Spete pretentii comerciale. Decizia 5/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 5
Ședința publică din data de 9 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTOR 2: Preda Popescu Florentina
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de reclamanta - SRL cu sediul în comuna, fabricii nr. 190, jud. SMp rin lichidator judiciar cu sediul în S M,-, jud.S M și intervenienta în nume propriu - GRUP SA cu sediul în B M,-, jud. împotriva sentintei nr.1237 din 28.09.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta - GRUP SRL cu sediul în Târgoviște,-,.A,. 12, jud. Dâmbovita.
Apelul declarat de lichidator este scutit de plata taxei de timbru,iar apelul declarat de intervenienta timbrat cu taxa de timbru în valoare de 4165 lei conform din 8.01.2008 și timbru judiuciar de 5 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă - SRL prin lichidator judiciar prin și apelanta intervenientă - Grup SA reprezentată de consilier juridic, lipsind intimata pârâtă - Grup SRL.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, care învederează că s-au depus la dosar prin serviciul registratură cerere de amânare pentru lipsă de apărare din partea intimatei pârâte - Grup SRL și întâmpinari din partea intimatei pârâte - Grup SRL și lichidatorul judiciar.
Părtile prezente, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, iar Curtea respinge cererea de amânare ca neînetmeiată, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru apelanta interveneintă arată că hotarârea apelată este lovită de nulitate absolută, întrucât instanța a considerat că cererea de intervenție este nefondată, constituind o încălcare esențială a legii. Un alt motiv de nulitate a hotarârii apelate este faptul că instanța s-a pronunțat atât pe excepții cât și pe fond fără ca să fie administrate probe.
Cu privire la excepția de necompetență teritorială aceasta a fost ridicata de intimata la al 7-lei termen de judecată, excepție care a fost admisă în mod nelegal și a fost declinată competentă de solutionare la Tribunalul Dâmbovița. Prin intâmpinarea introdusă pârâtul a ridicat excepția prescriptiei dreptului la acțiune iar la termenul de
- 2 -
judecata din 21.11.2006 acesta a renunțat la excepție, astfel că instanța de fond nu se mai putea pronunța asupra acestei excepții la care pârâtul deja renunțase.
Se mai arată că sentinta apelanta este neîntemeiată și contradictorie, făcând referire la deschiderea procedurii de faliment, pentru a-și susține temeinicia admiterii excepției prescripției, omitând dosarul de somație de plată de la S M, prin care Primaria a fost obligată la plata către pârâta pentru lucrările de aductiune gaz metan. Prima instanța nu a luat în considerare că intervenienta avea un privilegiu asupra contravalorii materialelor incorporate în aceasta lucrare, a contravalorii transportului și a muncilor calificate executate.
Se mai învederează că a fost îndeplinită procedura de conciliere directă prev. de art 720 civ. întrucât la dosar se află corespondența dintre lichidator și pârâta, privind pretențiile formulate și care fac obiectul cererii de judecată.
Solicită admiterea apelului, reținerea cauzei spre rejudecare potrivit art. 297 pct. 3 al. 1,cauza nefiind solutionată pe fond iar în subsidiar declinarea competenței în favoarea Tribunalului Satu Mare, prima instantă nefiind competentă.
Cu cheltuieli de judecată.
Apelanta reclamantă - SRL prin lichidator judiciar prin având cuvântul arată că potrivit art. 16 civ. și art. 6 și 20 din Legea 85/2006 competenta teritorială aparține Tribunalului Satu Mare. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța nu se mai putea pronunța pe aceasta excepție la care pârâta a renunțat la aceasta excepție.In privința prematurității introducerii acțiunii, in baza art. 720 civ.soluția instanței de fond nu este corectă, întrucât din adresele aflate la dosarul cauzei rezultă că s-a realizat procedura de conciliere. In temeiul disp. art 274 civl. solicită micșorarea cheltuielilor de judecată solicitate de pârâtă.
Solicită admiterea apelului, anularea sentintei și trimiterea cauzei spre solutionare Tribunalului Satu Mare în temeiul art. 297 al. 2 civ.
CURTEA
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința nr. 1237 din 28 septembrie 2007, Tribunalul Dâmbovița - secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a prematurității introducerii acțiunii și pe fond a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL prin lichidator continuatoarea activității - SRL S M, în contradictoriu cu pârâta - GRUP SRL Târgoviște și a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de - GRUP SA B M, obligând reclamanta la plata sumei de 7450 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că dreptul la acțiunea formulată de reclamantă prin lichidatorul judiciar, pentru obligarea pârâtei la plata sumei de 472.402,01 lei RON, reprezentând diferența din valoarea lucrărilor efectuate de reclamantă, s-a prescris la data de 5 decembrie 2005, având în vedere factura nr. -/15 decembrie 2002 în valoare de 714.577,01 RON, emisă de reclamantă și
- 3 -
neachitată de pârâtă, fiind cu mult depășit termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, privind prescripția extinctivă, astfel încât instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins acțiunea ca prescrisă.
Se reține prin aceeași hotărâre, că în cauză sunt îndeplinite și condițiile excepției prematurității introducerii acțiunii, datorită neîndeplinirii concilierii directe, reclamanta nefăcând dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7201Cod pr.civilă, astfel încât a admis și această excepție, iar în ce privește cererea de intervenție în interes propriu a - GRUP SA, prin sentință a respins cererea, deoarece pentru creanța deținută de intervenientă împotriva reclamantei putea să se înscrie la masa credală în vederea recuperării acesteia și nu prin modalitatea formulării cererii de intervenție.
Impotriva sentinței au declarat apel reclamanta - SRL prin lichidator judiciar și intervenienta - GRUP SA B
In apelul declarat reclamanta critică sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând într-un prim motiv de apel că greșit Tribunalul Dâmbovițas -a considerat competent în soluționarea acțiunii, judecând excepțiile invocate de intimata pârâtă și admițând greșit excepțiile invocate și respingând cererea de intervenție a - SA.
Arată apelanta că, în cauză competența aparținea Tribunalului Satu Mare în baza art.16 Cod pr.civilă și art. 6 și 20 lit. l din Legea nr.85/2006, care stabilește o competență teritorială exclusivă în cazul materiei reorganizării judiciare și a falimentului către competența Tribunalului în circumscripția căruia se află sediul principal al debitorului, deși instanța a considerat că cererea formulată se încadrează în Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței privitor la plata taxei de timbru și nu la prevederile de drept comercial, instanța scutind apelanta de plata taxei de timbru.
Printr-un alt motiv de apel, arată că în mod greșit a soluționat instanța excepția prescripției dreptului la acțiune, deși prin încheierea din 21 noiembrie 2006 a Tribunalului Satu Mare, s-a consemnat că pârâta a renunțat la această excepție, astfel încât instanța nu se mai putea pronunța pe o excepție la care pârâta a renunțat.
Pe de altă parte, arată apelanta, greșit prima instanță a considerat că dreptul la acțiunea în pretenții ce a formulat-o este prescris, deoarece pârâta prin adresa nr. 116 din 30 ianuarie 2006, recunoaște debitul doar parțial pentru suma de 242.174 lei, ulterior achitând această sumă prin factura nr. - din 14 martie 2006, iar lucrarea nu a avut încheiată o situatie de lucrări și un centralizator, până la data de 26 ianuarie 2006, astfel încât atât adresa cât și plata făcută de către pârâtă constituie recunoașterea dreptului de plată față de reclamantă și în consecință o cauză de întrerupere a cursului prescripției, conform art. 16 din Decretul nr. 167/1958.
Totodată, având în vedere că abia la data de 26 ianuarie 2006, a fost încheiată o situație definitivă de recepție, la mult timp după încheierea lucrărilor, banii fiind virați de către Primăria, doar în data de 11 august 2005, dreptul la acțiune nu era prescris, acțiunea fiind formulată în termenul legal la data de 17 mai 2006.
In ce privește prematuritatea introducerii acțiunii în baza art. 7201Cod pr.civilă, soluția instanței de fond nu este corectă, deoarece prin o serie de adrese aflate la dosarul
- 4 -
de fond, respectiv adresa din 25 octombrie 2004, nr. 4723/2006 și nr. 4741 din 31.01.2006, a făcut dovada că a respectat procedura concilierii prealabile prevăzute de dispozițiile art.7201Cod pr.civilă, chiar dacă nu îmbracă forma cerută de aceste prevederi, dar fac dovada concilierii prealabile a litigiului, la acea dată nefiind întocmită o situație de recepție a lucrărilor, care s-a întocmit abia la data de 26 ianuarie 2006, iar debitorul prin adresele nr. 1322 din 12 noiembrie 2004, 116 din 30 ianuarie 2006 și 192 din 21 februarie 2006, recunoaște că are o datorie restantă către debitorul - SRL, pe care o va achita, astfel încât procedura concilierii directe este îndeplinită, pârâta recunoscând și prin cererea reconvențională suma pe care o datorează.
Deși instanța reține că pârâta a plătit suma de 242.174 lei, nu consideră că restul sumei de 472.402,01 lei ar fi de restituit, admite greșit excepția prescrierii dreptului la acțiune și prematurității acțiunii și a respins greșit acțiunea formulată împotriva societății pârâte.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței primei instanțe, constatarea necompetenței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Satu Mare, iar în cazul în care se consideră că prima instanță a fost competentă, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și reținerea spre rejudecare a cauzei.
In apelul declarat intervenienta - GRUP SA B M, critică sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că în mod greșit i-a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu, pe motiv că trebuia să se înscrie la masa credală a societății debitoare falite - SRL, încălcându-se prin aceasta principiul disponibilității părților în procesul civil, ceea ce duce la nulitatea absolută a sentinței civile pronunțată de către prima instanță, instanța de fond nefiind competentă teritorial să soluționeze acțiunea și cererea de intervenție cu care a fost investită.
Arată apelanta că atât hotărârea de declinare a competenței teritoriale, cât și sentința apelată sunt nule de drept, pentru motivul că necompetența teritorială a instan- țelor de judecată este în principiu relativă și nu poate fi invocată decât la prima zi de înfățișare în fata instanței de fond, pârâta - GRUP SRL Târgoviște, a invocat excepția necompetenței teritoriale nu la prima zi de înfățișare sau prin întâmpinare, ci la al șaptelea termen de judecată.
Printr-un alt motiv de apel, arată că greșit instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece reprezentantul pârâtei a arătat că renunță la această excepție, așa cum s-a consemnat în încheierea din 21 noiembrie 2006, a Tribunalului Satu Mare, astfel încât instanța de fond nu se mai putea pronunța pe această excepție.
Dreptul la acțiunea formulată de lichidator împotriva - GRUP SRL Târgoviște, nu era prescris deoarece, potrivit art. 5 din contractul încheiat între societatea apelantă și pârâtă, plata trebuia să fie efectuată în maximum 5 zile lucrătoare de la data la care în contul antreprenorului general intră banii livrați de beneficiarul lucrării sau de la data încasării, ori pârâta care era antreprenor general a încasat banii la data de 11 august 2005, deci termenul de prescripție a acțiunii ce face obiectul dosarului expira numai la data de 11 august 2008.
Inițial, arată apelanta pentru recuperarea sumei din litigiu, lichidatorul judiciar a formulat somație de plată împotriva pârâtei, care s-a concretizat prin sentința nr. 865/12
- 5 -
mai 2004, respingându-se pe motivul că nu s-au încasat banii de la Primăria, astfel că față de această hotărâre termenul general de prescripție expira numai la data de 12 mai 2007, iar față de decizia nr. 773 din 22.04.2004 a Tribunalului Dâmbovița pronunțată în dosarul nr. 863/2004, prin care Primăria a fost obligată la plată către pârâta - pentru lucrările de aducțiune gaz metan, și cum pârâta și-a încasat banii abia la data de 11 august 2005, termenul de prescripție a cererii formulata de lichidatorul judiciar expira numai la data de 11 august 2008.
In ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de apelanta intervenientă, aceasta arată că cererea era perfect admisibilă, așa cum ea a fost admisă în principiu prin încheierea din 24 octombrie 2006, deoarece suma solicitată prin cererea de intervenție de 5.297.190.831 lei reprezintă contravaloarea materialelor și a manoperei încorporate în lucrarea rețea de distribuire gaz metan, în comuna, pentru care o parte din lucrări, lucrări necalificate ( săpături) au făcut obiectul contractului de antrepriză din 6.06.2001, ce face obiectul litigiului, contract încheiat între societatea pârâtă și apelanta-reclamantă, considerente pentru care greșit prima instanță a considerat că apelanta trebuia să se înscrie la masa credală a societății debitoare - SRL.
Nici excepția prematurității introducerii acțiunii nu a fost soluționată corect de către prima instanță, această excepție nu era îndeplinită în cauza deoarece, apelanta- reclamantă a îndeplinit condițiile prev. de art. 7201Cod pr.civila, înainte de formularea acțiunii, în literatura de specialitate și în practică s-a statuat că nerespectarea unora dintre prev. art.7201pr.civilă, nu atrage automat nulitatea concilierii, ci numai dacă partea dovedește vreo vătămare, ori în speță nu poate fi vorba de așa ceva, ținând cont că atât în întâmpinare cât și în cererea reconvenționala pârâta menționează nu numai pretențiile sale, ci și suma care consideră că o datorează, iar pe de altă parte literatura de specialitate stipulează că, concilierea este realizată în cadrul procedurii privind somația de plată și deasemeni, în susținerea concilierii efectuate între părți sunt adresele nr. 1322 din 12 noiembrie 2004, 222 din 2 martie 2006, 116 din 30 ianuarie 2006, 192 din 21 februarie 2006 și nr.78 din ianuarie 2006.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre judecare instanței competente, respectiv Tribunalului Satu Mare, iar în ipoteza în care se consideră că prima instanță a fost competentă a soluționa cauza, solicită desființarea hotărârii și reținerea cauzei spre rejudecare.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din cele două apeluri, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că apelurile sunt fondate în parte pentru considerentele următoare:
Criticile aduse sentinței primei instanțe de către cele două apelante, sunt comune pentru primele trei motive de apel, vizând necompetența teritorială a Tribunalului Dâmbovița, greșita soluționare a cauzei pe excepțiile prescripției dreptului la acțiune și prematurității introducerii acțiunii, astfel că ele vor fi analizate împreună.
Primul motiv de apel vizând necompetența teritorială a Tribunalului Dâmbovița, este nefondat.
Prin sentința nr.46 din 6 februarie 2007, Tribunalul Satu Mare - Secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței în
- 6 -
soluționarea acțiunii comerciale având ca obiect pretenții, formulate de reclamanta - SRL prin lichidator judiciar - SRL - Sucursala S M și a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta - GRUP SA B M, invocată de pârâta - GRUP SRL Târgoviște în favoarea Tribunalului Dâmbovița, sentința rămânând irevocabilă prin decizia nr.198/C/2007 din 29 aprilie 2007 a Curții de Apel Oradea, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta - SRL prin lichidatorul judiciar.
Prin urmare, prin hotărâre irevocabilă s-a stabilit competența teritorială a Tribunalului Dâmbovița în soluționarea acțiunii formulată de lichidatorul judiciar pentru societatea - SRL și a cererii de intervenție în interes propriu formulată de - GRUP SA B M, stabilindu-se că în spetă sunt aplicabile disp. art.7 alin. 1 și prevederile art. 10 pct. 1 și 4 pr.civilă, câtă vreme contractul de antrepriză s-a încheiat între părți contractante, pârâta având sediul în raza Tribunalului Dâmbovița.
Totodată acțiunea formulată de lichidatorul judiciar împotriva societății pârâte, viza suma de 472.403,01 lei RON, fiind o acțiune în pretenții între două societăți comerciale, litigiul dedus judecății fiind un litigiu comercial d e competența materială a Tribunalului potrivit art.2 pct. 1 lit. a pr.civilă și de competența teritorială a Tribunalului Dâmbovița potrivit art.7 alin. 1 și art. 10 pct. 1 și 4 Cod pr.civilă.
C de al doilea motiv de apel vizând greșita soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune, este fondat, în mod greșit prima instanță a considerat că dreptul la acțiunea formulată de lichidatorul judiciar este prescris potrivit art. 3 din Decretul nr.167/1958 privind prescriptia extinctivă și a admis excepția prescripției dreptului la acțiune.
In speță dreptul la acțiune formulată de lichidatorul judiciar pentru - SRL împotriva societății pârâte - Grup SRL Târgoviște, nu era prescris la data de 17 mai 2006, când a fost formulată acțiunea, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 5 din contractul de antrepriză din 6.06.2001, încheiat între - Grup SRL Târgoviște, în calitate de antreprenor general și - SRL, în calitate de subantreprenor și furnizor de materiale, se prevede că antreprenorul general va face plata în maximum 5 zile lucrătoare, de la data în care în contul acestuia intră banii livrați de beneficiarul lucrării sau de la data încasării.
Pentru achitarea sumei ce face obiectul litigiului, lichidatorul judiciar pentru societatea reclamantă a formulat somație de plată împotriva societății pârâte, care s-a concretizat prin sentința nr. 865 din 12 mai 2004, respingându-se cererea de somație de plată pe motiv că nu s-au încasat banii de către pârâtă de la Primăria, care era beneficiarul lucrării, astfel încât față de această hotărâre prin care se constată că nu erau încasați banii de la beneficiarul lucrării, rezultă că nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art.5 din contractul de antrepriză, cu privire la obligația antreprenorului general respectiv a societății pârâte, de a face plata în maximum 5 zile de la data în care banii virați de beneficiarul lucrării au intrat în contul său.
- 7 -
Raportat la această hotărâre rezultă că termenul de prescripție expira la data de 12 mai 2007, și apelanta reclamantă era în termenul legal de formulare a acțiunii la data de 17 mai 2006, când a fost înregistrată acțiunea sa la Tribunalul Satu Mare.
Totodată, prin decizia civilă nr.763 din 22.04.2004 a Tribunalului Dâmbovița, a admis acțiunea formulată de pârâta - Grup SRL și a obligat Primăria să plătească pârâtei lucrările de aducțiune gaz metan și pârâta încasând banii abia la data de 11 august 2005, rezultă că de la această dată curgea termenul de maximum 5 zile lucrătoare în care antreprenorul general, respectiv societatea pârâtă, trebuia să achite banii datorați societății reclamante pentru lucrările efectuate în baza contractului de antrepriză din 6.06.2001 și în această situație termenul de prescripție a acțiunii formulate de lichidatorul judiciar, expira la data de 11 august 2008, astfel că la data când apelanta reclamantă formulează acțiunea la Tribunalul Satu Mare, respectiv 17 mai 2006, apelanta era în termenul legal de formulare a acțiunii.
Pe de altă parte potrivit art.10 din contractul de antrepriză de la capitolul V - recepția lucrărilor - se prevede că recepția lucrărilor se va face atât pe fază de execuție cât și finală și prin semnarea proceselor verbale de recepție, subantreprenorul este considerat că și-a executat obligațiile contractuale și are dreptul la plata integrală a prețului.
In speță, pentru lucrarea ce face obiectul litigiului, a fost încheiată o situație de lucrări abia la data de 26 ianuarie 2006, așa cum rezultă din situația de lucrări anexată la cererea de apel, fila 7 dosar apel și față de prevederile art. 10 din contractul de antrepriză rezultă că termenul pentru formularea acțiunii de către lichidator, curgea de la data încheierii situației definitive de lucrări, astfel încât la data de 17 mai 2006, când apelanta a formulat acțiunea, era în termenul general de prescripție de 3 ani, prev. de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Totodată, societatea pârâtă a recunoscut pretențiile din acțiunea formulată de apelanta- reclamantă, așa cum rezultă din adresele nr. 1322 din 12 noiembrie 2004, 116 din 30 ianuarie 2006, 222/2 martie 2006, 192/21 februarie 2006 și 78/20 ianuarie 2006, acte aflate la dosarul cauzei și depuse și în apel filele 13,14,15 și 39, societatea pârâtă achitând parte din debitul datorat, respectiv suma de 242.174 lei prin factura nr. -/14 martie 2006.
Față de recunoașterea societății pârâtei și achitarea unei părți din debitul datorat, rezultă că s-a întrerupt cursul prescripției potrivit disp. art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 167/1958 privind la prescripția extinctivă și după întreruperea prescripției începe să curgă o nouă prescripție potrivit art. 17 alin. 2 din Decretul 167/1958, astfel că la data de 17 mai 2006, apelanta reclamantă era în termenul legal de 3 ani pentru formularea acțiunii.
Pentru aceste considerente, în mod greșit a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune și respinsă acțiunea ca prescrisă.
C de al doilea motiv de apel ce vizează greșita soluționare a excepției prematurității introducerii acțiunii, este fondat.
Apelanta reclamantă a respectat procedura concilierii directe a litigiului, prevăzută de disp. art.7201alin. 1 pr.civilă, cu adresele din 25 octombrie 2004, nr. 4723/2006
- 8 -
nr. 4741/31 ianuarie 2006, din 30 septembrie 2003 și 29 septembrie 2003 aflate la dosarul de fond și depuse și în apel în copie xerox la filele 8,9,10,11,12, astfel încât greșit prima instanță a considerat că apelanta reclamantă nu a respectat procedura concilierii directe a litigiului și a admis excepția prematurității introducerii acțiunii și a respins acțiunea pe această excepție.
Pentru toate aceste considerente, cele două apeluri se privesc ca fondate și în temeiul art. 2972alin. 1 pr.civila, va admite apelurile, și tinând cont că prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, va desființa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instante, respectiv Tribunalului Dâmbovita -Secția comercială, competent să solutioneze pe fond acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu.
Referitor la critica apelantei interveniente în interes propriu - GRUP SRL M, că în mod greșit a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu, pe motiv că trebuia să se înscrie cu creanța sa deținută împotriva reclamantei, la masa credală, instanța de trimitere urmează să analizeze pe fond cererea formulată de către intervenientă pe baza probatoriilor administrate în cauză și de dispozitiile art.49 și urm. Cod pr.civilă și nu să conditioneze recuperarea creanței prin înscrierea la masa credală a societății falite reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de reclamanta - SRL cu sediul în comuna, - nr. 190, jud. SMp rin lichidator judiciar cu sediul în S M,-, jud.S M și intervenienta în nume propriu - GRUP SA cu sediul în B M,-, jud. M, împotriva sentintei nr.1237 din 28.09.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta - GRUP SRL cu sediul în Târgoviște,-,.A,. 12, jud. Dâmbovita și în consdecință:
Desființează sentinta și trimite cauza pentru judecare pe fond la Tribunalul Dâmbovița.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședintă publică azi, 9 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR;
- - - - -
GREFIER,
- -
red. EC/HV
10.01.2008/6 ex.
fd. Trib. Dâmbovita -
fd.
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina
