Spete pretentii comerciale. Decizia 492/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 471/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALA
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 492
Ședința publică de la 19 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
GREFIER - -
*********************
Pe rol pronunțarea apelurilor formulate de apelanta reclamantă - INTERNAȚIONAL SA și apelanta pârâtă - ROMANIA SA împotriva sentinței comerciale nr.13778/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 05 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 12 2009 și 19 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelurilor comerciale de față;
Prin sentința comercială nr. 13778/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr- au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile necompetenței teritoriale și a autorității de lucru judecat, fiind admisă excepția prescripției extinctive și pe cale de consecință, a fost respinsă ca fiind prescrisă cererea formulată de către reclamanta - INTERNAȚIONAL SA în contradictoriu cu pârâta - ROMANIA SA.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în cauză a fost sesizată cu o cerere în pretenții formulată de asigurător împotriva asiguratului, cerere întemeiată pe un contract de asigurare încheiat între părți, nefiind vorba de o cerere în despăgubiri introdusă de persoana păgubită. Astfel, reglementarea din alin. 2 al articolului 11 Cod procedură civilă referitoare la nulitatea absolută a unei clauze de alegere a competenței teritoriale nu este aplicabilă în speță, deoarece cererea dedusă judecății nu cade sub incidența dispozițiilor articolului 11 Cod procedură civilă. Pentru aceste motive a fost respinsă ca neîntemeiată excepția necompetenței teritoriale.
Sub aspectul excepției autorității de lucru judecat s-a reținut că în speță nu există tripla identitate de elemente cerută de dispozițiile articolului 1201 Cod civil, respectiv părți, obiect și cauză, întrucât obiectul cereri de față este distinct de cel al cererii care a fost soluționată de Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr.1532/28.06.2006 a Secției comerciale și de contencios administrativ.
În ce privește excepția prescripției extinctive, tribunalul a apreciat că în cauză, prescripția dreptului de a cere executarea silită a început să curgă doar pentru pretențiile admise de Curtea de Apel Ploiești. Pentru a fi operat întreruperea prescripției dreptului la acțiune în baza articolului 16 alin. 1 lit. b din Decret în ce privește pretențiile care fac obiectul cauzei de față, ar fi fost necesar ca reclamanta să fi introdus, iar instanța să fi admis în mod irevocabil, o cerere având ca obiect aceleași pretenții ca și cele din cauza de față, situație în care ar fi operat autoritatea de lucru judecat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal, motivat, reclamanta - INTERNAȚIONAL SA, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în motivele de apel faptul că în mod greșit instanța de fond a apreciat că cererea reclamantei INTERNAȚIONAL SA este prescrisă extinctiv, întrucât până la data de 28.06.2005, conform articolului 6 lit. b din Decretul nr.167/1958 a operat una din cauzele de întrerupere a prescripției extinctive, prin introducerea cererii în justiție de către reclamantă, admisă prin decizia nr. 1532/28.06.2005 de către Curtea de Apel Ploiești.
Astfel, susține apelanta, de la data de 28.06.2005 a început să curgă un nou termen de prescripție, care potrivit articolului 3 alin. 2 din Decret este de 2 ani în raporturile care izvorăsc din asigurare, termen respectat de către reclamantă în condițiile în care a introdus acțiunea la data de 19.06.2007, înainte de împlinirea perioadei de 2 ani la data de 29.06.2007 (29.06.2005 -29.06.2007).
În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiilor articolului 282 și următoarele din Codul d procedură civilă.
- ROMANIA SA a formulat atât întâmpinare cât și cerere de aderare la apelul declarat de către reclamantă, prin care s-a solicitat în temeiul articolului 293 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, ca în situația în care se va admite apelul principal, să fie admisă și cererea de aderare la apel motivat de faptul că instanța de fond a respins în mod greșit excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâtă.
S-a invocat că sunt îndeplinite cerințele legale privind admisibilitatea acestei excepții, întrucât pretențiile formulate de reclamanta prin cererea depusă la Tribunalul București la data de 19.06.2007, au făcut obiectul unor cereri anterioare soluționate în defavoarea sa în mod irevocabil și că raportul dintre aceste cereri îndeplinește condițiile impuse de articolul 1201 Cod civil, existând identitate de obiect, părți și cauză.
Examinând apelurile declarate în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de apel invocate, cu dispozițiile articolelor 294 și 295 Cod procedură civilă, articolului 1201 Cod civil, dispozițiile Decretului 167/1958 privind prescripția extinctivă, precum și celelalte prevederile legale incidente în speță, Curtea apreciază că apelurile declarate sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente: în conformitate cu dispozițiile articolului 3 alin. 2 din Decretul nr.167/1958, care derogă de la termenul general de prescripție, termenul de prescripție în raporturile care izvorăsc din asigurare este de 2 ani, cum este cazul în speță.
Raportat la dispozițiile articolului 16 alin.1 lit. b din Decret, invocate de reclamanta apelantă ca temei al întreprinderii cursului termenului de prescripție, susținând ca termenul de prescripție începe să curgă de la data de 28.06.2005, când instanța de judecată (Curtea de Apel Ploiești ) a hotărât prin decizie irevocabilă (decizia nr.1532/28.06.2006) că a operat rezilierea contractului, criticile apelantei reclamante sunt nefondate întrucât așa cum corect a reținut și instanța de fond, prescripția dreptului de a cere executarea silită a început să curgă doar pentru pretențiile admise de Curtea de Apel Ploiești. Pentru a opera întreruperea prescripției dreptului la acțiune în baza articolului 16 alin.1 lit. b din Decret în ce privește pretențiile care fac obiectul cauzei de față, se impunea ca apelanta reclamantă să fie introdus o cerere având ca obiect aceleași pretenții ca și cele din speța de față, iar instanța să fi admis în mod irevocabil o astfel de cerere, caz în care ar fi operat autoritatea de lucru judecat.
Acțiunile introduce de apelanta reclamantă și care au relevanță în speță, sunt cele formulate și depuse după rezilierea contractului nr.219/1997, cu despăgubiri, fiecare dintre acestea având ca obiect parte din pretențiile respinse prin sentința apelată.
Contractul nr. 219/1997 a fost reziliat cu acordarea de despăgubiri, definitiv și irevocabil, la data de 28.06.2005, prin decizia Curți de Apel Ploiești, mai sus-menționată.
Din coroborarea tuturor înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Curtea reține că prin cererea de chemare în judecată introdusă la 12.06.2000 la Tribunalul București ( dosar 493/2000), soluționată irevocabil prin decizia nr. 1532/2005, a avut ca obiect inițial, 1. rezilierea pe viitor a Contractului cadru nr. 219/1997 privind asigurarea riscului, 2. obligarea pârâtelor în solidar la plata despăgubirilor evaluate provizoriu la 100.000.000 Rol reprezentând contravaloarea primelor de asigurare și penalităților de întârziere de 0,15 %.
În faza rejudecării fondului, apelanta reclamantă a depus o cerere precizatoare la 06.09.2002, prin care a adăugat la capătul 2 de cerere noi pretenții, respectiv penalizările de 0,15 % pentru perioada 23.03.2001 - 31.08.2002 și în continuare până la data plății efective.
La termenul de judecată din 19.09.2003, apelanta - reclamantă a formulat cerere de renunțare la judecata capătului 2 al cererii.
Din decizia nr. 1532/2005 a Curții de Apel Ploiești rezultă că a fost admisă acțiunea introductivă așa cum a fost precizată în primul ciclu procesual privind cuantificarea sumei pretinse la nivelul de 5.299.429,64 USD, acordată cu titlu de despăgubiri, iar cererea precizatoare formulată în al doilea ciclu procesual de către reclamantă, care avea ca și capăt 2 de cerere - pretenții pentru penalități de întârziere după data de 31.03.2001 - 31.08.2002 și în continuare până la data plății efective, a fost respinsă, ca fiind rămasă fără obiect. Întrucât apelanta reclamantă a renunțat în mod expres la judecata ei.
Astfel, potrivit articolul 16 alin. 2 din Decret, asupra dreptului la acțiune pentru penalități contractuale a operat prescripția extinctivă, conform acestui text legal, prescripția nefiind întreruptă dacă cel care a făcut inițial cererea, renunțat la ea.
Ulterior pronunțării deciziei nr. 1532/2005 a Curții de Apel Ploiești, apelanta reclamantă a mai înregistrat 3 cereri de chemare în judecată împotriva pârâtei, care au avut ca obiect izvorul obligațiilor solicitate a fi executate, și anume contractul nr. 219/1997, cauze soluționate prin hotărâri de perimare și de anulare, încadrându-se în dispozițiile alin. 2 al articolului 16 din Decretul nr.167/1958. În acest sens, trebuie menționate sentința comercială nr. 1134/30.01.2007 irevocabilă prin nerecurare (prin care s-a constatat perimarea cererii); sentința comercială nr. 1092 din 26.01.2007, irevocabilă prin nerecurare (s-a constatat perimarea cererii) și sentința comercială nr. 40/16.03.2006, irevocabilă prin nerecurare, prin care cererea s-a anulat ca fiind insuficient timbrată.
Nefondate sunt și criticile apelantei pârâta - ROMANIA SA în cauză neoperând excepția autorității de lucru judecat, potrivit dispozițiilor articolului 1201 Cod civil, neexistând tripla identitate de elemente, respectiv obiect, părți și cauză, întrucât obiectul cererii de față este diferit de obiectul cererii care s-a soluționat de către Curtea de Apel Ploiești, cum corect s-a reținut și de prima instanță.
În speță, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 USD debite restante pentru plata primelor de asigurare, compuse din debite și penalități contractuale din 21.03.2001 și până în prezent, la plata dobânzii contractuale aferente capătului 1 de cerere calculată de la scadența fiecărei rate, până la sesizarea instanței, estimată provizoriu la 100.000 USD, precum și dobânzi contractuale aferente capătului 1 de cerere de la data sesizării instanței până la data plății efective.
Prin decizia nr.1532/28.06.2006 a Curții de Apel Ploiești, s-a dispus rezilierea contractului cadru nr.219/1997, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei 5.599.429,64 USD, din care 71.213,61 USD reprezintă prima de asigurare pentru riscul de neplată, scadentă la 20.07.1999, suma de 522.666,92 USD reprezintă penalități de întârziere calculate până la 31.03.2001, suma de 3.166.888,21 USD reprezintă despăgubiri cu titlu de prime de asigurare pentru riscul de neplată, scadentă după 20.07.1999, iar suma de 1.438.660,90 USD reprezintă penalități de întârziere calculate până la 31.03.2001, toate urmând a fi plătite în echivalent lei, la data efectuării plății.
Nefondate sunt și criticile apelantei pârâte în sensul că ar opera autoritatea de lucru judecat raportat și la soluțiile date prin sentințele comerciale nr. 40/2006 a Curții de Apel B nr.1092/2007 a Tribunalului București și nr.1134/30.01.2007 a Tribunalului București, irevocabile prin nerecurare, întrucât în prima situație, cererea s-a anulat ca insuficient timbrată, iar în celelalte două, s-a constatat perimată.
Astfel, puterea de lucru judecat se limitează la acele puncte litigioase care au format obiectul cauzei și care au fost rezolvate prin dispozitivul hotărârii. Este necesar ca prima hotărâre rămasă irevocabilă să fi rezolvat în fond procesul dintre părți, neexistând autoritate de lucru judecat cu privire la un capăt de cerere, pe care prima hotărâre nu l-a rezolvat.
Hotărârea prin care s-a constatat perimarea unei cereri sau cea de anulare a unei acțiuni ca insuficient timbrată, cum este cazul celor invocate de apelanta - pârâtă, nu are efect de lucru judecat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă ca nefondate apelurile declarate de reclamanta - INTERNAȚIONAL SA și pârâtă - ROMANIA SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile formulate de apelanta reclamantă - INTERNAȚIONAL SA cu sediul în B, sector 1,--60 și apelanta pârâtă - ROMANIA SA cu sediul în C, șos. C-C, km 3, Județ D, împotriva sentinței comerciale nr.13778/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 19.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
-
GREFIER
- -
Red. Jud.
Tehnored.
4 ex./30.11.2009
.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Carmen Mihaela NegulescuJudecători:Carmen Mihaela Negulescu, Eugenia Voicheci
