Spete pretentii comerciale. Decizia 5/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA Nr.5/Ap DOSAR Nr-
Ședința publică din 23 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa
- - - - președinte de secție
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanta COMPANIA B și de pârâta "R" împotriva sentinței civile nr.1143/C din 14 mai 2008, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa apelantei reclamante Compania B și a apelantei pârâte R
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 8 ianuarie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru datele de 15 ianuarie 2009, 22 ianuarie 2009 și 23 ianuarie 2009.
CURTEA
Asupra apelurilor de față:
Constata că prin sentința civilă cu nr. 1143/C/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul cu nr- al aceleiași instanțe a fost admisă în parte cererea formulată de către reclamanta COMPANIA B în contradictoriu cu pârâta R B și în consecință s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 514.427,55 lei cu titlu de penalități de întârziere precum și la plata sumei de 8330,80 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că între părți s-au încheiat pe perioadă nedeterminată contractele numărul 472/20.03.1993 și 474/10.10.1995 având ca obiect livrarea de apă potabilă și industrială și evacuarea apelor uzate menajere, termenul de plată al facturilor fiind de 30 zile de la data avizării, iar nerespectarea termenului de plată atrage plata de penalități de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere.
Debitul restant solicitat prin prezenta acțiune a făcut obiectul Convenției de eșalonare nr.7597 din 18.12.2002 încheiată de părți conform nr.OUG57/2002. Conform art.16 din Decretul nr.167/1958 termenul de prescripție se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărei acțiune se prescrie.
Cum încheierea acestei convenții reprezintă o recunoaștere a debitului restant la data de 31.12.2001 urmează a se respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză și a răspunsului la obiecțiuni la debitul restant de 715.252,78 lei cuantumul penalităților de întârziere este de 514.427,55 lei.
Ca urmare, s-a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată fiind admisă în parte în limita acestei sume potrivit prevederilor art. 969, 1073, 1082 Cod civil, art. 43 Cod comercial.
În temeiul art.274 alin.1 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei, instanța a dispus obligarea acestuia la plata către reclamantă a sumei de 8330,80 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile susmenționate au declarat apel reclamanta COMPANIA și pârâtaR, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta reclamantă nu a indicat în cuprinsul cererii sale de apel motivele de fapt și de drept pentru care a înțeles să atace hotărârea primei instanțe.
Apelanta pârâtăRB arată în cuprinsul cererii sale de apel că hotărârea Tribunalului este nelegală și netemeinică întrucât pe fond cererea de chemare în judecată trebuia respinsă în integralitatea ei, având în vedere ca în cauză nu au fost respectate prevederile art.720 indice 1 Cod procedură civilă referitoare la procedura prealabilă a concilierii, dispoziții care sunt de strictă interpretare și a căror încălcare atrage inadmisibilitatea oricărei acțiuni ulterioare de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei apelanta pârâtă susține că prima instanță nu a avut în vedere convenția de eșalonare încheiată între cele doua părți în litigiu ci și-a întemeiat soluția pe contractele de furnizare a apei și raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză ce a fost astfel ridicat la rangul de "regină a probelor".
Susține apelanta pârâtă că instanța de fond a avut un minim de rol activ și nu a observat că societatea pârâta și-a îndeplinit în integralitate obligațiile asumate prin convenția de eșalonare cu nr. 7597/18.12.2002 încheiată între reclamantă și pârâta, astfel încât obligarea acesteia din urmă la plata penalităților este nelegală.
Mai arată apelanta pârâtă că obiectul cererii de chemare în judecată nu a fost clar precizat de către reclamanta COMPANIA B, ceea ce rezultă din răspunsul dat la interogatoriu de către această parte la întrebarea cu nr. 1, astfel încât soluția pronunțată în cauză este netemeinică.
Ultimul motiv de apel vizează faptul că hotărârea atacată a fost pronunțată de către un judecător specializat în materia contenciosului administrativ și nu în materie comercială.
În sfârșit, în cadrul concluziilor scrise depuse la dosar apelanta pârâtă a susținut că în speță beneficiază de scutirea de la plată a penalităților de întârziere conform nr.OUG 57/2002 întrucât scutirea respectivă reprezintă în realitate un "ajutor de stat" aplicabil în condițiile art. 9 din Legea nr. 143/1999, aspect ce nu a fost avut în vedere de către prima instanță și care a determinat nelegalitatea sentinței atacate.
În principal s-a solicitat de către apelanta pârâtă admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă ca urmare a admiterii excepției de inadmisibilitate invocata în cauză, precum și suspendarea executării sentinței atacate, cu obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecata în apel și la fond.
În subsidiar apelanta pârâtă a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul art. 297 alin.2 Cod procedură civilă, iar cu privire la apelul declarat de către reclamanta COMPANIA B apelanta pârâtă a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, avându-se în vedere că nu a fost motivat.
Apelanta reclamantăCOMPANIABas olicitat admiterea apelului declarat cu consecința schimbării în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost formulată.
Apelurile au fost legal timbrate.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată, față de motivele invocate, Curtea constată căapelul declarat de către pârâta RBe ste nefondat.
În speță dispozițiile art. 720 indice 1 Cod procedură civilă referitoare la procedura concilierii prealabile au fost respectate. Din actele aflate la filele 13-14 dosar Tribunal (convocator și confirmare de primire) rezultă că reclamanta (apelanta) Compania Bap rocedat la convocarea pârâtei R - prin administratorul - cu adresa nr. B nr. 4840/10.08.2006 ce a fost trimisă acesteia din urmă prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din data de 18.08.2006 (act filă 13 dosar).
Nu rezultă într-adevăr cine anume și în ce calitate a semnat pentru primirea actului susmenționat ( pe platforma R situată în B- funcționând și societatea R ENERGETIC ), însă nu se poate susține încălcarea de către reclamantă a dispozițiilor art.720 indice 1 alin.2 teza ultimă Cod procedură civilă, întrucât o astfel de interpretare este excesivă. În speță nu s-a dovedit că apelantei pârâte i-a fost produsă vreo vătămare, pentru a cărei înlăturare să fie necesară respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată.
Dimpotrivă, din actele aflate la filele 189-191 dosar Tribunal rezulta că ulterior emiterii actului de convocare la conciliere între societatea reclamantă Compania și Consiliul Concurenței s-a purtat o corespondență scrisă având ca scop "analiza posibilităților legale de autorizare a ajutorului de statpentru beneficiara R B", pentru suma de 654.845,28 lei RON. Această sumă este cea pretinsă de către reclamantă în cererea de chemare în judecată și este cea care rezultă din convenția de eșalonare - invocată în apărare de către apelanta pârâtă Deci existența ulterioară a demersurilor legale făcute de către reclamantă în beneficiul apelantei pârâte exclude ideea vătămării acesteia din urmă.
În plus, în speță este dovedit că reclamanta apelantă Compania Baf ăcut convocarea la conciliere cu respectarea termenului prevăzut de alin.3 al textului legal susmenționat, fiind făcută totodată și dovada îndeplinirii termenului de 30 de zile cuprins în alin. ultim al art. 720 indice 1 Cod procedură civilă (act fila 1 dosar Tribunal).
Ca atare, prima critică adusă sentinței vizând inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată urmează a fi respinsă.
Referitor la motivul privind încălcarea de către reclamantă a dispozițiilor art. 112 pct.3 Cod procedura civila, Curtea constată că nu este fondat.
Reclamanta (apelanta) COMPANIA a indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecatăobiectulacesteia, arătând că solicită obligarea pârâtei R B la plata sumei de 653.945 lei reprezentând "penalități de întârziere" și a cheltuielilor de judecată. Penalitățile de întârziere au fost solicitate de către reclamantă în baza contractelor de furnizare apă potabilă și industrială și de evacuare a apelor uzate menajere având nr. 472/1993 și respectiv nr. 474/1995, pentru plata cu întârziere a facturilor emise de către apelanta reclamanta, astfel încât nu se poate susține că cererea introductivă de instanță nu are un obiect "clar definit" cum susține în mod neîntemeiat apelanta pârâtă.
În cauză au fost propuse probe de către ambele părți în litigiu, iar în raport de concluziile expertizei contabile efectuate în fața primei instanțe judecătorul i-a pus în vedere reclamantei să își precizeze acțiunea, solicitare la care reclamanta (apelanta) Compania Bai ndicat în mod expres ca înțelege sa îi pretindă pârâtei suma indicată în cuprinsul cererii de chemare în judecată (act fila 339 dosar Tribunal).
Așadar, și cea de-a doua critica adusă sentinței atacate va fi înlăturată.
Referitor la motivul vizând greșita apreciere a probelor de către prima instanță și lipsa rolului activ al acesteia Curtea reține, de asemenea că este nefondat.
Așa cum rezultă din actele aflate la dosar și cum corect a reținut și instanța de fond între părțile în litigiu au fost încheiate doua contracte de furnizare apa potabilă și industrială și de evacuare a apelor uzate menajere (472/20.03.1993 si respectiv nr. 474/10.10.1995). Societatea pârâtă a achitat cu întârziere contravaloarea serviciilor de alimentare cu apă și canalizare de care a beneficiat, fiindu-i calculate de către reclamantă penalități de întârziere. Aceasta din urma a procedat de altfel și la chemarea în judecată a aceleiași pârâte în mai multe dosare, finalizate prin hotărâri judecătorești ce constituie titluri executorii și care au fost depuse în probațiune în cauză.
Suma solicitată de către reclamantă (apelanta) în prezentul litigiu reprezintă în fapt o diferență de penalități calculatăulterior pronunțăriititlurilor executorii și a făcut obiectul convenției de eșalonare cu nr. 7597/18.12.2002 (fila 166 dosar Tribunal).
Referitor la aceasta convenție, apelanta pârâtă RAB invocă în apel faptul că a beneficiat de scutire la plata penalităților în temeiul nr.OUG 57/2002 și că beneficiază totodată de ajutor de stat în condițiile Legii nr. 143/1999, astfel încât obligarea sa la plata acestor penalități este nelegală.
Aceste susțineri nu pot fi reținute.
Din conținutul convenției invocate în apărare de către apelanta pârâta rezultă fără echivoc că debitul inițial restant (datorie scadentă la data de 31.12.2001 și penalități de întârziere aferente) a fost în cuantum de 699.931,60 lei RON plus 2.167.315,13 lei RON la care s-a solicitat a fi aplicată ulterior reducerea de 50% în condițiile nr.OUG 57/2002, rezultând un debit final de 10.893.328.128 LEI ROL (108.933,28 lei RON). Deci scutirea în cuantum de 5o% de la plata debitelor a fost inițial avută în vedere de către cele doua părți în litigiu atunci când au încheiat convenția în discuție (Hotărârea cu nr. 127/04.12.2002 emisă de Consiliul de Administrație al Companiei - act fila 30 dosar Tribunal).
În speță nu s-a făcut însă dovada căulterior convenției invocatede către apelanta pârâtă aceasta din urma a beneficiatefectivde ajutor de stat în condițiile Legii nr. 143/1999, așa cum eronat se susține. Rezultă din adresa cu nr.8554/26.10.2005 emisă de către Compania B - fila 190 dosar Tribunal cât și din răspunsurile date la interogatoriu de către apelanta pârâtă -întrebările cu nr. 2 și 3 fila 223 dosar fond - că apelanta reclamantă a efectuat demersuri la Consiliul Concurenței în vedereaautorizării ajutorului de statpentru scutirea la plata penalităților de întârziere și că a fost declanșată deschiderea unei investigații de către organismul susmenționat în acest sens.
Deci s-a făcut aplicarea de către Consiliul Concurenței a dispozițiilor art. 17 alin. 4 din Legea nr.143/1999 republicată.
Nu poate fi reținută teza potrivit căreia în cauză ajutorul de stat operează "ope legis" întrucât chiar dacă decizia finală pe care trebuia să o emită Consiliul Concurenței în termenul legal prevăzut de dispozițiile art.18 alin.2 din actul normativ susmenționat nu a fost dată (adresa nr. 979/11.02.2008 fila 334 dosar Tribunal) este de menționat că acordarea acestui ajutor de stat era condiționată de "înștiințarea prealabilă" a aceluiași Consiliu al Concurenței, situație în care el devenea "ajutor existent" potrivit art.3 lit.c din Legea nr. 143/1999.
Ori reclamanta apelantă COMPANIA B nu a înțeles să îi acorde apelantei pârâte RBn ici o înlesnire sau scutire la plata în acest sens, astfel încât obligațiile financiare ale pârâtei rezultând din achitarea cu întârziere a facturilor emise în baza contractelor de furnizare a apei potabile și industrială și de evacuare a apelor menajere subzistă.
Potrivit completării la Raportul de expertiză tehnică contabilă cu nr. -/22.01.2008 întocmit de către experta, aflat la filele 301-303 dosar Tribunal, la care face trimitere întocmit de către aceeași expertă în apel în prezent suma datorată cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului restant la data de 31.12.2001 este în cuantum de 514.427,55 lei adică cel reținut și de către instanța de fond în dispozitivul hotărârii atacate. Ca atare, acest cuantum este cel datorat, și nu acela solicitat de către reclamantă (apelanta) în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Nu poate fi reținută în acest sens critica apelantei pârâte văzând lipsa de rol activ al instanței de fond și acordarea unei eficiențe probatorii exclusive în ceea ce privește Raportul de expertiză tehnică, întrucât obiectul cauzei deduse judecății impunea în mod deosebit efectuarea unui astfel de raport.
Este cunoscut că pentru lămurirea situației de fapt este permis judecătorului să apeleze la cunoștințele unui expert (art. 201 alin.1 Cod procedură civilă) însă în cauză hotărârea pronunțată a avut la bază întregul probatoriu administrat, și nu doar concluziile lucrării tehnice respective, cum eronat susține apelanta pârâtă.
În sfârșit, referitor la ultimul motiv de apel vizând aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 297 alin.2 teza I Cod procedură civilă, cu trimitere la dispozițiile art. 105 alin.2 teza ultimă din același Cod se constată de către C ca nu este fondat.
Judecătorul ce a pronunțat sentința atacată face parte din secția Comercială și de Contencios Administrativ Tribunalului Brașov, care este instanța competentă în fond pentru soluționarea cauzei potrivit art. 2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă, iar specializarea magistratului este de notorietate și nu poate fi pusă în discuție.
Față de cele arătate anterior, constatându-se că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică apelul declarat de către pârâta R B va fi respins.
Aceeași va fi soluția și în ceea ce privește apelul declarat de către reclamanta COMPANIA B, avându-se în vedere considerentele de fapt și de drept ale prezentei decizii și dispozițiile art. 295 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de către apelanta - reclamantă COMPANIA și apelanta - pârâtă R B împotriva sentinței civile cu nr.1143/C/14.05.2008 pronunțată de Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul cu nr- al aceleiași instanțe, pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 23 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Lucica
- - - - -
Grefier,
-
Red.: / 18.02.2009
Dact.: / 23.02.2009 / - 4 ex.-
Judecător fond:
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Gabriela Comșa, Lucica
