care se propune o reeșalonare a datoriilor societății pârâte către reclamant.
Se mai arată că sumele datorate reclamantului sunt prevăzute în situațiile financiare ale pârâtei, fiind constatate de către expertul numit în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art.16 lit.a) din Decretul nr.167/1958, prin scrisoarea recognitivă din data de 18.05.2001 s-a întrerupt prescripția, pârâta recunoscând dreptul a cărui acțiune se prescria, astfel încât, de la data de 18.05.2001 a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani pentru toate sumele datorate și cuprinse în scrisoare.
În opinia reclamantului prescripția extinctivă nu stinge obligația civilă și dreptul corelativ al acesteia, ci numai așa - numitul "drept la acțiune în sens material", prima consecință acestei soluții în ceea ce privește efectele prescripției fiind supraviețuirea dreptului subiectiv civil și a obligației corelative, fiind transformate în obligații imperfecte, obligații naturale. A doua consecință a acestei soluții este imprescriptibilitatea dreptului la acțiune în sens procesual.
Apelantul opinează că în situația în care actul de recunoaștere al debitorului față de creditorul său survine după împlinirea termenului de prescripție, aceasta valorează novație valabilă, o obligație civilă imperfectă fiind transformată într-o obligație civilă perfectă.
III.Pretențiile reclamantului totalizând suma de 244.984,45 USD respinse ca neîntemeiate de către instanța de fond sunt datorate, aceste sume fiind avansate de către reclamant în vederea împlementării în a celor 3 proiecte menționate.
Se arată că, la cererea pârâtei, reclamantul a produs un număr de șase bibliorafturi cu acte originale în care se aflau toate chitanțele și cotoarele filelor CEC emise de către reclamant în nume propriu și prin intermediul societății, care acționa în baza contractului încheiat cu acesta, din care rezultă temeinicia pretențiilor sale cu privire la aceste sume.
IV.Având în vedere că împrumutul are natură comercială, iar în materie comercială debitorul este pus de drept în întârziere, determinând ca împrumutul să fie purtător de dobânzi, demonstrează faptul, în opinia reclamantului, că pârâta datorează dobânda legală aferentă debitului cu începere de la data acordării fiecărui împrumut și până la data achitării integrale.
Instanța de fond a inclus, în mod greșit, în suma acordată cu titlu de cheltuieli de judecată și onorariul de avocat cu privire la care s-a precizat faptul că urmează a fi solicitat pe cale separată.
Motivele de apel invocate de către pârâtă sunt, în esență, următoarele:
Nelegalitatea hotărârii apelate decurgând din nulitatea raportului de expertiză pe care este fundamentată.
Astfel, se arată că prima instanță a respins în mod greșit excepția de nulitate a raportului de expertiză judiciară, invocată și pusă în dezbaterea contradictorie a părților la termenul de judecată din 14.03.2006.
Apelanta susține faptul că expertul nu a alăturat raportului de expertiză întocmit dovada convocării părților conform dispozițiilor art.208 alin.1 Cod pr.civilă.
Încălcarea flagrantă a disp. art.208 alin.1 Cod pr.civilă este de natură să conducă la întocmirea raportului de expertiză cu neobservarea formelor legale extrinseci reglementate în acest sens, știrbindu-i-se pârâtei în acest mod dreptul fundamental la apărare.
În opinia apelantei pârâte sunt îndeplinite cumulativ condițiile nulității actelor de procedură conform art.105 alin.2 teza 2 Cod pr.civilă.
II.Nulitatea hotărârii apelate și totodată nulitatea încheierii de dezbateri și de amânare a pronunțării care face corp comun cu hotărârea de fond, decurgând din încălcarea dreptului la apărare ca efect al respingerii cererii de înscriere în fals ca tardivă, fără administrarea probatoriilor solicitate.
Apelanta opinează că refuzul primei instanțe de a soluționa pe bază de probe o cerere de înscriere în fals cu privire la documente având o semnificație probatorie în economia speței, deoarece vizau stabilirea situației de fapt necesară pentru corecta dezlegare a unei excepții peremtorii emise cu fondul pretenției, sub pretextul că cererea respectivă este tardivă, în condițiile în care în materia procedurii înscrierii în fals nu există termene peremtorii stabilite de legiuitor, constituie o încălcare a disp. art.180 - 184 Cod pr.civilă, art.21 alin.3 și art.24 din Constituția României, toate cu raportare la prevederile art.6 paragraful 1 din
III.Nelegalitatea și netemeinicia sentinței apelate sub aspectul soluției de admitere doar în parte a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Se apreciază că instanța a interpretat greșit scrisoarea fax nr.1085/18.05.2000), conferindu-i fără temei efecte recognitive întreruptive de prescripție.
În opinia apelantei pârâte dreptul la acțiune pentru fiecare dintre pretențiile deduse judecății este prescris pentru fiecare prestație în parte, termenele de 3 ani de prescripție extinctivă aplicabile în cauză expirând în perioada cuprinsă între 2.06.2000 - 26.04.2004.
Se arată că scrisoarea fax din 18.05.2001 nu constituie act juridic recognitiv, astfel cum pretinde reclamantul, și cum în mod eronat a considerat și prima instanță, deoarece acesta nu se referă la împrumuturi acordate societății anterior manifestării de voință, a căror existență să fie astfel neîndoielnic recunoscută.
IV.Este greșită soluția instanței de respingere ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale active.
Din analiza înscrisurilor anexate cererii de chemare în judecată rezultă fără echivoc că, o mare parte din ansamblul pretențiilor deduse judecății constituie, prestații efectuate de alte subiecte de drept decât reclamantul din speță.
Apelanta enumeră, în concret pretinsele împrumuturi acordate în perioada 28.01.1997 - 8.01.1999, cel puțin sumele de 60.000 USD și 100.000 USD, care nu constituie transferuri ale reclamantului către societate efectuate din fonduri proprii.
Referitor la finanțarea celor 3 proiecte desfășurate în, apelanta arată că din documentele anexate cererii introductive, mai exact din extrasele bancare emise de Bank, rezultă faptul că echipamentele respective au fost plătite furnizorilor de către, iar nu de către reclamant.
În opinia apelantei, reclamantul nu are calitatea de creditor -împrumutător al societății în nici unul dintre raporturile obligaționale pretins născute ca efect al realizării acelor transferuri bancare invocate drept cauză a cererii introductive.
Apelanta pârâtă critică sub aspectul nelegalității și netemeinicie soluția dată pe fondul cauzei pentru următoarele considerente:
Astfel, se arată că o mare parte din pretențiile deduse judecății (c/val. transferurilor bancare, respectiv achiziționările de echipamente necesare celor 3 proiecte) nu constituie prestații proprii ale reclamantului.
Referitor la suma pretinsă cu titlu de salariu acordată unor angajați ai pârâtei, se arată că această sumă nu are suport probator. De asemenea este aceeași situație și în cazul c/val. autoturismului Volkswagen.
Din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă că plățile pretinse au fost efectuate pentru finanțarea celor 3 proiecte, în sensul că bunurile și serviciile achiziționate s-ar fi înscris în obligațiile contractuale ale societății pârâte și ar fi avut drept scop împlementarea și derularea acestor proiecte.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată apelantul reclamant a solicitat obligarea apelantei pârâte la restituirea sumei totale de 1.688.343,27 USD, în echivalent lei, reprezentând c/val. unor împrumuturi acordate acesteia, împrumuturi pe care le grupează în funcție de perioada de timp acordată.
Astfel, se solicită suma de 241.843 USD, acordată în perioada 2.12.1996 - 3.02.1997, sumă cuprinsă în 3 chitanțe, înscrisuri sub semnătură privată, încheiate la următoarele date: 2.12.1996, 19.12.1996 și 3.02.1997.
Suma de 454.034 USD a fost acordată în perioada 28.01.1997 - 8.01.1999, făcându-se doar referire la documentul cumulativ conținând situația transferurilor efectuate de la în perioada 01.01.1997 - 30.07.1999, fără a se enumera în concret semnificația fiecărei sume în parte, data acordării acestei sume, deși din documentul cumulativ invocat rezultă că suma de 454.034 USD se compune dintr-un număr de 17 plăți efectuate în contul reclamantului, precum și 2 transferuri bancare, fiecare operațiune având menționată și data efectuării.
Se mai solicită și suma de 76.642,39 USD plătită în cursul anului 2001, sumă cu care au fost achitate mai multe obligații salariale ale pârâtei, precum și alte obligații ale acestei societăți în cadrul activității curente desfășurate în, fără a se arăta în concret componența acestei sume, data acordării fiecărei sume, expertul contabil numit în cauză fiind cel care a arătat că suma totală arătată mai sus se compune din sumele acordate cu titlu de salariu mai multor salariați ai pârâtei, reprezintă c/val. a două autoturisme a căror modalitate de dobândire implică consecințe juridice diferite precum și c/val. unor taxe de înregistrare, sume care trebuie analizate separat fiecare.
Valoarea totală a sumelor acordată în cele trei perioade arătate este de 772.519 USD, din care reclamantul a primit suma de 324.946,84 USD, anterior introducerii acțiunii, rămânând un rest de 447.572,55 USD.
Referitor la cele 3 împrumuturi acordate în perioada 2.12.1996 - 3.02.1997 Curtea constată ca tribunalul, în mod corect le-a constatat ca fiind prescrise.
Astfel, având în vedere data scadenței celor 3 împrumuturi, în raport de art.3 din Decretul nr.167/1958, termenul de prescripție al dreptului la acțiune al reclamantului pentru fiecare dintre aceste sume s-a împlinit la 2.06.2000, 12.06.2000 și 3.08.2000.
S-a invocat de către reclamantul faptul că în cauză a intervenit o întrerupere a cursului prescripției extinctive urmare a emiterii scrisorii fax înregistrată sub nr.1085/18.05.2001 de către directorul, asociatul - administrator al pârâtei - înscris a cărui încheiere nu a fost contestată de către nici una dintre părți.
Referitor la acest înscris, părțile au avut opinii diferite pe de-o parte în ceea ce privește caracterul recognitiv al sumelor la care se face referire, aspect cu implicații asupra întreruperii cursului prescripției extinctive, iar pe de altă parte cu privire la natura juridică a operațiunii juridice conținute de către acest înscris, aspect cu consecințe asupra temeiniciei unei părți din pretențiile deduse judecății.
Este fără îndoială faptul că acest înscris emană de la societatea pârâtă, fiind semnată și recunoscută de către directorul acesteia.
De asemenea, din cuprinsul acesteia rezultă, de asemenea fără îndoială, faptul că prin acest înscris pârâta recunoaște un debit de 1.622.382,06 USD propune o reeșalonare a datoriilor și se identifică sursele de finanțare a acestor plăți.
Pentru a opera însă întreruperea cursului prescripției conform art.16 alin.1 lit.a) din Decretul 167/1958 trebuie ca această recunoaștere să intervină în cadrul termenului de prescripție de aceea se și spune că întrerupe curgerea termenului. În speță însă, recunoașterea s-a făcut, în ceea ce privește suma de 241.843 USD, după împlinirea acestui termen, astfel încât nu poate fi vorba despre o întrerupere a cursului prescripției extinctive.
O altă susținere a reclamantului se referă la faptul că scrisoarea recognitivă valorează novație a obligației civile din obligație naturală în obligație perfectă.
Nu poate fi primită această susținere nefiind îndeplinite condițiile specifice ale novației, noua obligație nu conține un element nou față de vechea obligație și, în mod evident, nu rezultă intenția părților de a, potrivit art.1130 Cod civil "novația nu se prezumă. Voința de aof ace trebuie să rezulte evident din act".
Referitor la suma de 454.034 USD acordată în perioadă 28.01.1997 - 8.01.1999, se compune (conform expertizei) dintr-un număr de 17 de ridicări de numerar dintr-un cont bancar aparținând reclamantului pentru care contabilul societății avea procură și 2 transferuri bancare, unul efectuat în 30.01.1998 în sumă de 60.000 USD, iar celălalt în 8.06.1998 în valoare de 100.000 USD.
În ceea ce privește retragerile de numerar, cu excepția retragerii din data de 8.01.1999 în sumă de 16.737 USD (c/val. bilete avion), dreptul reclamantului de a solicita c/val. acestora este prescris.
Având în vedere faptul că această sumă cuprinsă în documentul cumulativ arătat a fost recunoscută de către pârâtă prin scrisoarea fax din 18.05.2001, în această situație, respectiv a sumei de 16.737 USD acordată în data de 8.01.1999 este întrerupt cursul prescripției, care s-ar fi împlinit în data de 8.01.2002.
este și suma de 60.000 USD (transferul bancar din contul Bank), termenul de prescripție împlinindu-se la 2.02.2001, anterior emiterii scrisorii recognitive.
Referitor la transferul bancar din data de 10.06.1998 în valoare de 100.000 USD, (în cazul căruia a operat întreruperea cursului prescripției, recunoașterea din 18.05.2001 fiind anterioară împlinirii termenului), acesta s-a efectuat din contul Bank, ordonator Of, (conform raportului de expertiză).
Acest transfer, care în opinia pârâtei s-a făcut din contul unei alte societăți și nu din contul său, trebuie analizat în baza acordului financiar încheiat la data de 6.05.1998 între și reclamant (fila 179 - vol.VII) prin care acesta din urmă, în calitate de împrumutător, punea la dispoziția societății pârâte, sub formă de finanțare, suma de 500.000 USD, sume care erau puse de către reclamantul împrumutător la dispoziția pârâtei prin intermediul contului deschis la Bank.
Concluzionând, dreptul reclamantului este întemeiat pentru suma de 16.734 USD + 100.000 USD din totalul sumei de 454.034 USD.
O altă componentă a împrumutului o reprezintă, suma de 76.642,39 USD acordată în cursul anului 2001, sumă recunoscută prin scrisoarea din 18.05.2001, și reprezentând o parte salarii plătite de către reclamant pentru salariații pârâtului, o parte rep. c/val. a două autoturisme și o parte reprezentând taxe de înmatriculare, conform constatărilor făcute de către expert.
Astfel cum rezultă din raportul de expertiză, există un singur extras bancar și un aviz de debitare prin care se transferă în data de 24.03.1999 în contul salariatului suma de 26.275,99 USD, fără nici o mențiune despre natura plății.
În cazul celorlalți patru salariați în legătură cu care reclamantul pretinde că le-a plătit salariile nu există nici un fel de dovezi.
Ca atare, având în vedere că sumele solicitate cu titlu de salarii nu sunt însoțite de acte doveditoare (se solicită salarii plătite în 2001, iar salariul pentru, singurul pentru care s-au găsit documente este pentru anul 1999) nu vor fi acordate.
Referitor la suma de 3.655 USD reprezentând taxe de înregistrare nu există documente doveditoare.
Referitor la microbuzul VW în valoare de 13.934USD acesta a fost achiziționat de reclamant din Germania, este înmatriculat pe numele acestuia, ca atare nu poate pretinde c/val. acestuia atâta vreme cât figurează în calitate de proprietar al bunului, chiar dacă acest bun este folosit de către societate, cu atât mai mult cu cât întreținerea mașinii este asigurată de către utilizator.
Este întemeiată pretenția cu privire la c/val. unui Jeep achiziționat din Germania de către reclamant, vândut pârâtei cu suma de 9.697 USD, neexistând dovezi cu privire la achitarea c/valorii către reclamant.
O altă componentă a împrumutului o reprezintă finanțările acordate de către reclamant pârâtei pentru desfășurarea celor trei proiecte.
Reclamantul susține că în perioada 11.11.1998 - decembrie 2000 a împrumutat societatea, pentru proiectul P cu suma de 278.087,4 USD, din care i-a fost restituită suma de 225.000 USD.
Referitor la acest proiect, expertul reținut că evidența lucrărilor efectuate, a dotărilor, a plății manoperei și serviciilor materializate în documente primare de cheltuieli, se făcea printr-un sistem tehnic de achiziționare și raportare periodic prin situații în țară, documente primare care nu au fost înaintate la contabilitatea societății pentru a fi prelucrate. Ca atare, expertiza s-a bazat pe analiza exclusiv a acestor documente. Faptul că nu au fost înregistrate în documentele societății nu afectează exigibilitatea și caracterul cert al acestor sume, riscul aparținând societății.
Expertul concluzionează că valoarea decontărilor prin Cec-uri, achitate din conturi proprii ori girate cu angajatorul reclamantului este de 442.361 USD, la care se adaugă o serie de decontări în numerar în valoare de 60.726 USD.
Pretențiile totale ale reclamantului pentru proiectul sunt de 503.087 USD, din care se va scădea suma de 225.000 achitată, reprezentând suma datorată de278.087,4 USD.
Pentru proiectul s-a solicitat suma de 803.313,38 USD achitată în perioada 5.10.1998 - 12.12.2000 recunoscută prin scrisoarea din 18.05.2001, cu efecte întreruptive asupra cursului prescripției, la care se adaugă pentru același proiect suma de 19.593,24 USD - recunoscută de către pârâtă prin întâmpinare.
Expertul a constatat că pentru acest proiect că a fost plătită prin viramente CEC de către reclamant suma de 276.041,25 USD, iar prin transferuri bancare suma de 495.641,01 USD, iar prin numerar suma de 31.631,12 USD.
Și în această situație, sumele achitate nu se regăsesc în contabilitatea societății ca fiind operate.
Pentru proiectul s-a solicitat suma de 93.408,73 USD achitată în perioada 1999 - 2001 (pârâta a recunoscut prin întâmpinare suma de 44.628,84 USD), la care se adaugă suma de 1.739,13 USD.
Și în această situație expertul reține că au fost făcute plăți de către reclamant prin viramente CEC, prin transferuri bancare și prin numerar, în total valoare totală de133.602,64 USD, operațiuni care nu se regăsesc în contabilitatea societății pârâte.
Concluzionând, Curtea constată ca fiind prescrise următoarele sume: suma de 241.843 USD achitată în perioada 2.12.1996 - 3.02.1997; o parte din împrumutul de 454.034 USD, mai puțin suma de 16.737 USD și suma de 100.000 USD transfer bancar în total suma de 579.143 USD.
. cele 3 categorii mari de împrumuturi acordate în perioada 2.12.1996 - 2001 (fără împrumuturile acordate în vederea realizării celor 3 proiecte) însumează suma de 772.519 USD, din care se afirmă că pârâta a achitat suma de 324.946,84 USD fără a se specifica ce anume obligații au fost achitate pentru a fi avute în vedere. În consecință, dacă scădem din totalul sumei de 772.519 USD suma achitată anterior acțiunii și suma constatată ca fiind prescrisă - 579.143 USD, ar rezulta că pârâta nu mai datorează nimic la acest capitol. Din împrumuturile acordate în anul 2001 a fost reținută ca fiind dovedită doar suma de 9.697 USD c/val. autoturismului Jeep.
Ca atare, având în vedere că reclamantul nu a precizat care datorie a fost stinsă prin achitarea de către pârâtă a sumei de 324.946,84 USD, pretențiile reclamantului care nu au fost constatate ca fiind prescrise sunt neîntemeiate cu privire la împrumuturile acordate în perioada 28.01.1997 - 8.01.1997 și 2001.
Suma datorată de către pârâtă o constituie împrumuturile realizate pentru executarea celor 3 proiecte enunțate mai sus, respectiv suma de1.236.336,09 USD.
Referitor la data de la care pârâta urmează să achite dobânda legală aferentă debitului, este adevărat că în materie comercială acest termen se socotește de la data scadenței, însă, în cauză, chiar apelantul reclamant și-a grupat sumele solicitate în funcție de perioadă, fiecare sumă solicitată fiind compusă din mai multe sume diferite și distincte, analizate distinct de către instanță, exclusiv urmare a constatărilor făcute de către expert. Obiectul acțiunii l-a format suma totală a acestor împrumuturi, nu s-a solicitat fiecare sumă distinctă, astfel încât nu poate fi stabilită pentru fiecare sumă data de la care dobânda începe să curgă, respectiv data exigibilității.
De altfel, dispozitivul hotărârii cuprinde suma totală acordată, astfel, încât este neîntemeiată critica apelantului reclamant.
Cu privire la cheltuielile de judecată, într-adevăr în suma acordată reclamantului cu acest titlu a fost specificat și onorariul de avocat, deși acest lucru nu se ceruse.
Față de cele mai sus reținute, în temeiul art.296 Cod pr.civilă, Curtea urmează să admită apelul, să schimbe sentința atacată doar în ceea ce privește cuantumul debitului principal, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
În ceea ce privește apelul pârâtei, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul motiv de apel, respectiv lipsa dovezii convocării părților pentru efectuarea expertizei de către expertul numit în cauză, conform art.208 alin.1 Cod pr.civilă.
În cauză au fost efectuate cinci convocări în vederea efectuării raportului de expertiză, având în vedere complexitatea acesteia, precum și datorită faptului că o parte din documente au fost aduse din, prin intermediul reclamantului.
Primele patru convocări nu au fost "la fața locului", ci la sediul expertului, în prezența reprezentanților celor două părți și a experților consilieri ai acestora.
Prima convocare s-a făcut cu convocarea părților prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Cea de a cincea convocare s-a făcut la sediul pârâtei, fără a se mai emite de către expert scrisoare recomandată cu confirmare de primire, însă acest lucru a fost stabilit, de comun acord, la cea de-a patra convocare.
Dispozițiile art.208 alin.1 Cod pr.civilă au ca scop înștiințarea părților de către expert despre efectuarea expertizei. În cauză acest scop a fost îndeplinit începând cu prima convocare, convocările ulterioare, în privința datei și locului desfășurării, fiind stabilite, de comun acord, de către experți, reprezentanții părților și consilierii acestora.
Apelanta pârâtă invocă dispozițiile art.105 alin.2 teza II, fără a dovedi vătămarea produsă urmare a încălcării dispozițiilor art.208 alin.1, Cod pr.civilă în condițiile în care a participat la fiecare convocare făcută de către expert.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel în sensul că hotărârea pronunțată de către instanța de fond ar fi nulă, întrucât a fost respinsă cererea de înscriere în fals, Curtea reține următoarele.
Înscrisurile pe care pârâta le-a solicitat a fi verificate în sensul dacă sunt sau nu false au fost depuse la dosar în cursul anului 2004. Cu toate acestea, solicitarea acesteia privind înscrierea în fals s-a făcut abia în data de 23.01.2007.
Potrivit art.138 alin.1 Cod pr.civilă dovezile care nu au fost cerute în condițiile art.112, 115 și 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecății, în afară de cazurile când nevoia dovezii ar reieși din dezbateri și partea nu o putea prevedea, când administrarea dovezii nu pricinuiește amânarea judecății și când dovada nu a fost cerută în condițiile legii, din pricina neștiinței sau lipsei de pregătire a părții.
Apelanta pârâtă nu s-a aflat în nici una dintre aceste situații, în condițiile în care, așa cum s-a reținut mai sus, a formulat cererea de înscriere în fals după aproximativ 3 ani de la data depunerii înscrisurilor a căror verificare s-a solicitat.
Pe de altă parte, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, această probă putea fi solicitată de către apelanta pârâtă și în această fază a judecății, în condițiile art.287 Cod pr.civilă, cerere pe care însă nu a formulat-
În acest context, nu poate fi trecută cu vederea atitudinea procesuală a reprezentantului apelantei pârâte care prin cererile formulate, atât în fața instanței de fond, cât și a instanței de apel, a urmărit în mod evident tergiversarea soluționării cauzei.
Criticile apelantei pârâte cu privire la modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantului au fost analizate cu ocazia evocării considerentelor avute în legătură cu apelul reclamantului.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active, excepție care în opinia apelantei pârâte a fost respinsă ca neîntemeiată, în mod greșit, Curtea apreciază că motivele invocate în susținerea excepției sunt motive care vizează temeinicia pretențiilor reclamantului și care au fost avute în vedere la soluționarea apelului acestuia din urmă.
Pe de altă parte, nu există nici o condiție legală prealabilă pentru exercitarea dreptului la acțiune al reclamantului într-o cauză având ca obiect prestații patrimoniale. Invocarea de către apelanta pârâtă a unor înscrisuri din care rezultă faptul că cele două transferuri bancare, precum și finanțarea celor 3 proiecte din fondurile proprii ale reclamantului, au legătură cu temeinicia pretențiilor solicitate, fiind analizate în acest context.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art.296 Cod pr.civilă, apelul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat.
În temeiul art.274 Cod pr.civilă, Curtea urmează să oblige intimata pârâtă la plata cheltuielilor către apelantul-reclamant constând în c/val. taxelor de timbru achitate, conform chitanțelor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul reclamantului domiciliat în P,-,.141 I,.A,.6, Jud.P împotriva sentinței comerciale nr.3851/20.03.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în contradictoriu cu intimata SC SRL P, cu sediul în P,-, Jud.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că:
Obligă pârâta la plata sumei de 1.236.336,09 USD, în echivalent la cursul BNR din ziua plății, către reclamant.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge apelul pârâtei SC SRL P, ca nefondat.
Obligă intimata pârâtă la plata sumei de 12.398 lei cheltuieli de judecată către apelantul-reclamant.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică de la 25.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud.- 04.02.2008
Tehnored.
4 ex. - 14.02.2008
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Roxana Popa
