Spete pretentii comerciale. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Tg Mures

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA nr. 5/

Ședința publică din 19 Ianuarie 2010

Completul compus din:

- Președinte

- - Judecător

Grefier -

Pe rol pronunțarea asupra apelului promovat de reclamanta. cu sediul efectiv și de comunicare a actelor de procedură stabilit la punctul de lucru al societății situat în B, sector 1,-,.2, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J/-, împotriva Sentinței comerciale nr. 848 din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.

În lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

dezbaterilor și susținerile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din data 18.01.2010, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la data de 19.01.2010.

CURTEA,

Asupra apelului de față,

Prin sentința nr. 848/30.03.2009a Tribunalului Comercial Mureș, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Consiliul local al mun. S în numele Municipiului S, reprezentată de primar; s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta - - B în contradictoriu cu pârâta Consiliul local al municipiului S în numele Municipiului S, reprezentată de primar; s-a respins cererea reclamantei - - B pentru acordarea cheltuielilor de judecată; s-a admis cererea pârâtei Consiliul local al municipiului S în numele Municipiului S, reprezentat de primar pentru acordarea cheltuielilor de judecată,și în consecință, a fost obligată reclamanta - - să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 180.000 lei.

În considerentele hotărârii atacate s-au reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mureș sub nr. 2272/2006 (nr.nou -) reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Mun. S, pe seama Municipiului S reprezentat prin primar, a solicitat obligarea acesteia din urmă la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri, proporționale cu cota de participare a pârâtului la capitalul social al societății ( 99,9998%, respectiv din data de 29.04.2002 - 85,504%) la momentul generării sau exigibilității cheltuielilor, aferente cheltuielilor societare generate de majorarea capitalului social cu terenul proprietatea pârâtului, teren impropriu destinației acestuia conform activității societății, actualizată cu indicele de inflație de la momentul efectiv al plății de către pârât:

- taxa notarială de timbru în valoare de 449.653,4 lei, reprezentând 99,9998 % din suma totală achitată de către societate în valoare de 4.496.542.966 lei vechi( 3.108.352.750 lei vechi taxă de timbru notarială + 248.668.222 lei vechi penalități) și 1.139.521.994 lei vechi- dobânzi calculate până la data de 17.08.2004;

- onorariu notarial în valoare de 45.261,61 de lei,reprezentând 99,9998% din onorariul achitat de către societate în valoare de 452.617.000 de lei vechi;

- publicitate (pentru promovarea proiectului parcului de distracție temtic pe terenul din, aportat de ) în valoare de 1.430.884,2 de lei, reprezentând 85,504% din valoarea totală, achitată de 16.734.704.812 lei vechi;

- studiu geotehnic și hidrologic (pentru locația S, aferent proiectului de realizare a parcului tematic de distracții pe terenul aportat în natură de către Consiliul Local S) în valoare de 104.097,84 de lei, reprezentând 85,504% din valoarea totală achitată de către societate - 1.217.461.625 lei vechi;

- parte din contravaloarea proiectării, studiilor și întocmite de către Consult SRL aferente terenului impropriu destinației sale conform activității societății, aportat de către, și care nu au mai putut fi utilizate, în valoare de 1.007.269,95 de lei, reprezentând 85,504% din valoarea totală achitată de către societate - 11.780.383.999 lei vechi;

- contravaloare avans contract supervizare construcții încheiat cu, pentru proiectul aferent terenului aportat de, în valoare de 171.008 de lei, reprezentând 85,504% din 2.000.000.000 de lei vechi, achitați de către societate;

- contravaloarea studiilor necesare în vederea obținerii avizului pentru eliberarea de sarcină arheologică de la Muzeul Național de Istorie al Transilvaniei - C N, în valoare de 7.619,59 de lei, reprezentând 85,504% din valoarea totală achitată de către societate -89.113.883 lei vechi;

- contravaloarea transportului personalului aferent săpăturilor arheologice, în valoare de 1.024,34 de lei, reprezentând 99,9998%) din valoarea achitată de către societate -10.243.449 lei vechi;

- dobândă legală pentru sumele achitate de către societate cu titlu de onorariu notarial (începând cu iunie 2002) și taxă notarială de timbru (începând cu septembrie 2004), calculate până la momentul mai 2006, fără contribuția proporțională a Consiliului Local S, în valoare totală de 161.597,92 de lei, din care 47.843,2 de lei dobândă aferentă onorariului notarial și 113.754,7 de lei dobândă aferentă taxei notariale de timbru;

- Achitarea cheltuielilor de judecată aferente judecării în fond, potrivit art. 274 din Pr. Civ.

Referitor la aceste pretenții, reclamanta a susținut că societatea s-a înființat sub denumirea Fondul pentru Dezvoltare Turistică S pentru realizarea unei game mai largi de obiective dar, esențial și primordial, pentru realizarea unui parc de distracții tematic.

De la înființare și până în prezent, societatea a cunoscut anumite modificări referitoare la denumirea sa (inițial, Fondul Pentru Dezvoltare Turistică S, ulterior, ) respectiv precizări ale domeniului principal de activitate (inițial, activitatea principală era circumscrisă codului 9272 - Alte activități recreative, ulterior, cod - 9233 - și parcuri de distracții) fără ca prin aceste operațiuni să se înființeze o nouă societate comercială ori să se abandoneze obiectivul activității societății de a construi un parc tematic de distracții.

Implicarea Consiliului Local S în activitatea de înființare a societății a fost determinantă, după cum rezultă din Hotărârea nr. 81 / 28.06.2001 (anexa nr. 1) prin care se aproba înființarea de către Consiliului Local S a Fondul Pentru Dezvoltare Turistica S

Prin Hotărârea nr. 83 / 19.07.2001 (anexa nr. 2) s-a aprobat actul constitutiv al societății.

Actul constitutiv al (anexa nr. 3) a fost autentificat la Biroul Notarilor Publici Asociați --, sub nr. 2632 / 23.07.2001 cu următoarele mențiuni referitoare la capitalul social și structura acționariatului:

1.Capitalul social subscris si vărsatîn sumă de 25.000.000 de lei vechi, pentru un număr de 2.500 de acțiuni, fiecare acțiune având valoarea de 10.000 lei vechi.

2.Structura acționariatului:

Consiliul Local S deținea 2.375 acțiuni, adică 95% din capitalul social;

deținea 25 de acțiuni, adică 1% din capitalul social;

Maa dmis cererea de constituire a societății prin încheierea nr. 537 / 26.07.2001.

Ulterior, potrivit Hotărârii nr. 104/22.08.2001 s-a aprobat transmiterea suprafeței de 120,98 ha cu titlu de aport în natură al, la capitalul social al - - cu menționarea avizelor favorabile ale Comisiei pentru studii și prognoze economico-sociale, buget, finanțe, administrarea domeniului public și privat al municipiului și ale Comisiei pentru administrație publică locală, juridică, apărarea ordinii publice, respectarea drepturilor și a libertăților cetățenești.

Ca urmare a acestei hotărâri a prin Hotărârea AGA a - - nr. 2/11.09.2001 s-a aprobat majorarea capitalului social al societății prin aportul în natură al acționarului majoritar, aport imobiliar constând în teren în suprafață de 120,98 ha, evaluat conform raportului de evaluare întocmit de către Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare în Turism la suma de 20.566.600 dolari SUA.

Aceste modificări aduse actului constitutiv inițial au fost cuprinse în actul adițional autentificat sub nr. 3835/15.10.2001, onorariul notarial fiind achitat inițial de către pârâtă și ulterior recuperat din încasările rezultate în urma subscrierii, fiind executată silit reclamanta atât cu privire la acest debit, cât și cu privire la dobânzile și penalitățile aferente întârzierii la plată. În opinia reclamantei acest onorariu notarial se impune a fi suportat, proporțional cu cota de capital, și de către pârât, ca urmare a majorării capitalului social prin aportul în natură.

Cu începere din noiembrie 2001, reclamanta a încheiat o serie de contracte comerciale pentru realizarea condițiilor tehnico-aplicative de implementare a infrastructurii pentru realizarea studiilor de prefezabilitate, activități publicitare, pentru aceste servicii fiind achitate parțial sau integral costurile aferente. Cu acest prilej, au fost emise de către Ministerul Apelor și Protecției Mediului acordul restrictiv ( 70 ha din terenul aportat avea regim juridic de zonă naturală protejată) respectiv de către Ministerul Apărării Naționale aviz negativ (dată fiind prezența unei unități militare în imediata vecinătate a terenului în cauză). Așadar, terenul aportat a generat și cheltuieli foarte mari, dar a fost și impropriu pentru a deveni obiectul de activitate al societății, ceea ce atrăgea obligația Consiliului local să garanteze în condiții similare vânzării fiind ținut așadar să răspundă pentru vicii ascunse. Pe cale de consecință pârâtul este obligat să suporte, solidar cu ceilalți acționari și proporțional cu cota sa de participare, la capitalul social, cheltuielile și pierderile generate de activitatea societății.

Excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a fost respinsă întrucât, termenul de prescripție a început să curgă de la data când pârâta și-a manifestat intenția de a se retrage din societate, la 10.06.2003, și s-a împlinit la 10.06.2006, acțiunea fiind expediată la 08.06.2006 (data poștei).

În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că aportul în natură a avut loc în condiții de validitate și că deci, cauza juridică a aportului nu a fost afectată în vreun fel de data încheierii actului, ambele părți având credința că obiectul economic se va realiza, astfel că, împrejurarea că ulterior terenul nu a fost să servească la realizarea obiectului de activitate al societății, deși a generat cheltuieli mari, se încadrează în condițiile firești ale riscului comercial.

Nu poate fi reținută nici incidența evicțiunii în cauză, cu privire la actul încheiat, întrucât, deși obligația de evicțiune există, imposibilitatea de a utiliza terenul în scopul pe care părțile l-au avut în vedere la momentul aportării, nu se datorează vreunei tulburări de fapt sau de drept, anterioară vânzării și care să n fi fost cunoscută de reclamantă. Cu atât mai puțin, nu poate fi vorba în cauză de vicii ascunse.

În ceea ce privește participarea acționarilor din societate la profit și pierderi, s-a reținut că retragerea acționarului din societățile pe acțiuni se realizează în condițiile art. 133 din Legea nr. 31/1990, acesta fiind îndreptățit să primească în caz de retragere contravaloarea acțiunilor, neexistând un temei legal în baza căruia acționarul să suporte din resurse proprii pierderile înregistrate de societate.

În cauză, nu s-au realizat nici condițiile răspunderii civile delictuale, întrucât nu există vreo faptă ilicită a pârâtului, neavând relevanță nici împrejurarea că pârâtul a contestat deplin ambele organe ale societății (adunarea generală și consiliul de administrație), aceasta fiind o împrejurare ce nu vizează răspunderea societară sau delictuală, ci răspunderea generată de executarea necorespunzătoare a mandatului acordat și vizează strict legalitatea hotărârilor luate de organele de conducere (de altfel, acestea nu au făcut obiectul vreunor acțiuni în justiție).

Și nu în ultimul rând, natura deductibilă sau nedeductibilă a cheltuielilor suportate de reclamantă și solicitate de la pârât, nu are relevanță în cauză, întrucât nu s-a dovedit existența vreunei răspunderi contractuale sau delictuale în sarcina pârâtei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal reclamanta, criticând hotărârea atacată ca nelegală, pentru următoarele motive:

1. Instanța de fond nu a evaluat și interpretat corect situația de fapt în ceea ce privește condițiile în care s-a efectuat aportul în natură de către intimata - pârâtă, echivalând în mod greșit, culpa intimatei - pârâte în ceea ce privește aportul neutil în natură cu invocata dar inexistenta culpă a celorlalți acționari și a societății în ansamblu.

În ceea ce privește acest motiv, s-a arătat că potrivit studiului de prefezabilitate realizat de. raportului preliminar de evaluare a terenului aferent Parcului de distracții, realizat de Institutul național de cercetare și dezvoltare în turism și studiul de fezabilitate întocmit tot de. precum și avizele favorabile ale comisiilor de specialitate din cadrul Consiliului local S au evidențiat doar eventuale dezavantaje ale amplasamentului terenului aportat, și nicidecum potențiale care să conducă la neutilitatea aportului. În aceste condiții nu pot fi reținute și culpele celor două părți litigante, și cu atât mai puțin caracterul comun al acestor culpe, dată fiind conduita pârâtului ce a aportat un bun impropriu realizării obiectului de activitate al societății, deși știa despre aceste obstacole insumortabile, astfel că în această situație, cauza operațiunii juridice de aportare nu este licită, morală și existentă.

2. Instanța de fond a interpretat greșit contextul de facto și de jure, aplicând greșit legea, atunci când consideră că în speța prezentă nu funcționează obligația de garanție pentru bunul aportat, nefiind îndeplinite condițiile.

În pofida afirmației instanței de fond care pare a avea în vedere exclusiv consecințele legale deduse din realitatea fizică a pădurii sau a unității militare pentru un observator, viciile care grevau bunul aportat constau în limitări și prohibiții legale, în ceea ce privește utilitatea acestuia pentru scopul destinat (parc tematic de distracții).

, cel puțin pentru societate, realitatea relevată de actele juridice nu lăsa să se întrevadă o posibilitate de adecvare a bunului aportat la obiectivul de realizat (parc de distracții ).

În aceste condiții, potrivit disp. art. 1352 Cod civil, este evident că bunul aportat era impropriu folosinței destinate ( în totalitatea sa) și că uzul bunului aportat era diminuat considerabil iar, ulterior retragerii, era imposibil de utilizat.

Au rămas însă pierderile generate de cheltuielile importante efectuate în directă legătură cu terenul aportat, cum sunt de ex. cheltuielile care contabil nu puteau fi amortizate, deoarece regularizarea lor contabilă ar fi presupus în mod necesar obținerea de venituri din exploatarea parcului tematic ce urma a fi dezvoltat pe terenul aportat, ceea ce justifică solicitarea de daune interese.

3. Instanța de fond a ignorat mecanismul de suportare a pierderilor societății detaliat în art. 18 din Actul constitutiv, coroborat cu art. 3 alin. 1, 3 și 8 lit. k din Legea nr. 31/1990. Disp. art. 134 din Legea nr. 31/1990 nu înlătură dreptul societății de a cere obligarea fostului său acționar de a suporta pierderile societății generate de încheierea unor contracte în timpul prezenței fostului acționar în societate, proporțional cu participarea sa în capitalul social al societății

S-a arătat că instanța de fond nu a făcut nici o precizare a faptului că regula proporționalizării participării la pierderi în funcție de participarea la capitalul social este trecută, In mod expres, în chiar actul constitutiv al societății, la art. 18, nefiind o regulă specifică doar societăților de persoane ci o normă cu generală aplicabilitate.

Așadar, chiar și numai art. 18 din Actul constitutiv este suficient pentru a fundamenta răspunderea contractuală reciprocă a acționarilor dar și față de societate pentru participarea la pierderi, chiar distinct de orice culpă, strict pe temeiul riscului comercial

În al doilea rând, instanța pare să opereze cu o distincție terminologică dihotomică, cel puțin discutabilă, între noțiunea de asociat (doar pentru societățile de persoane) și cea de acționar (doar pentru societățile pe acțiuni).

În speță, instanța de fond, ignorând dispozițiile art 18 din Actul constitutiv, în mod eronat, consideră că modul de suportare a pierderilor învederat de către reclamantă este specific doar societăților de persoane.

în realitate, instanța de fond ar fi trebuit să observe că singurul aport în natură din societate aparținea și, în consecință, să coroboreze art. 18 din Actul constitutiv cu dispozițiile art. 1 lit. c) din Hotărârea nr. 2 / 14.03.2003 (anexa nr. 51 la cererea de fond) referitoare la obligativitatea societății de a plăti contravaloarea acțiunilor acționarilor retrași care au aport în natură, prin restituirea respectivului aport în natură.

De asemenea, instanța de fond ar fi trebuit să coroboreze Hotărârea CA. nr. 1 / 17.04.2003, prin care se aproba schimbarea obiectului de activitate al societății, intimata - pârâtă votând în favoarea acestei schimbări, cu Hotărârea de consiliul local nr. 42 /17.04.2003 a prin care se aproba retragerea din societate motivat de schimbarea obiectului de activitate, și cu dispozițiile art. 127 din Legea nr. 31 / 1990.

Or, după cum a menționat reclamanta și la fond, retragerea intimatei - pârâte din societate s-a efectuat odată cu retragerea întregului teren aportat (evaluat la 20.566.600 USD),fărăca intimata - pârâtă să contribuie, proporțional cu reprezentarea sa în capitalul social al societății, la suportarea pierderilor care fuseseră și au fost în continuare generate de cheltuielile deja angajate de societate în directă legătură cu terenul, ca urmare a diverselor contracte de prestări servicii încheiate pentru întocmirea documentației obligatorii necesare introducerii în intravilanul societății a terenului aportat sau pentru alte demersuri obligatorii pentru realizarea proiectului parcului tematic de distracții. Este evident că odată terenul retras de către intimata - pârâtă toate acele cheltuieli efectuate în directă legătură cu terenul deveneau, financiar - contabil, pierderi.

Nu a fost valorificat corespunzător nici Raportul de evaluare a acțiunilor realizat de, înregistrat la 30.06.2006, întocmit tocmai în vederea aplicării dispozițiilor art. 133 din Legea nr. 31 / 1990, având în vedere retragerea acționariatului, din care reieșea clar că valoarea contabilă a acțiunilor s-a realizat plecând de la valorile bilanțului contabil la nivelul anului 2002, când terenul era evaluat la 20.566.600 USD, în echivalentul în lei, și făcea parte din capitalul social, în timp ce toate costurile generate de contractele deja încheiate erau înregistrate contabil drept avansuri sau imobilizări în curs, imobilizări necorporale etc. deci nu erau nici amortizate și nici trecute pe contul de cheltuieli.

Faptul că nu s-a regularizat situația acestor pierderi anterior ieșirii din societate a intimatei - pârâte, eventual prin compensarea valorică a pierderilor cu o parte din teren, se explică prin:

poziția de control absolut pe care intimata - pârâtă a avut-o în societate atât la nivel de acționariat cât și la nivel de consiliu de administrație;

lipsa de interes a intimatei - pârâte (mai ales că după obținerea avizului negativ al. se punea deja problema ieșirii intimatei din societate) în a înregistra drept cheltuieli sume importante cheltuite de societate ce ar fi evidențiat un exercițiu financiar cu pierderi (aproximativ 30%), în nici un caz o creștere valorică a prețului acțiunilor.

Nu poate fi însă acceptat că instanța de fond nu a sesizat că interpretarea pe care a dat-o cererii reclamantei din perspectiva art. 133 din Legea nr. 31 /1990, prin raportare la situația de facto și de jure complexă în care se afla societatea, producea efecte similare uneiclauze leonine,conform dispozițiilor art. 1513 Cod Civil.

De asemenea, nulă este convenția prin care s-a stipulat că unul sau mai mulți asociați să fie scutiți de a participa la pierdere.

În mod curios, instanța de fond face des trimitere la riscul comercial dar nu observă că prin soluția dată cauzei respectivul risc comercial este suportat doar de către actualii acționari ai societății, adică exact de cei aproximativ 14.000 de acționari care au capitalizat financiar societatea (a se vedea anexele 20, 27 și 28 de la cererea de fond) ca urmare a publice primare inițiale de acțiuni desfășurată în perioada decembrie 2001 - aprilie 2002, și din ale căror subscripții s-au achitat absolut toate angajamentele societății din perioada în care aceasta era controlată de către intimata - pârâtă, ale cărei decizii au și generat toate aceste pierderi.

4. instanța de fond, interpretând greșit contextul juridic al răspunderii invocat de reclamantă, și aplicând greșit normele relevante în speță, nu valorifică raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.

În legătură cu Raportul de expertiză, s-au făcut detalieri în cadrul obiecțiunilor depuse pentru termenul din 06.02.2009, unde s-a și propus formularea unui nou obiectiv, astfel încât să se răspundă clar de către expertul contabil oficial dacă sunt sau nu pierderi cheltuielile efectuate de societate în legătură cu terenul aportat și ulterior retras.

Instanța de fond a respins cererea reclamantei dar nici nu s-a pronunțat clar dacă respectivele cheltuieli sunt sau nu pierderi, ceea ce a prejudiciat-o în mod clar.

Fără a fi de acord cu toate concluziile raportului de expertiză, pe care le-a și criticat reclamanta atunci când excedau cadrul legal, reclamanta considera că raportul și-ar fi putut demonstra utilitatea și nu ar fi trebuit ignorat, mai ales dacă s-ar fi lămurit și de către expertul oficial (nu doar de către expertul parte) aspectul esențial al raportului dintre cheltuieli și pierderi.

Raportul ar fi trebuit să lămurească indubitabil situația contabilă și fiscală a cheltuielilor efectuate de societate In legătură cu terenul aportat și, în special, dacă aceste cheltuieli mai pot fi deduse sau amortizate în condițiile retragerii terenului din societate și al imposibilității de obținere de venituri impozabile din exploatarea comercială a parcului tematic pe terenul aportat.

Toate aceste cheltuieli sunt pierderi pentru societate, ele fiind efectuate în legătură cu un teren aportat și apoi retras de către intimata - pârâtă.

O interpretare corectă a datelor furnizate de raportul de expertiză contabilă, cu condiția să se fi solicitat expertului oficial să analizeze cheltuielile din perspectiva încadrării / neîncadrării lor ca pierderi, ar fi soluționat și fundamentul cererii reclamantei, ceea ce nu s-a realizat.

Reclamanta consideră că s-a ignorat o probă fundamentală pentru soluționarea acestui caz, fiind prejudiciați, sens în care solicită să se realizeze un nou raport de expertiză contabilă, în care să se lămurească indubitabil dacă cheltuielile învederate de aceasta în cererea de chemare în judecată sunt sau nu pierderi din punct de vedere financiar contabil.

5. Cheltuielile de judecată acordate de către instanța de fond, constând în onorariu de avocat, în sumă de 175.000 de lei, sunt în cuantum disproporționat de mare față de contextul desfășurării pricinii, impunându-se cenzurarea lor de către instanță în situația modificării sentinței recurate sub aspectul cheltuielilor de judecată.

Acceptarea unui cuantum disproporționat de mare al onorariului avocațial acordat părții ce câștigă procesul, precum în cazul de față, ar fi de natură a deturna onorariul avocațial de la finalitatea lui și de a împiedica accesul la justiție, întrucât, pe de o parte, asistența juridică de specialitate s-ar transforma dintr-o sursă legală de câștig rezonabil într-o sursă de îmbogățire abuzivă și de spoliere a celui căzut în pretenții, iar pe de altă parte, justițiabilul ar fi descurajat în a-și apăra interesele în instanță, cât timp, în caz de eșec, ar ști că poate fi expus la plata unor onorarii avocațiale ruinătoare.

Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul local S și Municipiul S prin primar, a solicitat respingerea apelului, susținând în esență că, acțiunea este inadmisibilă pentru că cererea a fost introdusă de o persoană care nu avea calitatea de reprezentant, care să fie dovedită în condițiile legale, persoanei pe care o angajează reclamanta în proces îi lipsește mandatul special prev. de art. 143 și 150 din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale, rep. raportat la condițiile obligatorii ale art. 67-68 și 112 pct. 2 Cod procedură civilă.

De asemenea pârâtul a susținut că prin notele de ședință depuse la registratura primei instanțe la 14 decembrie 2007, pentru termenul de judecată din 11 ianuarie 2008, descris motivele privind excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul local S, astfel cum este numită pârâta prin acțiunea introductivă a reclamantei din 9 iunie 2006, Consiliul local fiind o entitate politică, colegială și deliberativă, care funcționează potrivit Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și a Legii aleșilor locali nr. 393/2004, astfel că nu constituie o entitate juridică în sensul că nu are personalitate juridică și nu poate fi chemat în judecată civilă sau comercială; persoana juridică este unitatea administrativ-teritorială, respectiv municipiul, care nu a fost chemat în judecată.

În al doilea rând s-a arătat că pârâtul a invocat în fața primei instanțe, excepția de nelegalitate a disp. art. 1-5 din OG nr. 3/2001, însă instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la acest aspect.

Referitor la fondul cauzei, s-a susținut că motivele de apel amplu dezvoltate nu aduc argumente pertinente relativ la nelegalitatea sau netemeinicia soluției împărtășite de instanța de fond.

În ceea ce privește chestiunea prealabilă invocată de apelantă, vizând modul de calcul al taxei de timbru în apel, s-a arătat că acesta nu a fost contestat prin cererea de reexaminare, astfel că se impune a fi achitată taxa de timbru stabilită de instanță.

Referitor la aportul în natură efectuat de pârât, s-a reținut că contrar celor susținute în apel, prima instanță a evaluat și interpretat cât se poate de corect situația de fapt privind efectuarea aportului în natură de către Consiliul Local S și condițiile corespunzătoare în care a avut loc.

Regimul juridic al terenului din litigiu, locul situării, vecinătățile sale, starea tehnică, erau dinainte cunoscute, pârâtul a fost de bună-credință și nu a ascuns nimic celor interesați de această investiție public, cu atât mai puțin acționariatului indiferent de plafonul procentual deținut și nici persoanei juridice care s-a constituit. Nu are nici o relevanță dacă și cine era acționar majoritar, pentru că la înființare societatea avea un capital minim de 25 milioane lei ROL și după aceea a avut loc oferta de subscripție publică de capital, respectiv majorarea de capital cu teren.

In context, intimata pârâtă consideră că este esențial să fie avute în vedere două aspecte esențiale:

- că programul de dezvoltare turistică și economică a zonei S, a fost stabilit prinOG nr. 3/2001(Monitorul Oficial, I, nr. 405/20.07.2001),care a legiferai Programul special de dezvoltare turistică a zonei S și a stabilit cu caracter legal obligatoriu înființarea C " Fondul de Dezvoltare Turistică S" In temeiulOG nr. 3/2001 slfost emisOrdinul Ministerului Turismuluinr. 641/2001(nr. 724/13 noiembrie 2001)privind monitorizarea de către minister a programului, a înființării societății comerciale și studiile tehnice privind implementarea practică a programului din S și autoritățile publice locale au fost obligate să respecte aceste dispoziții legale și administrative;

- și cel privind reacția internă și internațională împotriva programului, care nu avea cum să fie previzibilă; în toate mijloacele de informare mas-media ( presă scrisă, radio, televiziune) au apărut opoziții foarte puternice la acest proiect, care manipulate în mare parte au zădărnicit programul stabilit prin și OG Ordinul Ministerului Turismului la acea dată. La acea presiune susținută au contribuit organizații și personalități din Europa și acesta este motivul principal pentru care autoritățile publice centrale înainte de campania electorală din 2004 au tatonat și apoi au dispus schimbarea locului unde să fie amplasat parcul de distracție.

Intimata pârâtă consideră că nu se poate discuta în aceste condiții de nici o imposibilitate tehnică sau legală de utilizare a aportului în natură privind suprafața de 120,98 ha teren din. Susținerile privind dezavantajul amplasamentului, ele în realitate nu au existat, dar toate datele (distanța de oraș, rezervația forestieră în zonă, lipsa imediată a utilităților, prezența în zonă a Unității Militare) erau dinainte cunoscute și consemnate în documentația proiectului, nimic nu era ascuns, totul posibil și vizibil chiar de cel mai neavizat vizitator. De altfel, toate expertizele, studiile, documentațiile au fost favorabile investiției și au fost comandate cu considerarea persoanei juridice, au fost însușite de aceasta, îi aparțin, îi sunt opozabile pentru că le-a însușit, în fine toate cheltuielile generate de aceste lucrări îi aparțin și trebuie să le suporte.

Se mai arată în întâmpinare faptul că, Consiliul Local S nu are nici o culpă, nici nu s-a dovedit existența vreunei culpe privind oferta de aport în natură cu suprafața de 120,98 ha, care a dus la majorarea capitalului social, în ideea unui parteneriat public-privat, că s-ar fi obținut o garanție juridică prin Hotărârea nr. 104/22.08.2001 a Consiliului Local S care hotărâre este precedată de avizele favorabile ale comisiilor de specialitate. Nu s-a pus până în prezent în discuție legalitatea acelei hotărâri ca act administrativ, pentru a atrage după sine consecința răspunderii subsidiare pentru nelegalitate. Hotărârea nu a fost atacată și nu poate fi generatoare de obligații pentru emitentul său.

În legătură cu mecanismul de suportare a pierderilor societății, s-a arătat că acele sume pe care reclamanta pretinde să le suporte; Consiliul Local S, constituie cheltuieli ale societății însuși independente de evoluția ulterioară legată de calitatea de acționar a pârâtului cât și a destinației care s-a dat ulterior terenului.

Toate cheltuielile cu privire la care se face mențiune au fost efectuate de societate în interesul său și ca atare și le asumă. Nu există vreo legătură cu dispozițiileart. 1352. civil,care reglementează răspunderea pentru viciile lucrului vândut, dacă aceste vicii sunt ascunse lipsind bunul de întrebuințare.

Este adevărat că aportul adus în natură de un acționar este echivalent unei înstrăinări, specific translației dreptului de proprietate, dar aceasta nu are nici o legătură cu faptul de a justifica în vreun fel pretențiile.

In speță, nu a operat pe cale judiciară rezilierea sau rezoluțiunea actului juridic care a stat la baza transferului dreptului de proprietate ca să pună în discuție raporturi juridice clasice de drept civil, cu privire la obligațiile ce s-ar putea naște din culpa vânzătorului.

Societatea comercială a fost înființată prin dispozițiile exprese ale Legii și ale unui act administrativ guvernamental în cadrul unui program economic de guvernare. Aici voința Consiliului Local S, nu a fost autonomă, s-a subordonat și a pus în aplicare o dispoziție legală. Sub acest context legal și administrativ guvernamental s-a constituit societatea potrivitLegii nr. 31/1990,Consiliul Local S acționând în calitate de autoritate locală deliberativă potrivitLegii nr. 215/1991.Hotărârile sale nu au fost contestate, nu au fost atacate, ca acte administrative de putere. Critica lor de către reclamantă este inutilă câtă vreme nu le-a contestat, lucru ce putea să-1 facă orice acționar sau altă persoană interesată, potrivitLegii contenciosului administrativ nr. 544/2004.

S-a precizat că prinart. 6 al Hotărârii nr. 81/28 iunie 2001,s-a prevăzut ca să se suporte din bugetul local"cheltuielile de înființare ale Societății"care vor fi recuperate după începerea activității. de aici că Hotărârea Consiliului Local Saa vut în vedere doar momentul sau mai precis până în momentul inițial al constituirii societății cu un capital de 25 milioane lei ROL, în iunie 2001. Reclamanta a susținut că s-a hotărât suportarea cheltuielilor de către Consiliul Local Aceasta impune analiza terminologică și interpretarea literală a hotărârii respective, care se referă lacheltuieli de înființare,care au privit actul constitutiv. Mai susține că, în sensul etimologic al termenului"înființare",este o expresie lingvistică tranzitivă și presupune exclusiv perioada anterioară existenței, a acelei înființări, înainte de a se naște etc, această explicație fiind uzuală în dicționarele de specialitate.

Toate pretențiile solicitate de reclamantă sunt ulterioare"înființării",în consecință nu au acoperire legală. Sumele din bugetele locale au destinație publică și nu pot fi alocate pentru întreprinzătorii privați, constituind domeniul public, aceste alocații bugetare sunt generate de Legea bugetului din anul respectiv, care este Lege organică și este de ordine publică caracterul lor de a face parte din domeniul public care este inalienabil și insesizabil.

Și nu în ultimul rând, s-a arătat că societatea comercială, ca orice entitate are o viață organizatorică proprie. Hotărârile adoptate de AGA au fost acceptate. Ele nu au fost atacate de acționari, sau de membrii consiliului de administrație, în fine de nici un interesat. Răspunderea pentru plata cheltuielilor necesare constituirii și funcționării societății, trec de drept asupra societății, deoarece prin subscrierea prospectului de emisiune prin ofertă publică, se înțelege și se prezumă că toți aveau cunoștință că acele cheltuieli aparțin societății. pot fi solicitate numai dacă fondatorii nu au înființat societatea sau au produs dizolvarea sau insolvența societății (art. 33 din Legea nr. 31/1990)și dacă s-a produs un prejudiciu ne aflăm la această situație, prin care acționarul Consiliul Local S să fi încălcat o obligație asumată în înțelesul dat de textele Legii societăților comerciale.

Retragerea din societate a fost urmarea exprimării voinței sociale, prin intermediul AGA ca organ statutar, hotărârea de retragere nu a fost condiționată de AGA, așa că ea a operat pur și simplu, în organismul social al entității.

În conformitate cuart. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990Hotărârile AGA pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial de oricare dintre acționarii neîndreptățiți care nu au fost prezenți sau au votat contra.

Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată, reprezentate în mare măsură de onorariul avocațial, s-a arătat că acestea sunt justificate de complexitatea cauzei, de întinderea procesului de-a lungul a 2 ani, precum și volumul de muncă necesar pregătirii cauzei.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma considerentelor expuse mai sus, precum și în raport de materialul probator administrat în cauză, Curtea constată următoarele:

În ceea ce privește cuantumul taxei judiciare de timbru, apreciat de către reclamantă a fi fost calculat eronat de către instanța de apel, Curtea susține că în condițiile în care apelanta nu a înțeles să uzeze de procedura reexaminării, pusă la dispoziție de legiuitor, prin disp. art. 18 din Legea nr. 146/1997, această chestiune nu poate fi dezbătută, obligația ce revenea apelantei fiind aceea de a achita anticipat taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina sa.

Referitor la inadmisibilitatea acțiunii introductive, invocată de pârâta-intimată, Curtea constată că în ceea ce privește calitatea de reprezentant a persoanei ce a semnat atât cererea de chemare în judecată, cât și cererea de apel, aceasta este numitul, președintele Consiliului de administrație, aspect lămurit de altfel de instanța de fond la termenul din 7 decembrie 2007. Pe de altă parte, referitor la lipsa calității procesuale a Consiliului local S, și acest aspect a fost soluționat, prin respingerea excepției lipsei calității, cu ocazia dezbaterii cauzei, la data de 8 februarie 2008, argumentele expuse de instanța de fond fiind împărtășite de C, dată fiind calitatea Consiliului local, acesta acționând în numele unității administrativ teritoriale, respectiv municipiul

În ceea ce privește excepția de nelegalitate a disp. art. 1-5 din OG Nr. 3/2001, Curtea s-a pronunțat cu privire la această chestiune, la termenul de judecată din 7 decembrie 2009, prin respingerea acesteia, întrucât între dispozițiile precitate și fondul pricinii neexistând vreo legătură.

În legătură cu fondul cauzei, referitor la primul motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, și anume interpretarea eronată de către instanța de fond a împrejurărilor de fapt în care a avut loc aportul în natură de către pârâtă, cu privire la suprafața de 120,98 mp din imobilul înscris în CF nr. 5266 S nr. top. 7405/2, Curtea constată că acest motiv nu poate fi reținut în cauză, pentru cele ce urmează.

Ceea ce se susține de către apelantă, este că, referitor la actul juridic prin care s-a materializat aportarea în natură - Hotărârea nr. 2/11.09.2001 a AGA a - PENTRU DEZVOLTARE TURISTICĂ S -, ar fi lovit de nulitate absolută, ca urmare a lipsei cauzei juridice valabil exprimată.

Motivul pentru care apelanta susține că, cauza nu este valabilă, fiind așadar ilicită sau imorală, este acela al reținerii de către instanța de fond a unei culpe comune (atât a reclamantei cât și a pârâtei) cu privire la neutilitatea aportului în natură. Relativ la pretinsa neutilitate a aportului în natură, este de observat că potrivit actelor constitutive, acest aport este permis, potrivit disp. art. 10 alin. 2 din Cap. III, ceea ce rămâne în discuție în aceste condiții este doar îndeplinirea de către cauza operațiunii juridice în cauză, a condițiilor de licitate și moralitate.

Este cert că aprecierea existenței sau a inexistenței acestor condiții poate fi făcută prin analizarea elementelor de fapt așa cum acestea au fost desprinse din materialul probator al cauzei.

Astfel, nu pot fi contestate, din partea aportatorului (pârâtul intimat) terenurile ce au justificat în opinia acestuia utilitatea bunului aportat, prin raportare la obiectul de activitate al societății. În acest sens, din studiile de prefezabilitate întocmite de către. raportul preliminar de evaluare a terenului aferent Parcului de distracții turistic, realizat de către Institutul Național de cercetare dezvoltare în turism, rezultă că, în ceea ce privește informațiile oferite de aceste documentații, terenul aportat prezenta suficiente argumente care să-l facă atractiv, corespunzător destinației ce urma să o primească. De fapt, concluziile acestor studii au justificat, confirmat chiar, avizele favorabile comisiilor de specialitate din cadrul Consiliului local al mun.

Pe de altă parte, avantajele și dezavantajele bunului aportat au fost cunoscute de către societate, a cărei voință putea fi manifestată, în cazul în care ar fi apreciat neutilitatea bunului, în sensul refuzului de a accepta un asemenea aport. Mai mult, în legătură cu dezavantajele expuse în studiile efectuate, care erau concis expuse (vecinătatea unității militare, existența rezervaței forestiere, precum și distanța mare față de centrul orașului sau lipsa utilităților), este de observat că, beneficiara aportului, în deplină cunoștință de cauză trebuia și putea să prevadă că aceste dezavantaje putea conduce firesc la riscuri de natură să ducă la imposibilitatea realizării obiectului de activitate.

Important de remarcat este că ulterior adoptării HCL nr. 104/22.08.2001, prin Hotărârea nr. 2/11.09.2001 a AGA a - PENTRU DEZVOLTARE TURISTICĂ S - și ulterior, actul adițional la actul constitutiv al societății, s-a materializat acest aport (inițial prin majorarea capitalului social cu bunul aportat și ulterior prin modificarea structurii acționariatului, ca urmare a aportului). Or, aceste hotărâri, după cum a reținut și prima instanță nu au făcut obiectul vreunei acțiuni în justiție care să aducă în discuție validitatea operațiunii juridice de majorare a capitalului social, astfel că o analiză în cadrul prezentului litigiu excede limitelor investirii instanțelor judecătorești.

Analiza cauzei juridice se impune a fi făcută așadar prin unica raportare la momentul încheierii actelor respective, prin prisma reprezentării, prefigurării acesteia de către aportator și de beneficiarul aportării. Or, scopul licit și moral convenit de ambele părți a fost acela al creării cadrului logistic favorabil realizării obiectului de activitate, demersul acestora fiind conform prevederilor din OG nr. 3/2001, care viza tocmai implementarea programului de dezvoltare turistică a zonei

În aceste condiții, este impropriu să se susțină existența unei culpe comune, a ambelor părți, referitor la înlăturarea riscurilor posibile, prin neobservarea voită sau neintenționată a dezavantajelor terenului în cauză.

Aceasta cu atât mai mult, cu câr în condițiile în care la data adoptării Hotărârii nr. 2/2001 a AGA și a încheierii actului adițional nr. 3835/15.10.2001, ambele părți cunoșteau exact situația juridică a terenului. De altfel, chiar apelanta precizează că, dezavantajele terenului nu erau de natură a conduce, ab initio, la concluzia că este impropriu scopului aportării, întrucât acesta putea fi valorificat cu succes în condițiile redimensionării anvergurii proiectului de dezvoltare turistică.

În ceea ce privește riscul asumat de părțile litigante, este de subliniat că acesta exista încă din momentul constituirii societății, pentru că practic acela a fost momentul în care s-a decis derularea acestei activități, cu specific în domeniul turismului, indiferent de aportul în natură, pentru că la data respectivă acest aport nu era o certitudine.

Referitor la cel de-al doilea motiv de critică al hotărârii atacate prin prisma faptului că instanța de fond a apreciat că nu funcționează obligația de garanție pentru bunul aportat, Curtea constată că nici acest motiv nu este îndeplinit, întrucât, în primul rând, prima instanță a cercetat nu dacă este incidentă obligația de garanție, ci dacă în cauză există vreun motiv (prin prisma viciilor ascunse sau apărute) care să atragă răspunderea pârâtei pentru viciile bunului aportat.

Deși apelanta susține că viciile care grevau bunul constau în limitări și prohibiții legale, legate de utilitatea acestuia pentru scopul destinat, Curtea apreciază că aceste susțineri nu pot fi reținute drept pertinente în cauză.

Aceasta întrucât pe de o parte aceste limitări și prohibiții legale nu pot fi apreciate ca fiind vicii ascunse, pentru că erau cunoscute beneficiarului, la data realizării aportului, putând fi apreciate ca fiind eventual vicii aparente, cunoscute și însușite de către beneficiar care a acceptat aportul chiar în aceste condiții.

Pretinsa imposibilitate tehnică sau legală de utilizare a aportului în natură, invocată de reclamanta-apelantă nu poate fi reținută, întrucât după cum s-a arătat în cele ce preced, chiar această parte a admis viabilitatea proiectului de dezvoltare a zonei, dar cu o anvergură reducă, terenul putând deservi un proiect redus ca proporție.

De altfel, instanța de fond a procedat la cercetarea pretinselor vicii ascunse, apreciind că obligația pârâtei de garantare pentru bunul aportat există, însă a reținut că, în mod just, evingerea trebuia să vizeze împrejurări necunoscute beneficiarului la data aportului; or, dezavantajele proiectului de dezvoltare turistică erau cunoscute. Mai mult, instanța de fond a verificat presupusa incidență a viciilor ascunse prin raportare la subscriitori, față de aceștia nu operează obligația de garanție pentru evicțiune, întrucât raportul juridic în ceea ce-i privește s-a născut ca urmare subscrierii, doar între aceștia și societate, aceasta din urmă fiind obligată să răspundă pentru necuprinderea în prospectul de emisiune a pretinselor vicii, reprezentate de dezavantajele proiectului.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate al hotărârii atacate, reprezentat de faptul că, în opinia apelantei, instanța de fond a ignorat mecanismul de suportare a pierderilor societății, raportat la art. 18 din actul constitutiv, Curtea constată că nici acest motiv nu este întemeiat, nefiind de natură să conducă la reformarea hotărârii atacate.

Aceasta întrucât, fără a nega dreptul societății de a cere obligarea fostului acționar la suportarea pierderilor societății, generate de încheierea unor contracte în timpul prezenței sale în societate, proporțional cu participarea sa în capitalul social, potrivit art. 134 din Legea nr. 31/1990, trebuie remarcat modul în care a avut loc retragerea acționarului din societate. Analiza retragerii din societate a pârâtului, urmează așadar a fi făcută nu prin prisma legalității acestui demers, pentru că, așa cum subliniat și instanța de fond, aceste chestiuni nu fac obiectul judecății, ci doar cu privire la condițiile în care urma să aibă loc retragerea din societate a pârâtului.

Astfel, este de observat că, potrivit Hotărârii nr. 1/17.04.2003, în raport de disp. art. 133 din Legea nr. 31/1990, acționarilor care nu erau de acord cu schimbarea obiectivului de realizat li s-a oferit posibilitatea retragerii din societate, prin instituirea contravalorii acțiunilor și ulterior acestei hotărâri, s-a înregistrat la 10.06.2003 declarația de retragere din societate a pârâtei.

Potrivit Hotărârii nr. 2/14.03.2003 a AGA a - PENTRU DEZVOLTARE TURISTICĂ S -, s-a statuat că, potrivit art. 6.4, nou introdus în actul constitutiv, în cazul retragerii unor acționari din societate, aceasta va plăti contravaloarea acțiunilor prin restituire către acționarii care se retrag, a activelor aduse de aceștia, ca aport în natură la capitalul social.

Or, în aceste condiții, potrivit actului constitutiv, urmare a acestor modificări, pârâta a fost îndreptățită să beneficieze de reintroducerea în patrimoniul său a bunului aportat, acesta reprezentând de altfel contravaloarea acțiunilor deținute. Această operațiune juridică s-a materializat de altfel prin declarația autentificată sub nr. 2719/18.12/2003 la. (filele 161-162 din dosarul de fond, vol.I).

Mai mult, în aceeași ordine de idei, la data de 21.12.2003 se supune aprobării AGA a - - ordinea de zi care, la pct. 5 cuprinde între altele și hotărârea Consiliului de Administrație al societății, vizând compensarea contravalorii acțiunilor retrase de către acționarul Consiliului local S cu valoarea terenului și a studiilor efectuate în cursul anului 2002 și cu contravaloarea taxei notariale de timbru aferentă majorării de capital social din 2001 și a penalităților aferente.

Această hotărâre a Consiliului de Administrație a fost aprobată, cu unanimitate de voturi prin Hotărârea nr. 8/21.12.2003 a AGA a - - (filele 157, 158 din dosarul instanței de fond și fila 97 și urm. din dosarul instanței de apel).

Or, în aceste condiții, nu se poate susține cu suficient temei că pârâta ar fi ținută să participe și la pierderile societății, în condițiile în care, potrivit chiar voinței societății reclamante aceasta beneficiat de posibilitatea de retragere din societate în modul arătat mai sus. Consecința imediată, firească a acestei retrageri, în modalitatea permisă de actul constitutiv înlătură aplicabilitatea disp. art. 134 din Legea nr. 31/1990, astfel că susținerile reclamantului apelant nu pot fi reținute ca întemeiate.

Pe de altă parte, după cum a reținut și prima instanță în cauză, nu poate fi antrenată răspunderea delictuală a pârâtei, pentru a atrage în acest fel suportarea unei părți din pierderile financiare ale reclamantei, întrucât nu a fost evidențiată nici o faptă de natură a îndeplini condițiile de atragere a acestei răspunderi.

În aceste condiții, chestiunea naturii cheltuielilor suportate de societate și solicitate de la pârâtă, respectiv dacă sunt deductibile sau nu, este relevantă în cauză. Aceasta întrucât aceste cheltuieli, neputând fi solicitate de la pârâtă, pentru motivele expuse mai sus, nu interesează fondul pricinii, fiind o problemă financiar-contabilă a societății.

În ceea ce privește susținerile reclamantei -apelante, potrivit cărora onorariul acordat de instanța de fond în cuprinsul cheltuielilor de judecată pârâtei, ar fi exagerat, Curtea constată că în raport de complexitatea cauzei deduse judecății, de volumul mare de muncă reclamat a fi depus, precum și de durata prestării serviciului de asistență juridică, acest onorariu este considerat a fi justificat, astfel că nici acest motiv de nelegalitate a hotărârii atacate nu poate fi reținut.

Pentru cele ce preced, Curtea urmează ca potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă apelul promovat în cauză, urmând a păstra hotărârea atacată ca legală și temeinică.

Văzând și disp. art. 274 Cod procedură civilă, relativ la cheltuielile ocazionate de pârâtă cu ocazia soluționării prezentei căi de atac, Curtea constată că aceasta este îndreptățită să beneficieze de acordarea acestor cheltuieli de judecată, justificate prin onorariul avocațial, ce reprezintă contravaloarea serviciilor prestate de către avocatul ales.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge apelul declarat de - - B, împotriva sentinței nr.848/30.03.2009 a Tribunalului Comercial Mureș, pronunțată în dosarul nr.-.

Obligă apelanta la plata sumei de 59.500 lei cheltuieli de jduecată către pârâtul Consiliul Local al Municipiului

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, la 19 Ianuarie 2010.

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător,

Grefier,

Red.

Dact. Sz.

4 exemplare

Jud. fond

22 martie 2010

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Spete pretentii comerciale. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Tg Mures

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Tg Mures