Spete pretentii comerciale. Sentința 5/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
SENTINȚA COMERCIALĂ NR. 5
Ședința publică de la 17 ianuarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamanta - - I, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și chemata în garanție ANAF - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A
Dezbaterile au avut loc la data de 10.01.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la 17.01.2008, când în aceeași compunere a decis următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată în data de 08.11.2006 la Tribunalul Iași - Secția Comercială și contencios Administrativ, reclamanta Iac hemat în judecată pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată aceasta la plata sumei de 1.275.817,61 lei, reprezentând 1.119.316,05 lei TVA de restituit, 140.699,56 lei dobânda legală calculată pentru perioada 23.02.2005 - 30.08.2006, 15.787 lei taxa judiciară de timbru, 5 lei timbrul judiciar.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 03.06.2004, prin procesul-verbal de licitație nr.591, reclamanta a achiziționat de la AVAS B unele active scoase la vânzare prin licitație publică urmare a executării silite a debitoarei acesteia - Pitești. În urma adjudecării AVAS a întocmit factura fiscală - din 03.06.2004 în valoare de 192.940.755.875 ROL din care TVA 30.805.676.125 ROL, plata urmând a se efectua de către reclamanta adjudecatar în trei tranșe, ultima la 03.12.2005. a achitat prima tranșă cu OP 1343/01.07.2004 (48.966.747.929 ROL) și OP 1335/01.07.2004 (9.303.686.458 ROL - reprezentând TVA) iar tranșa a doua cu OP 364/23.02.2005 (93.867.675.000 ROL) și OP 365/23.02.2005 (suma de 17.834.863,79 ROL - reprezentând TVA). Din această din urmă sumă, suma de 6.641.703.260 ROL reprezintă TVA aferent mijloacelor fixe și stocurilor achiziționate, sumă ce a fost recuperată prin decontul TVA, iar diferența de 11.193.160.490 ROL reprezintă TVA aferent clădirilor și terenului achiziționat și constituie obiectul cauzei.
La controlul I s-a constatat că în conformitate cu prevederile HG nr.84/2005 prevăd modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal și aprobate prin HG nr.44/2004 lit.E pct.12, ce a intrat în vigoare la 01.01.2005, suma de 11.193.160.490 ROL intră sub incidența măsurilor de simplificare (taxare inversă) și nu se plătește de furnizor astfel că, fiind achitată eșalonat urmează să fie stornată de furnizor și beneficiar și restituită de către AVAS B către reclamantă. În acest scop reclamanta a înaintat numeroase adrese către AVAS solicitând suma respectivă dar fără rezultat. Prin adresa nr.12996/18.10.2005 AVAS a solicitat Autorității Naționale de Administrare Fiscală sprijin în rezolvarea problemei recunoscând că suma în discuție trebuie recuperată și virată către reclamantă. La fel, prin adresa nr.-/1.06.2005 Ministerul Finanțelor Publice și prin adresa nr.9199/22.04.2005 ANAF au răspuns reclamantei că AVAS trebuie să întreprindă demersurile necesare pentru recuperarea sumei achitate la bugetul de stat pe care să o restituie reclamantei.
Având în vedere că suma de 11.193.160.490 ROL trebuia restituită de la data de 23.02.2005 reclamanta a calculat dobânda legală în cuantum de 140.699,56 RON conform OG nr.9/2000 pe perioada 23.02.2005 - 30.08.2004.
Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâta AVAS a solicitat respingerea acțiunii invocând în acest scop în primul rând excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
În susținerea excepției s-a arătat că AVAS nu are posibilitatea de a returna sume ce constituie TVA, nefiind beneficiara lor. De altfel, după cum rezultă din OP nr.62/08.07.2004 și 77/03.03.2005 suma în discuție a fost virată la Trezoreria Municipiului Pitești. AVAS a procedat conform prevederilor pct.58 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 în exercitarea atribuțiilor de recuperare prin executare silită a creanțelor bugetare. Reclamanta trebuie să recupereze suma de la beneficiarul acesteia iar potrivit art.112 din OG nr.92/2003 coroborat cu pct.2, cap.I din Ordinul ministrului finanțelor publice nr.1899/2004 pentru aprobarea prevederii de restituire a sumelor de la buget, operațiunea de restituire se efectuează de către organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, competență care nu revine AVAS. ANAF - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili Bac onfirmat că în evidențele sale este înregistrată și Pitești.
De asemenea, pârâta AVAS a invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport cu prevederile art.49 alin.1 din OUG nr.51/1998, chiar și față de momentul controlului DGFP I care a constatat achitarea eronată a TVA.
În raport cu prevederile art.44 și 45 din OUG nr.51/1998 AVAS a invocat și excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Iași în soluționarea cauzei.
Totodată, la 26.01.2007 pârâta AVAS a formulat cerere de chemare în garanție a ANAF - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili B solicitând ca în cazul admiterii cererii introductive aceasta să fie obligată la restituirea sumelor ce fac obiectul acțiunii.
În motivarea cererii de chemare în garanție s-a arătat că în baza OUG nr.95/2003 și a Protocolului nr.37/17.11.2003 AVAS a preluat, în vederea recuperării creanțele bugetare deținute de CNAS împotriva debitorului Pitești. În urma executării silite a acesteia din urmă reclamanta a achitat, astfel cum susține, TVA nedatorat și trebuie să recupereze suma respectivă de la beneficiarul acesteia, în raport cu faptul că suma a fost virată la Trezoreria Municipiului Pitești și restituirea sumelor de la buget se efectuează de către organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare. Or, este înregistrată în evidențele ANAF -
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.478/E pronunțată la 02.03.2007 în dosarul nr- Tribunalul Iași - Secția Comercială și Contencios Administrativ a admis excepția necompetenței sale materiale și teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând sub acest aspect aplicabilitatea prevederilor art.44 și 45 din OUG nr.51/1998.
Părțile au depus la dosarul cauzei înscrisuri în dovedirea susținerilor lor.
La termenul de la 25.10.2007 reclamanta a susținut în cauză natura civilă a acțiunii formulate pentru plata lucrului nedatorat, în temeiul art.1092 cod civil și față de aceasta a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București - Secția a VI-a Comercială. Prin încheierea de la 25.10.2007 pronunțată în cauză Curtea a respins excepția necompetenței materiale invocată de reclamantă, ca neîntemeiată, pentru motivele arătate în practicaua încheierii menționate.
De asemenea, Curtea a pus în discuția părților și excepțiile invocate prin întâmpinare de către AVAS privind lipsa calității procesuale pasive a acesteia și prescripția dreptului material la acțiune, rămânând în pronunțare referitor la acestea totodată cu fondul cauzei vizând acțiunea reclamantei și cererea de chemare în garanție.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei Curtea reține următoarele:
În baza OUG nr.95/2003, conform Protocolului nr.37/17.11.2003 și Contractului de cesiune de creanțe nr.13/28.06.2002 AVAS a preluat de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate, respectiv de la Ministerul Finanțelor Publice creanțe bugetare existente împotriva debitorului Pitești în vederea recuperării acestora potrivit dispozițiilor OUG nr.51/1998. În acest scop, ca organ de executare silită, AVAS a ținut la 03.06.2004 o licitație publică pentru vânzarea bunurilor debitorului (teren, clădiri, cămine de nefamiliști, construcții speciale, mijloace fixe, blocuri, utilaje și echipamente), la care adjudecatar a fost desemnată societatea reclamantă. În procesul-verbal de licitație nr.591/03.06.2004 s-a stabilit în sarcina reclamantei adjudecatar și suma pe care aceasta trebuie să o achite cu titlu de TVA în contul AVAS, care a emis, printre altele, și factura fiscală de executare silită nr.-/03.06.2004 referitoare inclusiv la obligația de plată a TVA corespunzătoare plății prețului de adjudecare în tranșe. Pentru prima tranșă din preț achitată reclamanta a achitat TVA corespunzătoare, prin 1335 din 01.07.2004. Pentru tranșa a doua din preț plătită, reclamanta a achitat cu titlu de TVA suma de 17.834.863.790 ROL prin 365 din 23.02.2005, deși la acel moment plata sumei respective nu mai constituia o obligație legală.
Din suma respectivă reclamanta a recuperat 6.641.703.260 ROL prin decontul TVA, sumă care astfel nu mai are legătură cu obiectul cauzei.
Însă, în raport cu diferența de 1.119.316,05 lei (RON), potrivit art.65 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal (art.1601), aprobate prin HG nr.44/2004, ce a intrat în vigoare la 01.01.2005, începând cu această dată operațiunile de vânzare-cumpărare a terenurilor și clădirilor, inclusiv în cadrul procedurilor de executare silită, deși supuse TVA, au intrat sub incidența măsurilor de simplificare (taxare inversă) în sensul că aceasta nu se mai plătește furnizorului de către beneficiar ci se efectuează o înregistrare contabilă care echivalează cu plata TVA. Prin urmare, în raport cu datele cauzei, organul de executare nu mai încasează TVA înscrisă în factura fiscală de executare silită de la adjudecatar, astfel că în speță suma în discuție nu mai era datorată la plata de către reclamantă și, prin urmare, trebuia să îi fie restituită acesteia. De altfel, atât pârâta AVAS cât și chemata în garanție nu au contestat faptul că în raport cu prevederile menționate plata sumei de 1.119.316,05 lei nu mai era datorată de către reclamantă și, în consecință, trebuie restituită acesteia, ci faptul că obligația de restituire nu lor le-ar reveni.
Reclamanta a solicitat prin numeroase adrese către AVAS, ANAF, Ministerul Finanțelor Publice, etc. să-i fie restituită suma în discuție dar fără a obține acest rezultat.
Față de cele reținute, raportul juridic dedus judecății a apărut în contextul adjudecării licitației publice organizate de AVAS în baza OUG nr.51/1998 privind executarea silită asupra debitorului referitor la plata prețului de către adjudecatar iar acest context are o evidentă natură comercială cu privire la care aspectul fiscal are caracter accesoriu.
Oricum, aplicabilitatea, în cauză, pe lângă dispozițiile legale specifice și a dispozițiilor OUG nr.51/1998 este necesară.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către AVAS, aceasta nu este întemeiată deoarece Curtea nu poate reține susținerea acesteia în sensul că lipsa calității respective s-ar datora faptului că nu reprezintă un organ fiscal abilitat legal la restituirea TVA. În cadrul structurii raportului juridic de natură comercială dedus judecății AVAS nu are, desigur, poziția unui organ fiscal în sensul rezultat dintr-un raport juridic fiscal, dar în conformitate cu prevederile procesului-verbal de licitație nr.591/03.06.2004 referitoare la plata TVA în contul AVAS, reclamanta a efectuat această plată în modul arătat, prin 365/23.02.2005, în care se menționează drept beneficiar AVAS. că această mențiune nu înseamnă și că AVAS ar fi beneficiarul real, final al sumei plătite cu titlu de TVA, care este bugetul statului, dar în acest fel se atestă că plata sumei s-a efectuat de reclamantă către AVAS care, așa cum a acceptat plata nedatorată are față de reclamantă și obligația de restituire și prin urmare și calitatea procesuală cauză. dat sumei respective, ulterior, de către AVAS are mai puțină legătură cu acțiunea reclamantei și mai multă cu cererea de chemare în garanție.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, din moment ce prin cererea de chemare în judecată se urmărește restituirea unei plăți efectuate în cadrul unei executări silite derulate de către AVAS în baza OUG nr.51/1998, dispozițiile acestui act normativ sunt în mod prioritar aplicabile și, prin urmare, nu se va avea în vedere termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut prin Decretul nr.167/1958 ci termenul de 6 luni prevăzut de art.49 alin.1 din OUG nr.51/1998. Or, în considerarea începerii curgerii acestui termen la 23.02.2005, data plății nedatorate de către reclamantă a sumei cu titlu de TVA, a intervenit întreruperea cursului prescripției în raport cu recunoașterea dreptului reclamantei la restituirea sumei de către AVAS, conform mai multor adrese emise de aceasta (10935/27.07.2005, 2766/22.09.2005, 12996/18.10.2005, etc.), având în vedere dispozițiile art.16 din Decretul nr.167/1958, astfel că, neputându-se reține până în prezent îndeplinirea termenului de prescripție, excepția invocată în acest sens trebuie apreciată ca fiind neîntemeiată.
În condițiile în care, astfel cum s-a arătat anterior, reclamanta a făcut dovada că a plătit către AVAS suma de 1.119.316,05 lei, deși aceasta nu mai era datorată cu titlu de TVA în raport cu prețul achitat, în sarcina AVAS, care a primit plata, deși trebuia să interpreteze și să aplice în sens contrar dispozițiile legale sau cel puțin să întreprindă măsurile pentru recuperarea sumei achitate la bugetul de stat, s-a născut obligația de restituire a sumei respective, acțiunea fiind întemeiată sub acest aspect.
De asemenea, în raport cu prevederile OG nr.9/2000 AVAS datorează pentru suma primită și nerestituită și dobânda legală, care, potrivit calculului depus la dosar de reclamantă și necontestat în cauză se ridică la suma de 140.699,56 lei pentru perioada cuprinsă între 23.02.2005, data plății nedatorate și data de 30.08.2006 astfel cum a solicitat reclamanta în mod expres prin cererea de chemare în judecată.
Prin concluziile puse în cauză reclamanta a solicitat obligarea AVAS la plata și în continuare a dobânzii legale, până la data plății efective a debitului, dar această completare a cererii a intervenit tardiv, după prima zi de înfățișare, neputând fi luată în considerare.
În consecință acțiunea reclamantei împotriva AVAS este întemeiată, pârâta urmând să fie obligată la plata sumei de 1.275.817,61 lei, reprezentând în primul rând TVA nedatorat în sumă de 1.119.316,05 lei și dobânda legală în sumă de 140.699,56 lei.
În cuprinsul sumei de 1.275.817,61 lei se mai adaugă în raport cu formularea cererii de chemare în judecată și contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar, la plata căreia pârâta va fi obligată în mod expres, sub aspect formal procedural și în mod separat, în temeiul art.274 Cod procedură civilă cu titlu de cheltuieli de judecată, ceea ce nu înseamnă că sumele plătite pentru timbrarea acțiunii vor putea să fie recuperate de două ori de către reclamantă, ci o singură dată.
Pe de altă parte, în condițiile în care beneficiarul sumei plătite cu titlu de TVA era, în final, bugetul statului, AVAS a virat suma primită către Trezoreria Municipiului Pitești în raza căreia se afla la acea dată sediul debitorului supus executării silite, Aceasta față de faptul că la debitorul supus executării silite factura fiscală de executare silită se înregistrează (spre deosebire de cazul organelor de executare silită) iar administrarea creanțelor bugetare revine în competența organelor fiscale teritoriale în raport cu debitorul la bugetul de stat.
Potrivit 77/03.03.2005 AVAS a virat suma menționând că reprezintă contravaloarea TVA plătită de către pentru, iar în ordinul de plată s-a înscris că beneficiar este Trezoreria Municipiului Pitești. Or, nici aceasta din urmă nu poate fi reținută drept beneficiar al TVA pentru că, de fapt, trezoreria funcționează pe baza unor conturi, similar unei bănci, beneficiarul sumelor intrate în conturi fiind titularul acestora. Practic, prin această mențiune s-a avut în vedere Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Pitești, în evidența căreia era și la momentul plății. Potrivit adresei nr.40159/19.07.2005 a acestui organ fiscal, începând cu data de 01.07.2005, a trecut sub aspect fiscal în administrarea ANAF - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili Prin urmare, acest din urmă organ fiscal este abilitat legal - în raport cu art.158 pct.2 din Codul fiscal - cu administrarea sub aspect fiscal, în legătură cu ale cărei bunuri înstrăinate prin executarea silită a fost plătită suma cu titlu de TVA.
În consecință, aceluiași organ fiscal îi revine și competența în ceea ce privește restituirea sumei respective, ceea ce nu se poate susține și referitor la organele fiscale ierarhic inferioare sau superioare acestuia.
Astfel fiind cererea de chemare în garanție este întemeiată, de asemenea, potrivit art.60 și următoarele Cod procedură civilă, urmând să fie admisă, iar chemata în garanție obligată la plata către pârâta AVAS a sumei la care a fost obligată aceasta din urmă către reclamanta, respectiv suma de 1.275.817,61 lei, culpa privind primirea sumei extinzându-se și asupra chematei în garanție, în raport cu pârâta AVAS.
Având în vedere considerentele arătate Curtea va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului la acțiune, invocate de AVAS, ca neîntemeiate, va admite acțiunea formulată de reclamantă și va obliga pârâta AVAS la plata către reclamanta a sumei totale de 1.275.817,61 lei reprezentând TVA nedatorat, în sumă de 1.119.316,05 lei și dobânda legală calculată pe perioada 23.02.2005 - 30.08.2006 în sumă de 140.699,56 lei, va admite și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta AVAS și va obliga chemata în garanție la plata către pârâta AVAS a sumei la care a fost obligată aceasta din urmă către reclamanta, respectiv suma de 1.275.817,61 lei. De asemenea, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, pârâta AVAS, care a căzut în pretenții, va fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 15.792 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului la acțiune, invocate de pârâta AVAS, ca neîntemeiate.
Admite acțiunea formulată de reclamanta cu sediul în I,-, județul I, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B, str. -. -.., nr.50, sector 1 și cu sediul ales în B,--11, sector 1, și chemata în garanție ANAF - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A B cu sediul în B,-, sector 5.
Obligă pârâta AVAS la plata către reclamanta a sumei de 1.275.817,61 lei, reprezentând TVA nedatorat în sumă de 1.119.316,05 lei și dobânda legală calculată pe perioada 23.02.2005 - 30.08.2006 în sumă de 140.699,56 lei.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta AVAS împotriva chematei în garanție ANAF - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A B cu sediul în B,-, sector 5.
Obligă chemata în garanție ANAF - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili B la plata către reclamanta a sumei la plata căreia a fost obligată pârâta AVAS către aceasta din urmă, respectiv suma de 1.275.817,61 lei.
Obligă pârâta AVAS la plata către reclamanta a sumei de 15.792 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.01.2008.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 6
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram
